Hallo bloggertjes,

traditiegetrouw gaan er jaarlijks twee kleuters van de derde kleuterklas verkleed als kleine Sint en kleine Piet samen met de directie op bezoek bij de burgemeester.

Dit moeten in de eerste plaats durvers zijn. Maar het tweetal moet toch ook iets of wat mondig zijn. Wie durft dit aan?

De helft van de klas ziet zo’n bezoek niet zitten… Maar Davina, Lennert, Luca, Ylena, Zayna, Anthe, Arwen en Tiemen zien er geen graten in.

Oké, dan gaan we eens oefenen hé… juf wordt burgemeester en verwacht twee spontane kinderen over de vloer.

Dit blijkt al gauw minder aantrekkelijk dan sommige kleuters eerst dachten want de meesten willen gewoon het verkleedpak aantrekken – wat ook wel superleuk is natuurlijk – maar als er gebabbeld moet worden, blijft het heel stil en komen sommige kleuters tot het besef dat ze dit eigenlijk toch niet durven.

Als we een viertal toneeltjes gezien hebben, blijven enkel Ylena, Zayna, Arwen en Tiemen nog over. Dit viertal blijkt een aardig mondje op te hebben en kunnen met “de burgemeesterjuf” een babbeltje slaan. Jammer maar helaas, er kunnen maar twee kleuters mee. Dus we gaan over tot de loting: Ylena raadt vlug het eerste dier en zij wordt onze mini-Sint. Het tweede dier dat we zoeken duurt wat langer en het is dus ook heel spannend… Het is uiteindelijk Tiemen die het verlossende antwoord geeft. Tiemen wordt onze mini-Piet.

Jammer voor Arwen en Zayna… zij zijn in ieder geval reserve… je weet maar nooit!

Groetjes, juf Bérénice

Super Auto Shop SRL are ca principal obiect de activitate,comercializarea pieselor de schimb,pentru autoturismele din import.Avem o gama foarte variata de uleiuri si aditivi,lichide de racire precum si pentru curatarea parbrizului,sprayuri ce au diferite intrebuintari,bujii,placute si saboti de frana,articulatii directie,amortizoare,toata gama de filtre de la Mann,stergatoare de parbriz,curele de distributie si transmisie si multe altele,pe care le gasiti in magazinul nostru la preturi foarte bune si de care singuri o sa va convingeti.Orice piesa pe care nu o gasiti in magazin,se aduce pe comanda in cel mult doua ore,din momentul lansarii comenzii,iar pentru piesele care nu se gasesc pe stoc nici in tara,vom face comanda speciala pe extern,comanda de care puteti beneficia in maximum cinci zile lucratoare.Pentru a va putea ajuta in privinta codurilor de piese,o sa adaugam mai jos ceea ce credem noi ca v-ar interesa cel mai mult.Codurile sunt luate din Tecdoc,deci nu trebuie sa va faceti griji in privinta corectitudinii lor.O sa incepem cu autoturismele cel mai des intalnite si anume:Volkswagen Golf IV,capacitate cilindrica 1400-coduri:filtru ulei-W 712/52-filtru aer-C 4287/2,filtru combustibil-WK 730/1,filtru polen-CUK 2862.Placute frana fata:cod-FDB 1094,placute frana spate-FDB 1788.Uleiul de motor recomandat este Castrol Magnatec 5W40.

Volkswagen Golf IV,capacitate cilindrica 1900 cm,74 KW,diesel,filtru ulei cod-HU 726/2X,filtru aer cod-C 37153,filtru combustibil-WK 853/3X,filtru polen cod-CUK 2862.Placute frana fata,cod-FDB 1398(cu senzor),FDB 1094(fara senzor),ulei motor 5W40 pompe duse.

Volkswagen Golf IV,capacitate cilindrica 1595 cm,74 KW,benzina,filtru ulei,cod-W719/30,filtru aer-C37153,filtru combustibil-WK730/1,filtru polen-CUK2862.Placute frana fata-FDB1398 cu contact avertizare uzura,FDB1094 fara contact avertizare uzura.Ulei de motor recomandat:Castrol Magnatec 5W40.

Volkswagen Passat,capacitate cilindrica 1900 cm,74 KW,diesel,filtru ulei-HU726/2X,filtru aer-C26168,filtru combustibil-WK853/3X sau WK842/11,filtru polen-CUK2882(carbon activ),CU2882(fara carbon activ).Placute frana FDB1717(fata),FDB1788(spate).Ulei motor Castrol 5w40 pompe duse.

