We enter the room
You’re bright the darkness my love
In moments with you
There is no end tp me or beginning to you

We move to the floor
A purpose combined my love
Like the motions of stars
Our dynamic symmetry combines

Break my fall
I found what was missing inside you
Break my fall
Na na na na na na na
Break my fall
I found what is missing inside you
Break my fall
Na na na na na na na

Always with you
Connected by blood my love
A purpose fulfilled
You’re my light in this dark, dark world

This unspoken within
I feel complete my love
The moments apart
I’m craving your light in the dark

Break my fall
I found what is missing inside you
Break my fall
Na na na na na na na
Break my fall
I found what is missing inside you
Break my fall
Na na na na na na na

Am mai zis aici cativa termeni pe care i-au cautat unele persoane si in mod bizar au ajuns pe blogul asta. Am intrat iar pe statistica sa ma uit ce s-a mai cautat si am realizat ca nu am prea fost la curent cu ce cuvinte sunt pe acolo. Uite cateva dintre ele si posibile interpretari: (2p)

• bomba puturoasa – nu stiu cine naiba tot cauta asta pe blogul asta, dar deja s-a ajuns la 9 cautari si am vazut ca majoritatea sunt facute in ultimul timp. NU EXISTA nicio bomba puturoasa sau vreun tutorial in sensul asta. Nu mai cautati!
• vreau sa ma imbrac ca jared leto – aici nu prea stiu ce sa spun, ca nu prea ma intereseaza cum se imbraca Leto. Cauta pe Google imagini, zic.
• ce-ti mai place shaorma – dedicatie pentru Iuliket Shaorma!
• motiveaza prietenia cu un infirm – nu stiam ca prietenia are nevoie de motivatie, dar parca asta are si un pic de ura in ea. Hmmm… hai sa nu discriminam oamenii cu nevoi speciale acum; si ei au nevoie de prieteni, zic din nou.
• ai fost drogul perfect.m-ai bagat in sevraj – persoana care a cautat asta ori vroia neaparat un articol mai artistic, mai filosofic, ori cauta o fraza cu impact. Pentru ca m-ai bagat in sevraj imi suna a o manea de genul ”m-ai bagat in boala”.
• comentariu amintiri din copilarie – nu am citit cu mare atentie ”Amintiri din copilarie”. Dar eram doar in clasa a treia deci se scuza.
• sunt abatuta,trista. – try a phychiatrist!
• propozitie cu elation – pai, elation s-ar putea traduce cu beatitudine, stare de bine, o incredere deosebita in fortele proprii. Acum, de ce iti trebuie propozitie nu stiu…
• fa-ma sa te iubesc – scuze, am prieten
• vreau sa mi vad viitorul – de vazut viitorul nu il vad, dar cateva persoane mi-au spus ca scriu dragut. Poate asta ajuta cu ceva.
• diferenta saten si castaniu – niciodata nu am stiut care e. Dar cred ca am ce cauta pe Google in seara asta acum.
• cum pot sa-mi formez scrisul – daca vrei sa iti formezi un stil anume in sensul de originalitate in idei, atunci persevereaza. Daca vrei sa scrii frumos in sensul de caligrafie, atunci iar persevereaza. Singura diferenta e ca la originalitate poti sa scrii si intr-un document Word, pe cand la caligrafie nu prea poti. Dar scrie, scrie, scrie, scrie, scrie si o sa iti iasa.
• sa ma incalzesti in bratele tale – de asta nu ma iau ca suna dragut
• cuvinte sa se termine in -ida – hmmm, partida, vida, nevida si altele nu imi vin in minte. Asta e ca tema de gandire.
• regret ce am spus – oamenii vor fi intotdeauna oameni… important e sa iti amintesti ca daca nu spuneai/faceai un lucru pe care l-ai spus/facut, e foarte posibil ca acum sa fi regretat ca nu ai avut curajul necesar atunci. Si regretul de a nu fi facut ceva e mai mare decat cel cand chiar ai facut.

Felicitari, Andi, pentru teza de la psihologie!
- Pentru urmatoarele structuri:
- Pai si ce e dupa…?

Si ea a scris ”pentru urmatoarele structuri 2p”.
Noi tot te iubim.

PS: aici e povestea integrala.

