lebăda cunoaşte deopotrivă
plutirea şi zborul …

deşi, cu glas fără de cântec,
ea spune celor ce-o privesc

despre blândeţe,
despre frumuseţe,
dar mai ales despre plutire.

când priveşti o lebădă
îţi tace inima,

iar ochii-ţi strălucesc
de-atâta alb şi aripi.

acolo, sus, e ca o cruce
ce-şi zbate braţele

să scuture din ele cuiul.
în cerul Tău eu, Doamne,
aş putea să fiu o lebădă?

- de Elena Luminita Bouleanu -

(Pentru Beatrice, clasa a VI-a)

Gisele Bundchen este o aparitie incedibila de fiecare data. Este si cazul ultimului editorial realizat de catre designerul si fotograful Karl Lagerfeld pentru numarul de februarie al revistei Harper’s Bazaar Spania in care Gisele arata extraordinar. Frumoasa brazilianca in varsta de 30 ani a pozat asemeni unei doamne aristocrat plina de farmec in rochii de bal de la renumite case de moda, precum Givenchy Haute Couture, Valentino Haute Couture, şi Atelier Versace.

Oricine ar fi întrebat, nu ar spune despre sine că e rău, ci, dimpotrivă, ar spune: „ nu am furat de la nimeni, nu am omorât pe nimeni, merg la biserică… etc.” Aşa îşi justifică oamenii bunătatea. A compara bunătatea omului cu cea a lui Dumnezeu este însă un act de îndrăzneală.

Putem numi bunătate faptul că ne iertam fratele sau sora, dar Dumnezeu numeşte bunătate faptul de a nu răspunde la fel unei jigniri răutacioase şi pe nedrept. Putem spune că avem răbdare atunci când cei dragi întârzie prea mult, însă cum am putea să numim aşteptarea de peste 6000 de ani a Domnului, prin care invită iar şi iar oamenii rebeli şi răzvrătiţi să primească mântuirea? Spunem că suntem credincioşi, dar Dumnezeu, deşi ar fi fost îndreptăţit să facă asta, nu a renunţat niciodată la poporul Său, ba mai mult, şi-a respectat întocmai făgăduinţele făcute.

În versetul precedent, David tocmai descrisese oamenii vremii lui, iar aceştia, ca şi cei din vremurile noastre, posedau exact opusul trăsăturilor Divine: răi, vicleni, lipsiţi de milă şi pregătiţi să înşele în orice moment. Nu-i aşa că suntem tentaţi să nu ne includem şi pe noi în această categorie? Cu toate astea, Biblia face asta în locul nostru: „după cum este scris: Nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar. Nu este nici unul care să aibă pricepere. Nu este nici unul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toţi s-au abătut, şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar.” (Romani 3, 10.12).

Ce mai spuneţi acum? Încă mai susţinem că suntem buni? Cel mai bun lucru pe care l-am putea face ar fi să venim la piciorul crucii, şi, în această dimineaţă să-I mărturisim Domnului greşelile noastre şi dorinţa de a imita în fiecare moment al vieţii noastre caracterul Său. Iar El, „un Dumnezeu îndurător şi milostiv, îndelung răbdător şi bogat în bunătate şi în credincioşie”, ne va ierta, ne va oferi harul Său şi ne va făgădui viaţa veşnică.

Claudiu Vasile

Doamne, ce durere si ce Dor cumplit,
Lacrima ei sfanta de Marie-Mama
Ii aud si astazi plansul cum Il cheama,
Isi pierduse pruncul, Pruncul preaslavit,

Cel iubit, Cel singur, Cel frumos si bun,
L-a aflat in templu Ruga ei inalta
Si de bucurie inima-i tresalta
Si cu ea deodata versul care-l spun…

Ii aud si astazi plansul cum Il cheama,
Fericita fie, fericiti sa fim
Pana mai exista un Ierusalim,
Pana mai exista pe pamant o Mama…

Nicolae Nicoara-Horia

Vine Anul Nou, trece Craciunul,
Am ramas cu tine, poezie –
Fa si tu un bine, macar unul,
Vindeca-i pe toti de saracie!