Volkswagen Passat,capacitate cilindrica 1900 cm,96 KW,diesel,filtru ulei-HU726/2X,filtru aer-C26168,filtru combustibil-WK853/3X sau WK842/11,filtru polen-CUK2882(carbon activ),CU2882(fara carbon activ).Placute frana FDB1717(fata),FDB1788(spate).Ulei motor Castrol 5w40 pompe duse.Dupa cum puteti observa,cele doua tipuri de Passat diferite la numarul de KW,au acelasi coduri la piesele enumerate mai sus,fapt ce se intalneste foarte des la masinile germane in mod special.

Opel Astra G,1700cm,55KW,filtru ulei-HU820X,filtru aer-C30130,filtru combustibil P732X,filtru polen-CUK2757 sau CUK3054(sunt doua modele deci trebuie demontat mai intai).Ulei motor recomandat de producator GM 5W30 sau Castrol.Placute frana fata-FDB 1293,placute frana spate-FDB1521 incepand cu an fabricatie 2001 si FDB1294 pana in anul 2001.

Opel Astra G,1700cm,50KW,filtru ulei-W712/41,filtru aer-C30130,filtru combustibil P732X,filtru polen-CUK2757 sau CUK3054(sunt doua modele deci trebuie demontat mai intai).Ulei motor recomandat de producator GM 5W30 sau Castrol.Placute frana fata-FDB 1293,placute frana spate- FDB1294 pana in anul 2001.

Opel Astra G,1400cm,66KW,filtru ulei-W712/22,pana in anul 2000,iar dupa anul 2000 W712/75,filtru aer-C30130,filtru combustibil WK512,filtru polen-CUK2757 sau CUK3054(sunt doua modele deci trebuie demontat mai intai).Ulei motor recomandat de producator GM 5W30 sau Castrol.Placute frana fata-FDB 1293,placute frana spate- FDB1294 pana in anul 2001,iar dupa anul 2001 FDB1521.

BMW E39,520 diesel,1951 cm,100KW,filtru ulei-HU 718/1Z,filtru aer-C15105/1,filtru combustibil-WK841/1,filtru polen-CUK2736-2.Ulei motor Castrol 5w30,iar cantitatea de umplere 6L.Placute frana-FWI252 pe fata si FWI253 pe spate.

“Românii sunt printre cei mai pesimişti est europeni în această direcţie”, se arată într-un comunicat al institutului de cercetare.

În Cehia, 34% din populaţie apreciază că situaţia financiară proprie s-a înrăutăţit, iar în Bulgaria ponderea acestora ajunge la 52%.

Doar 9% din respondenţii la studiu spun că starea materială este mai bună comparativ cu anul trecut, procent în scădere de la aproximativ o treime în octombrie 2008.

În ceea ce priveşte perspectivele financiare pentru următorul an, 15% dintre români se declară optimişti, procent în coborâre de la 29%.

Peste 83% din populaţie resimte o înrăutăţire privind situaţia economică generală a României, iar 56% se aşteaptă la o agravare a acesteia anul viitor.

Aproape două treimi din participanţii la studiu apreciază că preţurile produselor au crescut faţă de anul trecut, iar o treime consideră acestea se vor majora în anul următor cu un ritm mult mai alert.

Dacă anul trecut 34% dintre români se temeau că şomajul va creşte în următoarele 12 luni, în prezent ponderea acestora a crescut la peste 82%. În Bulgaria, procentul este ceva mai scăzut, de 74%, în Cehia – 70%, iar în Polonia de 64%.

În ceea ce priveşte investiţiile în bunuri de folosinţă îndelungată, 63% dintre respondenţi spun că nu este o perioadă potrivită pentru a investi, iar circa 80% cred că nu este un moment propice pentru a economisi, tot atâţia declarând că este puţin probabil să economisească bani în următoarele 12 luni.

“Rezultatele de anul acesta în privinţa economisirii sau a intenţiei de economisire sunt comparabile cu cele înregistrate în 2008, ceea ce arată, cel puţin la nivel declarativ, un apetit scăzut al românilor pentru economisire şi înainte de criză şi în timpul crizei”, se mai arată în comunicat.

Barometrul de Încredere a Consumatorului este un studiu cofinanţat de Comisia Europeană şi realizat lunar de GfK România, pe un eşantion de 1.000 de persoane, cu vârste de peste 15 ani.

Principiul “tine-ti oualele in mai multe cosuri” poate fi strategia castigatoare in astfel de vremuri cand vanzarile sunt la pamant iar luna decembrie nici macar nu mai aduce optimismul din anii precedenti. Diversificarea portofoliului de produse in asa fel incat sa adreseze segmente diferite de clienti sau industrii diferite poate asigura rulajul atat de necesar acoperirii costurilor.

