Noiembrie, joi

Mi-e dor sa tai fasiile de toamna din mine…
Ti-amintesti? Aveai noiembrie pe buze, noiembrie in tine…
Ai uitat? Pe-o centura de trairi ai tot venit si te-ai tot dus,
“Te iubesc” devine jalnic cand e scos zilnic la produs.

Inspiram priviri straine; intr-o geanta, zaceau contorsionate
Mucuri de tigara in bucati de scrumiera deformate;
Ma-ntrebam atunci de ce se naste negrul dupa o vreme;
Intr-un final, se pare, culorile mor in libera cadere.

Afara, pe strazile de plastic, un sarut e doar gunoi
Aruncat intr-o pubela, intr-o banala zi de joi…
Inauntru, noiembrie se chinuie cu greu sa reziste
In polologhiile falselor bla bla’uri feministe;
Pe nota de plata, o copila isi arunca ochii plansi;
La vederea ta distinse criminalul de papusi..

P.S: Cu toate ca am scris poezia anul trecut pe timpul asta, inca mai traiesc intens uneori unele bucatzi de versuri hope you’ll like it!

Cateodata ne razbunam ca prostii…Ne facem sange rau degeaba fara sa stim despre ce este vorba, credem ca tot universul e impotriva noastra si luam totul la interpretat evident, tot in defavoarea noastra.Pentru ca asa e cand esti prost
Am invatat ca razbunarea e necesara. Nu este arma prostului asha cum spune, este a desteptului! Numai oamenii slabi nu se pot apara…Sa ne razbunam pe lumea intreaga, pe miscarea planetelor, pe gravitatie, la naiba! Dar va spun, nu are nici un rost, nici cel mai mic rost sa ne razbunam pe persoanele la care tzinem sau cu atat mai mult, pe cele care le iubim . Ne vor demonstra mai devreme sau mai tarziu, neintentionat, ca am procedat gresit…Pentru ca odata ce iubesti o persoana, o iubesti si cand te raneste,si cand nu e langa tine, si cand sta cu tine o noapte intreaga cand nu ti-e bine, si cand isi bate capul sa iti dea sfaturi…Mai devreme sau mai tarziu, ridici mainile sus si te predai, recunoasti ca ai fost fraier si te faci prizonier de buna voie si nesilit de nimeni…Ca pana acum ai fost un comandant nenorocit, dar acum macar o sa fii un prizonier fericit..:)

Fiind o mare iubitoare de pisici si un fan al mieunatului, am descoperit pe net chiar astazi site’ul de mai jos cu pisici care seamana cu Hitler mi se pare ceva foarte original, avand in vedere ca multe site’uri promoveaza poze cu pisici cu funditze, ghemuletze & company. La dracu’, pe scurt, e foarte funny sa vezi o matza care seamana cu Hitler! Vizionare placuta!
Does your cat look like Adolf Hitler? Do you wake up in a cold sweat every night wondering if he’s going to up and invade Poland? Does he keep putting his right paw in the air while making a noise that sounds suspiciously like “Sieg Miaow”? If so, this is the website for you:

http://www.catsthatlooklikehitler.com/cgi-bin/seigmiaow.pl

P.S: Cateva poze ca sa va fac curiosi

Va cunoastetzi inca de pe vremea cand Andre cantau “Lasa-ma papa la mare”, ati furat impreuna rujurile mamelor si v-ati maimutzarit in oglinda, ati dormit una la cealalta de atatea ori incat nu mai stiti care e pijamaua uneia si care a alteia, nici parintzii voshtrii nu va cunosc atat de bine cum va stiti voi intre voi, ati impartit mereu totul la bine si la rau, dar…impartzitzi si iubitzii…?
Orice fata are metodele ei de aparare anti-curva; cum apare un posibil pericol cu sani si par lung la orizont, se pun in aplicare diferite metode de indepartare ale inamicei : torturi, inscenari, scandaluri, etc. Dar ce se intampla cand dushmanca e chiar prietena ta cea mai buna?
Stii, in ultima vreme, iubitul tau nu te mai suna, relatia se raceste din ce in ce mai mult, tu esti disperata si te duci sa ii plangi ei pe umar. Ce face ea ca sa-tzi fie tzie bine? Empatizeaza cu tine, te consoleaza si plange cu vorbe. Ce face ea ca sa-i fie ei bine? Se cupleaza cu prietenul tau! Poate fi chiar cauza pentru care el nu te mai vrea…Potzi sa concepi asa ceva…?
Stiti, lumea femeilor nu e atat de complicata, pe bune! Doar ca e foarte complexa si ca sa nu fii socotita o curva ordinara de catre colegele tale de sex feminin trebuie sa joci dupa anumite reguli. Unele dintre ele sunt nescrise, reprezinta OMERTA feminitatzii, si prima si cea mai importanta lege este: NU TE CUPLEZI CU FOSTUL/ACTUALUL IUBIT AL CELEI MAI BUNE PRIETENE! Ati spune ca e ceva la mintea oricui, dar nu, nu e si la mintea proastelor care nu rezista o seara fara madular. Sa fie oare disperarea mai mare sau ipocrizia? Ce credetzi…?
Evident ca pentru baiatul in cauza totul e simplu: e doar o alta fata, pentru el nu conteaza ca e prietena nu stiu cui sau dushmanca sau chiar sora. Dar pentru noi ar trebui sa conteze…Ne mai intrebam de ce sunt barbatzii atat de misogini si au nu stiu ce conceptzii.De-asta! Cum sa ne respecte ei, daca nici noi intre noi n-o facem?! Si apoi, cu cat situatia e mai ushoara pentru baietzi, cu atat e mai complicata pentru fete.Cine este adevarata curva aici? Cea care este parasita de prietenul ei si trage cu dintzii de o relatie care nu mai are nici un rost si se tot plange, sau cea care nu sta pe ganduri si se lipeste imediat cu respectivul? Grea intrebare, huh?
Spun doar ca in opinia mea ( si cred ca multe fete sunt de acord cu mine), ar trebui sa fie ilegale chestiile de genul.Like, sunt atatia barbatzi in lumea asta si pot fi cu totii suflatzi atat de ushor…de ce l-ai alege tocmai pe cel pe care l-a ales deja prietena ta cea mai buna…? Fructul interzis e mai dulce, nu? O sa te otravesti mai tarziu cu amintirea gestului tau…
Vedetzi voi, si in lumea asta a femeilor e ditamai mafia si mai ales cand vine vorba de iubirea fiecareia dintre noi.Doar ca o facem din spatele buclelor si a gloss’ului si incercam sa fim totushi subtile.The Godfather spunea ca “in Italia, femeile sunt mai periculoase decat pistoalele”. Eh, eu ash spune ca mai peste tot este asa! Dar cele care isi tradeaza cea mai buna prietena ar trebui inecate sau efectiv schingiuite! Nu iertatzi faptele de genul, fetelor! Ea ar fi trebuit sa stie anumite legi si ar fi trebuit sa le respecte! Nu ezitatzi sa spunetzi “CIMENT!” panaramelor de genul!

P.S: Thank God,nu am trecut niciodata prin asa ceva asta poate ca e unul din motivele pentru care imi iubesc prietenele, ele chiar sunt alaturi de mine in situatzii extreme. Cat despre cele care sunt patzite, nu pot sa spun decat ca cu asemenea prietene, nu vad de ce ar mai avea nevoie de dushmance…Poate mi-ar fi mila daca nu mi-ar fi sila de cazurile astea in sine…:)

Lipsea ceva din peisajul lunii noiembrie: lipsea shedintza foto cu Habiba . Ne-am gandit sa mergem sa ne tragem in poza la niste ruine de pe langa portul Tomis, dat fiind faptul ca de parcul Tabacariei ne-am saturat, pe faleza era prea multa lume, pe plaja prea frig si acasa prea monoton. Evident ca s-a lasat cu ceva adrenalina: cu toate ca zona era pustie, mai aparea prin peisaj cate o persoana, doua, ratacite. Intre zidurile si pietrele cetatii erau numai gunoaie, se auzea orice zgomot facut si de o sticla goala si cateva pisici escaladau pierdute muntele de sarma si caramida. La fiecare mic sunet tresaream, ma uitam pe unde paseam si incercam sa ma mishc cat mai repede, dar normal ca nici eu si nici Habiba nu am lasat camera digitala jos din mana. Recunosc ca am avut o tentativa sa dau inapoi cand vreo 3 persoane veneau exact spre noi … am revenit imediat la normal.
Ajungand acasa si uitandu-ma pe poze ( care au iesit mai bine decat credeam…ce sa vezi, exact pozele facute la repezeala ies mai bine ), mi s-a parut ca iubirea e ca o sedinta foto la ruine…
Asa e lumea…ca o cetate construita din pietre si caramizi, cu iarba prin jur si sarma ghimpata.Cu timpul, va cadea, important e sa ramanetzi voi doi in picioare, indiferent de suntele oribile care se aud inauntru si indiferent de cat de tare bate vantul . Vetzi avea si momente in care o sa vrezi sa va bagatzi picioarele si sa renuntzatzi la tot, sunt prea multi oameni in jur, langa voi si intre voi, v-ati rupt genunchii si v-atzi julit coatele de cate ori atzi cazut, dar de-asta suntetzi unul langa celalalt, ca sa va aratatzi ca imaginile si trairile iubirii voastre sunt mai frumoase si mai artistice decat orice greutate si decat orice rautate. Si chiar daca 1000 de pisici negre s-ar uita fix la voi de sus ca niste Satane miorlaitoare suspendate, flashul dintre voi va fi in stare sa orbeasca orice urma de ghinion…