Sursa
aseara am reusit sa particip la a doua editie a Lecturilor urbane. am ajuns la locul intalnirii pe la 18.50 si nu era nici un grup strans. apoi am vazut-o pe Misaki cu 3 carti in mana. am intrebat-o daca a venit tot pentru lecturi… si asa a inceput aglutinarea usor usor… veneau oameni care se alaturau si incepeau sa scoata cartile in semn de apartenenta la grup.

s-a format o gaşcă mare si cred ca devenise putin neobinuita acea aglomerare de la metrou, la acea ora… apoi am inceput sa vad si fete mai familiare, precum Ioana, Adrian Ciubotaru, Buddhabar, Alina (cu ea discutam daca nu ar fi fain sa ne gasim pe 6 decembire, la alegerile pentru turul 2, sa fim un grup mai mare care sa merga sa votam…)

intr-un final au fost aduse sacosele cu carti,am luat fiecare care 3-4 carti, am pus semnele de carte cu inscrisul civika.ro si ne-am urcat in metrou, unde am incercat sa le explicam oamenilor ce anume facem…

atitudinile celor care au primit cartile au fost foarte diferite. de la suspiciune, ezitare, refuz, pana la curiozitate, dorinta de a intelege despre ce vorba. Sor’mea, care a gasit interesant sa vina si ea imi povestea de un moment in care ne urcamsem deja de la Dristor 2, iar in tren erau doar participantii de la eveniment. pe masura ce urcau ceilalti calatori… se uitau mirati ca toti cei care erau deja in tren citeau, aveau carti… era acolo o uimire aproapiata de cea de a fi prezent la desfasurarea unui flash-mob. si vad ca si Andrei Pavel e de aceeasi parere

de ce m-am alaturat si eu aseara?
> pentru ca eram sigura ca ma voi simti extraodinar alaturi de ceilalti participanti
> pentru ca iubesc mult cartile si vreau sa impart si altora din bucuria de a ma intalni cu gandurile ascunse intre coperti
> pentru ca mi se pare practic sa citesc cat calatoresc cu metroul
> pentru ca stiam ca voi intalni oameni speciali, adica tineri din… Cool Romania

Sursa – poza e facuta la final. eu cred ca initial am fost mai multi decat apar in imaginea asta

multe poze cu ei sunt pe blogul lui Sorin Rusi si pe stiridebine.ro, iar un alt punct de vedere, video – pe bimus.ro.
ideea de baza e: primesti cartea, o citesti si apoi o dai altcuiva, tot la metrou…

urmatoarea intalnire va fi pe 15 decembrie – abia astept!

apropo de carti… astazi esti prima zi de Gaudeamus – marele targ de carte de la Romexpo. biletul este doar 4 lei (10 lei abonament pentru toate zilele) si e gratis pentru elevi, studenti, cadre didactice, pensionari… programul de vizitare este următorul: miercuri – vineri, între orele 11.00 şi 20.00, sâmbătă, între orele 10.00 şi 20.00 şi duminică, între orele 10.00 şi 16.00. programul este foarte variat, dar, cred eu, ca cea mai importanta este sesiunea de autografe a lui Salman Rushdie.

asadar… pe curand!

nu-i asa? e superb azi afara, zici ca urmeaza sa se instaleze primavara

si parca e in armonie si cu sufletul meu si tot ce-mi propun imi iese.

am avut o extrem seara placuta. am ajuns la Petit cu ajutorul unor indicatii pretioase, date prin telefon imi printasem harta, dar am uitat-o acasa… acolo, pentru ca am venit singura, m-am asezat stinghera la o masa. dar a aparut oferta de a ma alatura altor meseni si am avut o parte de o cina buna, intr-o companie de-a dreptul fermecatoare. eu personal, m-am relaxat si m-am distrat teribil mi-au placut mult povestirile din calatorie si apoi detaliile culinare, idei de restaurante bune, spuse de Florin.

din mancarurile servite, mie mi-a placut cel mai mult desertul. stiu ca nu e ceva conform… dar am zis ca sunt in stare sa recuperez abaterea. so… merele in scutece servite de Monsieur Copolovici au fost bestiale!!! si celelalte feluri au fost bune, dar pentru mine au fost de departe eclipsate de mere…

pe curand!