Exemple ar fi crearea unei linii de incaltaminte pentru copii de catre un producator de pantofi pentru adulti, hrana vegetala de catre un producator de alimente pe baza de carne sau vanzarea de laptopuri de catre un distribuitor clasic de echipamente de tiparire. Exemplele ar putea continua, practica tine de resursele disponibile a fi investite in noua linie de business.

Este important si util insa ca noua directie sa foloseasca cat mai mult din expertiza firmei in materie de canale de vanzari, promovare, servicii, de asemenea sa contribuie pozitiv la vanzari si la marja de profit.

Unele companii fac greseala sa nu evalueze clientii, piata, jucatorii, elemente specifice zonei in care patrund. Extinderea fara a avea temele facute poate intampina dificultati printre care termene de plata diferite, profitabilitate mai mica, rotatie a stocurilor diferita, tipologii de clienti cu totul noi sau chiar reactia jucatorilor existenti.

Pe de alta parte extinderea operatiunilor in zone noi reprezinta o diluare a capacitatii de concentrare pe fiecare zona, o micsorare a resurselor pe fiecare directie comparativ cu concentrarea lor pe o singura linie de business, asa incat decizia ar trebui luata in deplina cunostinta a riscurilor si oportunitatilor pentru a nu avea un efect contrar celui propus!

Criza egal vanzari mai mici egal venituri mai reduse egal cheltuieli mai greu de sustinut egal taieri de costuri. Acestea din urma se pot realiza prin disponibilizari sau reduceri salariale, renegocieri cu furnizori de produse sau spatii inchiriate, externalizarea unor activitati, eficientizarea altora, reducerea consumului si variantele pot face subiectul unui articol intreg separat. Care sunt insa cele mai sigure metode de a da gres?

De la varful piramidei in jos, cererea sau impunerea unei schimbari in cadrul firmei in sensul reducerii costurilor dar fara ca top managementul insusi sa-si schimbe atitudinea. Asa se intampla cand entuziasmul ideii este mai mare decat planificarea la rece a masurilor necesare, cand masurile de moment sunt implementate fara o analiza prealabila, fara o re-planificare a activitatilor in conditiile date de redimensionarea resurselor disponibile si fara ca masurile sa fie acceptate si adoptate de membrii echipei. Este ca si cum ar merge intr-o directie necunoscuta.

Urmeaza lipsa de incredere dintre management si angajatii din pozitiile de executie fapt ce duce la subminarea activitatilor firmei. Deseori managerii considera ca deciziile nu se discuta si trec peste prezentarea masurilor si pregatirea angajatilor in vederea implementarii lor iar acestia din urma considera ca managerii stiu mai bine ce se va intampla cu compania dar in mod intentionat evita comunicarea cu angajatii. Rezulta un butoi de pulbere si o lipsa de determinare.

Ca in orice activitate, un om este numit responsabil de implementarea unui program de masuri de reducere a costurilor. Drumul spre esec este pavat cu bune intentii. Ce folos daca cel responsabil nu are experienta unor momente similare sau nu are expertiza acestui tip de activitati sau capacitatea de a prevedea efectele masurilor? Prea multe firme dau gres in acest fel.

Patronii cu dare de mana prefera alte metode. Angajeaza consultanti care sunt foarte bine pregatiti teoretic dar la nivel practic stau mai rau decat proprii angajati care cel putin cunosc resorturile care au facut compania sa prospere sau sa decada. Cei mai buni dintre consultanti au in spate aproape o viata in care si-au desavarsit metodele de lucru proprii, implementate cu succes de-a lungul timpului in diverse proiecte. Dar mai sunt ele valabile intr-o perioada de criza? Pot fi adaptate programele pe termen lung pe care le promoveaza consultantii la masuri corective rapide?

In plus taierea masiva a costurilor dintr-o parte poate insemna privarea de resurse in alta parte asa incat activitatea firmei are de suferit inca si mai mult. Increderea este zdruncinata de lipsa unor perspective pozitive reale asa incat drumul spre faliment devine cu sens unic.

Sedinta azi, sedinta maine, sedinta in aproape fiecare zi. Uneori esti printre protagonisti, uneori nu. Uneori participarea ta activa este dorita si apreciata, alteori esti doar un decor. In primul caz, cand ai ceva de spus sau sustii o idee, timpul trece foarte repede. In al doilea caz… Daca nu ai nimic de spus, atunci nu spune nimic. Dar nici nu dormi. Ia jumatatea plina a paharului si foloseste timpul petrecut ca sa studiezi. Este un prilej excelent sa-ti vezi colegii cu alti ochi, detasat si obiectiv.