Sa nu va fie frica, fetelor! Sa nu va fie frica niciodata sa spuneti ceea ce ganditi sau ceea ce vreti sa facetzi! Am ajuns la concluzia asta de-abia astazi si mi-a trebuit destul timp, sincer. In viatza, putzine sunt lucrurile la care trebuie sa te gandesti de doua ori. Cele mai pretzioase si mai memorabile sunt momentele spontane, ele ne construiesc caracterul, ele formeaza amintirile noastre, ele ne definesc!
Sa nu va fie teama sa tzipatzi la un baiat cand va scoate din sarite si intrece orice limita, sa nu va fie teama cand vreti sa punetzi la punct o panarama ordinara, sa nu va fie teama sa reactionati la porcariile din jur! Simtiti nevoia disperata sa omoratzi pe cineva? Facetzi-o!!! Stiu ca ceea ce spun este imoral si mai stiu si ca multe din cuvintele mele de acum sunt scrise la extaz, dar ganditi-va! Oamenii care nu ucid, care nu distrug, care nu se manifesta, raman cu aceasta crima inauntrul lor toata viatza. Oamenii care nu ucid, cei cu mintea intreaga, sunt lepadaturile pamantului. Poate ca pe viitor vetzi avea impresia ca v-a trecut ura, dar ghicitzi ce? Va inshelatzi amarnic! Se va transforma in nimic altceva decat frustrare! Va vetzi simti urate cand nu e cazul, va vetzi simti calcate in picioare cand de fapt suntetzi cele mai demne fete ever!
Nu va mai ganditi intotdeauna la urmari, la consecintze, la catalogari. Ganditi-va la satisfactia pe care o vetzi avea dupa ce va vetzi manifesta. E cea mai sublima senzatie posibila, de la gustului ciocolatei incoace! Personal, satisfactia mea a durat vreo 4-5 ore, la fel (sau poate chiar mai mult) decat o pastila de ecstasy. Nu va nenorocitzi pe voi luand asa ceva, nenorocitzi-i pe altii exprimandu-va parerile no matter what. Stiu ca in viziunea altora i may seem a nasty bitch, dar rolul de good girl nu numai ca e plictisitor, dar e si foarte dureros de multe ori si sunt sigura ca ati simtit-o toate pe pielea voastra cel putin o data! Nu mai iertatzi atata, altii nu va iarta pe voi si nici nu va vor fi recunoscatori daca o facetzi, nu va vor omori mai putzin pentru asta. Luati-o ca pe un sfat si data viitoare cand va intalniti cu o persoana care va provoaca greatza, trecetzi exact prin fatza ei si faceti-o sa lase capul in jos sau sa intre in pamant de frica. Nu va ganditzi ca actiunea voastra ar putea fi interpretata ca una demna de o scorpie, ci ca una demna sa figureze in capela Sixtina!

Cateodata parca raman fara cuvinte…Stiu ca e un cliseu nenorocit, dar de obicei sunt genul de persoana care are replica pentru orice…Exista cativa inshi care ma lasa fara glas…

Cateodata ma intreb oare unde naiba ii gasesc pe toti…? Sau unde naiba ma gasesc ei pe mine?! Pentru ca nu am fost in viatza mea cu un baiat normal, cuminte, trebuia sa ma pun mereu cu unul care avea ceva…aparte ( sa spunem). M-am intalnit numai cu personaje de basm, insa nici unul nu era Fat-Frumos. Sa fie Creanga oare atat de idiot…?

Cateodata ma apuca o melancolie subita cand ma gandesc cum e sa ai langa tine o persoana care sa te iubeasca, frate! Ori, pana acum poate am avut, acum nu mai am, sau poate e inca acolo si eu sunt paranoica…Cert e ca o sa ajung intr-o buna zi sa alerg dupa 3 deodata, adica macar unul dintre ei ar putea sa ma iubeasca, nu?

Si totusi nu ma multumesc cu putin, nu stiu, poate sunt pretentioasa, poate multe fete se regasesc in ceea ce scriu, poate multi baieti ma injura pentru cum sunt, dar si eu sunt satula de unii dintre ei. Discutii oscilante ( ieri ma pisiceai, azi esti rece ca un manechin), eschivari ( arata-te odata, stiu ca esti acolo!)…In goana asta nebuna dupa sentimente ne alegem doar cu praf in ochi…Ne depaseste timpul, ne depaseste iubirea, de-asta nu o prindem niciodata. Si cat despre fericire, ea a trecut de mult linia de sosire, in schimb noi nici macar nu am auzit zgomotul de start al pistolului.Macar indreptati-mi-l spre tampla…Ca sa aud mai bineeee!!! Noiembrie mi-a infundat urechile si tu m-ai orbit, din cauza ta nu mai pot sa vad inainte, sa trec peste tine…Imi vine o minte o chestie pe care am auzit-o recent …”Auzi iubitule, ai mancat sticla? Daca nu, atunci da-te te rog din fata mea ca nu pot sa vad prin lemn!”…Deci vrei te rog sa fii mai clar cu mine, nu vad prin intuneric!