Am ramas cu visul pe hartie,
Nici nu-mi mai aduc de el, aminte,
Lumea pleaca-n weekend, ca sa vie,
Eu raman in postul de cuvinte –

Au trecut si zilele de daruri,
Am ramas din nou, sa umplu anul,
Fara har, sa-mpart la altii haruri,
Sa vaneze Gloria si Banul –

De-mi oferi atata frumusete,
De Craciun, da-mi, Doamne, inca, mie,
Zi de zi, sa-Ti dau, macar, binete,
Si pe viata-mi goala, de hartie,

Scrie, zi de zi,  o poezie…
Jianu Liviu-Florian

am orbit. privirea mea e numai tâmple. cad. faceţi loc, mâinilor! transpir o prezenţă. în jurul meu cresc ziduri. nu mi-e greu să trec prin ele ca o fantomă. Ziduri, ziduri la nesfârşit. trupul meu de nevăzător e subţire ca o placentă. ziduri, ziduri la nesfârşit. copile, mie nu mi-e frică să trec prin ele. (mă strecor ca prin râset). ziduri, ziduri, ziduri. ca un vălătuc plutesc prin ele, ca un nimb strălucitor, mânjindu-le cu har. sunt orb, plângeţi-mă. ziduri, ziduri, la nesfârşit. aburind de trupul meu ca de măruntaiele unui ied abia jertfit. ziduri, ziduri, ziduri, numai ecoul meu însumi se loveşte de ele ca de nişte oglinzi şi tresaltă. ţie, doamne! – desfrâu de prezenţe. mie nu mi-e greu să trec prin ele, ca un duh tânjind după trup, iubindu-te. ziduri, la nesfârşit, numai sudoarea trupului meu se prelinge pe ele picurând ca dintr-o candelă, ca dintr-o tristeţe aţipită, abia fumegând, înşirându-se în urma mea ca o privire pentru care nu mai sunt viu. deodată, am fost altcineva. (mie nu mi-e frică să trec prin ele – mă strecor ca prin râset).

Da-mi lacrimi in loc de credinta, si crez,
O lume intreaga, in plans, s-o botez –

Pe lumea cea cruda, semeata, si rece,
Da-mi lacrimi cu care nimic nu se-ntrece,

Doar lasa in urma o pace in care
Cu marea de lacrimi Te spal pe picioare –

Pe plansu-mi, de calci, am sa plang cu sfiala,
si piatra ce sunt, va fi lacrima goala

Tocita o viata, de tot ce am strans:
Cu lacrimi de aur, comoara de plans –

si Tu, Cel ce este, nu ma intreba
Ce rost are-n lume, si lacrima mea –

Ce poate sa faca, cand n-are putere,
Ce munte sa mute, cand cade, si piere –

Cand ea, de mi-e data, Tu stii, nu-i asa?
Ca plang, Doamne Sfinte, cu lacrima Ta…

LIVIU-FLORIAN JIANU

*

*

Se lasă frigul peste oraş

Şi ceaţa învăluie-n mister

Tot ce era clar, că eu n-aş

Mai urca în al tău tren.

*

Căci tot ce-i al tău doamnă,

Din noapte şi până în zori,

Îmi provoacă multă teamă

Şi totuşi iubesc ai tăi fiori:

*

Fiori febrili de pustietate…

Fiori demenţi de gelozie…

Fiori de sentimente curate…

Fiori beţii de nebunie…

*

Fiori din tine doamnă scumpă

Ce nu mă laşi să trăiesc calm,

Fiori din mormântu-ţi cu brumă

Ce te trezeşti din sufletu-mi neant.

*

Şi când trec peste tine, vine iarna,

Şi ceaţa rară din trecut

Revine-acum mai deasă pentru alta

Şi nu contează de ce mi-a plăcut.

*

Dar cât ţineam la tine odinioară,

Când eram tânăr şi tu şi eu,

Când erai o simplă domnişoară

Şi eu eram un semizeu.

*

Erai pe-atunci şi tu fată virgină,

Te-au murdărit însă nişte “doamne”,

Te-au aruncat curvele-n mocirlă

Si-acum viscolul în poartă-mi bate.

*

Domnişoară de-ai fi te-aş vrea

Dar, doamnă, acum eşti pacoste,

Mi-ai acoperit inima cu nea

Şi încă te prezinţi dragoste?

