Cea mai dificilă întrebare la care a trebuit să răspund vreo dată avea legatură cu descrierea mea. Ce-mi place la mine, ce nu-mi place… era dificil. De puține ori am stat să mă analizez. Eu am fost mereu persoana care îi analiza pe ceilalți, le urmărea cu atenție fiecare gest, fiecare reacție, mimică, atitudine. Eram „psihologul” clasei. Eu eram cea care le completa prietenilor secțiunea din CV: spune 5 calități și 5 defecte. Era simplu, era firesc dar când venea rândul meu…blank. Și pentru că trebuia totuși să trimit și aceste detalii despre mine am apelat la un test de personalitate cu atât de multe întrebări încât de 3 ori am vrut să renunț. Rezultatul m-a pus pe gânduri. Mi-am notat pe hârtie trăsăturile definitorii şi am început să le dau viaţă: am redat momente din viaţa mea care scoteau în evidenţă temperamentul, personalitatea mea. Era prima dată când m-am îndepărtat de mine pentru a mă privi. Contradicţiile au început să apară. Sunt o persoană calmă dar şi agitată, sunt visătoare, melancolică dar şi raţională, pasională şi sălbatică, îmi place să fiu condusă şi să conduc. Sunt un prieten pe care puţini îl merită (după spusele unora) şi las mult de la mine. Dacă mă simt trădată nu urăsc, ignor. Îmi plac oamenii pasionaţi şi fermi cu o traiectorie lineară. Îmi plac artiştii pentru că fac ceea ce le place şi nu le pasă de nimic, de absolut nimic. Nu au griji lumeşti sunt fericiţi. Visez să ajung orator. Ieri pe tren am visat că am ţinut un discurs, în tren. Îndemnam oamenii să fie mai uniţi. E un vis de-al meu. Un vis la care lucrez în fiecare secundă, cu fiecare suflare. Iubesc în tăcere, în rest sunt foarte expresivă. Imi place să povestesc iar prietenii mă adoră pentru asta. Şi nu, nu sunt modestă Îmi plac oamenii deschişi, fără inhibiţii, oamenii care au răbdare, oamenii care ştiu să asculte, oamenii care ştiu să se bucure de viaţă.

În drum spre Casa Presei Libere merg de fiecare dată prin Herăstrău. E linişte şi miroase frumos. Şi iubesc veveriţele de acolo cărora le mai aduc nuci din când în când. Îmi plac cristalele de apă în care se reflectă soarele. Îmi place mirosul de scoarţă umedă. Chiar acum ronţăi scorţişoară. E dulce picantă. Chiar pişcă. Oare cum se simte prin sărut?

Da, m-am apucat de blogging la 11 noaptea : specific mie.

Weekend-ul acesta l-am petrecut în Cîmpia Turzii, mai bine spus sâmbătă. Vineri și duminică am admirat preț de 9 ore frumusețile patriei. Cam mult ce-i drept pentru cei 446 km, dar a meritat. Am găsit la 5 dimineața un orășel peste care reușise să se așterne bruma tomnatecă. Din 5 taximetriști 4 dormeau. Norocul meu. Aerul era ascuțit. Mirosea a zăpadă. Chiar dacă am mai fost de multe ori (90% dintre prietenii din Cluj-Napoca sunt din Cîmpia Turzii) de data aceasta am simțit discrepanța dintre București și provincie, din toate punctele de vedere, fară a exagera nici o silabă.

Eu sunt din muntenia dar pentru că Brăila este fix la granița cu moldova influențele se simt, ceea ce am putut observa și vara aceasta. În moldova am fost în Moinești și pot spune că m-am simțit ca acasă: de la delicatesele culinare până la felul oamenilor de a fi. În schimb în ardeal totul capătă o altă nuanță. Oamenii sunt mult mai deschiși, mai apropiați, mai dezghețați, mai primitori. Un prieten chiar spunea că un ardelean te servește tot timpul cu ce are mai bun, pe când alții….Așa spunea el, eu nu neg nici nu confirm. Spun doar că m-am simțit în largul meu. Mâncare puțin cam grasă dar mno, vine frigul!- mi-am zis.