Prima intrebare pe care sa ti-o pui: incepe sedinta la ora stabilita? Punctualitatea e o forma de respect acordata organizatorului sau managerului. Chiar si din saluturi poti vedea relatiile dintre oameni. De cealalta parte gazda anunta scopul sedintei sau enumera subiectele care se vor discuta? De cele mai multe ori, cata grija acorda gazda acestui moment al sedintei, atata colaborare va avea din partea invitatilor.

De regula scopul sedintei este de a stabili un obiectiv, de a defini o strategie, de a ridica o problema. Organizatorul furnizeaza informatii, solicita la randul sau informatii sau opinii, testeaza variante si cere sau cauta acordul participantilor. Toate aceste etape iti ofera o multime de informatii referitoare la capacitatea de organizare a gazdei, la modul in care interactioneaza colegii, la relatiile existente in grup, la interesele individuale. Mai ales acestea sunt interesant de observat fiindca uneori se pot constitui in catalizatorul grupului si intrarea in actiune, alteori pot duce la nemultumiri, frustrari si chiar conflicte.

Cu siguranta te va ajuta in viitor sa vezi care sunt relatiile de autoritate in grup si le poti deduce observand cine, cat de des, cand si cu ce efect comunica, care sunt membrii grupului nebagati in seama si cine se lupta pentru autoritate, pentru pozitia de lider.

De multe ori participantii se departeaza de scopul sau linia sedintei iar uneori schimbarea directiei poate fi chiar urmarita de unul sau mai multi membri. Reactioneaza managerul sau gazda la timp si in mod adecvat? Mai mult, este capabil sa atinga scopul sedintei?

Deciziile dau valoare discutiei si analiza lor poate duce la concluzii pozitive, alteori socante cum ar fi deturnarea obiectivelor sau crearea de grupuri de interese pentru sustinerea unora sau altora dintre solutii. In concluzie, sedinta are nu numai un scop lucrativ ci poate fi si o excelenta lectie de viata sau de management, de comunicare sau leadership.

O sedinta astazi cu mai multi invitati mi-a aratat mai multe tipuri de personalitati foarte diferite intre ele, cu pareri divergente si atitudini uneori opuse fata de obiectivul discutiei, orgolii si animozitati.

Pe de o parte subordonatul. Cel care doar asculta si nu comenteaza iar daca e cazul se ascunde pentru ca personalitatea nu ii permite sa infrunte oamenii din jurul lui. Cel care spune “da” cand mintea ii spune ca un “nu” ar fi mai potrivit si accepta toate sarcinile chiar daca nu-i sunt in fisa postului. Prefera sa amane lucrurile pentru mai tarziu, cat mai tarziu, chiar daca responsabilitatile il imping la actiune.

Langa el, oamenii cu doua fete. Orgoliul ii face sa raspunda cu infumurare, sa comenteze acid cand respectul ar da o nota buna discutiei, sa rada de ideile celorlalti doar pentru a indispune si crea in felul acesta o stare de dominare. Au si o ambitie de a arata ca sunt cei mai buni fapt care-i face sa finalizeze sarcinile dar ei aleg momentul. Decisi, nu se dau in laturi de la a intimida pentru ca sa isi atinga obiectivele.

Urmaritorul a fost de preferat colaborarii fata de colegii dinainte. Cel putin e un om care vorbeste, discuta, spune lucrurilor pe nume si la momentul potrivit. Se descurca atat in munca sa cat si in crearea unor relatii cu colegi care sa-l ajute. Il anima insa beneficiile ceea ce poate ridica uneori probleme de etica si de incredere.

Ce a fost interesant astazi a fost faptul ca nimeni dintre noi nu si-a asumat rolul de lider. Desi erau prezenti oameni care stiu sa impuna o directie, sa-si asume o decizie sau sa incline un raport de forte, fara s-o faca prin manipulare, critici sau impunere. Cred ca teama a fost factorul principal, teama de a-si asuma conducerea in fata unor oameni de calibru apropiat, teama de a simti disconfortul eventualelor atacuri sau ideilor dezaprobate de ceilalti si care ar fi dus la blocarea discutiilor.

Rezultatul a fost o acceptare a obiectivului intalnirii, o unificare a atitudinilor in directia colaborarii pentru ca nimeni sa nu fie acuzat de lipsa de participare iar sarcinile sa fie duse la bun sfarsit, lucru pe care il vom vedea in saptamanile urmatoare.

Als directeur van de school wil ik het hele Schoolkl@pteam van harte proficiat wensen met deze online schoolkrant. Groeien naar een eigentijdse school met een eigentijdse uitstraling, dat is waarvoor we willen staan. Schoolkl@p is daar een schitterend voorbeeld van.

