30 martie 2006 sortii au decis ca in sferturi sa se intalneasca doua echipe romanesti Rapid respectiv sTEAUA.A fost sau nu “lucratura” de la UEFA …asta e… era un derby european de data asta si orgoliile erau si mai mari. Primul meci pe Giulesti. Infern, cum de altfel au trait pe pielea lor Van der vaart, Kuyt, Boloni, Basturk si multi altii spunand ca e imposibil sa te intelegi cu un coechipier la ce vacarm e pe stadion. Au venit toti cu nasu’ pe sus si au plecat cu coada intre picioare. Meciul din tur a fost poate unul din cele mai reusite ale baietilor dar s-a terminat la egalitate, scor 1-1 Moldogol tinand suspansul pana pe 6 aprilie dupa ce Banel a deschis scorul pentru ros-albastri. Despre meciul din data de 6 aprilie vroiam sa vorbesc fiind pentru mine un meci cu o incarcatrura emotionala mai putin intalnita cu nervi cu stres si cu suspans, pulsul crescand de cele mai multe ori la cote maxime. Ratarile baietilor m-au facut sa trec prin starile de fapt si bara aia din min. 90 a lui E. Dica si acum ar fi vibrat daca nu ar fi daramat stadionul.Ghinion sau nu cauzele au fost multiple ca mai tarziu sa aflu si alte motive a necalificarii. Soarta a decis. 0-0. Totul s-a terminat pentru toti si chiar pentru mine. Si ce lacrimi avea Moldovan la 33 de ani la un asa caracter si cata speranta si cat orgoliu a pus dar n-a fost sa fie. Niculae degeaba privea neputincios bara aia nenorocita tunand in stanga si dreapta ghinionul. A avut atatea ocazii nu le-a fructificat. Au mers mai departe cei care au dat un gol in deplasare. Ce ciudat e fotbalul, cateodata. Da si noi am mers in dauna echipe HSV in aceleasi conditii 2-0 acasa 1-3 la ei tremurand pana in min. 95. Soarta a decis din nou si lacrimile mele si a celorlalti  nu erau de ajuns sa mergem noi mai departe. S-a scris o pagina in istoria clubului si in sufletul meu asistand la cel mai emotionant meci. Nu imi gaseam cuvinte sa vorbesc nici macar sa privesc baietii la final cand au venit sa ne salute. Eram daramat. Priveam neputincios bucuria celorlalti neavand nici macar suflu sa scot o vorba la cat de trist eram de parca s-a terminat lumea. Am zis in gandul meu ca o sa vina si ziua cand o sa plangem iar… dar de bucurie si cineva parca m-a ascultat si mi-a auzit gandurile in min. 95 la Middlesbrough dar nu acela a fost momentul de multumire totala ci peste cateva zile cand Rapidu’ mai mergea odata pe fostul Lia Manoliu si ii spulbera de ros-albastri cu 2-0. Fericire si multumire totala o alta zi in care am multumit divinitatii ca sunt rapidist. Lacrimile varsate pentru orice in lumea asta cand vin din adancul sufletului sunt mai dureroase ca orice rana deschisa caci nimic nu se compara cu fericirea sufleteasca. Multumesc Rapid. Multumesc Razvan. A trecut ceva vreme de atunci si lucrurile au luat o intorsatura mai putin dorita dupa acel sezon. Tot astept ziua cand vom zambi iar impreuna pentru aceleasi culori. Da despre tine este vorba. 21. Daniel Niculae. Cam atat si nu voi uita niciodata meciul asta nici macar nu am cum. Respect.