Am ajuns in sfarsit sa pot sa fredonez si eu ca lumea ” Am doar 18 ani, sunt nebun, iubesc si nu am baaani!!!” \:d/ Bine, in cazul meu, afirmatia e un pic modificata pe alocuri, dar ..detalii, detalii.
Am avut si eu majoratul ca tot omu’ vineri seara dar am scris de-abia astazi articolul asta pentru ca mi-a trebuit ceva timp sa-mi revin dupa noaptea aia. Adica, pe ce ca imi era o frica imensa de aruncatul in sus de 18 ori, a trebuit sa-mi infrunt teama de 2 ori…am mai fost aruncata de inca 18 ori pe cat trebuia :-l, din cauza unor persoane care nu au vazut cand am fost proiectata in aer prima data si au vrut un bis, iar baietzii nu au stat pe ganduri. Iiiiinca nu stiu cine m-a sabotat, dar voi afla! >:) si ar fi bine sa nu fie un minor sau o minora pentru ca la majoratul lui sau al ei o sa ii para rau ca s-a nascut! By the way, multumesc baietzi ca eratzi sa ma scapatzi in dintzi de vreoooo…10 ori! Adica va multumesc totusi ca n-ati facut-o. Sorry pentru cei care si-au luat un picior in gura ( imi pare rau, BB ), dar parca am fost aruncata pe bucatele…adica nu stiu, m-am trezit de cateva ori cu capul in jos si picioarele in sus. NU, NU ERA DE LA BAUTURA DIN SEARA AIA!
Nu a iesit perfect si nebunia nu a fost mare, dar eu sunt multumita. E foarte tare sa ai alaturi prietenii apropiati, colegii langa care ai stat atatia ani. Cand te gandesti ca mai ai de petrecut cu ei doar cateva luni, acum ca suntem a 12-a, incerci sa profiti cat mai des de prezenta lor. Si sincer, mie o sa-mi fie dor sa-i vad betzi coma pe baietzi…:-<
Evident ca fetele mele s-au prezentat la mine cu cateva ore inainte de bahaos. Pudel poate sa faca minuni, daca nu era ea, nu ati mai fi avut nici un motiv sa-i facetzi complimente sarbatoritei pentru cat de frumoasa e. Plus Blondis, care a ramas pana la sfarsit si care mi-a spus " oricand, cu placere", dar am completat eu cu " dar vezi sa nu se mai intample pana cand te maritzi". Si Habiba, care o sa aibe un rol foarte important in ceea ce priveste pozele mele. Sa-i spunem ca are job'ul de fauritoare de amintiri…Ar trebui sa-i acord o marire de salariu pentru toate sedintele foto de pana acum…Ca sa nu mai zic de Suri…fara ea, adio eu ( adica adio majorat). Stiam eu ca Suri le rezolva pe toate.Imi amintesc acum ce spunea BB despre ea acum cativa ani…" sor-ta bate tot!". Indeed!
Mi-a facut placere sa ii am pe toti langa mine, really. Mi-a facut si mai placere sa-i vad pe toti cum pleaca acasa pe 3 carari…M-am simtit bine cand mi-am dat seama pe la 2 dimineatza ca nu eram singura tocmai de majoratul meu ( si aici cineva a avut un rol special)…Le multumesc chiar si persoanelor care au uitat de ziua mea, oricum nu-mi place sa mi se ureze "La multi ani!" la fiecare gura de aer pe care o iau. O singura persoana n-am s-o iert in schimb ca a uitat, so hasta nunca, baby! ( citand din Habiba). Le multumesc si persoanelor mai indepartate care si-au amintit de ziua mea, cu toate ca nu sunt in cele mai bune relatii cu ele. Nici in urma urarilor nu am sa fiu, dar am apreciat respectul.
Sper din tot sufletul ca invitatii s-au simtit bine: cei care dansau cu sticla de vodka in mana, cei care au dansat, cei care stateau jos si radeau de cei care dansau, cei care m-au aruncat in sus, cei care au facut atmosfera…Cum m-am simtit eu? Ca la 18 ani…:)

P.S: Tin sa-i multumesc si lu' mami ca mi-a suportat toate toanele de saptamanile astea, chiar daca e afoana de internet si n-o sa vada ever articolul asta. Poate ca ea a petrecut cel mai bine si s-a simtit ca la 18 ani…Blonda spune ca poza asta va fi mai celebra decat aia in care Einstein a scos limba.Evident, e mama! Show some respect!