Pe la amiază ceața se mai ridicase însă începuse să fulguiască timid. Am mers să bem o cafea la Essentza caffee- unde altundeva?! Acolo toată lumea cunoaște pe toată lumea. Mi-am revăzut prietenii, amicii și viitorii prieteni. Seara am râs mult, am băut mult, am râs mult și am tot râs. Am avut nevoie de o zi ca asta, de o gură de aer proaspăt, de oameni faini. Au fost 2 zile în care mi-am amintit de mine și mi-a plăcut.

Am gasit intr-o carte o mica descriere la ziua mea de nastere: “Acest om seamana la fire cu foarte putini oameni.” Perfect adevarat. Am spus si eu asta despre mine de atatea ori insa lumea crede ca imi place sa ma consider diferita. Nici gand! Sunt eu si atat, cum spuneam despre mine pe alt blog. Imi place felul meu de a fi si pe cat de mult ma bucur ca sunt neinteleasa, pe atat imi si pare rau. Uneori chiar ma straduiesc a se intelege ce spun si ceea ce vreau. Sunt probabil, omul rau din toti cei din jurul meu. Nu stiu masura in care ce se scrie prin tot felul de carti de specialitate este si de luat in considerare, dar cu siguranta, Varsatorii au ceva numai ai lor. Sunt oameni activi, preocupati de semenii lor. De fapt, de tot ce este viu. Nu se va intampla ca, oriunde ar fi ei, sa aiba cineva nevoie de ajutor si un Varsator sa nu faca un gest, cat de mic. Si ma gandesc la toti cunoscutii mei din aceasta zodie. Pe cei necunoscuti ii simt. Sunt intr-adevar ciudati! Nu o spun ca pe un lucru negativ. Ei, toti, au lumea lor. Lume in care daca ai patruns cumva, tot asa vei pleca. Usor. Dar sa fii sigur ca daca ai intrat in lumea asta la fel de ciudata, agitata, plina de suprize, plina de evenimente, precum ei, este o lume de care vei ajunge dependent si in acelasi timp obosit. Sunt persoane comunicative si foarte critice. Accepta un om plin de defecte langa ei si il pot iubi mult, dar asta nu va insemna ca nu ii vor vedea acele defecte si nu i le vor spune de cate ori au ocazia, uneori si facandu-le publice. Reusesc sa isi faca cu lejeritate cunostinte noi, prieteni chiar, dar cu adevarat aproape nu le sunt foarte multi. Incercam sa gasesc o explicatie. Stiu enorm de multi Varsatori ale caror telefoane suna continuu. Spun telefoane pentru ca ei sunt foarte ocupati. Cu orice. Nu vei auzi prea des un Varsator ca se plictiseste. Tocmai de aceea, cel mai bun mijloc de a lua legatura cu ei sunt telefoanele. Sunt firi stabile cand vine vorba de ce este al lor si numerele de telefon sau adresele nu le vor schimba cu usurinta. Ei bine, majoritatea conversatiilor cu un Varsator sunt cat se poate de neobisnuite. Lumea de obicei suna sa salute. Un gand bun, intrebarea ce mai faci. Discutiile simple. La Varsator insa, nu este asa. Cu o viata plina de evenimente, nu-l intreba ce a mai facut! Va povesti multa vreme! Posibil de aceea, sunt mai putin ascultati. Ei nu cer sfaturi, dar cand o fac, trebuie sa stii sigur ca va tine cont de spusele tale. Insa nu au cui. In situatia cand un Varsator este sunat, iti va povesti in cateva cuvinte ce a (mai) facut si te va intreba ce faci tu. De aici incepe nebunia. Oricat de ocupat este, stie prea bine ca lumea nu il cauta sa-l intrebe de sanatate, ci se vrea ceva concret. Un ajutor, de orice natura. Cel mai frecvent, a se planga, sa ceara sfaturi sau pur si simplu sa vorbeasca ore in sir despre moda sau despre vreme. Au si gasit omul potrivit. Discutia insa nu este de cele mai multe ori pe placul interlocutorului. Tocmai pentru ca, daca sunteti cunostinte vechi, si veti discuta de ale vietii, iti va zice: ti-am spus sau stiam, indiferent daca se discuta de propria persoana. Acea cunostinta insa, va incepe cu explicatii care pentru Varsator sunt inutile. Oricum el stia. Singura problema este ca ti-a spus si poate nu a fost destul de convingator, ori a fost si te-a deranjat sinceritatea lui incredibila. Multi o considera rautate. Simplul fapt ca are o exprimare “brutala” ii face pe multi sa fuga… Rareori da sfaturi si daca le da, are tendinta sa spuna cum ar face el. Cand sunt sfaturi generale, de cele mai multe ori nu sunt luate in seama. In timp ce el isi va lasa si mancarea pe foc pentru a-ti oferi servetele cand tu plangi in hohote, un Varsator va plange inainte sa fie cazul sa puna mana pe telefon pentru a cere ascultare sau vreun sfat. Stiu atat de bine ca nimeni nu-i asculta, nimeni nu-i acolo pentru ei, incat renunta pur si simplu la ajutor. Poate asta ii indeparteaza de oameni. Ei isi rezolva problemele in familie chiar daca asta presupune niste piedici in plus si lungi conversatii. Poate firea lor independenta ii face pe cei din jur sa se simta inutili in fata unui Varsator sau doar faptul ca ei nu ai niciodata probleme atat de grave. Si asa este. De obicei, este un foc de paie. Rezolvarea este extrem de simpla, dar un Varsator va alege intotdeauna drumul cel mai lung catre destinatie… Pur si simplu asa gandeste el ca trebuie. Cum ii place sa ii multumeasca pe toti, nu mereu solutia va parea cea adecvata. Complicat cu zodia asta. Firea lor sincera ii va face sa spuna tot felul de traznai pe care nu credeai sa le auzi vreodata. Firea lor zapacita ii  va determina sa faca lucrurile intr-o ordine de neinteles pentru cei din jur. Asa vor atrage si critici si dusmani. Pentru ca unui Varsator ii iese tot ce si-a propus, indiferent de modul de abordare. Pretul insa, este prea mare. Doar sufletul unui Varsator poate intelege un altul. Firea vesela va atrage noi cunostinte. Firea vulcanica ii va indeparta pe multi. De asemenea, faptul ca sunt tot timpul ocupati ii va face pe cei din jurul lor sa uite sa ii cheme la anumite evenimente. In timp ce un Varsator se va sacrifica pentru oricine si orice, oricand, pentru ei putini oameni vor face asta. In consecinta, sufletul lor va fi mereu nemultumit dar vor incerca sa vada si sa arate si celorlalti partea buna. Impresionati poate de puterea Varsatorului, va fi lasat singur, cu ale lui, pentru ca daca el considera ca trebuie sa se duca la culcare la ora 20:00, nimeni nu-i poate si nu-i va sta in cale si va face orice ca sa se poata odihni. In incercarea de a fi precum ceilalti, va dori sa incerce si alte moduri de-a trai. Va incerca tot ce se poate dar va ramane fidel pricipiilor sale neintelese si oamenilor cu care, desi aparent, nu se inteleg, au facut pactul tacit de a ramane intotdeauna aproape. Stiu foarte bine cine si ce, cat merita si ii vor rasplati cum se cuvine, dar in acelasi timp, nu vor rata ocazia de a rade in nas celor care, candva, le-au facut un rau. Cu si pentru o fire atat de simpla, dar destul de complicata, se cere intr-adevar un pact. In lumea in care traim, in care si juramintele in Biserica sunt dinainte declarate nesemnificative si mai apoi rostite si uitate, cati ar face acest pact? Vom vedea…

