“Voi trebuie sa-i convingeti, nimeni altcineva“, a conchis Sir Alex Ferguson, referindu-se doar la necesitatea introducerii tehnologiei video de catre FIFA pentru solutionarea fazelor litigioase, intrebat fiind in privinta hentului lui Thierry Henry. De fapt, managerul lui Manchester United nici n-a pomenit numele francezului, ca de altfel si Carlo Ancelotti, antrenorul celeilalte fruntase, lidera Chelsea, ce a atins exact acelasi subiect, evidenta video. 

Roger Federer, prezent in Londra la Barclays ATP World Tour Finals, a adus lumina din lumea Circului Alb, spunand sec ca “nu poti sa-l acuzi ca ar fi continuat faza. Daca arbitrul nu vede, cred ca de vina sunt sistemele si centralul. S-a intamplat deja de-atatea ori. S-au acordat atatea goluri ce n-au fost. Acesta a fost unul in plus.”  Roger, colegul lui Thierry, alaturi de golferul Tiger Woods, cei trei din reclama la Gillette…

Spre limpezirea apelor, odata furia oarba domolita si timpul sfetnic bun scurs intru judecarea la rece a valvataii pariziene, destui editorialisti ai ziarelor de weekend britanice si-au venit in fire iar intervievati din lumea sportului profesionist nu doar ca s-au abtinut in a-l cataloga in vreun fel pe asa etichetatul “trisor” Thierry Henry, ci s-au referit in general la erorile inerente de arbitraj, amintind de necesitatea evidentei video.

Henturile lui Henry le-au dat asadar ocazia antrenorilor sa aduca in discutie introducerea tehnologiei video in arbitraj, care bineinteles ideal ar fi sa nu permeeze lumea fotbalului. Naturaletea si imperfectiunea profund umana a jocului, ce dau har si atractivitate disputei, ar fi inlaturate in favoarea altei metode ducandu-ne incet si sigur spre robotizarea absoluta. Si-n plus, ce ne vom face cu un joc disputat la Lincoln, intr-o liga inferioara!? Toate bune pe stadioanele marilor cluburi, angrenate in marile competitii, insa apelarea la evidenta video doar in anumite partide ar fi in mod normal ilogica. Totul sau nimic… 

Mai mult, Patrick Barclay, comentatorul sef de fotbal pentru The Times, in articolul “Reactii imploratoare improasca si mai multa rusine pe o afacere trista“, pune lupa inclusiv pe incriminatorul Robbie Keane, capitan al Irlandei acuzand de la UEFA la FIFA si de la Platini la Blatter la finalul jocului de la Paris, si care jucator de la Spurs era sanctionat pentru… hent in atac, in careul lui Lloris, in prima repriza a returului din Franta.

Cu alte cuvinte, mai toti “sunt pe felie”, doar gandindu-ne la ingenuncherile teatrale, plonjoanele si tavalelile multor jucatori incercand sa smulga penaltyuri, dar unii striga mai tare decat altii “Prindeti hotul!” Am avut nefericita ocazie, intr-o buna zi, sa mi se destainuie ca irlandezii ar fi cei mai ipocriti oameni din lume. E imposibil de cuantificat o asemenea afirmatie si m-am aratat rezervat, daca nu foarte mirat, venind tocmai din partea unui… irlandez.

In februarie 2009, la Dublin, Irlanda cersea si obtinea penalty la 1-0 pentru georgieni, in urma unui hent inexistent. Roata morii se-nvarteste…

Insa reactia utilizatorului mainilor, Robbie Keane, si nu doar intr-o unica ocazie, dar mai ales inregistrarea video a incidentului din minutul 71 al jocului din februarie, Irlanda – Georgia, de pe Croke Park din Dublin, la scorul de 1-0 pentru ex-sovietici, cand centralul a acordat “verzilor” un penalty “din burta”, absolut imaginar, pentru, culmea ironiei, un presupus… hent, in ciuda semnalizarii unui… ofsaid de catre asistent, au pus deja in alta lumina scrancetele lipsite de demnitate ale insularilor in Orasul Luminii.

Vizionand faza penaltyului acordat, publicata pe YouTube, se observa ca Robbie Keane a ridicat mana intr-o tentativa de a-l influenta pe central, ceea ce de fapt a reusit, cersind practic un cadou nemeritat. Keane a egalat la unu iar cinci minute mai tarziu, dovada ca se poate ajunge la un 2-1 cu care Irlanda s-ar fi calificat la Paris, acelasi Keane a adus victoria impotriva Georgiei. Avea sa fie de fapt a doua cu 2-1 impotriva celor din Tbilisi, dupa cea din tur, la debutul lui Trapattoni, reusita insa in… Germania, pe teren neutru, datorita conflictului din spatiul ex-sovietic. De unde ca, adunand si notand ca insularii au strans doar 4 victorii din 10 meciuri intr-o grupa si cu Cipru si Muntenegru, e limpede ca Irlanda a avut sansele si avantajele sale evidente in campania de calificare, nefructificate insa, un motiv in plus pentru cresterea putin cate putin pana la temperatura de fierbere a frustrarii celor din Dublin.

O mare frustrare, sa fii egalat acasa in minutul 90, de campioana mondiala, Italia. “Daca am fi mentinut rezultatul, i-am fi <intins> pana la final in lupta pentru locul unu“, spunea apoi Given. Daca… Culmea e ca vorbele sale luau in calcul o victorie ca si acontata, in ultimul joc, cu Muntenegru. Succes ce insa n-a venit: 0-0. O si mai mare frustrare. Asta in vreme ce Italia invingea, cucerind logic si meritat grupa.

Si mai multa mizerie, in prima mansa cu Franta. 0-1. Pusi pe harta, la final, irlandezii cereau socoteala lui Diarra. Nu puteau recunoaste cu barbatie infrangerea, cineva avand insa sa se ia patru zile mai apoi de adversarii lor, la Paris, cum ca ar avea “inimi cat bobul de mazare“.

Frustrarea colosala a fost generata de ineficacitatea de pe Stade de France, de ratarile uriase ce ar fi desprins-o in invingatoare in fieful vicecampioanei mondiale, ratari care, convertite in macar un al doilea gol, i-ar fi adus calificarea. De aici probabil si reactia incredibila de dupa meci, cu declaratii, reactii si “iesiri” care mai de care mai belicoase, dezonorante, si care au inflamat oprobiul partinitor al maselor, incluzand destui microbisti de ocazie cu o precara sau inexistenta cultura fotbalistica si a sportului in general.

Spiritul revendicativ al vehementelor atacuri verbale, multe lasandu-te “masca”, fara replica, a stirbit implicit din simpatia ce Irlanda si-o atrasese cu jocul combativ impotriva Frantei, furia oarba dejucand indirect propria cauza de a arata lumii intregi nedreptatea ce li se servise si demascand un serios complex de inferioritate. Mai mult, a aratat un public telespectator “de fotoliu” nu doar patimas, ci alunecand pe neasteptate pante ale insultelor si xenofobiei. Cum a putut de fapt suporta hartia destuparea atator prejudecati latente!?

Dregand busuiocul, una din evantaiul publicatiilor dand initial in primire patimilor si etichetarilor gen “trisor”, The Independent din Londra a contrabalansat intr-o adnotare un prim editorial inflamator la adresa calificatei si a tintei oprobiului general, recunoscand in titlu “Ultima vorba: <dreptatea> noastra moralizatoare e la fel de patetica trisului” si subliniind ca “a fost tot ceea ce ne-am asteptat si ne-am dorit si – ca de obicei – ne-a facut ca si colectiv sa ne simtim mai bine“.

Omenirea a imbatranit mii de ani dar de fapt a ramas tot in jurul stalpului infamiei, cu piatra pregatita impotriva acuzatului. Henry a trecut zilele trecute prin purgatoriu…

Iar referindu-se la adidas si interesele cu conotatii economice ce ar fi influentat calificarea, dupa cum se exprimau Robbie Keane ori Duff, ar mai fi un aspect ce ridica semne de intrebare in privinta vehementei Irlandei. Tara de Smarald trece printr-o criza fara precedent in istoria sa ca natiune din Uniunea Europeana, cu cele mai mari datorii pe cap de locuitor din lume, 425% din PIB, iar o victorie in arena sportiva ar fi fost nu doar una de moral, dar si o recunoastere in proprii ochi si ai comunitatii internationale. O reconfirmare.

Irlanda va pierde venituri de milioane, ce ar fi survenit inclusiv din industria de divertisment, prin comercializarea de suveniruri cu FIFA 2010 World Cup si a bauturilor alcoolice in puburile ce-ar fi fost luate cu asalt in iunie anul viitor, motiv pentru care pe firul protestelor a intrat nu doar FAI, Football Association of Ireland, ci si ministri din guvernul de la Dublin. Masurat, prim-ministrul Cowen a declarat ca nu va aduce subiectul intr-o discutie cu francezul Sarkozy, asteptand insa din partea FAI sa lanseze un demers pe langa federatia de la Paris si FIFA pentru rejucarea jocului.

Conform regulamentului, o asemenea solutie e imposibila, deci s-a strigat in pustiu, fapt ce federalii din Dublin ar fi trebuit sa-l stie inca de miercuri noapte. Pasiunile au tulburat insa judecata si s-a ajuns la revendicari jenante. Iar la cum au actionat acum federalii, Roy Keane s-ar putea sa fi detinut un sambure de adevar in ceea ce-l determina sa paraseasca lotul national in plina campanie la Cupa Mondiala din 2002 si sa-si revendice retroactiv anumite scuze pentru un abandon reprobabil la vremea respectiva.

Vorba lui Roy Keane in lumina serii pariziene, “What goes around, comes around“, traducandu-se cam in vorbele titlului acestor randuri, cu trimitere la Football Association of Ireland. Si se pare ca nu doar noi ii avem pe cei din FRF dar, apa la moara in Bucuresti, multa lenjerie murdara e prin lumea aceasta. Roy Keane a socat zdrobsindu-se la federali pentru patetica si “plictisitoarea” cersetorie a simpatiei in privinta asa zisului “furt” din Franta, atragand atentia ca Irlanda sa se uite in propria ograda, in barna din proprii ochi, pentru a vedea carentele rezultate din temerea de a face curajos marele pas decisiv, slabiciuni ce au frustrat-o la maxim si carora le-au pus capac un gol din ofsaid.

Se pare că RM, încetul cu încetul, domol, aşa cum le este specific moldovenilor, începe să se transforme în ceva care seamănă a stat de drept. Doar că procesul este incredibil de lent. Mai multe agenţii de presă au transmis că Procuratura Generală şi-a recunoscut păcatele, recunoscând că s-a lăsat atrasă mai degrabă în răfuieli politice decât în acte de justiţie şi că îşi cere scuze de la unii cetăţeni. Din păcate, deocamdată nu de la toţi. Cetăţenii curtaţi de procuratură sunt întâmplător şi înalţi demnitari, aflaţi la guvernare, de genul Serafim Urechean. Nu zic că aceştia nu şi-au meritat scuzele justificate, dar consider totuşi că ar fi putut aştepta niţel, dacă tot se bucură de imunitate parlamentară, făcând loc şi lobby pentru alte victime nevinovate, mai puţin protejate de legislaţie şi funcţia deţinută, aflate în continuare sub urmărire penală doar pentru că au îndrăznit să protesteze paşnic şi legal pe 6-7 aprilie.

De ce, de exemplu, Ghenadie Brega, Nata Moraru şi alţii sunt ţinuţi în suspans de atâta timp, în lipsa totală a probelor incriminatorii? De ce organizaţiei Hyde Park şi membrilor ei nu le-au fost returnate încă toate bunurile sechestrate de angajaţii MAI, fără respectarea niciunei proceduri legale, cu scuzele de rigoare şi cu pedepsirea vinovaţilor? Doar pentru că sunt simpli cetăţeni şi nu deţin încă nicio funcţie importantă în stat?

Sper ca lucrurile se vor schimba cât mai rapid, că justiţia moldavă nu îşi va recunoaşte doar greşelile grave comise vizavi de persoanele bine poziţionate în stat, ci faţă de toţi cetăţenii. În caz contrar, cei care şi-au dorit o adevărată democraţie, nu doar una de faţadă, vor fi siliţi să constate că vechile practici ale statului poliţienesc s-au menţinut şi să recunoască oftând: “Vin ai noştri, pleacă ai noştri, noi rămânem tot ca proştii”.

Fiecare avem o lista cu personalitati demne de admiratie. Este o listã deschisã; mai adaugãm, mai stergem…Deoarece dispar ordonat, pe rând, ni-i putem imagina încolonati, câte unul, pe calea uitãrii. Brâncusi i-a vazut pe eroi sprijinind cerul…. Sau urcând spre cer…Pe vremea lui Brâncusi,  existau eroi  in viata. Existau repere, existau oameni credibili, oameni cu demnitate dobanditã înainte de-a ajuge demnitari, bugetari… La inaugurarea Coloanei Infinite trecusera doar douazeci de ani de la Razboiul de Reintregire. Tot in douazeci de ani, mai exact în ultimii douazeci de ani, au fost reduse la tacere si uitare rânduri, rânduri, de mari personalitati. Un pesimist mi-a spus azi, cã monumentul lui Brâncusi este coloana celor sugrumati de sistemul democratiei originale!

Romania “progreseaza”, iar ritmul este uimitor. Incotro mergem? Spre haos. Spre dezagregarea sistemului de stat, spre paralizia legii, spre incetarea activitatii institutiilor care ar trebui sa ne apere, spre instaurarea puterii bandelor de hoti si criminali, spre domnia abuzului. Exagerez? Priviti, cu atentie, la ceea ce se petrece langa noi. Veti gasi toate aceste elemente. Mai mult sau mai putin avansate, unele in stadiu incipient, altele in plina desfasurare, alcatuind un tablou alarmant, un tablou al neputintei si al iresponsabilitatii, cu radacini profund infipte in mocirla coruptiei. Si, in acest timp, harmalaia luptei pentru bani, pentru salarii cat mai mari, a acoperit Romania. Priviti, ca exemplu, la asa numitele talk-showuri care au inundat televiziunile. Priviti la parlamentari, lideri de sindicat, comentatori, etc. care vorbesc unii peste altii, striga, se acuza si, ma tem, in curand se vor bate “in direct”. Toti vor mai mult. Doamne care castiga mult peste 10000 de lei pe luna isi clameaza nemultumirea. Ce conteaza ca acesti bani sunt de la oameni care traiesc din cateva sute de lei pe luna, ce conteaza puterea economica a acestei tari? Cum si cand vor raspunde cei care au scapat complet din mana sistemul de salarizare al bugetarilor? Ce interese au dus la aparitia unor salarii incredibile? Amintiti-va de Dana Lulache cu 17000 de euro pe luna, amintiti-va de pensiile de sute de mii de lei.  Sigur ca toti vor astfel de salarii. Sigur ca magistratii vor sa fie platiti ca in occident. Sigur ca toti bugetarii vor sporuri de zambet, de confidentialitate, de stres, de dureri de spate, de cafea, de prezenta la serviciu si altele la fel de ridicole dar, mai ales, periculoase. Din pacate, nu se poate. Din pacate, economia Romaniei regreseaza. Din pacate, incompetenta vorbeste cu voce tare, se lauda cu succese inexistente, inabuse vocea adevarului. Pana acum Guvernul s-a dovedit incapabil sa actioneze riguros, sa dimensioneze aparatul bugetar la adevaratele nevoi, sa negocieze fara sa permita transformarea negocierilor in targuiala.

Ce se va intampla pana la alegerile prezidentiale? Se vor putea desfasura? Vom face cunostinta, din nou, cu dictatura? A fost democratia un dar pe care nu-l meritam?

NOTA: Amintindu-mi de dna Dana Lulache, am incercat sa aflu ce mai face, daca mai contribuie la buna starea noastra cu inalta competenta care a dus-o in fruntea Fondului Proprietatea si daca, nu cumva, bravul nostru prim-ministru i-a redus salariul lunar de 17000 de euro la vreo 2000 de euro, cat mi se pare ca ar fi rezonabil. Negasind nici o stire in acest sens, deduc ca dna Lulache este bine, ca nu s-a atins nimeni de postul ei si ca amenintarile furibunde ale dlui Emil Boc, la adresa salariilor nesimtite si a pensiilor de lux, au tinut, potrivit unei vechi expresii, de joi pana mai apoi.