Sunt foarte mandra de mine ca am reusit sa ating sublima varsta de 18 ani . Daca inainte spuneam ” blondo, poate nu am dreptate intotdeauna, dar niciodata nu ma inshel”, acum sunt sigura ca orice imi trece prin cap este corect peeentru simplul fapt ca sunt majora si stiu ce fac .
Imi place mult ideea asta, ca trebuie sa raspund pentru faptele mele & stuff si ma simt foarte responsabila deodata. Asa ca, evident, m-am hotarat sa particip si eu la vot. Singurul meu impediment ar fi faptul ca buletinul mi-a expirat chiar zilele astea si ca trebuie sa ma duc pe la politie sa-mi fac altul nou ( poza noua ) care o sa iasa la regim de urgentza in cateva zile.Detalii, detalii…
Ideea este ca imi doresc de mult sa votez, de cand eram mica mergeam cu ai mei in cabina de vot si puneam stampila acolo unde imi spuneau ei. Lucrurile s-au cam complicat de cand am crescut, nu am mai avut voie ( ale dracu’ legi :-l ), si cum nici Blondis si nici Habiba nu le au cu votul ca sa intru in cabina cu ele, am asteptat alegerile electorale din anul asta ca sa votez eu cu propriile mele unghiutze.
Problema este urmatoare: cu cine dracu votez?! Fiind foarte nehotarata, m-am gandit sa ma uit si eu timp de cateva seri la dezbateri de-astea politice. You know, emisiuni gen ” daca bla bla…eu voi face bla bla. Votati-ma!”. Doar ca anul asta structura unui discurs electoral nu mai e aceeasi. Nu am inteles mai nimic din toata propaganda asta si cred ca prostia mea nu are nici o legatura cu faptul ca sunt femeie. Mda, femeile si politica…
Am ajuns asadar la concluzia ca toti, dar tooooti candidatzi, in loc sa-si prezinte ideile pentru viitor, il criticau pe Basescu. WTF?! De parca nu era deja o persoana destul de controversata. Intrebat de prezentatorul unei emisiuni ce promite poporului, unul dintre candidatzi raspunde: “Pai multe, domnule! Nu ca Basescu care a facut si a dres si a facut din nou si a dres la loc…o sa fac, domnule!” … No shit! Si observ cu tristete ca exact acum cand pot si eu sa votez nu am cu cine! Pentru ca n-ash vota cu Marco Bela nici daca mi-ar face reducere de 90% la sutiene pe viata! Si de Becali nici sa nu aud, i’m not quite a sheep lover. Si apoi am mai auzit si de un candidat al partidului Verde, sau ceva de genul, un rocker de la mama lui…Dude, this ain’t Vama ( indiferent cat de mult imi place zona ) and we don’t need weed in our country! Ma rog, restul ar fi Crin Antonescu, Oprescu, dar … ati simtit vreodata chestia aia care va spune sa nu alegeti o persoana pentru ca va scoate din mintzi fatza respectivului? Eh!!!
In concluzie, habar nu am cu cine sa votez, m-as orienta catre Basescu, cu riscul de a fi injurata de unii. Din mai multe rele, o alegem pe aia mai putzin rea intotdeauna, nu?

P.S: Ati vazut panourile alea cu niste babe si cu sloganul “Traiti bine? Noi nu!” ? Daca nu, lucky you! Pe mine ma scot din sarite!

Primele zile, una si alta, a venit frigul, ciocolata calda, carti bune, filme siropoase, majorat, plecari si veniri, iubiri moarte si reinviate, iubiri actuale sau viitoare, alegeri, afise electorale pe peste tot, poze, pierdut vremea pe mess,must si struguri, rochii si farduri, pagini virtuale de jurnal, discutii aprinse despre orice, vise, gripa porcina, teste si ascultari, celebrele zile de joi, mancare cat cuprinde, Cola si Pepsi, “pregatire pentru bac”, cafele si barfe oriunde ( la liceu, la telefon, pe mess, in cafenele), proiecte, planuri de viitor, ars aiurea, probleme, somn de voie, ambiguitate, “ ne vedem joi” si “nu am chef azi”, crize, amintiri, multe lacrimi, decizii de luat, plimbari, sunetul frunzelor care foshnesc, culori, ploi, muncitori din categoria “ pisi”, blocuri gri comuniste, Constanta, “sa’mi bag, Blondo, vreau covrigi si n-are nicaieri!”, agende, “Fara sani nu exista paradis”, bani cheltuiti aiurea,risipa de sentimente, noiembrie…
Sugestii:
• Enya – “Only time”
• “Sweet November”
• Jamali – “Butterflies”
• Ciocolata calda neagra, gen budinca
• Alice Nastase si Aurora Liiceanu – “Dincolo de bine si dincoace de rau.Despre iubire”
• Ceai negru cu caramel, lapte si zahar de la Carturesti
• Zully Mustafa – “Noptzi orientale” (1 si 2) si “Strugurii s-au copt in lipsa ei”
• Chec, lasagna si paste
• Poze in parc
• Indragostiti-va, fetelor!  …:)

Happy November!

Evident ca totul a pornit de la filosofie, de la etica aplicata.Uimitor e ca, persoane care nu deschideau gura la ora sau care nici macar nu se sinchiseau sa vina, s-au gandit sa graiasca azi cand proful ne-a intrebat cine e pro si cine e contra legalizarii avortului.

Acum, parerile sunt mereu impartite si AVORT e un termen atat de des intalnit si de vag ( cu toate ca este explicit in sensul sau), incat nu mai stii ce sa crezi. Eu una am fost de acord cu legalizarea avortului; oricum se va face prin orice mijloc posibil! Decat sa se faca in casele babelor cu andrele & stuff ca pe timpul comunist, mai bine in cabinete sterilizate. Cu ce nu sunt de acord aproape sub nici o forma este avortul in sine!

Am auzit azi o gramada de argumente pro avort, o gramada de argumente care sa scuze o fata sau o femeie care face avort si va spun sincer, pentru mine “ nu am vrut sa-mi distrug viata” si “ copilul nu ar fi avut un viitor fericit” sunt cele mai irelevante replici ever! In primul rand, daca nu ai fi vrut sa iti distrugi viata, te-ai fi protejat, si in al doilea rand, de unde stii tu care va fii viitorul copilului?!