Ioana Madi Dumitrescu, un alt fel de curriculum vitae

Pentru ca nu prea imi place sa vorbesc despre mine, desi stiu ca asta poate fi psihanalizabil, pentru a ne cunoaste cumva, o sa va spun o scurta poveste, apropos, imi plac foarte mult povestile, povestirile, literatura in general.

In septembrie anul trecut viata mea arata cam asa: incepea un nou an scolar, adica un nou an de munca, deoarece sunt profesoara de romana la un colegiu din Iasi, lucru de care, de altfel, sunt mandra, e o meserie care imi place. Ma gandeam la mine, la viata, ii multumeam lui Dumnezeu pentru ca am o fetita minunata, un servici relativ bun, o casa in care sa stau, parinti care sa ma ajute si un frate cu care sa ma injur. Si totusi… lipsea ceva. Mai voiam ceva. Dupa ce terminasem si cu Doctoratul in Filologie simteam ca pe linia asta, cu romana, drumul s-a cam incheiat si ma gandeam ce sa mai fac in continuare. Imi trecea prin minte sa ma inscriu la psihologie, prima si cea mai mare pasiune a mea dar ma tinea in loc lipsa motivatiei. Adica: sa o iau de la capat cu statul in banca si ascultatul unor cursuri de multe ori plictisitoare, sa raspund frumos la examene, sa incerc sa tocesc ideile fixe ale unor profesori. Sa ma scuze cei care nu sunt asa dar stim cu totii ca in toate facultatile exista si din astia. Si, in plus, puteam citi in domeniu si fara sa dau sume considerabile pe taxe. Si totusi…

Am o prietena, Manuela Andrei, care este de multi ani pasionata de diferite practici spirituale si alte chestii esoterice. Vorbeam deja cu ea despre unele lucruri pe care ea le afla la cursuri, despre carti care o pasionau si in care citea fel de fel de idei interesante. Intr-o buna zi, ca doar am spus de la inceput ca va spun o poveste, imi spune asa intr-o doara ca organizeaza un curs de introducere in samanism in Iasi si ca ma invita sa particip. Nu i-am spus un nu hotarat mai mult ca sa n-o jignesc dar ma gandeam: cred ca fix numai asta imi mai trebuie mie. La cate dileme imi creeaza mintea educata cu sarguinta in atatia ani, la cate drame reusesc sa creez singura, la cate ma intreb zilnic, tocmai un curs de genul asta cred ca mi-ar fi foarte util ca sa o iau razna complet. Acum stiu ca mintea mea imi juca feste dar atunci… In fine. Ceea ce insa m-a atras a fost denumirea, suna exotic… samanism, avea o rezonanta interesanta. Cu o zi inainte de curs ma intreaba din nou, ii zic politicos ca nu pot sa vin. Dar… universul lucreaza pe cai nebanuite si toate s-au potrivit pana la urma in asa fel incat am participat. Cred ca nu are rost sa va spun ca mi-a placut odata ce vedeti ce a rezultat, cu blog-ul… si toate celelalte. Important este sa va spun nu ca mi-a placut, ci ca m-a surprins, m-a uimit, m-a fascinat. Mi s-a potrivit ca o manusa, am considerat ca am revenit acasa. Intotdeauna am fost atrasa de natura, pe care am simtit-o ca pe un aliat, ca pe un tovaras in clipele de bucurie si de tristete, am avut mereu un interes deosebit pentru oameni si problemele lor de viata, pentru discutii si pentru prietenii, pentru a vorbi deschis, pentru a nu purta masti inutile, pentru a nu accepta snobismul si prefacatoria. Asa ca samanismul mi-a oferit o cale, o poarta catre ceea ce uitasem ca sunt. Acum o sa spun ca ii multumesc Manuelei, care a insistat sa particip, care a avut rabdare cu crizele mele, cu lupta nebuna care s-a dat o perioada intre mintea mea si sufletul meu si lui Aurel Mocanu care m-a incurajat pe acest drum.

Si pentru ca samanismul are in vedere chestiuni practice, concrete, pot sa va povestesc in continuare ca am gasit raspuns la multe intrebari, ca am depasit multe frici, ca am prins incredere in mine, in ceea ce simt si intuiesc, in ceea ce cred. Desi paream o persoana puternica, ascundeam frica de singuratate, care era cel mai greu de indurat, frica de moarte, frica de boala, frica de a nu fi acceptata si iubita, frica de a nu fi o mama buna si altele pe care mi-ar luat cateva pagini le insir. Si, incet, incet, unele dintre ele au disparut, unele s-au estompat, ma gasesc acum intr-un moment in care imi place sa vorbesc despre asta si mai ales imi place sa vorbesc despre samanism si despre tot ce am aflat prin intermediul lui. Am cunoscut oameni minunati, colegi de seminarii si indrumatori: Barbara Gramlich, Cornelia Nicola Sindhu Niza, Howard Charing, Reiner Trenner, am constat ca nu sunt singura care imi pun fel si fel de intrebari la care sigur nu exista raspunsuri absolute ci doar adevarul nostru personal.

Si, vorba lui Forest Gump, cam atat am avut de spus despre asta, deocamdata. Astept sa-mi scrieti, sa vorbim despre tot ce va intereseaza, despre orice practica spirituala pe care ati descoperit-o utila si pasionanta, despre orice lucru furmos. Orice manifestare artistica are ceva spiritual in ea, orice drama, orice sentiment, orice intrebare porneste din acel loc profund care ne face oameni si pe care il uitam cel mai adesea. Asa ca va invit sa ne amintim de Fiinta minunata care suntem si sa ne bucuram, cum spune Eckhart Tolle de „eu sunt”, care e cel mai fascinant lucru din viata noastra. Puteti sa trimiteti materiale, ganduri si orice credeti ca ar fi interesant sa apara pe acest blog la adresa de mail mady_dumitrescu9@yahoo.com.

Am o minivacanta de patru zile( sambata, duminica, luni si marti), dar vineri(4 decembrie) am teza la romana si urmatoarea vinere(11 decembrie) am teza la matematica.Sper sa ma descurc.

Criza m-a lovit si pe mine.

Joi dimineata m-am trezit fara internet.Tata a spus ca debea vineri im poate plati netul.Vineri mi la- platit si debea sambata dimineata mi-a venit netu.

De asta nu putut scrie nici un articol.

In continuarea celor 99 de lucruri despre mine:

34. sunt incapatanat.

35. sunt mandru.

36. sunt destept.

37. imi place cand sunt apreciat.

38. imi place sa fiu rasfatat ( desii, nu prea recunosc asta).

39. sunt un romantic.

40. fac masaj doar pentru a atrage in pat.

41. am un stil propriu de imbracaminte.

42. in momentul asta as face sex.

43. doua foste mi-au zis ca sunt obsedat sexual. eu cred ca sunt normal. nu aveau ele libidoul normal.

44. cand ma enervez, tac.

45. cand se aduna mai multe in mine, explodez si spun lucruri pe care uneori le regret.

46. sunt lenes.

47. cheltuiesc mult pe nimicuri.

48. nu, nu am dat niciodata bani sa fac sex.

49. ma uit la filme porno.

50. imi place ca cineva sa faca streep-tease pentru mine.

51. nu, eu nu fac asa ceva.

52. gatesc doar cand ma satur de mancarea din frigider.

53. in esenta mea, sunt un familist convins.

54. imi plac copii. as vrea sa am vre-o 3.

55. imi plac cainii. imi doresc un golden retriever.

56. imi doresc o sotie frumoasa, dar sa fie la fel de frumoasa si dupa ce naste un copil.

57. sunt superficial cateodata.

58. uneori sunt egoist.

59. imi place sa fac fotografii.

60. imi place sa calatoresc mult.

61. vreau sa vizitez fiecare tara a Europei.

62. vreau o masina sport.

63. nu imi place sa ma barberesc.

64. folosesc gel de dus pentru  femei. imi place cum imi lasa pielea.

65. dimineata imi place sa fac sex.

66. tot dimineata, imi place sa beau cafeluta cu tigara pe Bob Marley.

Restul zilele urmatoare.

O amica mi-a sugerat sa scriu cateva lucruri despre mine. Am cam evitat, de fapt mi-a fost lene si cand nu imi era lene, preferam sa fac sex decat sa scriu pe blog. Neah..ca v-am zis-o si pe asta. Sa incepem:

1. imi place muzica. de fapt, fara muzica nu stiu ce ar insemna viata asta…

2. imi place sa fac sex. mult.

3. nu pot saruta (implicit sa fac sex cu) o femeie decat daca e frumoasa. (ce manelistic suna cuvantul femeie in contextul asta). trebuie sa aiba si corp frumos.

4. fumez un pachet de tigari, chiar doua pe zi. cred ca de la anu’ ma voi lasa….am zis cred.

5. imi place sa ma plimb cu masina. de fapt iubesc sa ma plimb cu masina. sa conduc.

6. imi place meseria mea.

7. urasc sa ma trezesc dimineata la 6:30.

8. imi place sa ma uit la seriale. That 70’s Show, Friends, Two and a Half Men si ze best, Californication.

9. imi plac filmele bune.

10. mi-am dat seama ca ultimele femei cu care am avut de-a face, s-au indragostit de mine.

11. adevarul e ca stiu foarte bine cum sa ma port cu o femeie.