Ik hoop dat jullie input blijven krijgen van leerlingen, leerkrachten, oud-leerlingen, ouders, sympathisanten, …

Veel succes!

Patrick Heremans

In ultima vreme, mi se întâmplă tot mai des să se adeverească vorbele generale, pe care le auzim cu toții ca sfaturi de la bătrâni #adevarurile generale#. Următoare întamplare poate fi catalogată ca fiind banală, dar pentru cineva reprezintă doar o fază care ajută la dezlegarea corolei . Mă refer la partea in care incepi sa tremuri, să iți dai seama că sârma pe care calci este inaltă  in ciuda faptului ca ești doar la un antrenament și că  jos te așteptă o plasă.  Ai alergat pana acum, ai alergat după o idee de cum ar fi ceea ce iti place sau va place , ai incercat diferite experiențe și oameni, sentimente și totul ca să afli răspunsul care este scopul tău?  In acesta fuga am desgustat mai mult decat sa mestec un fel pana la capat. Nu vreau sa ma declar daca am făcut bine sau rau, dar pot sa zic ca mi-am permis sa încerc…de capul meu. Ca sa nu mă depărtez prea tare de la ideea care m-a aprins, o voi sublinia aici: cum ne mentinem pe „val” și implicațiile pe care le ridică dacă iti place ceea ce faci. Dacă pănă acum totul a fost  un ritm alert care mi-a permis să acumulez, decideți voi ce,  acum când din viteza patru dau a două sau a întaia si uneori vreau să opresc, am probleme: trepidez sau ma blochez. Nu știu cum sa reacționez, iar din relfex tind sa accelerez; alteori mă întreb dacă se merită toată anormalitatea asta și ma trezesc apasănd pedala .  E mai usor cand zici ca a fost prea repede.  Unii sunt cei care incercă  singuri lumina soarelui, alți aștepta și condamnă;  la mine a funcționat partea cu alți, deși nu am condamnat. Am navigat cu teama si fără direcție,   eee.. acum am un stil de a navigha mai relaxat. (Asupra direcție nu fac pronosticuri incă. ) Sprijinul meu se numește Cosânzeana.  A doua ciocnire este mai gravă decât prima .

În ceea ce privește  dorința mea de staționare, are legatură cu faptul că vreau să vreau să O fac bine. Să iau taurul de coarne. Mediul e prăfuit, dar am ce. O specie de ancien-ad-agency sau mai bine zis e  momentul când toate materiile trebuie să se lege pentru a avea loc big bangul. Spectacolul mă atrage-mistic, de prestigiu, și din viteză pare ca mi se potrivește-adrenalina, echipă, contacte; substanța nutritivă aș avea, mai trebuie să aflu CUM pot să o adaptaez in crepăturile mele, eventual să imi altoiesc pornirile. PARCĂ AM INCEPUT. I wish me luck.

Voi ce ați aflat?

doamne câtă tăcere
parcă tot zgomotul din cameră
învelit în plumb curge prin vene
şi ajunge la inimă.

vreau să îmi scot hainele
visez că am două braţe drepte
şi lacrimi de furie
cad în direcţia cerului
obrazul săpat de riduri pare mai bătran.

pe masă un dejun nemâncat de doua zile îmi spune că sunt
flămând
dar mie puţin îmi pasă atunci când sunt singur
căci sufletul e mai gol decât orice în mine
aş vrea să aud măcar un ’salut’

poate atunci aş afla că lumea nu e aşa rea
şi aş spune că m-am răzgândit
cerului.

I’m takin’ my own direction.Evitand persoane,ignorand  sentimente.Macar de data asta sunt sigur de ceva,stiu ce simt,stiu ca te admir.Pacat ca nu-mi esti frate!

Am crezut c-am incetat de mult s-accept intepatura dezamagirii,dar uite din nou si-a lasat aplombic urma.

Un amalgam de sentimente,de fiori bizari si de temerare ganduri,inavuabile unele,ce-mi incetoseaza mintea si ma face sa plutesc printre imuabilele  miliarde de particule de praf,prin zadarnicul fum de tigara de la fumatoarea scolii..acel fum pe care-ncerc a-l evita,dar inconjurat de aprigi fumatori,nu prea.Priving in gol,privind prin tine.Acel tu,cu-aceeasi deosebita privire,minunata gandire,acel tu insurect!

-Te-ai schimbat.Nu mai esti ca la-nceput.Stii,ca-nainte.

Ca la-nceputul cui,frate?Nu ma cunosti,no one does,really.Nu  ma las descoperit.

Nu tre’ sa fiu acelasi tot timpul,nu-mi place sa stagnez,sunt diferit,o stiu si-mi place.

E vremea ta acum de-a fi-nvaluit plenar de mizantropie,blazare.I’ve been there,I’ve felt that.Inteleg.Te inteleg. O lume plina de adulatori,fiecare pentru sine.O tara impanzita de anagramati,incultura,da.

Ti se citeste si tie dezamagirea si blazarea-n acvilina privire..

Da,cred si eu ca m-am schimbat.Mi-am contruit in juru-mi un zid de rosii caramizi,mult prea inalt pentru a putea zari tu gradina de dincolo de el.Si de ce asta?Deoarece prea  multa lume a privit vegetatia gradinii-mi interioare,otravind-o cu pesimismu-i,cu disparitia  lor din substantele hranitoare pentru fertilu-i pamant,cica,si cu impasibilitatea-i-a lumii,da;fructele se stafidisera.Pan-am deschis complet ochii si m-am cutremurat la gandurile biciuite de dubla austeritate specifica-mi.

Iar acum totu-i bine,fructele au un colorit  minunat natural,florile-mprastie ametitoarea mireasma.

[sa lasam un pic vrajeala.]

Si deoarece persoanele la care am tinut cu-adevarat,deci de care m-am atasat,au disparut/distantat complet din sinuoasa-mi viata,m-au facut s-adopt o defensiva atitudine,si mai distanta.Evit sa stau cu tine mult,sa te cunosc mai bine,c-o sa dispari si tu si o sa iau totul din nou de la zero.Un nou inceput mereu.Si iar,si iar,si nu.

[Dar!Inca mai cred in tine si sper sa-ti fie mai bine.Asta-i lumea-n care traim,tre' s-o luam ca atare.Nu-ti voi spune probabil nimic,raman laconic,nazdravanule!]

Indiferenta doare.Vrei sa pari tare si chiar reusesti,dar in sinea-ti stii ce-i mai bine pentru tine.Dar oricum,nu conteaza pentru tine,ca daca altuia nu-i place,tie poate nu-ti face.Dar tu invers,nu-i dai pace!

Astept sa fie bine,te admir si cred in tine!

De cand ia biberonul in mana, omul cauta o directie. Si cei mai norocosi o gasesc cat se poate de repede in viata. Personal, nu cred in noroc, maxim in conjunctura, dar asta e alta discutie.
Urmarind un interviu al unui director de orchestra, am realizat ceea ce auzisem altundeva. Un lider adevarat crede intr-adevar ca cei pe care ii ghideaza sunt capabili sa il ajute sa isi realizeze visul. Visul omului a fost sa creeze cea mai mare orchestra din lume, formata din tineri. Si si l-a realizat. Maretia visului lui merge in multe directii. De la artistic la social. Omul i-a ajutat pe tineri sa NU ajunga drogati si prostituate, cum era previzibil pentru o anume parte din ei.
Maica Tereza spunea ca “Cel mai tragic lucru in legatura cu saracia este nu lipsa mancarii sau a unui acoperis, ci sentimentul de a te simti un nimeni.” Directorul de orchestra i-a ajutat sa NU ajunga niste nimeni, realizandu-si visul.
Intr-o carte pe care tocmai am terminat-o de citit (Funky Business Forever), m-a frapat ideea ca piramida lui Maslow, care clasa interesele si prioritatile umane, se inverseaza. Adica nevoile primare de acum o suta de ani devin mai putin importante azi si dorinta de implinire sociala si cea de a fi apreciat iau locul in frunte. Dale Carnegie, parintele comunicarii, spune ca numele unui om e cel mai frumos cuvant pe care acel om poate sa il auda rostit de altcineva. Ganditi-va doar… Pentru om e mai important azi de a fi cunoscut si recunoscut decat nevoia de hrana. Si asta pentru ca suntem, majoritatea, animale superioare. Nu e vanitate sau egocentrism, e natural, se pare. Si ar trebui sa fim mandri ca vrem sa fim cineva.
Cred ca sistemele (politice, administrative, educative) nu acorda atentie tocmai acestui lucru. Corn si lapte, in loc de ore de muzica in liceu. Alocatii jenante in loc de cursuri platite de dans sau orice forma de manifestare a creativitatii. Pentru ei, omul e un animal care ajunge la maturitate atunci cand plateste prima rata.
De aceea eu nu cred ca schimbarea va veni de la nivele asa mari cum sunt un guvern sau un presedinte. Adevaratele valuri se vor face pornind de la comunitati, la nivel maxim de oras. Insa cand mai multe comunitati lupta pentru a isi indeplini un vis maret, toata lumea va avea de castigat.
Nu am analizat niciodata foarte mult fenomenul saraciei. Sunt fascinat de asemenea oameni, cum sunt cei citati mai sus, care ofera explicatii simple la fenomene care ne domina toata viata. Acum sa ne imaginam o orchestra in fiecare oras al lumii. Si nu ma refer in sensul literal al cuvantului orchestra. Ci o adunare de tineri care au un scop constructiv (pe interior si pe exterior) si creativ. Oameni condusi de lideri precum Jose Abreu, nu de sefi. Gata, am mai trecut un vis pe lista mea de “lucruri de facut pana la 70 de ani”. O sa infiintez o orchestra. Si mi-ar placea sa facem un turneu cu toti cei care citesc aici.