In general, parerea mea e urmatoarea: o fata care nu vrea sa ramana gravida, nu ramane! Sa fim seriosi…Ne cunoastem interesul, nu, fetelor? Nu cred ca e vreo fata care sa vrea sa ramana gravida la 16-17 ani, sa treaca premature prin chinurile nasterii si apoi sa fie nevoita sa duca o viata in paralel, adica cea de mama si cea de eleva/ studenta mai incolo. De aceea, nu inteleg scuza cu ‘s-a intamplat”. S-a intamplat?! Si nu inteleg nici cum unii sustzin faptul ca inceperea vietii sexuale nu are legatura cu o sarcina nedorita.Atunci cu ce are? Pe scurt, mi se pare normal ca atunci cand esti pregatita sa ti-o tragi si sa te consideri destul de mare pentru asta, sa stii si riscurile pe care tzi le asumi ( gen o boala nedorita, instabilitatea relatiei, o posibila sarcina). Adica, ti-o pui cu unul si ti-e bine, esti cea mai resposabila persoana ever; cand ramai gravida, parca nu te simti pregatita nici sa le spui celor apropiatzi, right?

Plus ca am auzit foarte multe persoane in general care pornesc de la premisa unui viol sau a unor situatii extreme, de genul o femeie care nu poate sa duca pana la final o sarcina din cauza unor probleme de sanatate proprii sau ale fatului. Nici o problema fata de aceste situatii, respect, but wtf?! Suntem o tzara de violate si de femei cu probleme?! Parerea mea este ca se pot remedia chiar si aceste actiuni nedorite.De exemplu, in cazul unui viol, banuiesc ca atunci cand fata sau femeia supravietuieste, i se va confesa sau i se va adresa unei prietene, unei rude, unui medic. Doctorii pot face minuni in zilele noastre, deci un control medical ar rezolva imediat situatia. Si cat despre femeile care nu pot duce pana la capat o sarcina, c’mooon! Ati aflat ca avetzi probleme de genul de-abia cand ati ramas gravide?! Inainte ce ati facut…? Ma rog, hai sa nu judecam…

Nu, nu sunt de accord cu avortul mai deloc, decat in cazul situatiilor extreme, cum am mai spus. Este parerea mea si nu cred ca am sa mi-o schimb.Daca ma intreba cineva acum cativa ani, poate as fi fost pro avort, dar acum, la 18 ani, informandu-ma cat de cat, mi-am facut o parere stabila despre avort si sincer, daca prin absurd as ramane gravida, as pastra copilul si sugerez fetelor sa faca la fel. Nu va ganditi ca nu aveti sustinere, indiferent cat de suparata este toata lumea pe moment, parintii nu v-ar lasa la greu ( nu toti fug in fatza responsabilitatii). Am aflat si de curand ca fetele gravide isi pot continua studiile, ca nu le da nimeni afara din invatamant, ba chiar ca li se acorda un anumit sprijin. Nu e totul atat de negru, dar evident, nici roz nu e. Posibilitatile si alegerile voastre vor fi limitate in cazul in care veti avea un copil, dar ma indoiesc ca nu se va merita efortul depus cand acesta va fi mare…

Costi avea dreptate cand spunea ca fetele s-au uitat la prea multe telenovele (eu personal urmaresc cateva cand am timp J ) …S-au adus in discutie tot felul de argumente gen “mama singura”; societatea nu mai blameaza de mult o femeie care isi creste singura copilul! Si oricum, daca e s-o luam asa, de-a lungul istoriei, si in antichitate si in evul mediu, barbatii au fost mai mult plecati de-acasa cu una cu alta, si copiii au crescut doar alaturi de mame. Situatiile sunt similiare in cazul sotiilor de navigatori. Singura diferentza intre a avea un tata navigator si a nu avea deloc un tata este doar una de natura economica, daca ma intrebati pe mine.

Ideea e ca nu-mi sustzin parerea prin argumente politice sau religioase, cu toate ca se gasesc multe. Din punct de vedere moral e durerea…e moral sa omori un copil, chiar daca e nenascut?! Am auzit spunandu-se ca in primele saptamani, embrionul este doar o celula si nu ai cum sa dezvoltzi afectiune fatza de asa ceva…La dracu’, nici despre o masea scoasa nu vorbesti asa! Celula aia face parte din tine, daca nu constientizezi chestia asta la o varsta frageda, o vei face mai incolo. Si daca se sustzine ca celula aia e neinsufletzita si ca nu merita protejata, atunci care mai e treaba cu mediul inconjurator?! Ne pasa mai mult de “ nu calcati pe iarba!” decat de persoana care se va dezvolta din celula aia? E mai importanta o floare decat un om…? I seriously doubt that!

