Vindria a ser (una miqueta) això:

Encara que els vídeos no fan gran justícia al concert, es tracta del millor directe de rock que he vist mai.

LA CANÇÓ: Plug in baby, de Muse.

staaaaaaaaaaaaaay awaaaaaaaaaaaaaaaay

motan?

Mitzuko Sama:

ca să ai o imagine mai clară – : un fotoliu mare de piele pe care vrei să-l cureţi şi iţi bagi mâna între scânduri, pe lângă piele, şi dai peste tot felul de chestii de diverse mărimi şi texturi, alunecate între scaun şi braţ,  şi tot dai cu mâna şi-ţi dai seama că e o întreagă istorie în locul ăla murdar, plin de lucruri care au fost (lucruri ce pot fi asociate cu momentele în care s-au întâmplat, de aici pot crea o întreagă memorie, o biografie în deplinul sens al cuvântului). Dar tocmai gunoiul ăla mi se pare mie the backbone al experienţei noastre de viaţă. Adică modul în care humans experiment life este indubitabil ceva care se identifică cu interstiţiile, nu cu lucrurile în sine. Tânjim poate după lucrurile în sine. De aia facem stereotipuri aşa bengoase despre iubire, prietenie, viaţă, succes, gagici, etc. Dar e de-a dreptul patetic să ratăm lucrurile care ne compun de fapt viaţa.

Dacă e mic e MARE

dacă e MARE e şi mai

MARE.

Ce vrei? Ceva vechi. Ce să faci cu ceva vechi? Ceva nou. Cum ar fi? Cum ar fi. Cum ar fi?! Cum va fi. Când va fi? Când va fi.

E cea care impune aşa: un cult al vegetalului sub formă de carafă cu limonadă, şase urechi vorbitoare, muzică arabă veche, o carpetă ikea. Se iau patru culori – portocaliu, albastru, roz, brun. Se amestecă bine, se zvârle pe fereastră rezultatul. Apoi se merge la piaţă. Se stă de vorbă, nu se tocmeşte, se întreabă de sănătate. Se revine la domiciliu, se udă plantele din balcon. Se sting toate luminile din casă, se râde de ce se poate auzi pe întuneric. După minimum o oră se aprind luminile, se toarnă limonada, se dă o idee mai tare muzica, se deschide fereastra: un curcubeu! felicitări! pe bună dreptate.

Cunoscand prea bine antecedentele unei gratzii morale asidue si neincetat intabulate, Corpus Casa isi cere dreptul la o respiratie vie, verticala, noncompetitiva (mai degraba cooperanta), la preturi minime. Alternativa bipolaritatii deschide orizonturi. Alb pe negru spus, nu tot ce-i verde se mananca.

În peşterile adânci ale planetei Mercur trăiesc vieţuitoare. Cântecul pe care planeta lor îl cântă este important pentru ele, căci fiinţele acelea se hrănesc cu vibraţii. Ele consumă energie mecanică.

Făpturile se agaţă de pereţii cântăreţi ai cavernelor. Creaturile din peşteri sunt translucide. Când ele se prind de pereţi, lumina din pereţii fosforescenţi trece direct prin ele. Lumina galbenă de pe pereţi, totuşi, se preface într-un albastru acvamarin viu când se răsfrânge prin corpul acelor creaturi.

Găsind un loc ce le promite să se hrănească pe săturate, creaturile se întind pe peretele peşterii ca un tapet umed. Nu au nevoie de vreun sistem circulator. Ele sunt aşa de subţiri, încât vibraţiile dătătoare de viaţă pot face toate celulele să le vibreze fără alte substanţe intermediare. Creaturile nu au aparat excretor. Se reproduc prin fărâmiţare. Puii lor, când ies dintr-un părinte, arată ca o mătreaţă. Sunt unisexuate.

Fiecare creatură pur şi simplu eliberează un fel de spori, asemănători cu ea şi cu toate celelalte de tipul ei. Nu există copilărie ca atare. Din spori încep să iasă alţi spori la trei ore pământene după ce ei înşişi au ieşit din corpul părinţilor.

Ele nu ajung la maturitate, nu îmbătrânesc şi nu mor. Ajung la maturitate şi rămân în floare, ca să zicem aşa, atâta timp cât planeta lor binevoieşte să cânte. Nu au cum să-şi facă rău unele altora şi nici nu au vreun motiv. Foamea, invidia, ambiţia, teama, indignarea, credinţa şi poftele trupeşti le sunt total necunoscute şi nu-şi găsesc rostul în viaţa lor. Aceste fiinţe au un singur simţ: pipăitul.

Mai sunt înzestrare şi cu slabe puteri telepatice. Mesajele pe care sunt capabile să le transmită şi să le primească sunt aproape la fel de monotone ca melodia emisă de Mercur. Au doar două mesaje posibile. Primul este un răspuns automat la cel de-al doilea, iar cel de-al doile este un răspuns automat la primul.

Primul este: sunt aici, sunt aici, sunt aici.

Al doilea este: mă bucur că eşti, mă bucur că eşti, mă bucur că eşti.

