Ieri, din lipsă de ocupaţie (blestemată să fie plictiseala), am scos cutiuţa mea cu amintiri din dulap, am şters-o de praf şi am răscolit prin ea. Am râs când am văzut poze cu mine de când eram mică, poze din generală, poze din excursia la Buşteni de acum 3 ani, am zâmbit citind oracolul de sfârşit de clasa a 8-a şi nu am reuşit să îmi aduc aminte dacă meritam toate gândurile bune scrise acolo şi dacă într-adevăr am fost o prietenă aşa de bună pentru persoanele care l-au completat. Apoi m-am simţit ruşinată că din toate persoanele alea, numai cu una am mai menţinut legătura şi nici cu ea nu am mai vorbit de 3 luni…

Am citit scrisori primite de la prietena mea, Oana şi mi-a părut rău că acum nu ne mai trimitem scrisori. Da, e mai uşor şi mai convenabil să comunicăm prin messenger, dar era plăcută emoţia aia a aşteptării, când verificai cutia de scrisori de fiecare dată când ieşeai şi intrai în scara blocului sperând că ai primit vreun răspuns.

Am găsit şi bileţele de la colegele de clasă din liceu. Şi acum le mai am. Orice prostie, orice conversaţie de la sfârşitul caietelor, sau bileţele date cu o zi înainte de vacanţă, în care scriam că o să ne fie dor una de alta….şi acum le mai am. Nu pe toate, recunosc, dar majoritatea le-am păstrat.

Apoi, pe fundul cutiei, am găsit cuvinte. Cuvinte şi promisiuni scrise pe un caiet. Promisiuni care acum nu mai înseamnă nimic. Cuvinte care atunci păreau că se ridică de pe foaie şi ţi se adâncesc în inimă. Cuvinte care acum nu sunt decât urme de pix pe foaie.

Promisiunile se spune că nu se încalcă. Aşa ceva este de neiertat. Dar, după părerea mea, ele sunt făcute să fie încălcate. O promisiune ai făcut-o în van odată ce ai rostit-o. Nu poţi să ţii o promisiune oricât ai încerca. Ceea ce promiţi azi că o să faci “de acum încolo”, mâine nu o să mai aibă valoare. Pentru că de mâine încolo timpul o să te schimbe şi ajungi să realizezi că nu te mai poţi ţine de promisiune pentru că nu mai vrei aceleaşi lucruri, şi ele nu mai înseamnă acelaşi lucru pentru tine, ca atunci când ai promis. Aşa că nu mai faceţi promisiuni…mai devreme sau mai târziu, o să frângeţi inima cuiva…

Pe de altă parte, cineva îmi zicea mai demult că: nu există ”nu pot”, există ”nu vreau”. 

În concluzie, nu mai faceţi promisiuni, nu mai spuneţi “o să…”, acţionaţi, arătaţi prin fapte ce promiteţi şi cum vă ţineţi de promisiuni, în aşa fel o să evitaţi ca promisiunile să rămână urme de pix pe o foaie, sau nişte cuvinte rătăcite în amintirea cuiva… 

Să începem clasic. A fost odată…

Acum nu mai e. Asta, din cauza jocurilor pe care oamenii obişnuiesc să le joace, de cele mai multe ori inutil, unul cu altul.

Am avut şi eu cândva jocul meu. E aşa de mult de atunci, încât nici nu îmi amintesc de la ce l-am pornit. Sau de ce. A fost un joc dus până la capăt, la vremea acea. De atunci ştiu că cel mai rău lucru ce îl poţi face nu e să dezamăgesti. E să laşi pe altcineva să îsi asume acea dezamăgire ca fiind a lui, personală, dimpreună cu sentimentul de vină ce vine ataşat. Şi tu să ieşi din scenă, fără a mai putea să convingi că acea dezamăgire este a ta. Nici măcar pe cel care şi-o asumă.

De atunci, prefer să dezamăgesc. Să îmi asum. Să trec peste. E mai sănătos pentru privitul în oglindă a doua zi dimineaţa.

Mai joc din cănd în când. Cu alţi jucători. Demonstrativ. Ca să nu le meargă jocul, să înteleagă că e greşit. Episodic, doar de plăcere… educativă.

Şi toate astea, doar pentru a putea să privesc în oglindă a doua zi şi să îmi placă ce vad. Şi nu mă refer la nimic fizic…

Vreau sa tratam azi o problema grava, o boala dureroasa care macina populatia si pentru care nu doar ca nu s-a gasit un leac, dar nici macar nu se cauta unul. Nu, nu gripa porcina, lasati-ma naibilor in pace de oi.

Vorbesc despre boala, despre mania de a spune “te iubesc”. De ce ne roade sa spunem “te iubesc”? Nu dati din cap, nu mai mintiti, stiti ca asa e. Ne roade, ne macina, ne sta pe limba atunci cand nu trebuie, cand inca e prea devreme si e absurd si nici macar nu suntem siguri daca e adevarat, nici macar nu stim daca vorbim serios, dar noi *trebuie* sa i-o spunem si trebuie sa i-o spunem acum. Toti am facut asta prea devreme, ne-am confruntat cu raceala de dupa, cu tacerea care se lasa mai ceva ca atunci cand incearca o blonda sa spuna un banc despre filosofie. Cand am avut impresia ca “esti incredibil” si “ma simt atat de bine cu tine” si “ma bucur sa te am” nu mai exprima destul, cand am crezut ca trebuie sa bagam un cheat code pentru viata, toti am spus asta. De ce?