*

*

Boţiu Radu Ioan

Ceasul pentru doamne nr.1 – accesorizat cu mărgele semipreţioase şi elemente decorative

Ceasul pentru doamne nr.2 – accesorizat cu elemente decorative cuprate

Ceasul pentru doamne nr.3 – accesorizat cu elemente decorative

Ceasul pentru doamne nr.4 – accesorizat cu elemente decorative cuprate

Puteţi verifica disponibilitatea şi preţurile aici.

*

*

E întuneric şi curge,

Curge prin miez de noapte

Pământul tot prin şoapte…

Şi îmi e frig la noapte!

*

Adie aspru o-alinare,

Trimisă de El la plimbare,

Dar El cine-o fi oare?…

Pământ, mare sau soare?

*

Arunci cu întuneric în mine

Şi-mi plouă cu suspine,

Ştia şi El că nu mai vine…

Femeia visurilor de bine.

*

În miez de zi mă cheamă,

Dar acum că veni noaptea

M-a uitat pe canapea,

E Ea… minunea-şaptea!

*

Şi plâng, plânge şi El

Şi eu care creadeam că-i fier,

Plânge cu mine din etern,

Mă vede cum de Ea mă tem.

*

Mă tem căci latră lupii,

Sau câinii… nebunii…

Şi ea nu ştiu unde-i!

Doamne! Iartă-i iubiţii!

*

Şi fulgeră! Crucea de pe biserică!

O văd cum stă acolo sus rebelă,

Cum stă în patul altcuiva ca jertfă,

Şi vrea s-o văd a mea… şi inocentă!

*

*

Boţiu Radu Ioan

Înțelegem din versetul de față cum anume trebuie să fim noi, cei creștini în Iisus Hristos. Avem aici un dreptar după care să ne ghidăm ca să ajungem în Împărăția Lui Dumnezeu.

Multă lume, dacă nu majoritatea celor care își spun creștini au o părere nu foarte proastă despre sufletul lor. Cu toate că ei în exterior se arată păcătoși sau spun despre ei că sunt nevrednici și că nu merită iertarea păcatelor, doar puțini dintre ei chiar sunt preocupați de aceste lucruri atunci când sunt singuri în odaia lor. Puțini dintre ei meditează la faptul că într-adevăr nu există nici-o urmă de vrednicie în ei ca să primească mântuirea. Ei nu realizează unde se află sub lumina realității, în raport cu etalonul divin.

Acei oameni care doar din gură sunt autentici creștini, spune Iisus despre ei că, nu vor intra în împărăția cerurilor. Pe când oamenii care îndeplinesc faptele spuse mai sus, vor fi automat și preocupați de caracterul și comportamentul lor în societate. Ei vor încerca să urmeze sfaturile Mântuitorului și legile Dumnezeului Celui viu. Acești oameni sunt aceia care vor moștenii Împărăția cerurilor. Poate că nu ai să remarci vreodată un astfel de om, depinde cu ce fel de ochi vei privi. Dar un astfel de om nu se va lăuda, nu se va face remarcat fără motiv, nu-l vei auzi cu vorbe goale, pentru că nici Iisus nu a umblat cu vorbe goale. Dumnezeu să ne ajute tuturor să fim după voia Tatălui nostru.