                                           Fals roman. Fragmente

                                                            Episodul 1

Ora 2 din noapte si el inca se zvarcolea mototolind cearsafurile de matase in care-l invatase un ministru, coleg de partid, ca se doarme neintors. O prostie.Tocmai azi cand avea un motiv serios sa se simta fericit si sa uite nelinistile care-i furasera buna dispozitie in ultimul timp, tocmai azi cand, in sfarsit, ticalosul de Cutuva transferase ultima transa pe care i-o datora, de la asfaltarile din vara care a trecut, si cu asta depasise, la cash, cinci milioane de euro, tocmai azi el nu putea sa doarma. Isi dadu seama ca nu scapase, inca, nici de teama care-l gadila in stomac de cand observase ca Cutuva nu respectase pasii de siguranta conveniti, atunci cand operase transferul banilor. O facuse intentionat? S-o fi dat cu astia de la PNA? Nu-i venea sa creada. Vorba aia, toti mananca graunte din palma lui. Dar mai stii. Coincidente nu prea exista si, batu in tablia de lemn sintetic al patului, iata ca au trecut doar vreo cinci-sase zile de cand fusese chemat de “cel mare” la palatul Treicoceni. Ce momente teribile. Cum strigase la el ca nu mai poate sa-i tina in frau pe cei care-l vaneaza si ca daca nu stie sa o faca cu perdea sa-si dea demisia, ca si asa partidul are destule necazuri. Nu indraznise sa intrebe ceva. Se lasase in genunchi langa jiltul sculptat in care statea stapanul, ii sarutase mana, i-o udase cu lacrimi adevarate, lacrimi de spaima,  pana cand acesta se mai linistise si-i aruncase un “Cara-te” mai binevoitor si, in sfarsit, multumesc Doamne, il binecuvantase si cu un hohot scurt de ras. Plecase dar nu apucase sa faca cei vreo douazeci de pasi pana la usa si se auzise strigat: “Fi atent, nu ti-ai platit datoriile si baga de seama ce si cu cine vorbesti, stau cu multe perechi de ochi pe tine”. Asa era. Trebuia sa cotizeze la fondul pentru alegeri cu un milion. Las-ca ai de unde, strigase seful la el si mai spusese, soptit, ceva, parca un nume, parca chiar numele bancii din celalalt capat al pamantului unde crezuse ca banii lui, banutii lui dragi, sunt la adapost de ochii si urechile spionilor. Doamne! E plina lumea de tradatori!  Nu putea sa spuna nimeni ca nu se straduise, ca nu-i stransese cu usa pe toti cei care adunasera ca furnicile din ce le aruncase el si, totusi, nu trecuse de jumatatea datoriei. Ba chiar unii se obraznicisera si, cu vorbe mestesugite, spuse pe ocolite, dadusera de inteles ca s-ar putea ca stapanul sa cada de la Treicoceni drept la ….., Doamne fereste! si ca, deci, erau bani aruncati, bani cu care s-ar putea castiga bunavointa celor care incep sa fie in carti. Simti un fior. Dar daca va trebui sa dea el banii din cele cinci milioane abia adunate? Dar daca prevestitorii de rau au dreptate? Trebuie sa se gandeasca bine. Trebuie sa pregateasca un plan de rezerva. Se ridica si, asezat pe marginea patului, incepu sa-i treaca in revista pe cei care ar fi potriviti pentru o intelegere. Dracu sa-i ia, au sa-l jupoaie de bani. Erau cativa, mai greu era sa stai de vorba cu ei fara sa te simta javrele si inca si mai greu era sa nu gresesti si sa te dai pe mana dusmanilor. Avea destui, gata oricand sa-i ia capul, ceea ce era gata sa le faca si el. Se ridica si inchise usa catre camera alaturata de unde se auzea sforaitul Marioarei, tinerica cu care-si inlocuise nevasta. A dracului muiere. N-a vrut sa plece fara juma de milion. Acu parca-i pare rau, cheltuiala mare pentru nimic. E drept ca-l cam facea de ras fosta nevasta, nu se mai potrivea cu pozitia lui de inalt demnitar, in curand ministru, ca asa-i spusese hohotind seful: “pe tine te voi face ministru la cultura, invata bine sa semnezi, altceva nu-ti trebuie”. Si acum toate se clatina, este ora 3 si el nu poate dormi, aia sforaie mai tare, i se zbate ochiul stang si-l mananca palma dreapta. Gata, sictir, spuse cu voce tare si rezemandu-se de masa dadu cu ochii de cartea legata in piele de crocodil pe care i-o adusese lingaul si nenorocitul de Sticleanu. Citi literele aurite: Augusto Roa Bastos. Eu, supremul.  Stia ce vrea Sticleanu, sa i se dea postul de director. Unde? La Directia de Cultura. Il plictisea si, totusi, il primise. Intrase indoit de mijloc, aruncand cu vocea lui de bas de cel putin zece ori: “sa traiti, sa traiti,…”. -Ce vrei? il intrebase scurt. “Sa traiti, dati-mi voie sa va ofer aceasta carte. Sunt sigur ca va prefigureaza viitorul. Am legat-o in piele de crocodil asa incat sa fie demna de biblioteca Dvs”. Isi batea joc? Nu, e prea lingau. “Bine. Pune-o acolo”. “Si, va rog din suflet, nu ma uitati, stiti, cu Directia de Cultura…..iar daca nu se poate acolo, ma duc si la Finante, sau la Sanatate, ca eu sunt un intelectual veritabil, stiu de toate iar credinta mea…stiti Dumneavoastra” “Bine, bine, poti pleca”. Ce tampit, vrea post de director si vine cu o carte, dar, mai stii, poate ca nu mi-ar strica o biblioteca. Ar completa frumos decorul  in camera unde am pus plasmele, punem si cartile de bucate ale Marioarei, mai gasesc vreo cateva…..

                                                  Va urma, in curand  

NOTA: Orice asemanare cu personaje sau intamplari din viata reala este strict intamplatoare si nedorita de autor.

Sub acest titlu, in timp ce scriu, Ion Cristoiu discuta, in “zig-zag”, cu dr. Sorin Oprescu, medic bine cunoscut care si-a abandonat meseria in favoarea fotoliului de primar general al Bucurestiului. Sunt multi medici, in Romania, care s-au “dedicat” politicii, dar nu de talia lui Sorin Oprescu. Bucurandu-se de o notorietate comparabila, poate chiar mai puternica, Irinel Popescu, chirurg de al carui nume se leaga in Romania, pe drept sau pe nedrept, transplantul de ficat, este un alt medic care s-a lasat absorbit de mirajul politicii ocupand, dupa un neasteptat insucces in alegerile uninominale, fotoliul de presedinte al Casei de Asigurari de Sanatate. Amandoi sunt oameni demni de stima, oameni cu realizari care-i ridica mult, foarte mult, deasupra celor care, de multe ori incapabili sa realizeze ceva ca profesionisti, au intrat in politica pentru BANI. Si, in acest caz, ce i-a motivat pe niste profesionisti de acest calibru, ce i-a ispitit determinandu-i sa intre in mediul, cel putin dubios, al politicii? Nu mi-as fi pus aceasta intrebare in cazul lui Ion Bazac, medic care nu si-a practicat meseria preferand sa vanda automobile Ferrari, alegere care i-a adus o importanta avere dar l-a descalificat ca medic. Intrebarea este valabila in cazul celor doi si, marturisesc, ma obsedeaza si, inca o marturisire, nu pot accepta raspunsul care-mi flutura prin “fata ochilor.

NOTA:   Raspunsul dlui Sorin Oprescu a fost: “Nu m-am hotarat, mai am nevoie de timp, dar iau in considerare aceasta posibilitate”. Concluzia dlui Ion Cristoiu, la incheierea emisiunii: “Dupa raspunsurile date sunt sigur ca v-ati hotarat sa candidati”. Deoarece, in ultimul timp, dl Ion Cristoiu prefera mersul in zig-zag celui in linie dreapta, ma intreb ce a vrut sa provoace in mintea dlui Sorin Oprescu.

