Ia citiţi următorul articol:

http://www.cabral.ro/din-viata/bine-bun-azi-mai-bine-mai-bun-azi-si-maine-noi-toti-azi-si-maine

N-am pus hiperlink ca să daţi toţi click.

Îi citesc blogu de ceva timp, dar asta m-a lăsat pur şi simplu mască. Respect, omule!

M-am săturat de oameni incompetenţi. Oameni care abuzează de anumite privilegii doar pentru a arăta că sunt mai jmecheri. E vorba de anumiţi profesori care au impresia că dacă ei ocupă inutil scaunele de la catedră, asta îi face centrul universului. Iar cum elevii sunt superficiali, impertinenţi şi neatenţi, ei ţin morţiş să le arate asta ori de câte ori au ocazia.

Ştiţi ce sunt majoritatea profesorilor? Nişte frustraţi care au găsit un refugiu în scaunul de la catedră. Degeaba te dai tu mare deştept, înţelept, om citit şi altele. Tot profesor rămâi, un simplu angajat, deci eşti o rotiţă a sistemului din care faci parte. Tu nu ai ce să mă înveţi pe mine în afară de materia ta. Nu poţi să îmi dai lecţii de viaţă, nu ai voie să mă jigneşti sau să te iei de orgoliul meu doar pentru că eu nu pot să îţi răspund la replici. De fapt pot, dar cică ar trebui să te respect. Tu îţi faci meseria şi atât. Eşti doar un redundant pasiv care vine la şcoală că n-are unde să se ducă.

În momentul în care calci linia şi abuzezi de poziţia ta, ne supărăm. Cum zicea Anca, liceul durează puţin şi poate te trezeşti cu o flegmă între ochi peste ceva timp. Dar nu, asta e ceva prea josnic, pur şi simplu nu te bag în seamă. Sfidarea sau indiferenţa sunt cele mai puternice arme în cazurile astea. Mă doare în paişpe de note. Sau prefer să îmi spun părerea şi să las loc unui zâmbet ironic chiar dacă asta mă costă la medie.

Vine clasa a 12-a, abia aştept să se mai repete anumite faze dintr-a 11-a. Presupun că în regulament e menţionat respectul faţă de profesori. Dar respectul ăla e reciproc. Dacă întreci măsura, comentez şi eu. Fac scandal, aduc argumente şi îţi spun că eşti prost. Pentru că m-am săturat. Da, mi s-a urcat democraţia la cap, pe vremea lu’ Ceaşcă nici nu te gândeai să faci aşa ceva. Din nou mă doare în paişpe. Poa’ să mă afle o şcoală întreagă, e vorba de orgoliul meu. Şi da, am un nou ţel în viaţă: să ajung preşedinte şi să tai salariile profesorilor cu 50%. Să scot jumătate din materii şi să las încă o jumătate din profi şomeri. Pentru că merită.