Despre Providenta Divina

  Atotputernicul si Bunul Dumnezeu a creat lumea prin iubire, iar planul sau a avut ca scop fericirea, îndumnezeirea omului si sfintirea lumii întregi. Realitatea acestui plan nu era însa posibila fara grija constanta a Sa pentru fiecare faptura în parte. Aceasta permanenta purtare de grija a lui Dumnezeu fata de creatie poarta numele de providenta (pronie).

 Formele de manifestare a providentei sunt multiple. Una dintre ele se refera  la aspectul referitor  ca Dumnezeu conserva lumea, adica se îngrijeste ca nimic din ceea ce a creat sa nu se distruga, pentru a-si putea împlini scopul pentru care au fost create.
Un alt aspect conduce la existenta referitoare la Dumnezeu ce conduce lumea spre scopul final pentru care a fost creata (mântuirea).

  Totodata,aceasta spinoasa problema-Dumnezeu o realizeaza intr-o maniera total neinteleasa firii omenesti.Acesta este doar o simpla parere subiectiva,personala. Revenind,sunt incredintat ca si conducerea lumii se realizeaza prin conlucrarea lui Dumnezeu cu întreaga creatie pentru ca aceasta sa-si activeze fortele proprii conform legilor înscrise în ea. În actiunea proniatoare nu este implicat doar Dumnezeu ci si omul, care are un rol foarte important în realizarea binelui si lupta împotriva raului. Dumnezeu l-a înzestrat de la bun început pe om cu libertate, iar conlucrarea si conducerea omului de catre Dumnezeu nu-i anuleaza aceasta libertate.Însusirea de proniator se atribuie în special celei de-a Doua Persoane a Sfintei Treimi- lui Dumnezeu Tatal, dar actiunea proniatoare este comuna tuturor persoanelor Sfintei Treimi.

Obiectia adusa providentei este din acest punct de vedere lipsita de vreun sens valabil,viabil menit a conferi vreun rezultat.Grija lui Dumnezeu pentru întreaga creatie a fost contestata pornind de la urmatoarele rationamente:Daca Dumnezeu ar purta de grija în |mod| constant întregii sale creatii, aceasta ar conduce la încalcarea sau anularea libertatii omului.

 Tot analizand si parcurgand diferite carti,materiale,documentare am observat ca parerile sunt variate. Dar totusi,demn de a fi luata in seama ramane pozitia si implicit raspunsul Bisericii: Libertatea este un dar de la Dumnezeu, liber cu adevarat este doar cel care iubeste pe Dumnezeu si pe semeni.

  Dovada faptului ca Dumnezeu nu se îngrijeste de întreaga creatie este existenta raului si a nedreptatii în lume.Oare sa fie cu adevarat asa ceva? Nu as  crede…
Raspunsul Bisericii Ortodoxe: Raul nu a fost creat de Dumnezeu ci a intrat în lume odata cu razvratirea îngerilor. Omul creat de Dumnezeu putea sa nu pacatuiasca însa el si-a folosit libertatea în sens gresit cedând ispitei celui rau.

 Dupa creatie, Dumnezeu S-a retras din lume, fara s-o mai influenteze (idee care constituie esenta conceptiei deiste)
Raspunsul Bisericii: Acceptarea conceptiei deiste ar însemna ca Dumnezeu se contrazice pe el însusi. El poarta continuu de grija întregii sale creatii si arata ca fara ajutorul lui, omul nu poate face nimic bun: ” Cel ce ramâne în mine si Eu în el, acela aduce roada multa, caci fara mine nu puteti face nimic” (Ioan:15:5).

                                                                                                                D.M