Sursa

mi-am pus ieri in gand sa merg la film. la Katalin Varga.

de ce?
> pentru ca am auzit prea des despre el, la radio, dimineata pentru cate nominalizari si premii a primit.
> pentru vocea lui Sebastian Marina din trailer, care devenise obsesiva cand pronunta: “n-ati intalnit cumva o femeie pe nume Katalin Varga?”
> pentru ca imi place mult afisul…
> pentru ca, pur si simplu, m-a atras titlul si mai ales felul in care se pronunta

(photo credit)

am citit niste comentarii pe Cinemagia.ro, dar nu m-am lasat descurajata. am zis ca trebuie sa imi fac propria parere despre film.

l-am vazut la Cinema Studio – prefer cinematografele clasice, in detrimentul celor gazduite de mall-uri. am avut si sansa sa impart un bilet Orange (era miercuri!) cu o tipa intalnita in hol, publicul a fost civilizat (nu au sunat mobile), cald in sala…

dar sa revin la film. cred ca Hilda Peter a facut un rol bun si m-a impresionat mult personajul-natura in film… cum insoteste actiunea, cum o gazduieste, imaginile de tara, naturalul cu totul – in gestul, in activitatile pe care le prezinta. pentru mine, daca ies de la film si inca mai imi ramane gandul la ce am vazut, e semn ca am fost placut impresionata

nu regret o clipa ca m-am mobilizat sa il vad. felicitari echipei, ca au facut un film de calitate, care, cred eu, ca-si merita premiile!

pe curand!

Sursa

iata-ma luni, la birou, cu o stare de bine, putin stresata de imprimanta principala, dar sper sa rezolv pana la finalul zilei.

nu am multe superstitii, dar cea cu ce-ncepe de luni… tine toata saptamana… e valabila. de asta, evit sa dau dau bani, lunea. daca e vorba sa primesc, insa – pot face o exceptie. ca dovada, sa insir programul

azi ma vad cu fetele, dupa munca; marti si miercuri nu stiu precis ce voi face dupa job (as vrea sa ies sa alerg – dar vremea nu vrea sa tina cu mine), dar joi merg la Petit voi avea din nou ocazia sa gust din ce face Mr. Copolovici. nu prea e legal ce se petrece acolo dpdv Monti, dar pentru companie, mertita sa fac rabat. nu am vrut sa aflu meniul… dar am dat play la filmuletul din articol… si nu am avut cum sa scap

a fost un week-end fain pentru ca a inceput (sambata), in sfarsit Scoala de Ghizi… deja ne-au dat programul pana in aprilie si prima iesire la munte e 28-29 noiembrie, in Muntii Iezer – Papusa, Cabana Voina. pe 2009 vom merge in 3 aplicatii (celelalte 2, in Bucegi). va fi un final de an plimbatert, care va culmina cu revelionul la Budapesta. putem aduce in deplasarile la munte si oameni din afara scolii si abia astept sa imi anunt prietenii

mi se pare foarte tare acest curs pentru inca un motiv: ca sunt colega cu sor’mea… fiind o diferenta de 6 ani intre noi, nu prea am avut ocazia sa fim colege. dar acum… m-a prins din urma, maimuta am stabilit sa ne cumparam un atlas si sa buchisim impreuna Muntii Carpati.

dar sa revin acum. mai intai nu am niste pantaloni potriviti pentru munte si am 2 saptamani in care sa rezolv asta. bocanci nu imi iau acum, dar far’ de pantaloni nu se poate…

pe curand!

Sursa

TÁINIȚ//Ă ~e f. 1) Loc unde se poate ascunde cineva sau ceva; loc tainic. 2) înv. Cavitate făcută sub pământ cu scopul de a ascunde ceva; galerie subterană. /taină + suf. ~iță – sursa DEX

marti nu am avut o zi prea buna si din nevoia de a evada, am dat curs unui eveniment organizat de MTR despre care am aflat de la Radio – De la camera buna la living. am fost manata si de curioazitatea de a-l vedea pe d-nul Vintila Mihailescu, de care am auzit des in facultate. mi-au mai placut comentariile unei doamne, al carei nume nu il stiu, dar care a rostit cuvantul din titlu.

in rest nu am mai facut nimic semnificativ saptamana asta. pentru week-end insa am o alglomerare de evenimente dintre care pot alege. pe de o parte, sambata voi participa la deschiderea scolii de ghizi. pe de alta, tot sambata, am aflat despre un eveniment intitulat Big Girls si in prezentarea lui scrie – primul eveniment de moda dedicat femeilor plinute. sper sa ai dispozitie sa ajung pe acolo, maine. tot sambata as vrea sa ajung in prima parte a zile la sala. tare sunt nemultumita de indisciplina mea in ce priveste mersul la sala luna asta…

cu speranta absentei momentelor de depresie… imi doresc un week-end linistit la fel, si voua!

pe curand!

