Jan Garbarek

Daca vrei mai mult, uite.

P.S. Merci Vlad.

O persoană superioară aduce la suprafaţă binele în cei din jurul său.

[...] Ceea ce s-a numit cucerirea naturii de către om a fost în mai mică măsură consecinţă imediată a descoperirilor empirice, cât fructul diverselor “situaţii” ale omului în cosmos, situaţii determinate de dialectica hierofaniilor. Metalurgia, agricultura, calendarul etc., toate acestea au început prin a fi consecinţa perceprii de către om a uneia sau alteia din situaţiile sale determinate, în cosmos. [...]

(Mircea Eliade, “Tratat de istorie a religiilor”, cap. III: “Soarele si cultele solare”)

Da ?

Sometimes when I think of myself, like a child is left in the world by his parents who do not want him. There are times when i don’t know what I want and do not hesitate to express myself . But now, play between child and adult of unknown cause, or could I choose but I do not want ….

Although my mind refuses to understand the reality of today, time passes without feeling. I wake up, look in the mirror and not recognize anything like I?

Când eram copil mic(da, şi mai mic) mă gândeam cum ar fi să mă trezesc înconjurat de oameni care nu vorbesc aceeaşi limbă ca şi mine,care au crescut în altă cultură decât mine, cu care nu există aparent nici o modalitate de a comunica.

Nu puteam să accept acest lucru. Atunci, ca şi acum, credeam că trebuie să ne putem înţelege, ştiam că limbajul este doar o unealtă, care bineînţeles ca oricare alta, este imperfectă. O unealtă imperfectă pe care o folosim toţi oamenii pentru a interacţiona unii cu alţii. Putem oare folosi o unealtă imperfectă pentru a creea o interacţiune perfectă ?

A trecut mult timp de atunci, iar acum nu mult timp, primesc de la bunul meu prieten, nişte cărţi (în format electronic din păcate) scrise de ”Dr. Paul Ekman“.(Da, au legătură cu subiectul.) Vă laş pe voi să exploraţi linkul să descoperiţi despre ce exact este vorba.

Vă invit deasemeni să faceţi un exerciţiu de imaginaţie relativ la minciună, cum ar fi oare dacă aş putea să depistez fiecare minciună pe care o spun toţi cei din jurul meu ?

(Autorul fotografiei: eu)

” Timiditatea este armă cu care ne-a înzestrat natura pentru a ne apăra singurătatea ” (Emil Cioran)

Te rog întreabă-te: când este momentul când aş putea fi cel mai sincer?

Răspunsul pe care l-am găsit eu este: atunci când sunt singur. A fi sincer faţă de tine însuţi, de aici trebuie să porneşti, chiar dacă eşti un mincinos patologic, trebuie să încerci a fi “adevărat” faţă de tine. Trebuie să încerci să fii corect faţă de tine, trebuie să îţi vezi defectele. Toate astea relativ la ceea ce înseamnă obiectivitate în concepţia raţionalistă, da raţionalistă, chiar dacă raţionalismul este considerat coroziv atunci când vine vorba de spirit, trebuie să-l accepţi acum.

Încarcă să faci asta o perioadă de timp(relativ scurtă) şi vei descoperi un mare adevăr în citatul de la începutul articolului.

Succes prietene cititor.

In revenire am sa scriu despre:

N-are rost sa fii decît poet, matematician sau general.
Timiditatea este armă ce ne-o oferă natură pentru a ne apăra singurătatea.
Faţă de totul morţii, nimicul vieţii este o imensitate.
(Emil Cioran)

Nu neaparat in ordinea asta. Incep imediat

“Exista o poarta spre taramul imaginatiei, prin care trebuie sa treci inainte de a deveni constient.Cheile cu care o deschizi sunt simboluri. Poti lua cu tine idei cand treci dincolo de poarta, dar trebuie sa le treci sub forma de simboluri.” (Pandora V: I)

Pauza se mai prelungeste putin.

“Nu sunt decat  nenorocirea acestei lumi bizare”