Dimineata, pe la ora 6,00, ciocanitoarea cea harnica, in copacul din fata geamului lucra de zor: toc-toc-toc, toc-toc-toc…Mitzi cea neagra, cu urechile tesite isi ascutea ghearele la baza copacului. Ciorile se auzeau la distanta. Iar aveau ceva de impartit. Vrabiutele ciripesc intruna. Cate o mierla sau sticlete se avanta in triluri.
Privighetoarea se pregateste de concert. Cucu nu si-a mai facut aparitia de ceva timp. Randunelele isi fac cuiburi la casa.

Fiecare pe cate o creanga. Una se agita dand din aripi si croncane intruna. Cealalta isi alege o creanga confortabila si croncane din cand in cand, in pauzele dintre curatatul penelor. Cea agitata incearca s-o convinga de ceva, vine cu argumente, insista, sare pe creanga de dedesubt, sare pe cea din dreapta.
Croncane si caraie din dorinta de a se face inteleasa. Cealalta o trateaza cu indiferenta si nu o baga in seama. Intrun tarziu isi iau amandoua zborul spre copacii din zare. Stau si ma intreb: oare s-au inteles?

O poză un pic mai veche cu Lady GaGa (cea care “cântă”

melodia aia enervantă, “Just dance”), dinainte să pună nişte silicoane

de dimensiuni mai generoase şi să retuşeze făţău’.

• Atunci când a fost comparată în ceea ce priveşte stilul vestimentar cu Christina Aguillera, aceasta din urmă a replicat că era “completely unaware of this person”, dar şi că “didn’t know if it [GaGa] is a man or a woman” (sursa – Wikipedia).

• Pe forumul de pe site-ul oficial al hmmm.. artistei: “my friend is certain that he saw a doco with lady gaga saying that when she was born her parents had to chose between her being male or  female and that she is a miracle child. i’ve googled it and nothing has come up but he’s certain he saw it on tv”.

• Se pare că blogul meu e prea sensibil ca să poată suporta tranny videos, aşa că pun link (tasty good, right?).

• Iar dacă tot am ajuns la acest subiect, ştiu şi de ce n-a mai vrut Lady GaGa să fie Mister GaGa:

Researchers at the University of Nottingham have determined that men who masturbate often in their 20s and 30s are far more prone to developing prostate cancer.

The scientists surveyed 800 men and about half of them had suffered from prostate cancer.

The same data could be attributed to gentlemen that got their mack on frequently with the ladies, but the higher sexual activity was generally credited the act of self-love.

[Informaţia este culeasă de pe un blog - am verificat-o în mai multe părţi şi se confirmă.]

S-a stricat jucăria! Gata, nu mai are haz. S-a şi decolorat. Nu mai zice nici „mama” când o apeşi pe burtică. Îmi pare chiar bleagă, aşa uitată într-un colţ. E plină de praf şi… uimitor, urâtă. Da, da, ştiu. Ieri îmi plăcea. Ieri era nouă. De-abia o primisem şi ştia să facă giumbuşlucuri pe care nu le mai văzusem la alte jucării. Se dădea de trei ori peste cap şi se făcea din verde roşie. Şi am primit-o când mă aşteptam mai puţin. Nu era nici ziua mea, nici Crăciunul. Nu mă plâng acum, n-am de ce. Cât au ţinut-o bateriile, a fost interesantă. Dar la ce bun să i le schimb? Am văzut cum e, m-am lămurit. Ce mai poate să-mi arate nou acum? Cu ce mă mai poate surprinde?

Aşa că până la urmă… poate că ai dreptate. Poate că era de fapt jucăria ta şi eu mi-am însuşit-o pe nedrept. Dacă ţie îţi place aşa mult, ţi-o dau înapoi. Poţi s-o păstrezi, pe mine nu mă mai amuză. Atât doar îţi mai spun… tu eşti daltonistă din păcate. Nu-i nimic de râs aici. Dar n-o să vezi niciodată cum îşi schimbă culorile. Degeaba o ai dacă nu te poţi bucura de ea pe deplin.