Tocmai am primit un link de la cineva important pentru mine, catre blogul lui. Si acolo e… de fapt, acolo ma trezesc ca sunt eu. Ma rog, cat se poate vedea din mine. Bine, mi-a cerut voie sa puna clipul, dar pana la urma facea cum vroia ca nu ma suparam.
Clipul e cu un pic de drum and bass, inca mai are niste colturi care trebuie slefuite, dar per total e ok cred. Clipul a fost filmat aseara cu webcamul de la laptop, de-aia e cam de calitate indoielnica. Melodia folosita e Sean Paul – Get Busy in varianta remixata, drum and bass.

Enjoy!

(Da, chiar sunt eu in clip.)

Desi din cate stiu eu se numeste ”shaworma”, o sa las titlul asa cum e, din cauza ca Iuli o sa faca urat probabil. Adica, i-am spus demult ca o sa scriu asta si acum, cum nu e pe mess, nu o sa i-l trimit, ci o sa il public direct, fara permisiunea ei. Stiu ca ma iubeste orice as scrie.

Oricum nu o sa caracterizez persoana in sine, ci mai degraba caracteristicile ei care insumate dau Iuliket Shaorma (care, din nou, din cate stiam e si cu un ”w”). Intai sa incepem cu autocaracterizarea, deoarece chiar ea s-a numit Iuliket Shaorma. Iuliket din cauza multitudinii de derivate ale lui ”Iuli” si din cauza ca nu am vrut chiar ”Iulichec” ca dadeam in alte delicatese culinare. Dar Iuliket a ramas si din cauza altor factori, mai mult sau mai putin din aria bucatariei. Shaorma? Pai pentru ca… ”ce ne mai place shaormaaa!”. Dintr-o mica neintelegere (gen ”baaa ala era un SANDWICH” si noi ”hahaha era shaorma”) i-a ramas porecla care ii va continua drumul si destinul. Ma rog, partea cu destinul e pentru impresia artistica.

Iuliket Shaorma e colega mea de banca. E colega mea de banca de cand am pasit pentru prima oara in catacomba si de cand am intrat intr-o clasa care chiar are lumina si in care poti face fotosinteza. Prima amintire legata de Iuliket Shaorma e de pe cand nu era inca Shaorma, ci era doar colega mea de banca. Ceea ce, zice ea, e trist. Adevarul e ca si in ziua de azi e trist, dar asta e partea a doua. Prima amintire e legata de flaurentiu. Dar nu intrebati. Nu de alta, dar nici eu nu mai tin minte decat asta.

Iuliket Shaorma rade cu lacrimi la orele de fizica, dar dup-aia se enerveaza si tipa la mine. Cu ea desenez iepurasi pe caiete, iar opera ei de arta e o lebada-maimuta-piti-cu buricutzz-si posetuta pe nume Snooper. Macar pot sa fiu onorata ca eu am fost muza in alegerea acestui nume. Ea se pricepe la Word, dar per total suntem varza la TIC daca nu avem un model in fata. La mate iar. Numai ca la mate nu suntem numai noi praf. Iar Iuli Shaorma a fost muza mea cand am scris mult prea faimosul articol de pe Can you take the heat numit ”Toti barbatii este porci”.

Eu cu Iuliket Shaorma!

Iuli are intotdeauna dreptate.
Iuli are o guma pe care o curata cu guma mea.
Iuli ne face cinste cu shaorma.
Iuli a tinut cura shaorma.
Iuli e capabila sa rada in timp ce ma bate.
Iuli ma face sa rad doar cand se uita in Excel.
Iuli si cu mine am facut un site cu pitici de gradina.
Iuli e a doua parte a casniciei noastre.
Iuli si cu mine ne-am hotarat sa ne facem un separeu cu perdea.
Iuli deseneaza natura abstracta.
Iuli ma iubeste, dar nu recunoaste.
Iuli e nasica mea.
Iuli probabil o sa spuna ca nu am laudat-o destul in articolul asta.