12. imi place sa lenevesc cat mai mult.

13. nu suport femeile frumoase care isi acorda prea multa importanta.

14. urasc femeile urate care isi acorda prea multa importanta.

15. nu imi place fotbalul.

16. sunt un om foarte calm si relaxat. rareori ma agit.

17. stau singur intr-un apartament mare si imi place.

18. stiu sa fac de mancare, de fapt, gatitul este unul din lucrurile pe care le fac pentru o fata pentru a fi a mea. si merge.

19. nu beau vin. doar cand am pe cineva la cina. vezi punctul de mai sus.

20. imi place wiskey-ul. cu gheata si un pahar de apa langa.

21. imi place sa ma plimb cu castile in urechi.

22. imi place ploaia de vara si mirosul ei de dupa.

23. imi place sa o mangai dupa ce facem sex.

24. imi place sa o tin in brate cand dormim.

25. imi place cafeaua de dimineata.

26. am 1.85 si 81 de kg.

27. sunt un gurmand.

28. ascult muzica tare in masina.

29. imi place sa merg la concerte.

30. mai am vre-o 2 bloguri.

31. imi place sa fac sex.

32. urasc prezervativele, dar daca-i musai….ne’ntlegem.

33. imi dau seama daca are sau nu orgasm.

Deocamdata cam atat. Urmatoarele 33 mai tarziu.

Ajung acasa si deschid frigiderul. Constat ca e cam pustiu, asa ca ma gandesc de ce am nevoie si le pun pe o lista. Pun lista pe frigider si-mi zic “O iau maine dimineata si cand plec de la birou, ma opresc la cumparaturi”.
Ma asez pe canapea si ma uit in jur. Constat ca mai am nevoie de x lucruri. Mi-e lene sa ma ridic sa iau lista asa ca, ce ma gandesc eu? “Lasa, tin eu minte. Nu uit”.

A doua zi, evident ca uit lista pe frigider, asa ca incerc sa-mi amintesc macar cate articole erau pe ea. Imi amintesc cate erau, nu si care erau ele, dar ma perind oricum printre rafturi si iau ce cred de cuviinta.
Ajung acasa, dau sa le bag in frigider si imi dau seama ca cel putin 40% din produsele de care aveam nevoie, de fapt… nu le-am luat.
Ma resemnez si ma asez pe canapea. Ma uit in jur si-mi dau seama ca am uitat si de cele x lucruri. Sunt dezastruoasa.

Mai nou insa, jumatatea mea mai buna mi-a facut cunostinta cu minunata aplicatie de pe telefon “Notes”. Sa vedem cum merge…

iata-ma din nou pe WordPress si m-am gandit sa imi fac un blog pe care sa il folosesc ca un jurnal web, adica sa imi pun viata pe internet pentru ca, poate ca mai sunt persoane ca mine in aceasta lume si sa ne imprietenim. imi cer scuze ca nu m-am prezentat, eu sunt Dodo, un simplu adolescent, si sunt din Romania (nu va spun orasul) ascult muzica rock, punk, metal, goth, emo si screamo, deci toate genurile de rock cu subgenuri, imi place negrul foarte mult, din cauza filmului Twilight imi doresc sa fiu vampir doar ca din pacate degeaba…daca nu exista si o poveste de dragoste reala cred ca asta imi lipseste si mie, o dragoste adevarata…niciodata nu am fost indragostit, am avut prietene si prieteni dar nu am fost indragostit pentru ca nimeni nu vrea numai sex :| nu se gandesc si la prsoanele din jur whatever…sa nu fim asa sentimentali de pe acum ca am timp acum cu deschiderea noului blog

Come to the edge.

We might fall.

Come to the edge.

It’s too high!

Come to the edge!

And they came,

and he pushed,

and they flew.

(Christopher Logue)

A trecut weekendul unde sambata am fost la ziua verisoarei mele (a implinit 9 ani), iar duminica am stat toata ziua pe calculator (dar nu prea am avut chef sa scriu si de asta nu am scris).Din pacate azi (luni) mergem la scoala.Eu nu vroiam sa merg fiindca dam test la fizica (unde nu stiu nimik) si ma asculta la biologie (deci trebuie sa-mi invat).

Deci zi naspaaaa!