Nu ar trebui sa fie asa. Dragostea trebuie sa fie ca un joc de tetris, astepti piesa lunga si dreapta, o vezi ca vine, si incetul cu incetul cade in viata ta, cade in existenta ta pana cand ajunge sa faca parte din tine, si abia atunci, in clipa in care are loc impactul, abia atunci vorbesti despre iubire. Dar cum sa avem atata rabdare? Nu, noi trebuie sa apasam pe spacebar, in fond exact asta facem cand spunem “te iubesc” prea repede, apasam pe spacebar pentru ca piesa aia trebuie sa pice aici si acum. Si gafam, dupa atatea piese de toate formele nu mai vedem bine puzzle-ul de sub noi, viata noastra e atat de complicata incat dam pe langa cu doar un patratel, si atat a fost. Game over.

Si toate alternativele nu ajuta la nimic… poti sa spui tuturor amicilor tai cat de mult iubesti jumatatea ta, poti sa o scrii pe un blog pana te dor degetele: il iubesc il iubesc il iubesc! Poti sa o urli pana afli daca suna sau nu adevarat, dar e degeaba. Trebuie sa i-o spui lui, si pana nu i-o spui lui nimic altceva nu e destul.

Pentru ca avem mania asta, avem boala asta, avem nevoia asta intrinseca de a ne demonta scara de sub picioare, de a avea totul aici si acum, si nu putem spera decat ca recunoasterea acestui fapt este in sinea ei primul pas spre vindecare.

Pentru toti indragostitii cu misiuni sinucigase in cap: banzai, good luck, si rabdare.

Cu tot dragul,

Ale, vocea ratiunii (insert emoticon expressing sarcasm)

E o leapşă pe care am primit-o de la Sakura, cu două întrebări:

Q1. Care e madlena domniei voastre? /Which is the food you liked it more?

Păi mie îmi place Whiskas, vasăzică cronţonelele şi tot ce găsesc din pliculeţe, adică tot ce scoate Vero din ele pentru mine

Q2: Care este bau-baul din farfurie?/ Which is the food you disliked most?

Nu-mi place mâncarea bipezilor. Când se aşează la masă, mă prezint şi eu lângă ei, mă aşez poponete şi mă uit galeş în sus… Iar ei înţeleg (bipezii au momente când sunt inteligenţi, zău aşa) că vreau să ştiu care e meniul, aşa că îmi dau şi mie câte o bucăţică, dar de obicei sunt numai porcării: pui, peşte, lapte, ouă, ca să nu mai vorbesc de fasole, cartofi, varză, salate, prăjituri…  Mănâncă asemenea chestii, dar de cronţonele nici nu se ating. Nu ştiu ce-i bun! De cele mai multe ori sunt atât de dezamăgit încât plec de la masă şi mă duc să mă culc. Eventual în sertar…

Cât despre dat leapşa mai departe, eu sunt de acord s-o ia cine vrea

 Obstacolele sunt acele lucruri pe care le vezi când iţi iei ochii de la ţintă.

Merci fishuc.

Azi de dimineata cand m-am trezit…. m-am trezit cu gandul la copilul meu cel mai drag… “spiritul”.
Il mai stiti? Cel de care v-am povestit la un moment dar si care, de ceva timp imi tot atrage atentia ca nu prea l-am bagat in seama.
I-am dat ceva hrana pentru zilele in care am nu am avut timp sa ma ocup de el…. ca altfel riscam sa moara de inanitie… si zau, nu vreau asta!
Si am inceput sa stam amandoi la sfada…
Am stat si am analizat ghemul de simtiri, pe care el, spiritul le simte mult mai mult ca niciodata.
Am ajuns la o concluzie…pe care, noi doi, nu prea stiam cum sa o exprimam, dar o prietena comuna, ne-a ajutat …

Ganduri care se schimba de la un minut la altul, in functie de starea de fiecare zi… de dezamagiri traite, de sperante, care sunt aproape tot timpul aceleasi…si care revin cuminti, seara, la lumina lunii din noapte, cand sufletul, linistit le aseza pe fagasul normal, facand lumina si liniste, in sfarsit in ordinea lor.
Atunci sunt eu… Cand iubirea, durerea, esecurile, sperantele… totul iese la suprafata. Nimic nu mai trebuie ascuns.

Si adorm cu ele in brate…

A doua zi iar o iau de la cap cu tumultul de ganduri, ca o cascada in cadere. Cand am impresia ca ceea ce nu am e intotdeauna mai bun decat ce am, in orice domeniu si materie, cand imi doresc ceva ce poate nici nu exista, iar eu cred cu tarie ca da. Cand mi-e mila de mine si sufletul meu si nu am ce-i face… Cand am impresia ca sunt victima propriilor ganduri.

Vreau o schimbare radicala a ceva ce patesc de atata timp…

De acum incolo, nu mai accept alti termeni in afara de acestia:

Agata-ma TU*, dupa care lasa-ma pe MINE sa vreau sa te vad constant! Refuz sa mai continui cu reversul!