Multe persoane mi-au tot spus ca nu am mai scris. Acum chiar am avut un motiv sa iau o pauza. Si uite ce motiv: am fost ocupata cu organizarea unei petreceri de Halloween care mi-a mancat tot timpul si toata rabdarea. De trei saptamani lucram incontinuu la proiectul asta, mi-am pierdut seri cu liste si playlisturi si nopti nedormite.

Halloweenul a fost ieri, insa noi l-am tinut vineri, in sala de sport de la Saguna. Pot spune ca a fost un succes. A fost uimitor cum din cateva foi poti sa faci un lucru palpabil, cum toate incep sa se imbine. Ai piesele de puzzle si incepi sa asamblezi. Numai ca aici a fost un puzzle cu foarte multe piese si mult timp consumat. Dar a meritat. Am putut spune ”a iesit super!” si chiar credeam asta. Sunetistii nostri au fost la inaltime (ca trebuie neaparat sa ii laud), prezentatorii s-au descurcat, oamenii au fost dornici de distractie. A fost extraordinar sa vezi vreo 70-8o de persoane ca danseaza pe aceeasi melodie sincron. Ca atatea persoane au vrut sa invete sa danseze ”Beat it” al lui Michael Jackson. Ca s-au adunat pentru un eveniment la care nu era prezenta obligatorie. Ca mi-au si multumit pentru ca s-au simtit bine. Si asta ma ajuta sa trec peste toate obstacolele pe care le-am intampinat in ultimele trei saptamani. Cand cineva iti multumeste pentru efortul pe care l-ai depus intr-un anumit lucru uiti durerile de cap si lacrimile si tot.

Va las cu cateva poze de la eveniment:

Sursa

am terminat in aceasta saptamana 1984. ziua in care am parcurs partea a III-a am avut un rau organic provocat de lectura. pe de o parte, eram curioasa sa vad ce i se mai intampla lui Wilson. pe de alta… eram furioasa, revoltata ca nu pot spune ca acea lume e total imposibila… mai aveam doar cateva pagini de citit in drum spre casa. eram la birou si ascultam radio. si ii era luat interviun unei doamne care povestea despre ororile comunismului. se suprapunea extrem de bine povestirea ei peste imaginila lasate de lectura si frustrarea devenea si mai mare. nu cred ca voi reciti aceasta carte. e buna, dar… prea cruda. destept baiat, Mr. Orwell…

mai am acasa doua carti inca necitite, dar m-am gandit ca s-ar potrivi mai bine Imparatul Mustelor. am gasit-o ieri pe scribd si cu ocazia asta am aflat mai multe lucruri si despre autorul ei – William Golding.

Autorul a primit in 1983 premiul Nobel pentru literatura. dragut mi s-a parut si faptul ca pe site-ul Nobel se gaseste si un joc inspirat de actiunea cartii.

apropo de lectura… azi m-am inscris pe Civika si imi pare rau ca nu m-am implicat mai mult in proectul Lecturi Urbane. data viitoare sper sa fiu pe faza! mai ales ca s-au adunat niste carti acasa, la care as putea renunta. si imi place mult cand vad ca in metrou lumea citeste. chiar daca stiu ca o carte face parte din arsenalul autistului modern, alaturi de mp3-player… imi place sa vad oameni citind…

ma voi straidui insa sa le fiu alaturi marti, 3 noiembrie – Lecturi Urbane

pe curand!

Sursa

cam asta am facut azi: am stat mai toata ziua sa vad ce se mai spune pe twitter si m-am bucurat in sinea mea de stirile care circula… ma tenteaza mult Noaptea albă a teatrelor din Capitală, de miercuri (ma tenteaza in special Fitness, de la Teatrul de Comedie). apoi… vineri – e prezentarea integrala a “Amintirilor din Epoca de Aur” la Casa Poporului -eveniment pregatit de ShortsUP, impreuna cu Vodafone Romania.

aseara am nimerit din nou pe TVR1 la Buna ca viata. pana acum am prins toate emisiunile, dar cea de a seara mi-a placut cel mai mult! s-o tineti tot asa! eventual o sa-mi notez ce anume mi-ar placea sa vad pe viitor nu ca nu m-as putea documenta si singura…

astazi nu voi ajunge la sala. ma duc acasa si vreau sa fac niste dulceata Monti – am vazut ca au reaparut in Cora fructele congelate – oscilez intre visine si fructe de padure adevaraul e ca m-am cam plictisit de micul dejun cu cereale si as vrea sa mai schimb putin. m-am reintors, cuminte, la ceaiul verde (beau cam 1l, zilnic). am facut plinul de suplimente – carnitina si spirulina. am tot cautat sa citesc despre beneficiile spirulinei si devenise cam frustrant ca nu are contraindicatii

sunt extrem de precauta cu ce mananc, acum. e si normal, nu? dupa abaterile din saptamanile ce au trecut. mi se pare cumplit ca singurul sentiment care ma face sa fiu disciplinata, e cel de vina… nu e mereu usor si parca, cu cat sunt mai stresata de treaba asta, cu atat poftesc mai multe chestii nelegale… momentan trec printr-un moment de cumpana si sper sa revin la clipe mai linistite, soon.

pe curand!

PS: cautand o poza pentru acest post… nu mi-am imaginat ca poate fi asa ceva: prajitura cu ceai verde

Sursa

dupa cum s-a vazut m-am tot eschivat din scris… sau, daca am scris, au fost lucruri pe langa tema de baza. nu inteleg cum reusesc sa pierd din rabdarea pe care am avut-o… si reusesc sa fiu atenta de luni pana vineri, ca pe durata sfarsitului de saptamana sa renunt la orice urma de bun simt si sa dau iama in alimente nepermise… si ca urmare, consecintele nu se lasa asteptate.

as vrea sa stiu de ce fac asta, de ce ma auto-sabotez atat de eficient? ce trebuie sa schimb in/la mine ca sa pot sa ma tin de scopul pe care mi l-am propus?

m-am straduit… am gatit Monti si mi-a iesit buna mancarea. dar am lasat obsesia unei placinte sa imi dea mustrari de constiinta. apoi… o ciocolata cu lapte. apoi… nu mai zic, ca sperii sper sa nu se mai repete pe viitor aceste stari. sa revin al retele Monti pe care le-am facut.

ciorba de os imi place mie sa-i zic. adica o ciorba facuta din urmatoarele: scarita afumata, o ceapa, 2 ardei, o legatura de telina (dar tijele si frunzele), o legatura de patrunjel si una de leustean. le-am separat si am pus oasele cu putina lor carne la fiert, am adaugat ceapa, ardei si telina. catre sfarsit, patrunjelul si leusteanul, sare, putina sare de lamaie. merge bine cu ardei iute si smantana! se face usor, e gustoasa si legala

varza calita – reteta e stiuta. imi place mult sa pun si 2-3 ardei. e nevoie de o 1-2 verze (dupa cratita/ pofta/buget), ceva carne – noi suntem fani declarati scarita toate se taie, se pun in oala. mai pun bulion si ardeiul gras (am pus 3 bucati, data asta) il adaug mai catre final si cand mancam… o insotim de un ardei iute

mancare de pastai verzi – o punga de pastai congelate din Cora, o ceapa putin bulion si o legatura de marar. am calit ceapa, apoi am adaugat fasolea, iar catre final bulion si verdeata tocata.

pentru ca am gatit in week-end, avem ceva mancare pentru inceputul saptamanii. e bine ca am mai iesti din rutina… si sper sa am destula inspiratie si pe viitor

in rest… sala (am fost de 3 ori saptamana trecuta), teatru – dupa cum s-a vazut, am iesit in Club Maya, vineri seara si m-am distrat grozav. nu a fost alegerea mea, recunosc, dar a fost una inspirata – mi-a placut mult decorul, atmosfera si, nu in ultimul rand, personalul. foarte amabili, au stiut sa faca bine prezentarea programului lor, seara cu seara – si daca voi mai fi in zona (Calea Mosilor) voi reveni cu placere.

azi am rucsacul la mine, pentru o topaiala sanatoasa la sala, trebuie sa fac rost de carnitina in drum spre casa si vreau sa ajung sa ma adun, sa nu mai fie cazul sa ma ascund, din cauza abaterilor pe care nu le pot controla… life is still going. where and how… is above my knowledge

pe curand!

Sursa

din nou am avut inspiratia de a iesi si sa ma indrept catre teatru… pentru ca abia pe la ora 17.00 mi-a venit gandul, am zis ca nu e o ideea rea sa merg aici in cartier, adica la Teatrul Masca. riscam sa nu gasesc bilet, dar am zis ca macar o sa aflu unde-i teatrul, daca nu apuc si sa vad ceva… piesa incepea la 19.00; am plecat acasa la 18,30 si am avut timp sa imi iau bilet si sa fila la locul meu la timp, fara probleme.

cu putint noroc am prins loc chiar in fata – randul zero si am fost spectator la piesa mentionata in titlu. cum a fost? un adevarat spectacol… muzica, dans, sala plina, actori care apareau din toate colturille. mi-ai placut mult costumele, motanul, luminile de la inceput (superba imaginea cu luna si stelele) si momentul in care se arunca cu perne. e placuta aceasta interactiune intre scena si public.

ca persoana care petrece destul de mult timp online, nu pot sa nu remarc prezenta teatrului Masca in WWW. au cont pe Twitter si un blog updatat cum se cuvine si daca nu ii aveam intr-un colt de minte, din online… probabil ca ar mai fi trecut mult timp pana sa aflu unde se afla. acum ca am avut parte de o experianta fain, ma voi stradui sa vad toate piesele pe care le prezinta in aceasta stagiune.

cu multa bucurie spun in seara asta,

pe curand!

ACUL CUMETREI GURTON
DISTRIBUTIA:
Cumatra Gurton – Olga Delia Mateescu
Hodge – Mihai Malaimare
Doamna Chat – Ana Maria Paslaru
Domnul Baylye – Sorin Dinculescu
Diccon – Aurel Sorin Sandu
Doctorul Rat – Viorel Paunescu
Tib – Ana Daponte
Cock – Valentin Mihalache
Motanul Gib – Razvan Teodorescu
Scapethrift – Andrei Dragulescu
Doll – Ana Turos / Teodora Ionescu
Chirstian – Haricleea Daniela Badescu
IN ALTE ROLURI: Alina Craita, Ionut Ghenu, Bogdan Angelescu, Romina Boldasu, Magda Francu, Gratiela Badescu/Maria Francesca Dogaru, Alexandru Rizescu, Roxana Condurache, Andi Gonczi, Adriana Bordeanu, Maria Alexe, Alexandra Blejan
REALIZATORI: Regia: Mihai Malaimare; Scenografia: Puiu Antemir; Costume: Unda Popp; Coregrafia: Ioana Macarie; Muzica originala: Razvan Alexandru Diaconu; Asistent scenografie: Sergiu Chihaia; Canto: Haricleea Daniela Badescu; Lupte scenice: Ion Albu; Asistenti regie: Ana Maria Paslaru, Valentin Mihalache

Sursa

aseara am ajuns la teatru. initial am vrut sa merg sa o vad pe Oana Pellea la Teatrul Foarte mic, in Ma tot duc. dar sor’mea a venit cu ideea sa mergem la Centrul Cultural al Republicii Ungare, sa vedem Party. este un spectacol de teatru prezentat de trupa Nézőpont şi U.N.A.T.C. „I. L. Caragiale”, nonverbal unde poti descoperi cat de mult spun gesturile… si cat de bine iti poate modela emotiile un actor priceput. mi-au placut mult, pe langa interpretarea actorilor, joaca muzicala, melodiile alese si imaginile. multa culoare, mult haz, realitate vs. iluzii, stereotipuri, afectiune, prietenie, solitudine… astea toate le-am gasit eu in piesa de aseara. niste copii frumosi si talenti (inclusiv regizorul) care au meritat din plin toate aplauzele! bravos!!!

dar… sa ma trezesc din reverie. azi e vineri, zi de sala si apoi gata saptamana! in weekend vreau sa mai dau o tura pe la sala. la cum e vremea, nici o sansa sa mai ajung sa alerg in parc.

sunt prea incantata de ce a fost aseara ca sa mai adaug alte chestii

pe curand!

PARTY – Teatru
Centrul Cultural al Republicii Ungare
Spectacol de teatru prezentat de trupa Nézőpont şi U.N.A.T.C. „I. L. Caragiale”
Regia: Andrei Narcis Grosu
Cu: Adrian Nicolae, Sorbán Csaba, Ana Covalciuc, Tamás Kinga, Iulia Samson, Elek Ányos, Nicoleta Hâncu, Kroó Ádám
Videoproiecţii: Adrian Bulboacă

Sursa

azi are soarele dinti… e cumplit de rece afara si parca a venit prea brusc… mai vreau sa fie cald, sa imi fie de-ajuns un tricou. dar se pare ca anotimpurile isi urmeaza cursul si va trebui sa car dupa mine haine mai groase, sa ma incurc de ele la metrou, cand incerc sa citesc. acum devorez 1984 pe care am primit-o de la Carmen imprumut, saptamana trecuta. am avut in trecut niste tentative sa vad filmul, dar nu-mi aduc aminte decat franturi. pe masura ce o citesc, devin tot mai constienta de libertatile pe care le am si probabil, aceasta lume in care traim e cea mai buna dintre toate…

am cam abandonat cursurile de turca, dar Dan mi-a gasit pe torente Pimsleur – Turkish si acum am si ce asculta la mp3-player . maine e ziua lui si i-am luat un port-vizit simpatic. in rest, liniste si pace la munca. seful parca e in vacanta, nu mai da nici un semn si fiecare isi tot inventeaza preocupari pe aici.

aseara vroiam sa duc la sala, eram pregatita, tot… dar cand am dat cu nasul de frigul de afara mi-a pierit cheful. m-am dus acasa si am gatit, iar pentru azi am fiert niste carne, iar catre sfarsit am pus niste bucati de carne afumata, care ii da un gust putin diferit. diseara vreau sa fac un mujdei concentrat si sa fac o masa mare

azi insa m voi duce la sala, ca s-ar aduna prea multe zile de pauza (joi vreau sa merg la teatru si vom fi o gasca destul de mare). vineri iar sala, iar pe week-end cred ca vad un film, acasa sau la cinema. slabe sanse sa evadez din Bucuresti – nici nu am cu cine si nici vremea nu e incurajanta

e asa frumos afara ca-mi pare rau ca nu am la mine camera. imi place mult ce se vede de la geamul biroului – azi am vazut chiar sigla IKEA de aici

trebuie sa ajung la un plafar ca am ramas fara carnitina. mai am doar din suplimentele de fier pe care le iau si in rest… pauza.

pe curand!

Sursa

gata! s-au dus zilele frumoase si nu ramane decat speranta ca la anul voi sti sa profit mai bine de soare, de timpul liber, de drumetiile pe care le-as putea face. ma gandesc sa merg la teatru si vad ca sor’mea a gasit deja ceva tentant

dar acum trebuie sa ma adun si sa vad ce mai pot pune la cale pentru viitorul apropiat, legat de sport si dieta. incerc sa ma mobilizez si sa stau departe de ciocolata si de alte semi-ispite am cam abandonat carnetelul de mese si se vede asta in indisciplina pe care am adoptat-o…

am fost la sala, de luni. deja nu imi mai ajunge o sedinta de aerobic si raman la doua. sunt la munca de la 9 la 17,30, plec pe la 18.00 de la birou ca sa prind sedinta de la 19.00 si trag de mine pana pe la 21.00. m-am obinuit deja sa car rucsacul cu echipament dupa mine – singurul lucru care ma enerveaza e ca nu prea mai imi vine sa ma imbrac in altceva decat blugi, la birou

cu mancarea nu prea ma pot lauda… nu prea am mai gatit si iar am la pranz cascaval cu legume. am mai luat niste felii de muschi afumat (pe eticheta scria ca nu are zaharuri sau amidon). mi-am aflat un nou moft: iaurt de oaie si bivolita, de la Napolact. cand vin seara de la sala, merge bine unul mmmmm…

doamne ce somnolenta aduc cu ele zilele astea de toamna… ma vad nevoita sa inchei aici pe azi

pe curand!

O excursie în care am vizitat Muzeul Banatului, Muzeul Satului şi Grădina Zoologică.