   Intotdeauna pretul e prea mare vizavi de rezultat sau de asa natura incat il invalideaza partial sau complet – in aceste conditii ajunge sa fie preferabila stagnarea desi e mai mult decat blestemata – oricum lucrurile decurg de la sine si nu in directia dorita – in propria lor directie urmand functia de echivalenta descendenta .

Toţi avem o direcţie in viaţă. Spre ce? Fiecare ştie. Sau nu. Mergem câteodata fără o destinaţie precisă si incercăm să facem stânga sau dreapta când credem că este mai bine. Poţi oare să mergi pe o stradă fără nume? Să păşeşti pe un drum care nu ştii unde duce, care te poate indrepta spre o aventura miraculoasă sau pe simplul drum spre casă. Să incerci să iţi cauti fericirea pe tărâmuri necunoscute, in oamenii care te fac să zâmbeşti, in lucrurile cele mai mărunte sau in cele de o frumuseţe nemaivăzută, in soare, in vânt, in dragoste, in lacrimi. Dragostea. Ce este? Are o definiţie precisă? Cum o poţi simţi? Când o poţi simţi? O simţi mereu sau stă inchisă intr’o incăpere a inimii până este pregătită să iasă? Poţi să o atingi sau este doar aer? Intrebări fără sens pentru că nimeni nu poate răspunde. Vreau să o simt mereu. Vreau să fiu fericită mereu. Vreau să simt că zbor de fiecare dată când cineva zâmbeşte. Pentru că un zâmbet face cât o mie de alte lucruri pe care le considerăm atât de importante. Poţi să ai celebritate sau bani, dar dacă zâmbetul iţi lipseşte de pe faţă nu ai nimic. Pentru că ceea ce contează nu iţi aparţine. Fericirea nu aparţine nimănui. Este asemenea unui contract de inchiriere. Dacă nu plăteşti regulat chiria eşti evacuat foarte repede. De multă vreme imi doresc să iubesc pe cineva anume. Am părinţii, prietenii dar totuşi…de ce simt tot timpul că sunt pe cale sa fiu evacuată? Incerc să imi găsesc direcţia. Strada pe care sa merg spre contractul definitiv cu zâmbetele. Până când o voi gasi, strada pe care merg nu are nume.

Oprichten, ontwikkelen, reorganiseren is specialisme. Grote gunfactor. Zoekt functie in de Randstad.

Zeer ervaren, woonachtig in Gelderland. Reisbereidheid tot ca. 1 uur enkele reis. Heeft aansturing gegeven aan ca 150 man. Pragmatisch, oplossingsgericht, peoplemanager. What you see is what you get. Goede referenties.

Nu, finalul nu-i atunci cînd s-a terminat. E atunci cînd nu mai poţi. Cînd frînezi brusc în faţa liniei de sosire şi abandonezi cursa. Pentru că ţi-ai dat seama că întreaga cursă fusese aranjată. Nu conta că aveai să fii primul sau ultimul dintre toţi. Cursa fusese măsluită de un demiurg rău de la început. Numai că tu, naivule, nu ţi-ai dat seama. De fiecare dată cînd ai simţit că te lasă puterile îţi invocai voinţa şi continuai, de parcă ai fi trăit o competiţie legitimă şi te-ai fi înscris pe o direcţie predestinată. Naivule, habar n-aveai c-ai greşit pista. Şi ştii ce? N-ai greşit numai pista. Ai greşit şi sensul. Ai greşit şi echipa. Ai fost prea atent la ce ţi se comanda din cască şi aşa ai făcut numeroase excursii în decor, lăsîndu-te pradă atîtor derapaje necontrolate. Auzi, pilotule de duzină, cursa vieţii ăsteia nu-i de tine. Dar nimeni nu-ţi va spune asta vreodată. Uite, priveşte-i cu toţi se holbează la tine, oprit chiar înaintea locului unde comisarul de curse coboară steagul asemeni unei table de şah. Acuma, cînd îţi aminteşti, de cîte ori ai mai fost în pragul abandonului pe parcurs! Ţi s-a stricat cutia de viteze, parcă la un moment dat te-ai fi deplasat în marşarier, aşa te luau ceilalţi pe dinainte. Ai rămas şi fără frîne de mult prea multe ori. Inerţia te-a aruncat fără control din ce în ce mai în exteriorul curbelor. De fiecare dată, să ştii, a fost un miracol cel care te-a redresat. N-ai fost tu ăla care te-ai salvat. Erau acei mecanici care te-aşteptau la boxe. Ei ţi-au fost prietenii de nădejde. Dar, în orgoliul tău tu visai la podium şi la şampanie. Le-ai muţumit numai cu inima. Visai la sentimentul de a-ţi merita locul din frunte şi de-a avea tăria de a-i suporta bucuria. Dar mereu negai că vei cîştiga. Din frică. Ai fost întotdeauna un superstiţios. Ştiai tu în sinea ta că răul se va întîmpla. Tu l-ai chemat la tine. Ţi l-ai provocat. Apoi ai dat vina pe drum. Pe pistă, pe denivelări, pe injusteţea competiţiei, pe manevrele neregulamentare, pe corupţia şi pe subiectivismul comisarilor de cursă. Deşi ştiai prea bine că numai tu eşti de vină. Că nu ar fi trebuit să te urci la acel volan. Ştiai de la început. Dar ai ţinut morţiş să-ţi transgresezi limitele. Cu potretele maeştrilor tăi în minte, ai vrut să-i imiţi. Dintr-un exces de admiraţie. Ai vrut să le arăţi lor şi să-ţi demonstrezi ţie că nu eşti un mediocru. Deşi ştiai că te minţi. Ştiai că supliciul tău va fi degeaba. Ştiai că sudoarea vărsată nu te va întări ci de va extenua pentru totdeauna. Vroiai ca să nu-ţi treacă durata fără să fii încercat să fii printre cei mai buni. Ştiai că străduinţa în sine, fără vocaţie nu e destul şi că unde vocaţie nu e, nimic nu e. Sperai la un miracol. La încă unul pe lîngă atîtea. Închipuitule! Stai acuma în locul ăsta de ruşine, supunîndu-te la auto-penitenţe. Finalul ăsta tot tu l-ai ales deşi e bine că încerci să te convingi că el te-a ales pe tine. Că era singurul posibil. Închizi ochii şi încerci să uiţi de toţi: de competitori, de coechipieri, de echipă. Ai vrea să treacă o maşină să te spulbere. Sau să tacă mulţimea. Ţi-ai putea închipui că te ovaţionează pe tine. Dar nu, din sufletul tău e un strigăt de disperare. Nu, nu vor mai fi alte curse îţi spui. Vrei acum să te faci nevăzut. Să dispari. Ai vrea să fi lovit un zid. Să-ţi fi luat foc maşina la vreme. Să te fi acroşat îndeajuns de tare cineva încît fizic să nu mai fi putut continua. Aşa, a fost din nou vina ta. Ţiganule! Ce spui? Că linia de sosire nu era malul? Nu, nu era. Era un val care te-ar fi dus spre altul. Şi tot aşa pînă ai fi ajuns în mijloc mării. Al mării de aplauze. Ai fi putut atunci să le mulţumeşti prietenilor, să te-arăţi mentorilor fără-a ţintui pămîntul cu privirea şi echipei să-i împrăştii de sus şampania. Nu, n-am fost să fie aşa pentru că n-avea cum. Deh, demiurgul ăla care a măsluit cursa. Dar stai puţin? De ce măsluire? De unde ai tras tu o asemenea concluzie? Aşa simţi? Îmi pare rău, nu e un argument plauzibil. Într-o cursă nu contează ce simţi. Ci ceea tu poţi. Iar tu ai hotărît că nu mai poţi. Aplauze, vă rog.

Sper ca locul gol din urma crizei sa fie umplut de glume si zambete ,sa fim mai creativi si mai putini materialisti.

Solidaritate

Din aceste momente grele aduse de criza ,cred ca am invatat ceva:sa ne schimbam!

Sa ne schimbam modul de a gandi,munca si directia.

Nu cred ca vom iesi din criza fara sa ne reamintim de  valorile traditionale cum e puterea solidaritatii.Este o criza diferita deoarece un ne.a anuntat ,acum avem nevoie sa schimbam planurile,cum ar fi sa fim mai decisi si sa stim pe cine votam sa fie sef peste averile noastre!