*a se intelege prin tu spiritul masculin universal si/sau orice prost indeajuns de mare incat sa incerce sus-numita activitate in viitorul apropiat.

Nu credeam vreodata sa ajung la varsta asta sa scriu ceva despre bunele maniere in business, dar alas, iata-ma.
Draga tanti blonda din Jimbolia.
Respecta-ti voluntarii! Cand cineva isi bate gura pentru tine pe gratis, pune-i in fata un nenorocit de pahar cu apa! Cand iti spui numele, spune-l clar! Stiu ca tu il cunosti deja, dar nu faci cunostita cu tine insuti si eu am datoria de a ti-l repeta corect!
Apropos de repetat, daca ai de gand sa spui zeci de nume de comune si sate, spune-le cu toata gura, respectiv cand traduc o propozitie care contina liste de nume, nu astepta sa fac traducere dupa fiecare nume pe care il spui! Ce vrei, sa repet Adriana Maguraru cu accent englezesc? Ce naiba crezi ca sunt?
Cand iti vin oameni in vizita, uita pentru o clipa ca esti romanca. Nu e onoarea lor sa te viziteze, e onoarea ta sa ii primesti! Nu am cuvinte pentru faptul ca noi am venit in vizita la voi, si noi am cumparat sucuri, cafea, si mancare pentru pauza de cafea! Daca lumea ar merge asa, ar trebui sa merg in oras sa dau barbatilor bani sa imi faca cinste cu ceva de baut!
Adreseaza-mi-te. Sunt o persoana, nu masinuta electrica. Poate vreau sa stau jos. Poate vreau sa beau o gura de apa. Poate tusesc, ma inec, mor in pizda matii, caz in care taci si lasa-ma sa iau o pauza!
Daca esti incapabila sa folosesti un interpret, ce mama dracului cauti intr-o pozitie sociala?! De cate ori trebuie sa iti repet, fa pauze ca sa apuc sa traduc! De ce crezi ca am obligatia sa traduc trei propozitii cu cate doua date si un an fiecare dintr-o singura incercare? De ce crezi ca am obligatia sa iau notite? De ce esti surprinsa cand vorbesti zece minute, apoi iti amintesti de mine, te uiti la mine, ma uit la tine si tac?
Daca am fost desemnata si oferita voluntar sa traduc, lasa-ma in plasma mea sa imi fac treaba! Nu e de parca mi-o doresc, macar lasa-ma sa ajung acasa cu satisfactia ca pot sa urlu la cineva ca m-a pus sa fac asta. Nu trebuie sa vada toata lumea ce zoro esti ca poti sa spui o propozitie si sa o repeti apoi in engleza!
And you know what? LEARN TO FUCKING SPEAK ENGLISH!

Va multumesc.

Ce inseamna o tragedie? Oare explozia de la Petrila a fost o tragedie, oare tsunami-ul din Asia a fost o tragedie, oare ratarea calificarii a fost o tragedie? Daca da, atunci si pierderea unei “simple vieti” este o tragedie. Aseara intr-un lac din Petrila s-a descoperit un cadavru, nimic mai mult , nimic mai putin, insa in spatele corpului umflat de apa sta adevarata tragedie, este vorba de un om oare-care, cu un oare-care nume, chiar nu mai conteaza, omul respectiv a considerat ca indesand 2 bolovani intr-un rusac pe care l-a luat in spate iar apoi s-a apucat de scufundari il va salva de ceva ce nu mai putea indura, il va salva de viata. Ce s-a petrecut oare in mintea acelui om? Oare ce la determinat sa spuna stop? Oare ce i-a dat curajul sa transforme un lac adanc si intunecat ca o gaura neagra in mormantul sau? De fapt nu cred ca este vorba de curaj, curaj iti trebui pentru a trai in continuare, insa este o adevarata tragedie in momentul in care un om care alege sa renunte la “cel mai de pret dar” pentru a pune capat grijilor cotidiene, e trist ca acel oare-care nu mai este intr-un fel si din cauza me-a sau a ta, e trist ca pentru el nu va mai fi niciodata o alta zi, o alta sansa, e trist pur si simplu, e trist….