Mihai V. Ille

Trebuie să păşesc pe scenă, pentru că deja numele mi-a fost strigat şi oamenii au început să aplaude şi cei care mă cunosc să mă şi încurajeze, strigându-mă şi invitându-mă iar.
Tremur o clipă, gândindu-mă la ce e mai rău. Un fior îmi străbate tot corpul şi un firişor de transpiraţie îmi alunecă de pe frunte.
Trag adânc aer în piept şi-l dau afară. Şi trag iar, şi-l dau afară iar…
Închid ochii şi înlătur toate gândurile stupide din minte şi… sunt pe scenă, cu capul în jos şi inima cât un purice.
Aplauzele devin din ce în ce mai puternice iar mie-mi vine să… plec de acolo.
Dar rămân şi-ncep să spun ce am de spus cu vocea-mi tremurândă.
Dintr-o dată în sală se face o linişte de mormânt. Parcă ar ţine un moment de reculegere.
Stau acolo în continuare, continuând să pălăvrăgesc cuvinte doar de mine înţelese şi auzite în timp ce sala stă şi se holbează la mine cu ochii măriţi.
Specialişti, profesionişti dar şi persoane care mă admiră, stau la un loc cu altele care habar nu au ce se întâmplă acolo, ce caută acolo, ce fac…
Mă opresc, oribtă de un reflector.
Aud voci, care nu mă îndeamnă să continui ci care zic:
” Să fie iertată!”
“S-o odihnească Dumnezeu…”
“De ce a luat-o? De ce pe eaaa?”
“Era frumoasă, talentată, deşteaptă… De ce ea şi nu eu, Doamne…?”
“O să ne fie dor de tine!”
“Te vom iubi mereu…”
Aud o ultimă voce, care e puternică şi cred eu, seamănă cu a unui perot, care bombăne o rugăciune de nimeni înţeleasă.
“Bunule Doamne, Atotputernicule, iart-o pe ea, care a avut o viaţă plină de păcate, pentru că nimeni nu e fără de păcat Doamne, înafară de Tine. Şi du-o la Tine Doamne, în Împărăţia Cerurilor şi dă-i tot cei mai bun acolo Doamne…”
Mă simt uşor mişcată şi dintr-o dată sunt aşezază pe spate cu mâinile pe piept.
Aud grămăjoare de pământ bătând în ceva parcă. Şi realizez.
Sunt în sicriu-mi, sunt la-nmorântarea-mi unde toţi nepăsătorii plâng.
Spiritu-mi e împărţit în două. Jumătate Aici şi jumătate în Cealaltă Lume.
Mă asigur că totul decurge bine dupa care-mi iau cealaltă jumătate din Eu în Cealaltă Lume.
Sunt atât de fericită că m-am dus într-o mare de aplauze…!

PS. Să nu se urle la mine. Sunt atee, iar “Bunule Doamne, Atotputernicule, iart-o pe ea, care a avut o viaţă plină de păcate, pentru că nimeni nu e fără de păcat Doamne, înafară de Tine. Şi du-o la Tine Doamne, în Împărăţia Cerurilor şi dă-i tot cei mai bun acolo Doamne…”, eu am inventat-o. So… : ))

Stiu,e un cliseu sa scriu azi despre ce se intampla dar nu conteaza.Orice critic si orice tip de om care citeste asta stie ca am dreptate.Fara femei am fi prea plictisiti in primul rand.Nu exista excitement fara ele in lumea barbatilor. Fara femei, am fi toti gorile fara minte distrugand societatea actuala lejer. Pentru ca fara femei,nu am stii ce sa cautam pe plan sentimental, nu am gasi tipa aia care nu stie ce vrea,care te amuza de fiecare data cand o vezi,care se lasa dusa de val cand nu trebuie si stie ca greseste dar tot o face…cea care pana la urma se dezmeticeste si alege calea buna.Pentru ca fara femei discutiile intre barbati ar avea doar 3 subiecte: Masini,Fotbal si Alcool.Pentru ca fara femei esti ca Travolta(e o referire la o melodie pe care majoritatea nu o stiu si n-ar vrea sa stie ce inseamna).Pentru ca fara femeia aceea pe care o cauti si poate o gasesti,ramai cu lucruri mult prea banale.Si chiar daca nimeni nu ar vrea sa o recunoasca, toti isi doresc aceea femeie si spera din tot sufletul sa o gaseasca.Si nu uita,ca femeia e singurul lucru de pe acest Pamant pentru care faci lucruri nebunesti,pe care suta la suta nu le faci pentru altele.Nu trebuie sa recunosti, ca stii bine ca asa e.Unii pleaca in alte tari,chiar daca pentru o perioada scurta,chiar daca nu ofera nimic atractiv acea tara, doar ca sa o vada pe domnisoara.Altii renunta la lucruri materiale si realizeaza ca sunt de inlocuit.Mai am ceva de spus: La Multi Ani Doamnelor Si Domnisoarelor.Multumim ca ne completati,chiar daca nici unul nu o va recunoaste.

My name is Poppy and today I am honest.Si pentru voi o melodie draguta: