De cand lumea si pamantul oamenilor le-a placut sa asculte muzica. La inceput au fost nevoiti sa mearga, sa se stranga acolo unde erau muzicienii. Apoi au putut sa asculte muzica din intimitatea caminelor lor. De 100 de ani gusturile rafinate (sau pretentioase dupa caz) asculta Yahama. Nu sunt un audiofil dar am avut ocazia sa simt vibratiile la ultima HIFIarena de acum doua saptamani. Azi am vazut pe birou catalogul Yamaha luat de la eveniment asa ca am purces la documentare pe yamaha-hifi.com si hifi.yamaha-europe.com. Va recomand ultimul site, chiar numai pentru a asculta in casti (preferabil) cele cateva cantece care ruleaza in background. De milioane.

Ce face Yamaha? Pentru consumatorii casnici produc incinte acustice (caci boxe e un termen destul de impropriu), sisteme audio (deck-uri plus boxe), amplificatoare audio, playere pentru compact discuri (nu au nici o legatura cu ceea ce stim majoritatea dintre noi despre CD playere), docking-station-uri pentru iPod care arata science-fiction. Un produs care uimeste este cel numit Digital Sound Projector, de fapt sunt mai multe modele, este un produs destinat celor care vor in casa un sistem home-theatre si sunet stereo surround dar care nu vor multe boxe si cabluri. Pentru ei exista acest produs care emite totul dintr-o singura unitate! Compact, fara cabluri, aratos, sunet curat, ma intreb cat costa. Si pentru ca nu s-au oprit la audio, au produs si home-theatre-uri, playere DVD si playere Blu-Ray.

Pentru ca mi-e greu sa explic feature-urile lor o sa enumar doar cateva dintre ele care au denumiri de marketing bine preparate: Dolby True HD, Digital Top-Art, Silent Cinema, dts-HD Master Audio, Air Surround Xtreme, IntelliBeam, Full-Stage Balanced Signal Transmission, Silent Loader, PlayXchange. Iar Top-Art vine de la Total Purity Audio Reproduction Technology. In spatele acestor denumiri e mult marketing bineinteles dar si mai multa calitate a sunetului.

Iar cand intrebarea nu este ce sistem home-theatre sa-mi iau ci cate canale, cate programe surround, cate alte functionalitati, Yamaha pare a fi raspunsul, oferind solutii si pentru noii veniti si pentru veteranii muzicii bune.

Duminica 11 octombrie, la startul celei de-a zecea editii a Maratonului Timisoarei, directorul de organizare Constantin Dumitra ne-a adus trista veste ca s-ar putea sa fi fost si ultima. Desi dat afara pe usa si reintrat pe geam, dupa cum s-a glumit in privinta tentativelor sale peste ani de a atrage sponsori in jurul evenimentului, Dumitra s-a aratat sceptic relativ la viitorul deja consacratei competitii, subliniind ca doar alinierea a macar 300 maratonisti la start va genera un concurs pe arterele orasului si in 10 octombrie 2010. Altfel, doar semimaratonul “Dracula”, o “jumatate” de 21,1 kilometri mai usor de organizat in plan logistic, financiar, va supravietui acestor vremuri.

Intr-adevar, duminica am fost putini, nitel peste 100 de entuziasti, desi unii veniti chiar din Italia, Germania, Franta, Ungaria, Japonia ori SUA. Ba si de la Tulcea ori Bistrita. Un pumn de oameni, semn ca maratonul Timisoarei nu creste in putere peste ani.

Medalia cu Catedrala Metropolitana si numarul de participare la editia din 2009 sper sa nu fi fost amintiri de la cantecul de lebada al Maratonului orasului. Vrem sa ne intoarcem la start pentru multi ani de-acum incolo...

L-am alergat in 3h29:14, un timp cu care sunt foarte multumit in conditiile in care cu doar patru saptamani inainte ma aliniam la startul unui alt maraton, la Wroclaw, unde scoteam 3h15:54, iar la fantana cu pesti dintre Opera si Catedrala am sosit al 14-lea, pe vant si mijgura. A fost de neuitat dar mai pretioasa ar fi o reintoarcere la start, in 2010.

Multe ar fi de spus dar, acum, la cald, ma chinui sa diger vestea ca inca un lucru bun poate muri in picioare.

Va plac coi-incidentele? Am descoperit o coincidenta geografica. Cu totii stim Campulung Muscel si Campulung Moldoventesc, orase deseori incurcate de oameni habarnisti, aflate in doua zone diferite ale tarii la o distanta de 435 km. Mai stim si faptul ca asezarea lor geografica e foarte similara, in depresiuni frumoase, zone ferite. Dar chiar asa? Mai sus de fiecare din cele doua orase (adica, in ceea ce priveste curgerea raurilor) se afla cate o localitate numita “Pojorata”. Coincidenta? Cea din partea de moldova e mai mare, si probabil contine mai putini tigani, avand in vedere ca cea din muntenia e formata in totalitate de cetateni de etnie tziganoasa care locuiesc in cocioabe infecte, mai sus de Leresti. Take a look see: Pojorata Suceava vs Pojorata Arges.

***Si acum, teoria conspiratiei: Un nenea plimbaret, de prin judetul Suceava de felul sau, s-a pus pe cal acum un triliard de ani si s-a plimbat prin tara noastra frumoasa (pe vremea aia si mai frumoasa decat azi). Dupa ce a schimbat shase seturi de anvelope la cal, plimbandu-se, a ajuns si prin muntenia, pe la Campulung Muscel. Vazand cat de faina e zona si cat de mult seamana cu depresiunea din care venea el a decis ca atunci cand ajunge pe taramul natal sa infrateasca teritoriile numind partea lui de Suceva “Campulung Moldovenesc”, intre timp a decis ca nu e suficient, si ca ar fi cazul ca si alte localitati din zona sa semene la denumire, astfel au aparut cele doua Pojorate. (Prin una te poti plimba descult si din cealalta pleci descult – hint hint!)***

*** esplicatie ezplicativa: partea scrisa intre *stelutzuri este pura fictiune din cree-rul meu, nu va enervati! Am fost in Campulung Moldovenesc in liceu, intr-o excursie, si e simpatic rau orasul.

Si P.S.: Daca mai cunoasteti asemanari intre cele doua campuri lungi (in afara de faptul ca nu sunt la camp), va rog sa le spuneti.

Desi un esec intr-o finala pe Wembley e poate mai greu de digerat decat oriunde altundeva, totusi, in special prin prisma evidentei istorice, aceasta sansa in plus de a promova intre profesioniste e mai mult decat binevenita.

Liga a cincea, tampon intre primele 4 divizii, profesioniste, si National League System, piramida reunind cluburile semiprofesioniste ori amatoare din peste 50 de serii pe numeroase nivele, si-a desemnat duminica, pe Wembley, a doua promovata in esalonul patru. Saltul din Blue Square Premier la profesionism e la fel de meritoriu ca orice alta promovare si cu atat mai dificil cu cat evadarea din liga de 24 echipe cu acoperire nationala e conferita de un unic loc promovant direct plus un al doilea la baraj, comparativ cu oferta din Football League, de “2+1” sau chiar “3+1”, cum e cazul ascensiunii din esalonul patru in trei, cu 3 promovate automat.

Mai mult, de la infiintarea in 1979 a ligii a cincea, sub numele Alliance Premier League, intre ale carei 20 de grupari fondatoare s-au aflat si finalistele barajului de duminica, Torquay United si Cambridge United, toate cele 8 prime castigatoare ale acestei serii unice n-au fost acceptate in structura fotbalului profesionist, conform votului negativ al membrilor Football League, abia Lincoln City, in 1987, primind “verde” si fiindu-i implicit validat triumful din “anticamera”.

Ulterior, desi gheata fusese sparta, nici Kidderminster Harriers, Macclesfield Town si Stevenage Borough n-au fost rasplatite pentru castigarea esalonului cinci cu promovarea intre profesioniste, datorita reglementarilor impuse arenelor din Football League. Cu campioane degeaba alti 3 ani la rand, liga a cincea si-a pus ograda la punct si si-a trimis din 1997 cate o reprezentanta intre profesioniste.

Iar din 2003 a avut parte chiar de doua promovate. Una direct iar cealalta la baraj, dupa un turneu play-off cu jocuri tur-retur intre ocupantele locurilor 2 si 5 respectiv 3 si 4, incheiat cu o finala pe teren neutru. Doncaster Rovers, o profesionista esuata timp de 5 ani in liga a cincea, devenea prima promovata la baraj in Football League, Tierney marcand pentru 3-2 in minutul 100 al finalei cu Dagenham&Redbridge, disputata la Stoke. Iar faptul ca Doncaster joaca acum in liga a doua n-a putut decat sa incurajeze aspirantele la promovarea via-baraj din Blue Square Premier.

1. Copiind-o pe Doncaster, zilele trecute Exeter City a promovat direct in liga a treia, dupa ce anul trecut, in 18 mai, castiga finala play-off de accedere in esalonul patru. Doua promovari la rand! Si mai interesant, Exeter pierduse precedentul ultim act al barajului ligii a cincea, 1-2 cu Morecambe, in prima finala a acestui esalon gazduita de Wembley. Se intampla in mai 2007, in fata a 40.043 spectatori…  

Si astfel am ajuns la Cambridge United. Pentru ca, urmand pilda lui Exeter de a bate insistent la portile… barajului, The U’s, cum sunt porecliti galben-negrii, au ajuns si in acest sezon in finala, dupa ce anul trecut tocmai ei erau invinsii lui Exeter City pe Wembley, in fata a 42.511 spectatori: 0-1. Esec soldat cu despartirea de antrenorul Jimmy Quinn, marcator pentru nord-irlandezi in Romania.

Atunci, clubul fondat in 1912 in orasul universitar Cambridge sub numele Abbey United, conform numelui arenei, Stadionul Manastirii, a patruns pe Wembley dupa ce o elimina in semifinala pe Burton Albion, nimeni alta decat castigatoarea si promovata din acest an din Blue Square Premier, chiar si fara Clough Jr. la timona, trecut in ianuarie la Derby.

1. Dar Cambridge s-a intors duminica pe Wembley, arena ce nu-i este straina. Pentru ca, apropo de baraje, The U’s deveneau la 26 mai 1990 primii invingatori din istorie ai unei finale play-off gazduite de marele stadion: 1-0 cu Chesterfield, gratie reusitei unui anumit Dion Dublin. La premiera asistau 26.404 spectatori si Cambridge United promova astfel din liga a patra, unde se perpelise 5 ani, intr-o aceeasi primavara in care era stopata abia in sferturile de finala ale Cupei Angliei, de Crystal Palace, ulterior finalista editiei.   

Sfertfinalista ca grupare de liga a patra, Cambridge a repetat imediat figura, promovand automat din esalonul trei in 1991, in paralel cu o eliminare din F.A. Cup abia pe Highbury, 1-2 cu Arsenal, inaintea semifinalelor. Pe val, galben-negrii aveau sa joace in mai ’92 pentru un loc in finala barajului de promovare in ceea ce devenea in acea vara Premier League. Pe 10 mai, in turul semifinalei, 9.225 spectatori asistau la Cambridge la un 1-1 cu Leicester, insuficient pentru o descindere pe Wembley.

Cat de intortocheate sunt caile fotbalului… Micuta Cambridge rata la mustata in 1992 sansa de a deveni prima grupare promovata in ani succesivi din liga a patra pana in elita si totodata de a juca in editia inaugurala a Premier League! A facut-o pentru The U’s numitul Dion Dublin, masivul atacant de culoare vandut pe loc lui Manchester United, pe un milion.

Fara Dublin, a urmat picajul. Inapoi in liga a patra, in 1995, ba chiar retrogradata si dintre profesioniste, in 2005, dupa 35 de ani neintrerupti in Football League, unde salta in premiera in istoria sa gratie votului favorabil al Ligii de a o inlocui pe Bradford Park Avenue, in ’70.

Retrogradata si cu stadionul vandut, Cambridge s-a regasit recent, alinandu-se in Blue Square Premier cu duelul universitar cu Oxford United, o prim-divizionara in anii ’80, si strangand cei mai multi chibiti la derbyul local cu “marea” Histon, iar finalmente facandu-si drum, dupa prelungiri, in al doilea baraj pe Wembley.

Unde a dat de Torquay United, trupa cazuta in 2007 dupa 80 de ani intre profesioniste si care in semifinala barajului de anul trecut, dupa 2-1 in deplasare si de la 1-0 acasa, s-a vazut insa eliminata tocmai de Exeter, cea cu promovarile recente, o “vecina” pe coasta sudica.

Torquay si-a vandut guivaerul tot lui Man U, extrema Lee Sharpe, in mai ’88, asa ca ambele United aveau in comun nu doar dorinta de a reveni in Football League. Si au strans duminica pe Wembley, cum le sade bine, 35.089 spectatori, plus si mai multi pe Setanta, difuzoare a 79 de jocuri din esalonul V in acest sezon, pentru un 0-2: Torquay United promovata in liga a patra!

Marcatori au fost Hargreaves si Sills, cu cate o reusita in fiecare repriza, golul doi cazand dupa ce invinsa Cambridge ramasese in 10 oameni. Asadar Torquay United, clubul de pe malul sudic al Angliei, in acelasi comitat Devonshire cu Plymouth Argyle, din liga a doua, si Exeter, dintr-a treia, a revenit in Football League, dupa 2 ani de pribegie. Cat despre Cambridge si fanii ei, vremea rea de pe Wembley va continua si… in sezonul urmator, tot in esalonul cinci.

Amazon.com, grandul e-commerce-ului, s-a luat la tranta cu baby Amazee, un start-up ce aduce laolalta oameni, idei si proiecte, care nici nu a apucat sa implineasca doi anisori de existenta. Motivul? In urechile mai marilor de la Amazon, Amazee suna cam la fel, iar oamenii pot fi usor indusi in eroare de aceasta asemanare. Asa ca i-au dat pe cei de la Amazee in judecata, solicitandu-le schimbarea numelui.

Acum mie, la fel ca altor persoane de buna credinta, nu mi se pare corect lucrul asta. Personal, il consider un fel de publicity stunt. Si am destule motive sa cred ca procesul intentat e nefondat.

Intai de toate, nu doar ca se scrie diferit, dar nici macar pronuntia nu e asemanatoare (aemazon vs aemaizi). Aici, unii ar obiecta ca in limba germana, Amazee se citeste Amaze, ceea ce aduce oarecum cu Amazon. Dar chestia asta nu mi se pare ca sta in picioare. Tot e diferenta de nuanta. „E” nu suna nici pe departe la fel ca „ON”. In al doilea rand, logo-urile sunt complet diferite. Trei, domeniile de activitate sunt iarasi diferite. Amazon e site de e-commerce si toata lumea stie cu ce se mananca. Amazee in schimb este un site de colaborare sociala, unde lumea vine cu idei, initiaza proiecte, se implica, vrea o schimbare.

Singura asemanare e trunchiul AMAZ. Dar hei, Amazon nu si-a inregistrat acest grup de litere, astfel incat nimeni sa nu il poata folosi (ar fi si culmea). Pe langa asta, denumirea deriva de la cu totul altceva in fiecare caz: Amazon nu cred ca mai e cazul sa spun de unde provine, iar Amazee e derivat din englezescul „amazing”. Amazee is amazing, not Amazon!