Deşi sunt oarbe şi indiferente faţă de eventualii observatori, se aranjează adesea în aşa fel încât să formeze structuri regulate şi scânteietoare de romburi galbene şi albastre. Galbenul floral provine de la fragmentele de perete gol, iar albastrul acvamarin este lumina filtrată din pereţi prin trupurile creaturilor.

Graţie dragostei lor faţă de muzică şi dorinţei lor de a se pune în slujba frumuseţii, acestor fiinţe li s-a dat un nume încântător de către pământeni. Li s-a zis armonii.

(Kurt Vonnegut, sirenele de pe titan, trad. Ligia Caranfil)

ROMANIAN FLAG (order NOW and get a free feng-shui advice!)

Hi,
i am romanian.
Here are the facts:

- romanians are enjoyable people, very warm and funny.
- romanians are, generally speaking, educated people, but they are also racist. it’s a fact, it’s not a judgment.
- don’t tell them about Dracula, Nadia, Eliade or Ceausescu. They are so bored whit this. Instead, try really listening to them. It’s the only way to find out about each other since the beginning of time.

- actually, there are 3 romanian states: Romania, Moldavia and Italy.

- yes, there are thieves and street dogs in Romania, but don’t believe anything you see on TV.
- romanians are quite linked to their traditions. Many romanians are reluctant to changes and new experience. I don’t see a direct link on those two facts.

- romanians are europeans recovering from a strange XX century disease called extremism.

- Romania is cheap.

- Romania is very cheap.

- romanian girls are very beautiful indeed.
- Romania has the lowest average wage per capita in Europe and the highest corruption level in Europe.
- the Danube Delta is one of the most beautiful places on earth…but it is full of mosquitos.
- the romanian national car – Dacia – is the ugliest in the world. That’s also a fact.
- if you plan on coming to Romania, don’t bring your car. There aren’t any roads. Only susurul izvoarelor. It’s more of a mind trip.

- Romania’s main city is Vama Veche.

- pop. official 22 mil.; off the record (around 100 mil.)

- currency: natural improvisation.
For further reading buzz me. Good luck!

Cum se face că nu-ţi poţi scoate din cap chestia asta?

Iniţial apar cinci elefanţi agăţaţi ridicol de crengile unui copac. Un copac solitar pe buza unei faleze, decor minimalist. Copacul, elefanţii, multă piatră şi undeva departe de tot – apă. Un om priveşte de departe către elefanţi, scutură ciudat dintr-o pătură roşie (de parcă între el şi elefanţi ar exista o comunicare simbolică pe culori) şi întoarce spatele. Bagă mână în decor, rupe o fâşie, bagă şi capul, intră pe jumătate, dispare. Trec câteva zeci de minute în care nu se întâmplă nimic. Apoi omul începe să iasă afară. Se scutură ca de praf, caută cu privirea locul unde lăsase elefanţii. Elefanţii, evident, au dispărut. În locul copacului şi al elefanţilor stă o navă ţuguiată foarte ruginită desenată în portocaliu. La doi paşi în dreapta, în spatele unui elefant roşu din lemn înalt cât un câine, omul vede o fântână minusculă şi un panou cu căteva butoane şi câteva explicaţii. Se apropie, apasă un buton la întâmplare şi totul revine la decorul iniţial. Se scarpină câteva secunde pe ceafă după care ia în braţe elefantul roşu şi intră iarăşi în decor. Unul din cei cinci elefanţi agăţaţi ridicol de crengile copacului întoarce încet capul şi-ţi face cu ochiul. Ţi se pare ok să facă asta, dar nu ştii ce să crezi despre faptul că pe interiorul uneia dintre urechile sale imense scrie de ce nu încetezi să-ţi vorbeşti ţie de parcă ai vorbi altuia?

Agitarea spectrului de culori şi fagocitarea materiei ordonate până la dispariţia sensului obiectelor. Într-o dispoziţie serială, fiecare element, fiecare pixel de informaţie îşi mută utilitatea în zona indispensabilului. Moneda-monadă desfiinţează cadrul armoniei prestabilite, reproducând la infinit (xerox) imaginile fericirii postconsum. Valoarea obiectului nu mai e definită prin anvergura utilităţii, ci prin preţ. Nu ce este/pentru ce este/întru ce este?, ci cât costă?

Explicitaţie vizuală – Andreas Gursky 99 cents

(alo, domnu! explicitaţia asta vizuală de care vorbeşti matale a fost vândută la o licitaţie în 2007 cu 3.340.456 $. aşa că mai uşor cu panseurile marxistoide că vorba lu Banksy - capitalismu trebuie lichidat, dar până se va întâmpla, vedeţi-vă de shopping. şi hai mai repede că închide la billa)

sic!

Zâmbiţi frumos, cineva acolo sus vă filmează. CCTV uber alles!

Mais ou sont les lingeries d’antan, totuşi?!