Lume noua,stare noua,ganduri si idei noi,fapte indraznete, erori…..intr-un cuvant :  Schimbare.
Sunt intr-o tara straina,avand o minte straina mie, inconjurata de straini si in acelas timp persoane atat de familiare: de Romani.
Traiesc unul din cele mai puternice contraste.Sunt in una din cele mai civilizate tari,avand ca vecini,cei mai putin civilizati romani. Sunt momente in care refuz sa ma identific cu ei.Prefer sa fiu o straina intr-o tara civilizata,decat aceiasi cu ei.Oricum,nu voi continua,nu are sens.
Pe langa contrastul acesta,am avut ocazia sa reflectez si la altele din viata mea.Ce am avut si ce am.Ce am si ce voi avea.Ce spuneam ca sunt,si ce sunt cu adevarat.Ce credeam ca pot face, si ce pot face cu adevarat.O noua depasire a propriilor mele limite.In bine si rau.Cu consecinte bune,sper…Cel putin am invatat un lucru nou:nu incerca sa ii minti pe ceilalti.Tu vei fi primul mintit.Nu incerca sa-i convingi pe oameni de ceva ce nici tu nu crezi.Am venit aici mintindu-ma pe mine si pe ceilalti ca asa trebuie sa fac.Ca e bine.Nu a fost, si nu e bine.Nu era nevoie sa vin.Poate doar sa ma lamuresc eu de anumite aspecte.
Cand am plecat, eram intr-o mare gaura de indecizii.Contrastele de aici m-au ajutat sa-mi pun ordine in minte.Curatenie generala.Ce sunt,ce am avut, ce pot avea si cine vreau sa fiu.
Mi-am mascat ordinea interioara printr-o schimbare de look.M-am tuns periuta.Pentru cei care ma cunosc poate va fi un soc,avand in vdere ca niciodata nu am facut asta. Abia astept sa ajung acasa.
Mi-e teama doar de masini…Daa,de masini.Aici m-am obisnuit deja sa fiu respectata, sa pot trece strada fara teama unui animal speriat de vanatoare,ca un sofer magar ma va lovi pe trecerea de pietoni,sau ca nu imi va acorda prioritate.Si mi-e teama ca voi ajunge in tara si ma voi izbii iar de nepasarea crunta tipica romaneasca.Nepasarea fata de mediu,de ceilalti, de curatenie,de..orice.
Oricum,un lucru e clar,pe viitor, voi vrea sa fiu roman,dar nu in Romania,si nu voi fi ca vecinii mei compatrioti.Vreau sa fiu,impreuna cu foarte putinele mele persoane apropiate,o romanca intr-o tara straina,dar civilizata, sa le demonstrez celorlalti europeni,ca nu toti romanii sunt la fel,tigani si hoti.
Si ce e mai important e ca stiu exact cand,cum, si cu cine voi face toate astea.Chiar daca atunci cand am venit, nu stiam concret ce vreau,acum e totul clar in mintea mea….i know now…..

Ca sa nu se inteleaga gresit, nu i-a castrat nimeni pe membrii formatiei. Cargo era un bar misto. Un bar de heavy metal cu pereti albastri si masa de biliard. Barul in care se adunau motociclistii din Timisoara.

Am fost acum cateva saptamani pe acolo, dupa o absenta destul de indelungata. Renovasera. Schimbare enorma. Incep sa urasc ideea de darts electronic intr-un bar. Si tocmai in barul asta… Wtf? Totul arata foarte diferit. Stiu ca uneori schimbarea e un lucru bun, dar aici au dat-o in bara. Muzica e, ma scuzati, de cacat. Punkereala/ rockereala pentru copilitele de 14 ani care vin sa dea cu batu-n bile. Clientela a devenit foarte “selecta”. Cum stam noi afara la masa cu o bere in fata, ne e dat sa vedem toate specimenele posibile. Pitipoance blonde oxigenate in pantalonasi scurti si sandalute… manelisti cu freze punk si tricouri albe mulate… punkerite minore in pantaloni cu patratele… etc

E trist. Nu mergeam noi prea des pe acolo, dar cand mergeam, era misto. Era heavy, frate!

Dragi patroni, nu stiu de ce ati simtit nevoia sa faceti asta, dar Cargo a ramas fara coaie!

Nu sunt un fan Harry Potter, dar cartile mi-au placut. Mi-au placut mai ales primele 4 si chiar a V-a(Ordinul Phoenix) deoarece aduceau ceva nou, ceva magic, amuzant, dar mai ales ceva imprevizibil. A VI-a si a VII-a mi s-au parut o lalaiala, multe cuvinte pe fapte putine. Cel putin ultima mi-a lasat impresia ca J. K. Rowling s-a chinuit sa mai scoata o carte.
Cam acelasi lucru a fost si cu filmele, cu deosebirea ca nu le-am vazut decat pe primele 4. In orice caz, mi-au placut mai mult cartile.
Si cu toate astea nu ma asteptam ca cel de al VI-lea film sa fie atat de slab. Harry Potter and the Half-blood Prince(Harry Potter si Printul Semipur) pot sa zic ca a fost cu adevarat o dezamagire. Am fost astazi la avampremiere si mi s-a parut o pierdere de timp(si de bani). In afara de cateva faze, si portiunea de la descoperirea hortruxurilor pana la moartea lui Dumbledore restul a fost umplutura.

In schimb am ramas impresionat de cinematograf. Nu stiu daca a fost datorita efectelor din film, sau un sistem suround mai performant, insa ambianta mi-a placut la nebunie. Dupa parerea mea, Cinema Pro este mult peste Hollywood Multiplex sau Movieplex si paradoxal e si mai ieftin. O sa mai trec si altadata ca nu imi pot forma o parere dupa o singura vizita.

In cele din urma decisem sa incep o pagina alba, cu gandurile mele, simtirile traite in cursul ratacirii mele in aceasta ceata a vietii …ciudata …uneori plina de bucurii, de ganduri , tristete , extazuri. Incerc sa descriu mai ales sentimentele, simturile care ma inunda in momentul intamplarilor, actiunilor in asa fel ca TU, cel care vei citii , sa incerci macar sa ai un micut “feeling” asupra celor simtite, traite de mine. In ciuda faptului ca majoritatea oamenilor din jurul meu , sunt incuiati mental , au fel si fel de prejudecati in ceea ce priveste viata de zii cu zii, am sa fiu cat posibil de directa si libertina in ceea ce priveste descrierea gandurilor mele.