Buburuza mea cea galbenă, pe care am umplut-o încet-încet, până la refuz, pe parcursul ultimilor doi ani cu monezi de un ban, a fost în sfârşit răsplătită pentru devotamentul ei. Astăzi a primit în dar o altă buburuză, de data asta albastră, cu care să-şi împartă existenţa. Bubruza numărul unu (nu le pun nume, nu vreau să mă ataşez) este foarte fericită. Deja povara monezilor devenise greu de suportat, aşa că pe lângă bucuria de a-şi fi întâlnit în sfârşit o surată, a venit şi uşurarea de a-şi împărţi monezile cu aceasta.
Buburuza cea galbenă stătea izolată printre lumânări, scoici, cutiuţe şi pietre colorate. Acum sunt două buburuze. Le va fi mult mai bine aşa.
Norocul cel mare a fost însă că am avut 232 de monezi în total, adică un număr par. Astfel, am putut să le împart în mod egal între cele două buburuze. Relaţia lor porneşte deci cu dreptul: nici una nu are motive s-o invidieze pe cealaltă.

Iată-le pe cele două buburuze la prima lor întâlnire:

Iată în continuare nouă jigniri frecvente din limba română care folosesc pe post de termen de comparaţie injurios pinguinii:

Dacă nu-ţi plac pinguinii, de ce te îmbraci ca unul?

Creier de pinguin!

S-au îngrămădit toţi acolo ca nişte pinguini.

Eşti un pinguin!

Te prefaci tu că eşti om, dar tot pinguin rămâi…

Ia uite la el cum se bălăngăne de pe un picior pe altu ca un pinguin!

Ce faţă de pinguin ai!

Ai văzut peşte şi gata, ai început sa faci tumbe ca un pinguin la circ.

Stai cu ouăle între picioare ca un pinguin!

In padurea de eucalipti din indepartatul taram al micutei Sunshine, tocmai unde era aceasta mai deasa, traia Kid Koala. Ea isi ducea existenta linistita si solitara in mijlocul padurii, in varful eucaliptului-tata, copac din care se desprinsesera toti ceilalti din jur. Zi de zi statea pe ramura ei preferata, rontaia frunze de eucalipt si privea distanta si plictisita la viata celor de jos.

Ramasese ultima din familia ei in padure si domnea peste coroanele tuturor eucaliptilor din jur. Faptura unica, vietuia linistita, tinandu-se departe de agitatia vietii terestre.

In juru-i? Toate vechi si la fel de cand lumea: acum zi, acum noapte; acum seceta, acum ploaie; acum vara, acum iarna. Dar intr-o zi veni si toamna.

Si cum toata lumea stie, toamna familia de strumfi migreaza. Pleaca din padurea lor rece si trista din tinutul galilor catre zone mai calde. Si de data aceasta ei isi alesera loc de iernat chiar padurea tinerei Koala.

Intrand strumfii in padure, vestea se raspandi repede si ajunse imediat si la printesa noastra. Aceasta urmari cu atentie drumul ciudatelor aratari, element intrigator in viata-i monotona.

Si-l vazu pe el, pe Bebe Strumf. La randu-i, acesta isi ridica privirea si o zari pe Koala, care ramasese cu frunza de eucalipt in coltul gurii si privirea atintita asupra lui. Bebe Strumf se opri si ramase si el cu privirea atintita catre varful batranului eucalipt.

Dintr-o privire, Koala stiu ca intalnirea cu micuta creatura albastra ii era scrisa in stele. Il imbie pe acesta cum stiu ea mai bine, promitandu-i ca va imparti imparatia cu el.

Bebe Strumf fermecat fu de vocea-i suava: “Everyone loves koalas. They’re cute, they’re furry and they’re remarcably likeable to teddy-bears that we all knew as kids. So I was totally unprepared for the ferocious sounds that these marsupials were capable of making.”

Dar cu intelepciune ii raspunse printesei: “tu, frumoaso, traiesti in varful eucaliptului, eu de pamant sunt legat… tu-ti cresti puii in marsupiu, in neamul nostru vine barza. Eu nu pot trai acolo sus cu tine.”

O data decizia luata, Bebe Strumf isi continua drumul alaturi de ceilalti micuti albastri printre copaci, in cautarea unui loc unde sa-si petreaca lunile de iarna. Dar zilele treceau greu, gandul ii ramasese la printesa padurii. O simtea cum ii vegheaza somnul, cum ii intra in vise si nu ii da pace.

Asa ca Bebe Strumf pleca intr-o zi din tabara sa. Merse direct la fabrica de licori magice de la marginea padurii. Cumpara licoarea magica cu numarul 413. O bau pe loc si de indata capata puteri nebanuite. Se avanta spre mijlocul padurii si cum ajunse la eucaliptul in care traia Kid Koala apuca trunchiul acestuia si il vari in pamant cu totul. Ramase astfel doar coroana copacului deasupra nivelului solului.

Koala cobori si ea trei ramuri mai jos si astfel ajunsera pentru prima data unul in bratele celuilalt, pozitie in care ramasera pe veci.

]]>