• INFRANT NU ESTI CAND SANGERI
• NICI OCHII CAND IN LACRIMI TI-S
• ADEVARATELE INFRANGERI
• SUNT RENUNTARILE LA VIS

Au trecut 4 ani in care am tot incercat prin fortele proprii sa ajung unde mi-am dorit. Am trecut prin multe dar viata mi-a aratat ca e frumoasa indiferent de ce se intampla. 22 octombrie 2005 Giulestiul fierbe (cat de semnificativ e acest 22 pentru mine am sa scriu si desprea acest numar)… e ziua in care pentru mine ura e mai presus decat iubirea si asta ma face sa ma gandesc de ce oare fac asta e asa mai importanta ura decat iubirea. Da . asa am ajuns in ziua de azi ?!?!? E sambata seara plec de la munca in graba sa ajung la un prieten sa pregatim ultimele detalii la plecare. Ai mei stiau de plecarea mea la Bucuresti dar era prea tarziu sa ma mai intoarca din drumul meu deja imi alesesem ceva si vroiam sa vada si ochisorii mei (…)dragoste adevarata… sufletului meu sa simta vibratia peluzei mirosul intepator al unei fumigiene sunetul ingrozitor a unei petarde si cantecele galeriei. Plecam cu un tren personal seara la 12 si ajungem dimineata la 6 in Gara de Nord. Drumul linistitor mai putin sforaitul prietenului meu … ca sa vezi ce egoist sunt nu v-am facut cunostinta cu amicul meu (apropo …salutari Florin unii ii spun rrRapan altii Ferucio.. ) in fine, fiind si prima deplasare de gen economiile erau putine si ne-am multumit cu ce-am avut de acasa. Am ras in compartiment de tactici de galerii de antrenori si nu in ultimul rand nu am sa uit vorba lu’ Florin …sper sa iasa …”tagadam …tagadam…tagadam…tagadam” astea, ca ar fi glasul rotilor de tren unice vorbe, de-a le casei.Ok. 6:10 Gara de Nord dimineata un frig patrunzator mai nimeni pe strada la oara aceea dar noi cautam bilete ca sa vezi ce faceam noi la 6 dimineata in Bucuresti, deci noi am plecat la meciul asta fara stim macar daca vom gasi bilete sau nu. Si ca totul sa fie complet cautam si stadionul ca na fiind si prima oara prin zona nu cunosteam. Asta e omul cat traieste invata. Ora 10:00 am gasit in cele din urma si stadionul Giulesti, se deschid casele de bilete si ca sa vezi ca noi nu vroiam la tribuna sau peluza 1 noi vroiam la Peluza Nord ca acolo ne era locul asteptam momentul asta de mai bine de 4 ani.Am cumparat bilete la peluza 2 , abonamente de fapt si eram cel mai fericit ca intru la meci putea sa-mi zica unu ca (avem o tarfa nu vii ?!?! nicidecum eu aveam bilet la meci nimic altceva nu ma interesa…si app de tarfe am sa vorbesc mai tarziu ca si ele au rolul lor in viata dar parca …ah cate-as spune acum …vorbim… dar nu acum). Timpul trece greu si cum nu avem cine stie ce bani am plecat teleleu pe strazi pana la ora meciului. Ora 19:00 am emotii mari astept de mult momentul asta transpir … gata hai sa intram zic. Trecem de control si urcam scarile … vai parca si acum imi aduc aminte ce fel urcam scarile alea cu o asa dorinta si emotie in suflet… scaune goale, steaguri peste tot intinse, steaguri pe gard, lume putina la ora aia dar eu eram acolo frumos moment. Facem poze zambeam tot timpul eram fericit eu unul abia asteptam inceputul meciului. Galeria pregatea o coregrafie dar pe cine interesa eu vroiam sa aud cantecele sa simt vibratia ca nimic nu se compara cu o asa senzatie. Cantam pana ramanem fara voce si meciul ia o intorsatura mai putin dorita… se deschide balul … la aruncat obiecte din tribuna si aruncat scaune era nebuneala era o dementa totala au urmat scene de groaza la un moment dat. Timpu trecea si meciul tot se prelungea, noi aveam tren de intoarcere exact dupa incheierea meciului la 23:45. La un moment dat Florin ma intreaba …”bai Tase mai prindem frate trenul ?!?!? Cu ce ajungem la Galati ” iar atunci cineva de langa noi raspunde ” Sunteti din Galati? Ce usurare atunci am gasit 2 baieti care erau din oras cu noi parca ne simteam singuri prin atatia straini acolo in peluza. Se termina meciul 0-0 cu scandal si alte injuraturi la adresa stelistilor … a da am jucat cu sTEAUA da cu echipa armatei poi nu am mentionat ca as devia de la subiect exact cum fac acum si o iau razna cand aud e numele asta. Gata plecam de la meci eu cu sufeltul impacat ca am ajuns la stadion si am fost la meci vazand primu meci din Giulesti. La intoarcere am discutat meciul normal am schimbat numere de telefon cu baietii.Drumul a fost linistit dar tot la fel de lung.

Mentalitatea deja se conturase in mintea mea nu mai priveam meciurile din acel unghi al fiecarui om de rand simteam altceva era o alta stare de spirit eram in lumea mea stiam ca vor veni momente frumoase si au venit. Da , acum aveam mentalitate de ULTRAS gandeam ultra’ ma imbracam in asa fel incat sa par diferit de ceilalti nu suport manelele nu fac compromisuri sunt eu sunt altfel decat ceilalti. Acum lucurile le privesc altfel si nu ma mai intereseaza decat modul de viata ULTRA’. Dupa acest meci au urmat si alte deplasari si mai frumoase cum de altfel au fost toate cu bune cu rele. Si cam atat despre primul meu meci pe Giulesti si inca ceva : “NIMENI SI NIMIC NU POATE SCHIMBA MODUL NOSTRU DE A FI. “

To be continued…