Poate candva si eu ma insiram in randul oamenilor cu diferite prejudecati, retineri … cu bucurie pot sa confirm ca am trecut cu brio peste ele. Am reusit s adevin o persoana nonconformista, open mind … libera …. si mandra in acelasi timp de rezultatle obtinute. Ahhhh nu te gandii ca ai dat de cine stie ce superstar, topmodel, persoana iluminata etc.etc …..  NU, gresit sunt o persoana cat se poate de simpla, care se amesteca in invazia omanilor din jur, care traieste normal in zilele de  zii cu zii … lucreaza, iubeste,  zambeste si plange .

Am sa incerc sa descriu ratacirea mea, invataturile mele …  incercarile mele de a ajunge la suprafata dupa innecarile din prealabil a vietii, o sa scriu despre viata, sex, copii, barbati, femei, job, muzica…si absolut tot ce im va trece prin mintea mea exuberanta . Sa fie o lumina celor care ma citesc, sa descopere si ei … viata simpla care de fapt te poate face fericita din plin. uneori NOI OAMENII, ne complicam vietiile si privind un pic in jurul nostru … analizand viata noastra, a vecinilor… ne putem da seama cat de usor facem din tantar -  armasar, din viata simpla si placuta una complicata si grea.  Deseori gresim sau crezind ca facem lucruri bune facem pasi repezi si aiurea ce dupa regretam.

………………

Sper sa fie placua calatoria peste cuvinte cu mine de mina .

STEAUA BUCURESTI: 1 Robinson Zapata – 2 Daniel Balan, 17 Eugen Baciu (cpt), 5 Ionut Rada, 34 Lucian Filip – 16 Banel Nicolita, 26 Eric Bicfalvi, 19 Andrei Ionescu, 21 Razvan Ochirosii – 28 Bogdan Stancu, 36 Vlad Rusu

REZERVE: 33 Cezar Lungu, 4 Pawel Golanski, 7 Ianos Szekely, 11 Romeo Surdu, 14 Juan Toja, 15 Alexandru Tudose, 18 Petre Marin, 27 Rafael Grzelak, 31 Emil Ninu, 35 Pantelis Kapetanos

CSKA SOFIA: 1 Zdravco Chavdarov – 7 Kiril Kotev, 15 Ivan Ivanov, 25 Minev Yordan, 14 vetoslav petrov – 23 Costa Yanev, 10 Ivan Stoyanov, 8 Todor Timinov, 22 Elimarques -
17 Rui Miguel, 16 Delev Spas

REZERVE: 12 Ivan Karadjov, 3 Pavel Kovachev, 5 Todor Yanchev, 9 Saidhodja Dormushali, 11 Kostadin Stoyanov, 18 Atanas Zehirov, 20 Cristian Sanemeterio, 24 Jose Luis Harribas, 26 Orlin Orlinov, 30 Todorov Yordan, 31 Marco Vuijic, 32 Viktors Morozs, 33 David da Silva

Minutul 1: Arbitrul central fluiera startul partidei, lovitura de incepre avand-o jucatorii bulgari.

Minutul 7: Faza cursiva a Stelei, mingea ajunge pe partea dreapta la Balan, a carui centrare trece pe langa poarta.

Minutul 8: Un-doi pe partea stanga intre Ochirosii si Rusu, insa centrarea mijlocasului stelist este respinsa in afara careului de Ivan Ivanov.

Minutul 12: Lovitura libera pentru CSKA de pe partea dreapta dupa un fault comis de Rada. Centrare pe jos executata de Timinov, mingea ajunge la Rui Miguel, care din sase metri suteaza fara sperante pentru Zapata. Steaua – CSKA Sofia 0-1.

Minutull 17: Vetoslav Petrov are o interventie dura, cu talpa inainte, la mijlocul terenului asupra lui Ochirosii, iar mijlocasul stelist, din fericire, nu se resimte.

Minutul 20: Ocazie pentru Steaua. Ochirosii centreaza excelent de pe partea stanga, mingea trece peste portarul bulgar, insa Rusu desi plonjeaza nu reuseste sa ajunga la intalnirea cu balonul.

Minutul 23: Lovitura libera pentru Steaua la 20 de metri de poarta lui CSKA. Executa bine Bogdan Stancu, mingea trece pe langa zidul bulgar, insa se loveste de bara laterala si apararea adversa indeparteaza pericolul.

Minutul 29: Rusu ia o actiune pe cont propriu de la mijlocul terenului, patrunde in jumatatea bulgarilor si suteaza de la 20 de metri direct in bratele lui Chavdarov.

Minutul 30: Corner pentru Cska , dupa ce Filip trimite in afara terenului. Executa Timinov in fata portii lui Zapata, de unde Baciu respinge.

Minutul 33: Ochirosii se debaraseaza din marcajul advers, centreaza inalt, insa mingea popeseste in bratele portarului bulgar.

Minutul 36: Yanev suteaza surprinzator de la 30 de metri, mingea ocoleste putin vinclul portii lui Zapata.

Minutul 38: Rusu ii paseaza la marginea careului de 16 metri lui Nicolita, care intoarce un adversar, insa suteaza pe langa poarta.

Minutul 44: Corner pentru CSKA, executat de Timinov, apararea Stelei respinge tot spre jucatorul bulgar, care recentreaza, mingea trece printre toti jucatorii si iese in afara terenului.

Minutul 45: Centralul partidei flluiera finalul primei reprize.

Minutul 46: Arbitrul central fluiera startul reprizei a doua.

Minutul 47: Ionescu trimite o pasa lunga in adancime, Nicolita sprinteaza, dar portarul bulgar ajunge inaintea lui si retine balonul.

Minutul 52: Faza cursiva de atac a bulgarilor, dupa o succesiune de pase mingea ajunge in banda stanga la Dormushali, care centreaza in mijlocul careului, de unde Bicfalvi respinge pericolul.

Minutul 54: Bogdan Stancu suteaza de la 20 de metri cu pamantul, insa portarul bulgar respinge in extremis in lateral.

Minutul 55: CSKA Sofia trimite mingea in poarta prin Miguel, dar golul nu se valideaza aratandu-se offside de la margine.

Minutul 57: CSKA Sofia marcheaza golul doi prin Kotev, care a sutat de la 10 metri profitand de iesirea din poarta a lui Zapata.

Minutul 58: Schimbare la Steaua. Iese Rusu intra Kapetanos.

Minutul 61: Ochirosii vede primul cartonas galben al meciului.

Minutul 67: Bergodi face mai multe schimbari. Ies din teren Bicfalvi, Ionescu, Ochirosii, Filip si intra Grzelak, Szekely, Toja si Petre Marin.

Minutul 68: Lovitura libera de partea dreapta executata de Szekely spre coltul scurt, de unde Kapetanos trimite cu capul peste poarta bulgarilor.

Minutul 69: Mingea ajunge la Toja la marginea careului de 16 metri, iar sutul mijlocasului columbian trece putin pe langa poarta.

Minutul 73: Cezar Lungu il inlocuieste pe Zapata.

Minutul 74: Inca o schimbare la Steaua. Intra Surdu in locul lui Bicfalvi.

Minutul 75: Corner batut de Grzelak din stanga, mingea revine la el, recentreaza la Surdu care reia cu capul peste poarta.

Minutul 80: Centrare inalta a lui Szekely din dreapta, insa portarul bulgar retine din fata lui Surdu.

Minutul 81: Bergodi produce o dubla schimbare in defensiva. Ies din teren Baciu si Rada si intra Ninu si Tudose.

Minutul 83: Grzelak patrunde in careu, intoarce un adversar, paseaza inapoi la 16 metri catre Kapetanos care trimite un sut bomba direct in transversala portii bulgarilor.

Minutul 88: Atac frumos, in viteza al Stelei, Bicfalvi combina superb cu Kapetanos in careu, mingea revine la tanarul mijlocas care suteaza pe jos, insa portarul advers prinde.

Minutul 89: GOOOL Steaua. Toja profita de o neintelegere in apararea lui CSKA, paseaza lui Surdu care trimite in poarta ramasa goala.

Minutul 90: Centralul fluiera finalul partidei. Scor final STEAUA – CSKA SOFIA 1-2.

FC Steaua Bucuresti - Antrenor: Cristiano Bergodi

1. Robinson Zapata – 34. Lucian Filip – 5. Ionut Rada – 17. Eugen Baciu (cpt) – 2. Daniel Balan – 21. Razvan Ochirosii ( 61) – 19. Andrei Ionescu – 26. Eric Bicfalvi ( 74) – 16. Banel Nicolita – 28. Bogdan Stancu – -. Vlad Rusu

Inlocuiri: 11. Romeo Surdu ( 89 74)

Revin la L’Aquila. Locul unde italienii împreună cu “toate neamurile” au suferit de pe urma cutremurului. Am fost acolo, am putut să văd direct la faţa locului cum stau treburile cu românii..că de restul sincer nu ma interesează. În momentul când am fost eu românii erau optimişti, încrezători în viitorul lor, majoritatea îţi dădea impresia că acel cutremur le-a schimbat viaţa în bine. Mă explic: s-au trezit că nu trebuie să plătească chirie, că au mâncare de 5 ori pe zi, că primesc ajutoare în haine (noi!!!) constant, că au medic la dispoziţie 24/24 şi sunt atât de importanţi că ziarele si posturile TV le cer mereu interviuri…ba chiar primeau şi buletinul meteo, frumos stampat şi adus cu regularitate, în fiecare dimineaţă. Erau încrezători în viitorul lor, pentru că se profilau locurile de muncă în construcţii sau posturile de badante la bătrânii din zonă.

Iată însă că situaţia lor nu e chiar atât de roză. Firmele care se ocupă de reconstrucţie şi-au adus muncitorii lor, pentru că prin criza actuală trece toată Italia, au dispărut 26000 de locuri de muncă iar procentul celor care nu au un loc de muncă este mult peste procentul naţional, adică 9.7%…fără a aminti de cele câteva zeci de mii care işi duc traiul în hotelurile de pe malul Adriaticii, la fel, fără un loc de muncă sau o sursă de venit. Despre români aproape nimeni nu mai vorbeşte, sunt lăsaţi în voia sorţii, au suferit un şoc rasist când copilul unui român a fost aproape linşat de către italienii din tabăra din piazza d’Armi, pe motiv că a agresat un alt copil italian. Am vorbit cu câţiva români din tabără şi i-am întrebat de ce nu apelează la autorităţile române sau la presă pentru a face puţină lumină în acel incident…”nu se poate”, mi-au răspuns, “pentru că am avea o viaţă de coşmar” …”încercăm s-o rezolvăm cât mai paşnic posibil”.

Aşadar, românii din Aquila sunt fără serviciu, fără o sursă de câştig, în imposibilitatea de a primi vizite sau a avea o viaţă normală. Evident că cine doreşte poate pleca oricând de acolo, dar stă în firea românului de multe ori să aştepte acel “moca” pe care nici el nu-l cunoaşte dar îl adulmecă. Se mulţumesc cu mâncare gratis (nu se ştie până când) şi cu statutul de sinistrat, care pe zi ce trece devine tot mai “incomod” pentru autorităţi…eu sunt convins că foarte curând, zic eu, vor fi luaţi la întrebări despre scopul şi durata vizitei în Italia… şi atunci nu vor avea efectiv, nimic de spus… autorităţile române în schimb nu caută să găsească soluţii pentru ei… recunosc ca sunt chiar ridicol să deschid acest subiect, care nu interesează chiar pe nimeni… şi totuşi acolo sunt mai mult de 100 de români… ai nimănui, cu copii mici sau care trebuie să frecventeze şcoala, care au nevoie de un preot, de o speranţă pentru viitorul apropiat… mai nou, “L’Espresso” atrage atenţia asupra faptului că traficul de droguri şi de persoane a devenit ceva obişnuit la L’Aquila…îmi vine imediat întrebarea:  “oare câţi români sunt implicaţi şi în aceste “măgării” şi “ce surprize ne va mai oferi în viitor presa locală?

Apropo de ce am scris mai devreme….Fiti atenti aici:

La cererea mai multor cititori, citynews.ro va prezinta o galerie foto a tragicului accident ce s-a petrecut aseara in fata magazinului Praktiker si in urma caruia si-a pierdut viata o persoana.

http://www.citynews.ro/cluj/eveniment-29/galerie-foto-poze-socante-cu-accidentul-49735/

La cererea cititorilor!?!??!?!?!?!?!?!?!??!?!??!?!LA CEREREA CITITORILOR???? Adica cum?Nu au vazut destul sange?Nu au vazut destul de bine cat de distruse au fost masinile???Nu au apucat sa vada o mana/picior al decedatului, de sub punga neagra?!?!?!?!?!

Pur si simplu nu-mi vine sa cred in ce lume traiesc….No comment

Apropo, aici aveti un link catre prima varianta a articolului, cea care nu i-a satisfacut pe cititori prima data

http://www.citynews.ro/cluj/eveniment-29/update-accident-extrem-de-grav-la-iesirea-din-cluj-49644/

Am obosit…. Se pare ca oricat de mult dorm, tot la fel de obosita ma simt…Si nu cred ca e vorba de stres..Am scapat de stresiune, la work e ok…nu.. nici macar pe vreme nu pot da vina…nu….i’m tired of this world…

Urmarisem zilele trecute la TV cum in Teheran, oamenii impuscati, raniti,cei care isi dadeau ultima suflare, era filmati cu sete de curiosi care doreau sa aiba pe telefon imagini coool, imagini soc, care sa le poata arata apoi la prieteni, sa le puna pe Youtube…Cat de sadic poti sa fii sa filmezi moartea unui om, clipele de agonie, sangele care se scurge, si o data cu el, viata din omul acela?  Cum? Initial am crezut ca poate numai la noi, la romani exista specimene de acest tip care  se bucura cand vad cate un accident, cate un om lovit/calcat de masina, abia asteapta o suferinta cruda, sa o poata inregistra in “scula lui”cu video/aparat foto….

Ma cutremura, ma socheaza, si ma face sa-mi doresc sa nu mai traiesc in lumea asta… Stau acum si ma gandesc ca daca voi avea nenorocul de a muri intr-un accident de masina, sau oricum, indiferent cum va fi, daca voi fi inconjurata de semeni, voi fi personajul principal intr-un film pe care nu voi apuca sa-l vad..filmul mortii mele…Iar altii vor rade, il vor arata si altora cu mandrie “uite ma ce tare! , ui’ ce varza ii, cum ii curge sange, hahahaa…si stai stai, uite imediat moare, uite vezi, aici se zbate ultima data, zici ca-i bagat in priza hahaha.. si uite aici moare…hahaa , il pun diseara pe youtube..”

Niciodata nu se filmeaza pentru documentare: numarul masinii care a lovit, persona care a impuscat, omul care a lovit, urmele, dovezile….nu… totul se face strict pentru hranirea aceste specii noi de animale care a aparut o data cu aparitiile telefoanelor cu camera video sau care fac poze, si mai ales, a acelor animale care PERMIT filmarile de acest fel si a celorlate, rude cu primele specii, care consuma cu pofta vesnic nesatula pentru suferinta, pentru durere, soc si moarte….Ce se intampla cu noi? de ce????? De unde a porit? Cine a lasat sa se extinda, de ce nu a intervenit nimeni la timp?As putea sa arat putin cu degetul spre anumite televiziuni care, cel putin la noi in tara,  au pornit aceasta foame pentru imagini de acest tip…Stiri de televiziune care nu cunosc sau se fac ca nu cunosc raportul care trebuie sa existe intre stiri negative/pozitive/neutre…

Dar repet, din pacate acest lucru nu se intampla doar la noi…Imi spunea o foarte buna prietena care locuieste de mai mult timp in Israel, ca in urma cu 15-20 de ani, oamenii de acolo nici nu stiau ce inseamna incuietori la usa. Nu foloseau asa ceva.  Nu era nevoie. Acum insa, stau si ei cu cate 2-3 …si nu ies afara noaptea. Mai demult nu existau oameni care sa ii vezi usor ametiti pe strada, sau sa fie necivilizati. Acum ii este teama sa nu iasa de teama ca ar putea fi violata sau atacata de betivi. E drept, dupa cum si ea recunoaste, numarul mare de rusi care au intrat in tara lor, a influentat si stricat armonia care exista. Si cu siguranta nu numai ei….Nici nu vorbesc de violuri si agresiuni…Astea existau si inainte..singura diferenta, defapt sunt diferente, pt ca sunt doua majore e ca  1- inainte lumea fugea de violenta, nu o cauta, si 2- nici nu erau chiar atat de multe. Am intrat in epoca Bad Villain -ului…epoca in care tipul rau e fascinant, cautat, si cel mai rau:  IMITAT.Sa fi rau e cool, sa fii nesimtit e usor, si toata lumea e invitata sa  faca. Sa fii tupeist si parsiv deja e demodat..Sa iti bati parinti, profesorii, iubitii/iubitele, si prietenii e ceva normal..nici nu se asteapta lumea sa fi altfel…

…………………………………………………………………………………………………………….

As vrea  din tot sufletul sa pot sa spun ceva inteligent, sa gasesc o solutie salvatoare pentru omenire..Singura solutie e una, care din pacate nu e salvatoare, e distrugatoare…Insa cine poate cu adevarat hotari cine e mai bun si cine merita si cine nu? Cine are curajul, si mai ales mintea atat de curata incat sa isi permita sa apese pe THE BUTTON?

Sau solutia SF , cu tenta tabu pentru preoti: insemnarea . Respectiv implantarea tuturor indivizilor cu un cip pe creier care sa le permita sa fie violenti doar pana la un anumit nivel. Nu zic sa nu existe  violenta si agresiune absolut deloc… am fi toti niste happy vegetables. Nu.. sa existe insa acea limita care sa spuna : poti fi rau pana la limita in care sa nu omori un om, sa nu il chinui, sau sa nu te hranesti cu suferinta altuia. O! si as Da un super volume up la empatie. In acest fel, daca vezi un om suferind, sa nu vrei sa il privesti de aproape, sa ii mananci suferinta cu pofta unui om flamand… prin empatie vei putea si tu suferi, vei putea simti suferinta celuilalt, a familiei celui care moare…si astfel sa poti sa fii langa el, sa incerci sa ii alini durerea, nu sa i-o provoci.. As face asta intr-o clipita daca as putea, ba chiar as transforma aceasta capacitate in cel mai virulent virus pe care l-as imprastia in toata lumea. Capacitatea de a simtii ceea ce simte aproapele tau.

Saaau..Ar mai fi o solutie..probabil cea mai realizabila daca nu ne-am invartii in aceasta lume in care banul dicteaza.Simplu, la fel cum prin televiziune s-a educat, cel putin poporul nostru, sa fie un consumator de violente, sa il transformam intr-unul mai bun. Sa il educam. Sa interzicem anumite tipuri de emisiuni, sa introducem cultura. CULTURA. nu manele, nu staruri porno, nu asa-zisi cantareti (sincer vorbind, cainele meu scoate sunete mai melodioase decat unele specimene de oameni care se invart acu pe la tv), nu Mistere ale Elodiei..As face din Setul Discovery si National Geografic, TVR  (1, 2, Cultural) un pachet obligatoriu, unic, introdus la toate marile companii care furnizeaza televiziune. As scoate toate canalele care promoveaza violenta si incultura, le-as baga la pachete separate, la supra supra supra supra cost. As face canale educative How to , pentru parinti, sa invete sa isi educe copii k lumea, la fel cum se invata cum sa iti dresezi cainele, sa te invete sa iti educi copilul sa nu fie un mitocan, un teribilist, sa invete respectul, pentru sine si pentru lumea din jur, si mai ales pentru pamantul in care traieste. How to – cum sa reactionezi in cazul in care vezi un om suferind. Cum sa reactionezi cand cineva te ispiteste in lumea lui plina de incultura, ignoranta si cocalarism. HOW TO just be a better person… Si as da acest set de canale tuturor oamenilor, si le-as baga cu forta, as indesa in oameni, as pompa aceste canale, la fel de mult cum se pompeaza acum acelea care promoveaza scaderea nivelulului de ……nu,nivelele,  TOATE nivelele.. de bun simt, de cultura, de respect, de..toate..

Am obosit..sunt super obosita pentru ca traiesc in lumea asta…As dori si eu ca intr-o zi sa ma pot trezi intr-o  alta lume.. nu una perfecta, insa sa fie cu cel putin 60% mai buna…cer mult?