Mai tare ca muştaru, mai iute ca dolaru. Noi te putem ajuta şi împreună putem învinge. La bine şi la grâu. Spre exemplu, monica&ionuţ formează o tânără familie fericită. dorinţa lor cea mai mare este de a avea o casă doar a lor. astăzi au intrat în prima agenţie BRD care le-a ieşit în cale, pentru a se interesa de creditul Prima Casă, despre care au tot auzit la televizor. ei nu au alte obligaţii financiare (nu au leasing sau alte rate la bănci etc). consilierul lor din agenţie a ţinut cont de venitul lor de 606 euro/familie şi le-a furnizat toate informaţiile pentru contractarea unui credit ipotecar pe o perioadă de 30 de ani. După care le-a tăiat câte o mână, i-a îmbolnăvit de sifilis şi i-a înjurat de mamă.

Iată mai jos calculele:

Păi noi la turci nu mai mergem anu ăsta, dragule? Taci. Nu, mai bine ia cornu şi sună întruna. Dă-te cu vopseaua aia pe bot şi hai s-o ştergem. Că eu în cort nu mai dorm. Mais ou sont les lingeries d’antan, totuşi?!

(Mais ou sont les lingeries d’antan, totuşi?! da, modelul muză cu buză te poate ajutaNOItePUTEMAJUTA. femeia lui mcluhan vs. toate nevestele vesele de la Nero la Woody Allen)

Nu ştiu ce să zic, cumetre. Mie mi-a povestit mai ieri le motan scientifique (cultclassic notbestseller detalii şocante aIcI) de unu ion zis ionuţ care-ţi belea o pasăre dintr-o bucată cu piatra potrivită. Dacă-l lăsai pe câmp se descurca. Hulubi, guguştiuci, fazani, scrumbii zburătoare, năpârci cumplite, dromaderi jegoşi. De toate. Piatra şi crima. Numa’ rândunici nu trosnea. Zicea că-i ia foc casa, sau aşa ceva. Mă rog, omu chiar nu era sănătos. Dar despre asta-i vorba, înţelegi?!

NOItePUTEMAJUTA….mais ou sont les lingeries d’antan, pân’ la urmă?!

Pentru cine se află încă la adăpost recomand cu maximum de căldură noncalorică acest minunat loc de pierzanie – tumbrl .

avertisment şi recomandare – dacă vă aflaţi la prima accesare anulaţi rubrica altele pentru restul de weekend.

enjoy ză morning stars!

Propun sabotarea economiei mondiale prin oftat sincron, hapciu colectiv, întoarcerea spatelui domnului diriginte şi mâzgâlirea de prostii pe tablă. Contra unor sume modice ce pot fi exprimate în cartofi copţi şi felii uriaşe de pepene îmi ofer toate serviciile cetăţeneşti. Dispun de facultăţi intelectuale modeste şi de masă musculară în stare acceptabilă. Parcurg cu plăcere drumul de la hamac la aprozar şi retur. Dacă situaţia o impune, pot accepta şi donaţii în plic. Exclus intermediari şi/sau doctoranzi în ştiinţe sociale. Pentru detalii consultaţi enţ. britannica, oricare volum. ubi bene ibi patria. sănătate!

Sugestii şi reclamaţii aici.

Îl ştiam pe gagiu. Era un urs destul de de treabă . Un pic morocănos lately, dar cine se poate lua de-un urs că nu-i zglobiu la 45degradeCelsius sub pădurea de maţe negre a oraşului? Zic de cablurile alea de-s cu milioanele prin tot oraşu, cât să spânzuri mai mulţi urşi nu unu. Ăstuia anume de la băutură i s-a tras. Se ştie de mult despre atracţia urşilor către alcool, dar la ăsta a fost ceva fantastic. În fine, morţii cu morţii şi urşii cu urşii. Într-o seară m-am nimerit cu el în autobuzul 300. S-a aşezat lângă mine, mi-a luat mâna stângă cu laba lui stângă, a tras un râgâit straşnic de s-au speriat şi oamenii de pe trecerea de pietoni şi mi-a zis cu glas încet şi plâns iartă-mă prietene, tocmai mi-am îngropat cel mai bun prieten, pe paharnicu vulpescu. îs un urs necăjit. am fost socialist totă viaţa. iartă-mă. când ăştia ai voştri mutau curu de pe buca stângă pe aia dreaptă, io tăiam chiaburi cu sapa. să mă ierţi, chiar am băut un pic. eşti un nespălat, ursule. cred că voi coborâ la prima. vin cu tine. Şi-a coborât şi el. A fost o noapte mişto, am râs de ne-am crăcănat şi-am tras concluzia că oamenii şi urşii sunt de fapt la fel – le place mierea şi somnu. Spre dimineaţă, când ne îndreptam cu paşi debili eu spre un taxi şi el spre ăldesus mai ştie ce, mi-a tras un ultim rânjet de urs beţiv şi mi-a zis dacă tu o să fii un pic mai urs şi io un pic mai om o să fie pace în lumea asta. dacă nu, nu ştiu. să trăieşti, poate ne mai întâlnim. aah, şi dacă vreodată auzi că m-am curăţat sau din astea să nu pui botu, că teddybearşii sunt ca michael jackson – they live forever, ma’  man.

Şi dus a fost. Şi-acuma uite-l mort. Vorba ursului…

(pentru cei interesaţi, ACUM se pot achiziţiona amulete comemorative. detalii aici!)