In calitate de cetatean al Romaniei, ma simt dator sa va semnalez faptul, deosebit de grav, ca hotararea unor televiziuni private de a difuza gratuit, in campania electorala pentru alegerile europarlamentare, clipurile candidatilor, ascundea, de fapt, intentia de a primi costul difuzarii acestor clipuri direct, fara declararea sumelor respective, deci era vorba de evaziune fiscala din partea ambelor parti. Detin aceasta informatie de la Dl Presedinte al Romaniei, Traian Basescu, care a facut declaratii, televizate, in acest sens cu ocazia ceremoniei de depunere a juramantului de catre noul titular al Ministerului Tineretului si Sportului, dna Sorina Luminita Placinta. Au fost de fata, la declaratiile Dlui Presedinte: dl Prim-Ministru Emil Boc si mai multi ministri din cabinetul condus de acesta, printre care si Dumneavoastra. Va rog, Domnule Ministru, sa luati masurile necesare, inclusiv sesizarea Parchetului, in vederea recuperarii sumelor cuvenite bugetului de stat si pedepsirii celor vinovati. Presupun ca Dl Presedinte Traian Basescu detine si alte informatii, tainuite pana acum, inclusiv in legatura cu numele celor care au savarsit astfel de fapte, informatii care va pot fi de folos pentru elucidarea cazului.

Ilie Sârbu: preţurile produselor alimentare ar trebui să scadă pentru că sunt umflate artificial

“Preţurile scad la producător, iar când ajung la consumator cresc. Şi Uniunea Europeană are problema pe care am avut-o noi cu hypermarketurile. La şedinţa de la Parlamentul European am căzut de acord că există o problemă pe filieră, pe fiecare produs în parte. În acest condiţii trebuie să aflăm ce se întîmplă. Sunt preţuri artificial umflate”, a precizat Sârbu, citat de NewsIn.

Domnule Ilie Sarbu, pana acum ce-ati facut ? De-abia acum ati realizat ca preturile sunt umflate ? Hypermarketurile nu va mai platesc destul ? Sau ce s-a intamplat cu dvs. ? Dupa ce ca sunt de o calitate foarte proasta, fructele si legumele aduse din Turcia, Spania mai sunt si cumparate de bisnitari si vandute in piete, iar ei mint ca sunt din Romania, pentru ca le iau ieftin de la hypermarket si le vand mai scump in piete. Iar saracii tarani cu culturile batute de vant, sapate la timp [nu date cu ierbicid] stau pentru banul ala ca sa isi scoata parleala. Nici nu se pune problema de profituri la tarani. Prin urmare la ce sa mai faci o ferma ? Plecati tot la oras si mancati produsele cancerigene ieftine ale acestora.

1. Tăriceanu – pentru că de la +8 a dus ţara la +4 deficit bugetar. Aşa încât în campanie nu era site unde să nu-i văd nasu’ lui de grec. Dar a facut bine, pentru ca le denigrează imaginea PDL-iştilor.
2. Năstase – cum poţi să mai mergi pe stradă după “povestea” cu mătuşa Tamara ?
3. Geoană – mascota politicii româneşti şi femeia lui Iliescu.
4. Ecaterina Andronescu – incompetentă mincinoasă.
5. Vosganian – fost ministru al finanţelor: “economia duduie”. Se vede cum a duduit.

Caragiale a descris mai bine aceste caractere politice care nici astăzi nu au fost stârpite.
sursa

L-am auzit de cateva ori pe dl. Emil Boc asigurandu-ne ca vom avea cel mai performant Guvern si iata ca, in sfarsit, cei ce vor fi propusi Parlamentului ca ministri, gata sa se bata cu criza, au aparut. Cele doua ministere vitale pentru viata noastra, al economiei si finantelor vor fi “conduse”: primul de un absolvent al Facultatii de Transporturi, sectia Autovehicule Rutiere, pe nume Adriean Videanu, iar al doilea de un inginer metalurg, dl. Gh. Pogea. Ce vor sti sa faca acesti doi ministri, straini de mecanismele complicate ale unei economii in criza, cand vor trebui sa ia decizii de care va depinde soarta noastra, a tuturor? Oare in randul partidelor din coalitie nu sunt si specialisti in economie si finante? Se poate, dar sigur sunt foarte buni economisti si finantisti in afara partidelor din coalitie. Pot continua cu astfel de exemple. Ce este de spus despre viitorul ministru al mediului, viceprimar la Constanta pana acum, inginer constructor care nu si-a practicat meseria,  dl. Nicolae Nemirschi, pe care se lauda ca l-a impus Radu Mazare, primar la Constanta. Ce crede acest domn ca inseamna “mediul”? Un alt primar, Marian Vanghelie, a sustinut-o pe Ecaterina Andronescu, fost si viitor ministru la Ministerul Educatiei. O doamna despre al carei fost mandat nu-mi amintesc nimic demn de remarcat. Asa se face un Guvern? Nu s-a facut nici un fel de selectie pe baza competentei, a experientei, etc? La sanatate a fost propus un medic care se  ocupa cu importul de masini Ferrari si care presupun ca este foarte departe de a cunoaste organizarea dar si dedesubturile sistemului nostru sanitar. Asta in timp ce erau la indemana doi medici de renume. Dupa parerea mea, majoritatea celor propusi nu indeplinesc cerintele de competenta minima necesare in aceste momente si singura explicatie este lipsa din mediul politic a unor oameni competenti, lipsa de preocupare  a partidelor pentru a dispune de astfel de membri, lipsa de grija pentru noi, fata de soarta Romaniei. Acesti ministri, ca si seful lor, dl. Emil Boc, nu stiu ce au de facut si nici nu pot invata.  Sa dea Dumnezeu sa gresesc si sa ne fereasca de raul care ne poate astepta!

Deputatii si
senatorii care nu obtin un alt mandat dupa alegerile din 30 noiembrie
si nu beneficiaza nici de pensie, vor primi o indemnizatie de somaj
astronomica in comparatie cu cea a unui somer de rand.

 “După expirarea
mandatului, deputaţii si senatorii care nu au mai fost alesi si nici nu
beneficiază de pensie sau de alta sursa de venit, beneficiaza in
continuare, pe o perioada de cel mult trei luni, de o indemnizatie
tranzitorie din partea Camerei respective”. Prevederea este stipulata
in articolul 41 din Statutul deputatilor si senatorilor. Nu se
precizeaza insa daca parlamentarii trebuie sa dovedeasca cu acte ca nu
au alte venituri. Ceea ce le convine de minune, pentru ca pot primi
linistiti compensatia, cat timp isi regleaza conturile si isi pun la
punct afacerile.

De exemplu, un
deputat primeste, in timpul mandatului, o indemnizatie de peste 6.000
de lei. Legea nu specifica daca, in cele trei luni, fostul parlamentar
va primi doar un procent din aceasta suma, sau va beneficia de ea
integral.

Un simplu angajat,
daca  isi pierde serviciul, nu primeste mai mult de cateva sute de lei.
Concret, daca a lucrat un an la fostul loc de munca primeste 75% din
salariul de baza minim brut pe tara (care este, la ora actuala, 540 de
lei). Adica, o indemnizatie de 405 lei!

Ca si cum nu era
de ajuns, recent, parlamentarii au incercat sa-si cumuleze pensia cu
indemnizatia de parlamentar. Astfel, deputatii si senatorii care au
indeplinit conditiile legale pentru pensionare, dar continuau sa
activeze in Parlament, ar fi putut primi de două ori mai multi bani. Au
renuntat insa la idee, pe motiv ca nu era “in spiritual dorintei
opiniei publice”.

“Parlamentarii sunt
privilegiati de la inceputul mandatului. Inventariind toate tipurile de
cheltuieli asociate activitatii unui parlamentar in timpul mandatului,
am ajuns la o suma de 7.000 de euro pentru fiecare dintre ei, bani in
care sunt incluse indemnizatia si tot felul de diurne. Mi se pare
deplasat si discriminator sa beneficieze de compensatie  si pentru ca
nu reusesc sa mai intre in Parlament”, a spus Elena Iorga, coordonator
proiecte in cadrul Institutului pentru Politici Publice.

sursa: capital

V-am ascultat, cu “speranta” si multa curiozitate, Domnule Prim-Ministru, vorbind, in fata liberalilor adunati din toata tara pentru prezentarea candidaturilor la alegeri, despre cum a reusit guvernul, in fruntea caruia ati fost patru ani, sa realizeze 95% din program, despre cum au crescut in acest timp pensiile si salariile, despre ce ati facut la inundatii si despre multe altele. Parca va vad, dragul nostru prim-ministru, umbland vitejeste printre puhoaie ca sa faceti case, casutele acelea insiruite una langa cealalta, ca margelele pe ata, bietilor sinistrati sau luptand cu constructorii de autostrazi, care, imediat, s-au pus pe treaba si au si depasit primii cinci kilometri. Pentru toate acestea si pentru multe alte binefaceri, nu pot crede ce scriu ziarele rauvoitoare despre cum vreti sa-i puneti in brate lui Puiu Dumitrescu, ginerele lui Ion Dinca, aeroportul Baneasa. Nu pot crede ca, in ajun de alegeri, faceti o astfel de greseala care poate scadea multe voturi din “conturile” candidatilor liberali. Stiu ca aveti o avere frumusica si ca nu se poate sa va lasati tentat de ceva din cele doua miliarde de euro, la cat evalueaza terenul aeroportului ziarele, care insinueaza, printre randuri, ca v-ar putea tenta astfel de “afaceri”. Cum s-ar putea sa cadeti, Dumneavoastra, dusmanul coruptiei, in ispita cand, toata lumea stie,  numai din vanzarea, de catre dl C. Costanda, a 1,63 ha. din satul francez, dna notar Ioana Tariceanu a incasat peste 400.000 de euro. Cam putin, este adevarat, pentru nevoile Dvs. dar, poate gresesc, aproximativ de doua ori cat ia, intr-o viata, un salariat platit cu salariul mediu pe economie. Sunt sigur, Domnule Prim- Ministru, ca veti desminti toate rautatile presei, in spatele careia s-ar putea afla vreun dusman de-al Dvs, si veti aduce linistea in inimile celor care, fara mine, va iubesc, va admira si va cred. INCA!

Raluca Mogoş, fiica fostului decan al Baroului Iaşi, a sărit din cluburile de fiţe direct în birourile uneia dintre cele mai mediatizate instituţii din România: Agenţia Naţională de Integritate. Singurul inspector de integritate din Iaşi angajat al ANI, Raluca a fost până recent una dintre cele mai cunoscute figuri din rândul tinerilor de bani gata din oraş. Posesoare a unui bust cu silicoane, Raluca a pozat în urmă cu câţiva ani drept Crăciuniţă a IEŞEANULUI
La doar 24 de ani, Raluca Anamaria Mogoş a prins o funcţie de rezonanţă la Bucureşti. 
 

Era proaspăt stagiară
Tatăl fetei, fost decan al Baroului Iaşi, avocatul Adrian Mogoş, spune că el a fost cu ideea înscrierii Ralucăi la concursul desfăşurat în luna mai. Una dintre condiţiile de bază, absolvirea unei facultăţi de Drept, era îndeplinită, ea luând de altfel şi examenul de avocată stagiară la cabinetul tatălui, cu câteva luni mai devreme. „Mi s-a părut că această structură reprezintă o autoritate care i-ar oferi o poziţie de perspectivă în carieră. E un DNA pe probleme de avere“, explică Mogoş. „Mi-a fost destul de greu că a plecat de lângă mine, dar m-am gândit la ce e mai important pentru ea“, adaugă avocatul.
 

Salariu foarte mic
Pentru cele câteva zeci de posturi de inspector din cadrul Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI) s-au înscris candidaţi din toată ţara, care au trecut printr-o probă scrisă şi un interviu. La prima probă, Raluca a primit 64,66 de puncte, unul dintre cele mai mari punctaje din concurs, iar la interviu 60 de puncte, aşa că a fost admisă.
La puţin timp şi-a luat în primire noua funcţie de inspector debutant, din nefericire una prost plătită, subiectul acesta fiind dezbătut şi de presă. „Stă la Bucureşti pe banii mei. Eu îi plătesc chiria şi restul. Ce să faci cu 11 milioane de lei vechi? Salariul acesta e de ruşine. Dacă nu vor schimba lucrurile, cei de acolo pot să se aştepte ca unii dintre inspectori să îngenuncheze în faţa corupţiei“, atrage atenţia Mogoş.
 

„Nu-i place Bucureştiul“
Avocatul ieşean spune că Ralucăi i-a fost destul de greu la început. „Nu-i place Bucureştiul. Cam la două săptămâni vine acasă însă despre munca de acolo mi-a mărturisit că îi place. E o activitate mai laborioasă decât aceea a unui simplu funcţionar. Prin mâinile unui inspector trec declaraţiile de avere începând de la preşedinte la un consilier local de la ţară şi trebuie să vezi dacă au dobândit legal bunurile“, declară tatăl fetei. 
 

Operaţie la renumitul Stan
Inedit este că singurul inspector de integritate ieşean din ANI era cunoscut ca reprezentant de marcă al vieţii mondene din oraş. Cluburile de fiţe din Iaşi, cele mai tari chefuri, cercurile de copii de bani gata îi erau Ralucăi a doua natură.
Dezinhibată, ea a pozat de două ori pentru IEŞEANUL în trecut, o dată drept Crăciuniţă. Mai mult, într-un material publicat anul trecut, ea nu nega faptul că şi-a implantat o pereche de silicoane la clinica doctorului băcăuan Constantin Stan, locul unde s-a operat şi Mihaela Rădulescu. 
 Şi-a scos pozele de pe HI5
Mărturie pentru stilul ei de viaţă libertin era şi contul de pe site-ul de socializare HI5, care cuprindea zeci de poze din timpul unor chefuri cu prietenii. Odată cu angajarea la ANI, Raluca a devenit însă conştientă că statutul ei s-a schimbat, aşa că şi-a retras pozele, lăsând doar una singură în care nu-i apare faţa (foto). Nu de alta, dar se pregăteşte să devină o figură publică la Bucureşti. Raluca nu a putut fi contactată până la închiderea ediţiei, nici măcar prin intermediul Biroului de Presă al ANI. „În principiu, inspectorii ANI nu au voie să vorbescă cu presa“, a explicat, pentru IEŞEANUL, Luana Moilat, director al Direcţiei de Comunicare şi Protocol din cadrul Agenţiei.

Are o avere frumuşică
Conform unei declaraţii de avere depuse la sfârşitul lunii august, ieşeanca de la ANI nu stă deloc rău la capitolul avere. Ea deţine în Iaşi, din acest an, un teren intravilan de 619 mp şi 90% din altul, de 2,7 ha, încadrat la „alte categorii de terenuri extravilane“. La capitolul bijuterii, Raluca a menţionat aur în valoare de 72.000 RON, iar la depozite în bănci – 32.500 de euro şi 90.000 RON. În plus, ea a împrumutat 48.000 de euro unei persoane pe nume Rodica Ionel.

Controlează-i, Raluca!
Iată câţiva concitadini ai inspectorului de integritate Raluca Mogoş care nu respectă legea şi care fie nu şi-au actualizat declaraţiile de avere, fie au refuzat să-şi declare veniturile pe 2007:
- Comisar-şef Florin Ungureanu – şeful Direcţiei Generale Anticorupţie  
- Gheorghe Rotundu şef filială BNR şi subordonaţii acestuia din conducerea filialei
- Angajaţii Inspectoratului General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei
- Didi Melinte – director general CET
- O suită de manageri, directori medicali, directori economici şi şefi de secţii din cadrul spitalelor din oraş
- Nicolae Tomescu Stahie – directorul Radio Iaşi, 
- Cei mai mulţi dintre directorii de licee
- Prof. univ. dr. Vasile Işan – rectorul Universităţii „Al. I. Cuza“
- Mitică Rebegea – directorul Aeroportului 
 

“Eu i-am sugerat să participe la concurs pentru că mi s-a părut o chestiune de perspectivă pentru cariera ei. Este o provocare, dar pentru că o cunosc ştiu că va face faţă. E deşteaptă şi corectă. “
Avocatul ADRIAN MOGOŞ, tatăl Ralucăi
 

Ce este ANI
Înfiinţată anul trecut, la insistenţele Uniunii Europene, Agenţia Naţională de Integritate (ANI) verifică declaraţiile de avere, de interese şi incompatibilităţile persoanelor care deţin funcţii publice în România. Justificarea existenţei acestei instituţii era foarte simplă: an de an se depuneau zeci de mii de declaraţii de avere şi nu exista nimeni care să verifice, de exemplu, cum de X sau Y şi-a cumpărat maşină de lux cu un salariu modic. România a devenit astfel prima ţară europeană care a creat o instituţie specializată pe verificarea averilor, conflictelor de interese şi respectării regimului incompatibilităţilor.În cazul în care un inspector de integritate constată că între averea dobândită şi bunurile obţinute există o diferenţă vădită, de cel puţin 10.000 de euro, Agenţia sesizează instanţa de judecată şi propune confiscarea averii care nu poate fi justificată. În plus, ANI monitorizează dacă declaraţiile sunt depuse la timp şi dă amenzi dacă se constată întârzieri. Teoretic, preşedintele, vicepreşedintele şi inspectorii de integritate nu pot solicita şi nu pot primi dispoziţii privind derularea verificărilor de la nicio autoritate publică, instituţie sau persoană. Agenţia poate declanşa investigaţiile din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice interesate

Legea votului uninominal este un copil nascut, in chinuri, printr-o cezariana la care, printre multe alte moase, dl. Cristian Parvulescu a depus o “laudabila” munca. Cum, necum, legea a iesit si, oricat de mult a fost “imbunatatita”, multi dintre parlamentarii “de cariera” au inceput sa se infioare la gandul unui Parlament in care nu vor mai avea un fotoliu comod, nu vor mai avea acces la bufet, nu vor mai avea imunitate, birou parlamentar, masina, secretara. invitatii la fel de fel de festivitati, participare la mai mari sau mai mici “initiative antreprenoriale” si nici macar frumoasele carti de vizita, platite tot de alegatori. Si, colac peste pupaza, se termina si cu diversele indemnizatii, care le rasplateau eforturile. Sigur ca au aparut diverse reactii “de aparare” ca, de exemplu, protestul, la Curtea Constitutionala, a PRM. Daca protestul va fi acceptat, se termina cu votul uninominal la apropiatele alegeri si renaste, din propria cenusa, votul pe liste de partid. In acest caz s-ar putea ca dl. Ion Iliescu sa se razgandeasca si sa candideze pentru Senat, adevarul fiind ca Domnia Sa, ca si alti cativa “fruntasi” a diverse partide, nu-si pot permite sa se supuna votului uninominal si sa se afle adevarul despre dragostea de care se bucura. Chiar ales cu, sa zicem, un modest procentaj de 55% dintre voturi, dl. Iliescu ar pierde, spre bucuria unora, pozitia de “prim violonist” al PSD. Asa ca dl Iliescu, ca si altii, a ales varianta vulpii care nu ajunge la struguri.  Legea votului uninominal are si unele ciudatenii nascute din dorinta de a crea  portite pentru cei care nu mai au sanse in fata alegatorilor, printre ei fiind si multisori membri UDMR. Datorita acestor ciudatenii se va putea intampla ca unii candidati sa fie alesi fara a obtine majoritatea. Principalul inspirator al acestor “ciudatenii” este dl Cristian Parvulescu, motiv pentru care l-am pomenit printre moasele legii. Sa-i multumim. Singura varianta de vot uninominal, adecvata actualei etape politice si care ar fi primenit, cu adevarat, clasa politica, ar fi fost: votul direct in doua tururi, insotit de o procedura simpla de demitere, de catre cetateni, a parlamentarului. Vreau sa subliniez si faptul ca s-a evitat trecerea la vot uninominal pentru consiliile locale si judetene, ceea ce ar fi insemnat bararea, in buna masura, a drumului pentru ”afacerile imobiliare” ilicite si nici nu s-a inlaturat actuala procedura, inutila si ridicula, de demitere de catre cetateni a primarilor.

Dupa ce PSD a blocat ancheta penala impotriva a doi foarte marcanti lideri ai sai, domnul Mircea Geoana s-a hotarat sa dreaga busuiocul si a lansat, pentru urechile alegatorilor, propunerea anularii imunitatii pentru presedintele Romaniei, ministri si parlamentari. Dupa ce s-au stins aplauzele, oferite de diverse partide electoratului, s-a trecut la partea doua a reactiei adica la lansarea de diverse idei intelepte ca: este foarte bine dar trebuie sa ne gandim temeinic, sau: totdeauna am sustinut aceasta idee dar nu este momentul cel mai potrivit, etc.etc. De fapt, cred ca impunitatea dobandita prin imunitate este un principal motiv al bataliei pentru scaune de parlamentari si putini dintre acestia sunt gata sa renunte la ea. Nici cand au provocat accidente grave de circulatie, in conditii agravante, nu am auzit sa fi fost condamnat vreun parlamentar. Orice averi, lipsite de logica, au aparut in declaratiile, scrise cat mai necitet, nu s-a sesizat nimeni, dupa cum oricate “spectacole” a organizat DNA, parlamentarii si ministrii au fost mai tari. Adevarul este ca toti acestia alcatuiesc o casta, o casta care se apara, o casta mai tare ca milioanele de cetateni care, chipurile, i-au ales, pana acum, pe liste de partid. Dar sa nu credem ca aceasta casta se limiteaza la cei care au prin “lege” imunitate. Nu! Din aceasta casta fac parte si toti asa numitii :baroni locali” de care nu am auzit sa se fi atins “organele abilitate”, iar pe langa baroni, parlamentari, etc. si “ajutoarele acestora. Constitutia Romaniei are destule lacune, este timpul sa fie revizuita cu seriozitate, cu patriotism adevarat, cu dorinta de a servi milioanele de cetateni ai tarii si nu pe cei cativa care vor sa se ascunda sub titlul de “demnitar”. Cei care doresc ca Parlamentul sa se bucure de increderea cetatenilor trebuie sa inteleaga ca aceasta nu poate fi castigata prin tot felul de privilegii, prin averi facute in timpul mandatului de deputat sau senator, prin sustragere de la controlul alegatorilor. Parlamentarii trebuie sa voteze potrivit intereselor cetatenilor si nu asa cum li se transmite, prin liderul de grup parlamentar, potrivit unor interese “politice” lipsite de transparenta. Parlamentarul trebuie sa-si explice, periodic, votul in fata celor care l-au ales, trebuie sa raspunda intrebarilor acestora.

Zi de zi apar in presa fel de fel de situatii in care cetatenii romani se simt disctriminati in alte tari iar aceasta problema incepe sa devina din ce in ce mai frecventa. Intotdeauna se dicuta despre cetateni romani care au facut infractiuni insa nu se face publicitate la infractiunile pe care le sufera romani in alte tari asa cum nu se discuta niciodata despre cum sunt tratatii in strainatate si asa o sa intelegem de ce se spune ca romanii sunt ospitalieri chiar si atunci cand nu fac afaceri. Spun asta caci am vazut si straini care stiu sa fie serviabili insa asta de regula se intampla in regiuni unde oamnii de ocupa de turism si binenteles si de foarte multe ori se intampla sa fi primit foarte bine chiar si daca vin din Romania. Probabil orice roman a patit cel putin o data sa sufere datorita declararii tarii de origine

Aceast termen “vin din Romania” poate sa fie insa de cele mai multe ori daunatori si sa te afecteze instantaneu deoarece in momentul in care ai declarat de unde vin imediat observi ca sambetul de pe fata interlocutorului tau devine fals sau chiar dispare cu desavarsire. Cat despre cei care sunt prezenti in lume in numele statului roman se plang pe la televizor ca romanii nu ii cauta insa se intampla de cele mai multe ori sa ii contactezi si sa nu primesti nici un raspuns sau raspunsuri vagi. La telefon si la email cele mai rapide mijloace de comunicare nu rezolvi nimic asa ca daca ai probleme dragi nostri aparatori iti cer sa faci cateva sute de km sa afli un raspuns la o intrebare dar de regula ei pot sa iti raspunda la intrebari de genu ce acte am nevoi pt asta sau pt cealalta insa niciodat nu o sa primesti de la ei un raspuns pe o problema inedita de regula problema refuzului de a fi servit pt ca esti roman la astefel de intrebari functionarii ambasadei nu o sa se poata sa iti dea un raspuns ca nu au cum insa ar putea sa iti spuna ce sa faci si chiar sa iti ofere toata documentatie pentru a o completa si apoi sa iti spuna cum sa procedezi pentru a avea o reclamatie depusa oficial.
Nu se fac demersuri diplomatice cand este vorba de legi care afecteaza toti romanii care muncesc legal intr-o tara cine stie de dragul raporturilor diplomatice amicale sau poate de dragul unor simpatii … cine stie.

Nu pot sa inteleg de ce de fiecare data cand imaginea romaniei sau situatia cetatenilor romani din strainatate este afectata ambasada nu ia atitudine. Este foarte simplu pentru reprezentantii diplomatiei romane sa declare ca un alpinist roman care a plecat in Argentina in expeditie nu merge sa le spuna lor sau ca nu merge fiecare cetatean roman sa se inscrie la ambasada dar nu inteleg de ce daca tot este inventa internetul un mail in care te prezinti si semnalez o problema cu atingere la Romania.