Trender Pepe spune ca e vorba de brand. Parerea mea este totusi aceea ca Amazon si-a creat o imagine mult prea puternica pentru a putea fi confundat cu Amazee. Brand recognition-ul functioneaza. Sau ar trebui sa functioneze. Ca sa nu mai spun ca internautii in cautare de Amazon nu vor ajunge niciodata pe Amazee. Aaa, si inca o chestie. Un incepator presupun ca primul site pe care intra e google. Care google, in momentul in care va da search dupa Amazon, nu va oferi ca sugestie Amazee. Si viceversa.

Voi ce ziceti? Ati confunda(t) Amazee cu Amazon?

via Trender

Am citit un articol scris Dorelian Belluc pt http://www.menreport.ro/ , legat de o initiativa a Metrorex de a schimba denumirea unor statii de metrou. Personal nu inteleg ce rost ar avea asa ceva, dar fiecare are dreptul la propria opinie.

Bucurestiul este un oras plin de poezie. Mergi pe strada si-ti miroase a salcam, de la ferestre auzi muzici dulci si cobori in subteran ca sa circuli cu trenuri care poarta nume de flori si de capitale europene (astea chiar exista). Ar fi o armonie fara cusur daca statiile de metrou n-ar purta denumiri ca niste umbre peste sufletul altfel impacat al bucurestenilor:

- Aparatorii Patriei,
- Armata Poporului
- Depoul IMGB,
- IMGB,
- Industriilor,
- Laromet,
- Linia de Centura,
- Policolor
- Semanatoarea
- Timpuri Noi

Pe acestea a prins boala conducerea Metrorex si vrea sa le schimbe. Justificarea? In scopul punerii de acord a numelor unor statii de metrou cu realitatile actuale ale Municipiului Bucuresti, se spune in comunicatul de presa.

Dar argumente impotriva schimbarii numelui ni se pare ca sunt mai multe:

- Schimbarea costa. Toata signalistica ce va trebui inlocuita – litere volumetrice, panouri, pliante etc. – va insemna o cheltuiala de cateva mii bune de euro (daca se va face cu simt de raspundere).
- Mai mult decat sa se puna in acord cu realitatile, denumirile statiilor trebuie sa-ti permita sa te orientezi. Daca in urmatoarele luni fie si numai cateva sute sau mii de oameni vor fi derutati de noile nume, atunci schimbarea este paguboasa si din acest motiv. Sau, altfel spus, de ce ai incerca sa repari ceva care functioneaza?
- Daca in Bucuresti turistii (aia care sunt in trecere, nu cei la care fantaza Elena Udrea) nu reusesc sa se orienteze, nu este pentru ca nu s-au pus statiile de metrou in acord cu noile realitati, ci pentru ca pe Dambovita nu te poti ghida decat in limba romana. Indicatiile in limbi de circulatie internationala sunt inexistente.
- Denumirile statiilor nu sunt atat de triste incat sa-ti mahneasca ochii si urechile. Cat despre Timpuri noi, numele nu mai este asociat de mult cu limba de lemn comunista, ci mai degraba cu muzica lui Artan si a lui Dan Iliescu.
- O denumire veche te poate ajuta sa afli un crampei de istorie locala, adica sa stii de unde vine un nume sau altul de statie.

Daca totusi crezi ca ai idei de schimbat denumirile statiilor de metrou, le poti trimite la contact@metrorex.ro, inca opt zile de azi inainte. Iar daca ai sugestii de imbunatatit traficul subteran ori ai nemultumiri faţă de cei de la Scorseze Security, firma care asigura paza metroului, trimite-ti plangerile la aceeasi adresa.

In fine, urmarind reactiile cititorilor pe site-urile ziarelor, am fost marcati de un comentariu din Evenimentul zilei: Propun schimbarea numelui Eroii Revolutiei in Cimitirul Iliescu.

Ne cerem un pic de scuze ne-bucurestenilor ca am abordat un subiect local.

• From just another name to a succesful story.

Am adaugat logo-uri “demostrative” pe pagina .Portfolio.

Denumirile sunt fictive/creatie proprie.

Orice asemanare cu o firma deja existenta este intamplatoare si neintentionata.