Acum fiecare cu treaba lui… Fiecare alege ce drum vrea sa urmeze, si desi nu sunt de acord cu avortul, nu voi blama niciodata ( pe fatza, cel putin), o fata care a avortat. Si treaba asta e relativa, ca multe altele…Si poate ati mai vazut filmulete de genul de 1000 de ori, se cam gasesc la tot pasul, dar daca tot v-am futut la cap cu probleme de etica aplicata in cazul avortului, uitati-va si la filmuletzul de mai jos pentru ultima oara…Va poate forma sau schimba parerea J Si daca voi nu suntetzi in stare sa fiti responsabile, sa deosebiti binele de rau, sa alegeti ceva, macar nu mai alegetzi voi soarta unui posibil copil…

P.S: As mai fi avut atat de multe de spus…Sugerez fetelor filmul “Mama la 16 ani”.

P.P.S: Nu am batut nici un apropo in discutia asta si nu incerc sa influentzez pe nimeni.Click casuta cu X daca nu sunteti de accord cu mine J

Cine critica telenovelele, ar trebui sa se uite un pic in jurul lui si sa se tzina bine! E imposibil sa iesi pe Bulevardul Tomis si sa nu vezi cate un Romeo Fantastic cu o Julieta de Platina langa el…Mai penibila decat imaginea cuplului, este iubirea lor in sine.Vorba unei prietene: el e urat, ea e urata, dragostea lor e urata. Dar nu toti au norocul sa fie doar uratzi!
Stiu ca poate o sa deschid un subiect kitch, deoarece sunt sigura ca poate ati remarcat perechile de genul, dar ati vazut si perechile normale, dar false? Acelea care mimeaza fericirea in public si acasa isi scot ochii? Do you know that fake love? Ohooo, you should.  O sa vedetzi multi oameni tzinandu-se de mana pe strada, dar nu toti sunt fericiti, si indragostiti nici atat! Am sa iau spre exemplu urmatoarea situatie: ma grabeam spre casa intr-o zi oarecare, incercam sa merg cat mai repede, un cuplu in fatza mea mergea destul de lent. S-au oprit sa se sarute; pardon! sa il sarute! El inchide ochii sictirit gen ” are we there yet..?”, ea il apuca cu ambele maini de cap si se aude un TZOOOK zgomotos.El deschide ochii ca trezit din somn, ea da din gene entuziasmata si ii shopteste ceva la ureche. El mormaie: “Si eu..”. Va las 3 secunde sa va prindetzi care a fost faza…
Un alt cuplu, poate chiar mai disperat si mai penibil.El o asteapta pe ea, ea vine si ii sare in brate, il saruta, dupa care amandoi dau sa inceapa sa se plimbe. Ea se agatza cu disperare de bratzul lui, el o scutura putzin si isi asheaza maneca de la hanoracul GUCCI, apoi ii intinde degetul mic.Ea se prinde cu toata mana de degetul lui si merge beata de fericire pe bulevard. Te iubeste, nu te iubeste…Nu e nevoie sa irosesti o floare ca sa afli asta, fato!
Dar sa lasam deoparte partea cu “desperate housewifes”. Am vazut si baietzi leshinatzi dupa scumpica lor.In troleu, exact cu spatele la mine se asheaza pe scaune un cuplu clasic “ubitha si ubithu”.Ea sta botoasa cu mainile in san, el langa ea incearca s-o consoleze.O pupa mai intai pe obraz, ea nimic. O pupa pe gura, ea nimic.Incepe sa coboare pe gat, ea nimic…Dupa cateva statii, el ii shopteste ceva la ureche, ea zambeste.Se ridica amandoi si la coborare, el ii lipeste o palma la fund de toata splendoarea si ea ii sare in bratze de fericire.Imi scapa ceva…?
Eu sunt genul ala de persoana care daca imi merge mie bine, vreau sa fac pe toata lumea fericita.Dar daca eu sunt suparata, atunci sa curga cu tristetze pentru toti! Cand eu nu am prieten sau imi merge prost intr-o relatie ( sunt fucked up total in ceea ce priveste dragostea), ma oftic teribil cand vad cupluri plimbandu-se de mana pe strada. But c’mooon! Chiar asha?! De ce si-ar mima cineva fericirea si propria relatie?! E atat de penibil si de prostesc…Si eu care credeam ca fostii mei sunt niste retardatzi. Hey guys, imi retrag cuvintele…
…dar nu si faptele! >:)

Saptamana trecuta sau ceva de genu’, mi s-a tot repetat in mod continuu la ora de romana ideea de lume ca un cavou…( nu am sa intru in detalii despre persoana care a predat asta, ii las placerea lui Bogdan).

Deci lumea e un cavou…Atunci iubirea ce ar trebui sa fie? Un mort? Paradoxul credintei, coincidentza dracului… De cate ori privesc oamenii spre cer in viata lor de toate zilele? Dar de cate ori privesc in jos? Ironic e ca, atunci cand murim, suntem in permanentza cu fatza spre cer, dar totushi suntem in pamant. A naibii granitza..Si neinsufletiti fiind chiar suntem precum iubirea si tot ce tzine de ea! La inceput nici nu parem a fi morti, nici nu stim cand ne indragostim, dupa care incepem sa ne descompunem. Ei si? Asha a fost cu toti si cu toate relatiile.Si ce a ramas din ei si din ele? Oase..Un oscior aici, o amintire dincolo.Si toata viata nu facem decat sa pasim in varful degetelor ca sa evitam resturile…si bine facem! La un moment dat, cadavrul e una cu pamantul.Coboram vertiginos,dragi tovarashi, catre o multime de furci fierbintzi care abia asteapta sa ne patrunda! Amintirile noastre se duc dracului la propriu! Si suntem atat de nenorocitzi incat mirosim ingrozitor din momentul in care murim. Sufletul era deci parfumul vietzii? Saraca moarte…de ce trebuie sa miroasa ca…un hoit?! Din vina noastra,evident! Mirosim ca naiba cand crapam pentru ca ne purtam ca naiba cand suntem intregi! Corect pe de o parte, pe de alta nu.. Adica, respectam atatia ani niste reguli aiurite si cand murim tot suntem inchisi. Ca si femeie (fata, whatever), am incercat de atatea ori sa-mi exprim nemultumirea fata de un anumit baiat sa zicem, si am sfarsit tot prin a tacea. Mai degraba relatia ar fi un cavou si eu un mort. Dar stiti ce? Nici daca ash scoate sigiliul si i-as arunca plumbul intre ochi nu ar vedea ca ma mananca viermii de vie si mi-ar astupa gura cu pamant inainte sa apuc sa urlu de durere!!!

Nici macar nu mai poti sa simti mirosul ploii de atata agitatie…
Vad numai sfarsituri in fatza ochilor, si cum toate relatiile mele s-au terminat la fel, pot pune cu ushurintza pe toate eticheta cu “Made in China”…Urbanism sentimental, asta este peste tot.. Urbanism in “Te iubesc-ul” din sunetul tzevii de eshapament, urbanism in saxofonul in care un cantaretz de jazz sufla cu nepasare, urbanism in moneda pe care un trecator grabit i-o arunca privind in jos, de teama sa priveasca cerul ca nu cumva sa orbeasca… urbanism in inimile care se sparg de asfalt si sunt calcate in picioare de milioanele de tocuri ce pashesc in mall-urile care iau nastere mai repede decat oameni..urbanism in algoritmii unei relatzii care se intretzine din mangaieri virtuale si saruturi digitale ce apar pe o inima cu plasma…de-asta se termina relatziile: raman fara baterii…

Cu toate ca sunt nu stiu cate motive pentru care eu mi-as face blog, e mult mai simplu sa il spun pe cel mai banal: Blonda mi-a propus asta. De fapt, m-a intrebat daca vreau blog pe un ton gen “VREI BLOG!”, iar pe mine, una, ma inspaimanta groaznic vena care ii pulseaza cateodata nevos Blondei pe frunte si ochiul tremurand. Plus ca ritmul respiratiei ei deja se accelerase si cum Blonda oricum arata de parca trage aer in piept si nu il mai da afara, nu am vrut sa ii fac si mai mult rau.

Glumesc ( I do that sometimes…)…Dar Blonda chiar are de gand sa faca o afacere din mine. Are impresia ca o sa am multi cititori…Poate probabil pentru ca am mereu ceva de zis. Exista atatea lucruri pe lumea asta care merita puse in discutie si cum noul trend este blogul, I’ll deal with it. Trebuie sa recunoasteti si ca este cea mai inofensiva forma de critica si de ironie, oricine poate sa zica ce vrea pe monitor. Penale mi se par fetele care considera ca blogul este un jurnal intim si care descriu in detaliu ultima intalnire gen “pimp my..”cu scumpi din dormitor. La fel de penibili sunt si baietii cu ochelari gen “funduri de borcan” si cu Bing Bang-ul pe fata, care isi dau parerea in legatura cu orice nu pot sa faca ei. Nu spun ca nu ar fi si oameni normali care chiar au ceva de spus, but let’s be honest: majoritatea sunt de-alde fute vant si aduce ploaie, vorba sora-mii. De, fiecare cu frustarile lui acuma… Pana la urma, este nevoie sa existe toate felurile de oameni ca sa faci o lume…Asta nu inseamna ca o sa tolerez pe net ceea ce oricum trebuie sa tolerez in viata de zi cu zi, la dracu’! Asa ca nu rade, citeste inainte…

P.S: pentru orice viitoare plangere, kill the blonde!

P.P.S: daca blogul va fi inchis in urmatoarele 24 de ore, that means that the blonde killed me!

Miau!

“You will never be happy if you continue to search for what happiness consists of. You will never live if you are looking for the meaning of life. “

Am zis! Zilele astea sunt aşa de bine. Trăiesc! Descopăr. Le aştern mai încolo. Întîi să le simt cu totul.

Şi hai acum, la trăit! Că doar e week-end şi luni e liber că e Sărbătoare.

Am o viaţă frumoasă şi mă bucur de ea.

* LE:  ascultati orice Richard Cheese. Este genial! Il stiu din Blu’zz.

Multumesc Cabral ca m’ai trecut acolo la linkuri. Ma simt tare!!! Si multumesc pentru ajutor.

Multumesc tuturor celor care au raspuns la apelul meu. Nu va insir ca va stiti.