Denumirile sunt considerate produse, deci pot fi cumparate.

Pentru e-mail contact vezi pagina comenzi.

(Denumirea unei firme/companii si fonetica acesteia se numesc “identitate verbala” iar crearea lor este supusa legilor copyright-ului.)

(c) dotPSdesign.wordpress.com

[UPDATE: conform corespondentului nostru de la faţa locului, se pare că azi dimineaţă, într-un final foarte fericit, asezonat cu lacrimi fierbinţi, plânsete de dor şi urală, Grigore Zibrahim s-a întors pentru a-şi potoli foamea nestăvilită. Iată-l deci, în toată măreţia lui de motan jigărit, cum clefăie din rezerva naţională de Kitekat]

[UPDATE DOI: La cererea expresă a publicului format din numita monica şi numita Zappy, numele pisicului va fi alterat. Din Ibrahim în Zibrahim. Ca să se umfle puţin mândria şi în micuţa Zappy. ]

[UPDATE TREI:  Cu părere de rău, la din nou o cerere expresă, de data aceasta din partea unei persoane care inspiră sentimente de inimă suită în gât, adoraţie şi nu în ultimul rând frică în subsemnatul, se revine la denumirea de Ibrahim. Mulţumesc, doamne ajută. Cu D mare. ]

The Food must go on.

Stimaţii mei dragi. Având în vedere, vă anunţ cu această ocazie că m-am hotărât în privinţa desemnării unui nume cotoiului mascul ce mă vizitează uneori, văzând în mine o sursă bleagă de hrană, fără pretenţii.

În plin proces de alegere al denumirii pisiceşti ce urmează (1) a fi desemnată dobitoacei şi (2) a fi tatuată pe buca dreaptă a lui Hudrea ( el şi-a dat acordul în lipsă ), am încercat să ţin seama de şi să omagiez persoanele influente cu care am avut de-a face, fie ele curve socialiste sau conservatoare frigide, de-ălea care nu vor să dea din cur de fri caca ctusului.

Deci şi aşadar. De acum înainte, pisicul negru se va numi Clint Grigore Ibrahim Chiştoc.

” Pentru ca un german a lansat inaintea companiei lui Larry Page un serviciu de e-mail cu acest nume, gigantul american va trebui sa se multumeasca cu denumirea Google Mail.
Agentia europeana pentru inregistrarea si reglementarea marcilor a obligat Gmail sa se tina departe de intregul cuprins al Uniunii Europene. Oficiul a respins deja apelul facut de Google la sfirsitul lui februarie, relateaza CNET News. Potrivit acestuia, denumirea utilizata de Google este prea asemanatoare marcii Gmail, detinuta de omul de afaceri german Daniel Giersch, care si-a botezat astfel un serviciu de posta electronic si care reprezinta o prescurtare pentru Giersch mail. Un purtator de cuvint al companiei in Europa, Kay Oberbeck, a recunoscut, totusi, pentru Bloomberg ca Google este dezamagit de decizia luata, insa nu a explicat daca vor face apel. Se poate ajunge in acest fel la o confuzie”, a fost argumentul institutiei europeane, insa, cu toate acestea, reprezentantii Google din SUA nu au comentat in vreun fel decizia luata peste Atlantic.

Google si-a schimbat deja numele serviciului in Germania si Elvetia dupa ce a pierdut procesul intentat de Giersch. Din cauza unei plingeri similare, Google Mail a devenit denumirea oficiala pe care serviciul a adoptat-o si in Marea Britanie. “ sursa: cotidianul.ro

Ar fi ciudat ca cei de la Google să privescă această pierdere ca pe una ireparabilă. Cel mai înţelept pas ar fi să transforme Google Mail într-un brand şi să renunţe la Gmail. Cred că ar fi tare aiurea să încerce să cumpere drepturile de folosinţă asupra denumirii de Gmail, asta arătând o formă de slăbiciune, când poate răsturna foate uşor totul în favoarea sa rebranduind serviciul său.