Astăzi dl. Vladimir Brilinsky, redactoul şef al revistei Dacia Magazin, a răspuns invitaţiei doamnei profesoare Niţă Carmen şi a ţinut conferinţa despre secretele dacilor la Colegiul Naţional Emanuil Gojdu din Oradea. La ora 13 a avut loc prezentarea pentru elevi, iar de la ora 18 a avut loc conferinţa pentru oricine a dorit să vină. Dl. Brilinsky, Nunu, este cunoscut pentru activitatea sa în ce priveşte protejarea, promovarea şi promovarea Sarmisezetuzei Regia, dar şi pentru promovarea istoriei vechi a românilor.

Dedicaţia lui Nunu atrage mereu oameni noi, curioşi să afle lucruri vechi şi noi despre istoria veche a românilor. Vechi pentru că fac parte din istorie, cu toate dovezile arheologice, lingvistice şi documentare, noi pentru că versiunea oficială a istorie le ignoră sau nu le recunoaşte. Spre deosebire de istoricii europeni, istoricii români rămîn încă sceptici în acceptarea noului: povestea inventată de generaţia paşoptistă (cea a revoluţiei din 1848) care susţinea că sîntem urmaşi ai Romei pentru a obţine drepturi şi avatanje pentru poporul român a devenit o istorie oficială, în ciuda dovezilor incomplete care o susţin şi a dovezilor care sînt împotriva ei. Chiar şi termenul de român este unul inventat cu acea ocazie, şi este doar o altă denumire pentru daci. Ea se alătură altor denumiri pe care aceştia le-au purtat de-a lungul timpului: traci, daco-geţi, carpi, vlahi, valahi, etc. După cum s-a susţinut la conferinţă, istoriografia românească doarme profund. Eu spun că doarme şi are coşmaruri, dar asta este o altă poveste.

În urma promovării din ce în ce mai intense vizitatorii Sarmisegetuzei s-au înmulţit în ultimii cîţiva ani, în ciuda drumului de acces care este într-o stare proastă (a fost reparat, dar degeaba, pentru că a fost rupt de ape în unele porţiuni). O mare parte sînt aduşi de curiozitate şi setea de cunoaştere, iar dacă au posibilitatea să-l aibă pe Nunu ca ghid rămîn întotdeauna impresionaţi şi pleacă cu o impresie bună şi cu dorinţa de a se întoarce, dar partea nasoală este că s-au înmulţit şi nesimţiţii: oameni care au ajuns să facă plajă pe discul de andezit sau să facă focul în cetate. În plus, Nunu şi membrii asociaţiei Dacia Nemuritoare adun în fiecare an tone de deşeuri de la Sarmis, şi o fac fără să fie recompensaţi în nici un fel pentru truda lor.

Dovezile documentare sînt puţine, dar ele există. Dovezile arheologice zac peste tot, ascunse de vegetaţie sau risipite de către oameni (aroganţa unora şi dorinţa de afirmare în faţa lui Ceauşescu pe vremurile comunismului şi-au spus cuvîntul din plin). Chiar şi aurul este o dovadă a activităţii îndelungate ale dacilor pe aceste meleaguri: amprenta aurului din brăţări ne spune că a fost cules din valea Arieşului (aur aluvionar) şi extras din minele din zona Roşia Montană (aur de filon). Nu se ştie vechimea aurului, dar se ştie amprenta lui. Se mai cunoaşte modul de prelucrare al brăţărilor dacice, dispărut de mai mult de 5 secole. Monedele dacice, numite kosoni, sînt apreciate printre pasionaţii de numismatică.

La conferinţă s-a discutat şi despre unele subiecte deja cunoscute publicului: brăţările dacice şi starea deplorabilă a Sarmisegetuzei Regia. Acum cîteva săptămîni un reportaj difuzat la ProTv a acoperit ambele subiecte, iar acum s-au prezentat imagini şi informaţii pe această temă. Azi a fost prezentată o descriere pe scurt, pentru că povestea aurului dac este mult mai amplă decît s-a spus în mass-media cu ocazia scandalului.

Sarmisegetuza Regia a fost capitala regatului dac, care pe timpul lui Burebista a atins amploarea unui adevărat imperiu, iar acum zace în ruină. Pădurea a crescut peste tot, doar o foarte mică parte a oraşului dac a fost decopertată şi cercetată. Cea mai mare parte a complexului care se întinde pe cîteva sute de hectare este încă ascunsă privirii, deşi se spune că ruşii au îndreptat obiectivele sateliţilor spre această zonă şi că unele planuri există, dar ele nu au fost făcute încă publice.

Marea problemă a Sarmisegetuzei Regia, ca şi a celorlalte cetăţi dacice, de altfel, este că nici un oficial (persoană sau organizaţie) nu ia atitudine în favoarea ei. Oficial nu există nici un proprietar sau administrator care să aibă grijă de alungarea intruşilor şi care să administreze banii europeni care pot fi primiţi pentru renovare, săpături arheologice (complexul face, totuşi, parte din patrimoniul UNESCO). Practic cetatea/oraşul a devenit ţinutul nimănui, iar asta încurajează furturile în stil mare (sau kosoneala modernă, cum mai este numită). Mai mult, unii risipesc sau distrug vestigiile istorice existente. La conferinţă s-au prezentat cîteva astfel de exemple. Dl. Vladimiri Brilinsky se consideră a fi un custode interimar al Sarmisegetuzei, cineva care are grijă de cetate pînă cînd reprezentantul proprietarului de drept (în acest caz poporului român) îşi va face apariţia. Adică, cu alte cuvinte, pînă la întoarcerea regelui (dacă ar fi să fac referire la o trilogie fantastică arhicunoscută).

În ce priveşte istoria Sarmisegetuzei, în lipsa datelor detaliate şi complete, există foarte multe presupuneri, unele realiste, altele mai puţin. Aceste presupuneri se extind şi asupra altor aspecte ale istoriei vechi, dar timpul le va lămuri pe probabil pe toate. O foarte mare problemă este lipsa de organizare care este comună majorităţii românilor. Este foarte clar că statul nu va face prea multe în ce priveşte istoria veche, nu doreşte sau nu poate să organizeze cercetări în nici una din cetăţile dacice (răspîndite pe teritorul României, dar şi al Ucrainei, în continuarea Maramureşului istoric). Sarmis este cea mai cunoscută cetate, dar este departe de a fi singura. Nu ştiu cîţi cunosc faptul că face parte dintr-un adevărat complex de cetăţi de apărare, dar probabil că nume precum Costeşti, Blidaru, Feţele albe le sînt cunoscute dar nu au realizat conexiunea dintre ele.

Există organizaţii (asociaţii, fundaţii) care au ca domeniu de activitate dacii şi istoria veche, dar încă nu există o organizare bine pusă la punct între ele. S-a susţinut spre finalul conferinţei că ne lipseşte un Burebista care să unească toate eforturile disparate spre a obţine recunoaşterea informaţiilor care se cunosc acum, dar sînt ignorate, şi căutarea într-un mod foarte activ de a acumula informaţii noi. De asemenea, se pune problema protejării vestigiilor istorice şi a transformării lor, prin intermediul turismului, în ceva profitabil (aşa cum fac deja restul europenilor). Experienţa ultimilor decenii ne arată că statul român nu va face nimic din acest punct de vedere, rămîne tot pe umerii românilor ca indivizi să facă ceva constructiv. Într-o ţară în care dezorganizarea a ajuns o artă este greu să realizezi că poţi obţine apreciere şi bani din cunoaşterea propriului trecut.

Pentru a şti unde te indrepţi trebuie să ştii de unde vii, însă se pare că „dragii” noştri aleşi au uitat chiar şi acest lucru elementar. Însă nu este totul pierdut, există încă persoane care doresc să afle ceea ce s-a pierdut şi chiar să dezvolte spiritualitatea acelor vremuri spre un viitor mai bun decît cel pe care ni-l oferă unii. Orîcît s-a încercat, dacii nu au fost încă stîrpiţi şi foarte probabil vor continua să existe multe generaţii de acum înainte.

La finalul conferinţei a avut loc reprezentaţia unei scenete în care un grup de elevi au jucat roluri de daci. Este un aspect eficient prin care ne putem explora într-o oarecare măsură trecutul îndepărtat şi este la îndemîna tuturor.

Articol preluat de aici: http://www.sffbd.ro/zsm/articolul/Vladimir_Brilinsky_%C5%9Fi_Secretele_Dacilor/MjMw/

Adrese privitoare la:

- membri ai SASPC pentru alcatuirea comisiei de paritate (respuns la)

-  comunicat CJ privind renuntarea la concendiul fara plata;

- propuneri SASPC – variante de compensare pt concediul fara plata

• ore suplimentare platite;
• prime care sa acopere diferenta zileleor efectuate;
• zile libere platite

Descarca: adrese_sindicat2611

Am pus in acest folder http://www.box.net/seratadinoctombrie2009 am pus toate materialele de la serata din luna octombrie.

Atenţie: Articolul conţine un conţinut foarte dur. Atitudinile sunt faţă de ambele Biserici Ortodoxe de Stil Nou şi de Stil Vechi. Informaţiile de aici se pot proba prin exemplele ce sunt date şi prin citirea paginilor istoriei. De aceea, cer să se respecte atât dreptul la replică, opinia publică, proprie, cât şi realitatea lucrurilor.

Ieromonah Veniamin Ilie

***

Iubiţi cititori,

În urmă cu câteva minute am avut o discuţie foarte lungă şi foarte liniştitoare cu unul dintre arhiereii pe care i-am combătut public, iar la sfârşit am înţeles că voia Lui Dumnezeu este diferită de voia lumii acestea vremelnice. Deşi presa totdeauna va critica persoana sa, totuşi, niciodată nu-şi vor pune întrebarea aceasta: „De ce Dumnezeu a rânduit să fie hirotonit de către ÎPS. Evloghios, unul dintre puţinii arhierei a cărui succesiune a fost recunoscută şi pe stil vechi şi de către marile Patriarhii ale lumii? Cum se face că arhierei hirotoniţi de arhiepiscopul Evloghie, precum Arhiepiscopii Varlaam şi Lazăr Puhalo au fost admişi în Sinodul Patriarhiei de Constantinopol, fără a li se săvârşi o rehirotonire în treaptă, ia acestuia se spune că nu i se recunoaşte harul? Cum de Dumnezeu a binevoit ca Episcopul Avondios să fie hirotonit de acelaşi Arhiereu de care au fost hirotoniţi şi Arhiereii Lazăr Puhalo şi varlaam?” Dar, cum în presă, majoritatea celor care critică sunt păgâni şi împotriva Ortodoxiei, evident că nu vor căuta decât să facă sminteală. La urma urmei, trebuie să acceptăm faptul că voia lui Dumnezeu nu este tot una cu voia oamenilor!

Aceste puţine cuvinte cred că v-au lămurit ce fel de poziţie voi aborda în privinţa arhieriei pe care puţină vreme am combătut-o, deşi nu am acceptat să fiu rehirotonit nici când am trecut cu arhiepiscopul Vasilie de Ravenna, Arhiereu care a fost în comuniune liturgică cu Biserica Ortodoxă de Stil vechi, dar nici atunci când am încercat comuniune liturgică cu Episcopul Ambrozie din Rusia, şi care am stopato înainte de a sluji cu acela, când am descoperit că nu are succesiune Apostolică; şi mai cu seamă când am fost acceptat ca şi preot de către sinodul mateiţilor din Grecia. Deşi am combătut într-un timp ierarhia de Milano, nu pot spune că am combătut şi harul, pentru că oriunde am fost, nu am acceptat să fiu rehirotonit. De ce? Evident pentru că nu vreau să pătez haina Botezului cu o a doua hrotonire, atâta vreme cât prima hirotonie a mea a fost canonică şi recunoscută involuntar de către marile Patriarhii ale lumii. Dacă harul meu aveau să-l nege, aveau să nege şi harul arhiereilor care au fost hirotoniţi de acelaşi Arhiereu de către care am fost şi eu hirotonit.

Nu văd atât de problematică situaţia în care suntem puşi faţă de Biserica Ortodoxă de Stil Vechi, atâta vreme cât în municipiul Brăila a funcţionat o foarte bună bucată de vreme un preot de mir, Părintele Marius, care a fost hirotonit preot de către Sinodul condus de ÎPS. Evloghios. Cum se poate spune că părintele Marius, care a fost hirotonit de aceiaşi arhierei de care am fost hirotonit şi eu, a avut har, iar mie mi s-a negat acest lucru? Acestei întrebări se poate da un răspuns retoric. Dacă eu nu am harul, înseamnă că nici părintele Marius nu a avut harul. Deci, cum de au încredinţat o turmă de credincioşi ortodocşi unui preot fără har? Sau: de ce Arhiepiscopul Vlasie i-a acordat titlul de stavrofor unui preot care nu avea har, cum s-a întâmplat în cazul părintelui Marius? Dacă s-ar răspunde că părintele Teofilact Murgoci l-a adus pe părintele Marius în Biserica Ortodoxă de Stil Vechi, am adresa o altă întrebare: de ce părintele Teofilact a avut o atitudine mereu dură faţă de câţiva ierarh din BOSVR, şi nu a fost judecat în nici un fel, iar eu, pentru că pe drept am combătut pe 3 ierarhi, am fost judecat ca schismatic, eretic, fără har, potrivnic BOSVR?” Este simplu: părintele Teofilact Murgoci era foarte mult iubit de popor şi dacă s-ar fi separat de BOSVR, mulţi s-ar fi separat. Şi… atunci, ce fel de canonici se consideră ei, atâta vreme cât nu se uită la har şi adevăr, ci la numărul de membri? Oare, pot fi numiţi ei necanonici pentru aceasta? Nicidecum. Dar…? E simplu: nu au cum să ne nege harul şi succesiunea noastră, atâta vreme cât unul dintre marii stâlpi de dezvoltare ai BOSVR, părintele Teofilact Murgoci, nu ne-a negat succesiunea şi chiar a slujit cu preoţi hirotoniţi de aceiaşi ierarhi de la Milano.

Într-o postură mai delicată fiind pus, s-a spus că am fost hirotonit necanonic pentru că nu s-a respectat vârsta de 30 de ani pe care o impune Sfântul Ierarh Vasilie cel Mare. Fraţilor, niciodată nu s-au aplicat Sfintele Canoane acestea fără adaptarea la situaţie. De pildă, Sfântul Mucenic Elefterie, prăznuit la 14 Decembrie de toate Bisericile Ortodoxe, fie pe stil vechi, fie pe stil nou, a fost hirotonit diacon la vârsta de 14 ani, preot la 18 ani şi Episcop la vârsta de 20 de ani. Un alt exemplu este Mitropolitul Veniamin Costachi care, la vârsta de 20 a fost hirotonit Episcop. Mitropolitul Veniamin Costachi a strălucit foarte mult în eparhia sa, adică în Mitropolia Moldovei şi Bucovinei. Deci, nu se poate nega harul ce ni s-a dat nouă nici de către Biserica Ortodoxă de Stil Vechi, nici de marile Patriarhii ale lumii, care întrâznind a ne nega nouă harul, ar face decât să aducă contrazicere Lui Dumnezeu care ştie el de ce ne-a rânduit preoţi, de ce ne-a chemat la această misiune aleasă şi de propovăduire a Evangheliei. Dacă cineva ar crede că am fost hirotonit pentru bani sau lucruri lumeşti, să se intereseze şi să afle cum lucram din greu, particular, iar pentru a merge la slujbă plăteam în jur de 60 de euro, inclusiv ziua de muncă pe care o pierdeam. În toatal, ajungeam la 150 de euro cheltuială pentru a merge să slujesc lui Hristos, ca lumea să ştie să judece!

Ceea ce m-a determinat să scriu acest articol, a fost o fotografie pe care mi-a trimis-o Episcopul Avondios, în care Episcopul Evloghie Oţa, împreună cu alţi slujitori. PS. Evloghie Oţa este unul dintre primii ierarhi ai Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România: PS. Galaction Cordun, PS. Meftodie Marinache, PS. Evloghie Oţa. Să vedem şi noi fotografia şi să o analizăm puţin, pentru a vedea ce fel de cenzură se pune pe informaţiile care ni le dă nouă ierarhii Bisericii.

În această fotografie sunt: Ieromonahul Veniamin, Episcopul Evloghie Oţa şi Ieromonahul Ghelasie. Despre ieromonahul Veniamin se ştie că a fost unul dintre cei care au contribuit la îndepărtarea Episcopului Cozma de Sfântul Ierarh Glicherie, pe când Sfântul era în viaţă. Motivul este acela că Episcopul Cozma voia să-i aducă la cunoştinţă Mitropolitului Glicherie că Arhiepiscopul Kiprianos de Oropos şi Fili este eretic şi să nu accepte comuniunea cu acela, mai cu seamă că a fost caterisit de către Sfântul Sinod Ortodox de Stil Vechi din Grecia, iar el, prin neascultare drăcească, a creat în Grecia un Sinod al lui pe care să-l conducă el, în afara Bisericii. Pe atunci, cei care permiteau accesul la Chilia Sfântului Glicherie era acest Ieromonah Veniamin şi Ieromonahul Vlasie, actualul Mitropolit. După ce s-a realizat comuniunea cu Kiprianos, prin înlăturarea lui Veniamin, Vlasie a fost ridicat la rang de Episcop, ulterior, de Arhiepiscop şi Mitropolit. Se pare că interesul era acesta, şi de aceea a fost înlăturat Episcopul Cozma. Ciudat este faptul că cei doi ieromonahi, Vlasie şi Veniamiamin au negat întotdeauna că au avut relaţii cu comuniştii, mai ales cu structura informatorilor serviciilor secrete ruseşti (KGB). O dovadă este faptul următor:

După ce şi-au pus mâinile lor, Veniamin şi Vlasie, pe Episcopul Cozma şi l-au dat afară din Mitropolie, l-au luat în mâini comuniştii care i-au impus domiciliu obligatoriu la casa părintească, interzicându-i de a mai intra în Mânăstirea Slătioara. Întrebare: de unde acest interes al comuniştilor de a-l depărta pe Episcopul Cozma de Sfântul Glicherie, care pe atunci conducea Biserica Ortodoxă de Stil Vechi, tocmai când acesta voia să-l înştiinţeze pe Sfântul Ierarh că cei doi ieromonahi îi ascund faptul că Mitropolitul Kiprianos din Grecia este eretic? Răspunsul va întârzia să vi se dea, sau să ni se dea. Cu toate acestea, să trecem dincolo de aceste neclarităţi şi să ajungem la cel de-al doilea ieromonah din fotografia cu Episcopul Evloghie Oţa. Este vorba de părintele ieromonah Ghelasie.

Părintele Ghelasie de la Frăsinei este unul dintre cei mai vestiţi mari duhovnici din România. El a fost hirotonit de către Prea Sfinţitul Evloghie Oţa, la Mănăstirea Copăceni din Bucureşti. Tot aici a fost ca monah, încă de la intrarea sa în mănăstire, părintele Arhimandrit Teofilact Murgoci. Ceea ce se intenţionează acum, este canonizarea de către Patriarhie a acestui mare ascet şi duhovnic de elită al Ortodoxiei româneşti. Deşi istoria părintelui Ghelasie este una nu prea cunoscută, nici noi nu vom intra în detalii, ci vom specifica doar rădăcinile sale de monah pe stil vechi, ieromonah preot pe stil vechi, vestit duhovnic la mănăstirea Frăsinei pe stil nou…???! Cum a ajuns părintele Ghelasie de la Frăsinei din preot ortodox pe stil vechi, mare duhovnic în Biserica Ortodoxă Română care este pe stil nou? Care sunt substraturile?… Iarăşi răspunsul va cam întârzia să apară, poate dacă nu ne vom trezi cu surprize din partea cuiva de pe stil vecchi. Totuşi, trebuie ţinut seama şi de această unire a părintelui Ghelasie de la Frăsinei cu Patriarhia Română. Cumva a existat şi înainte o slujire paralelă, dar ascunsă între cele două confesiuni? Sau: de ce nu se publică fotografiile de la hirotonia primului episcop pe stil vechi, şi se spune că a fost hirotonit doar de către Episcopul Galaction Cordun? care a fost situaţia cu celălalt episcop pe nume Atanasie Dincă…? Nu cumva împreună cu acesta, Episcopul Galaction a hirotonit pe unul dintre Episcopii Evloghie Oţa şi Meftodie Marinache? 

Plin de mister ascuns este şi faptul că de numele Episcopului Atanasie Dincă apare se aminteşte foarte scurt şi fără detalii în  Eclesiologia Bisericii de Stil Vechi. Sunt lucruri pe care ei consideră că noi suntem prea mici ca să le cunoaştem. Cu toate acestea, să nu uite că suntem toţi creştini şi că toţi avem nevoie să ştim realitatea, cum Hristos a spus apostolilor tot ceea ce era adevărat, şi nimic nu a lucrat în ascuns, ci pe faţă s-au făcut totul, şi de aceea s-a răspândit Credinţa în Hristos în toată lumea, fără compromis şi fără a se face înţelegeri cu statele, fie ele comuniste, dictatoriale, păgâne sau altfel, şi totul s-a lucrat fără minciună. Ceea ce mai este de amintit este faptul că Episcopul Galaction Cordun a fost caterisit de patriarhia Română după ce a hirotonit pe episcopii de stil vechi Evloghie şi Meftodie. Despre caterisirea Episcopului Atanasie Dincă, presa vremii nu a îndrăznit să vorbească ceva. Totuşi, am aflat din alte surse sigure şi posibil de probat că Episcopul Atanasie Dincă a fost caterisit pentru implicarea în colaborarea cu serviciile secrete ruseşti (KGB). Dacă vom cere din arhivele Patriarhiei Române, probabil vom afla că a fost caterisit şi pentru hirotonirea unor episcopi. Cine ştie? Vom vedea la vremea cuvenită. 

Totuşi, să revenim la subiectul nostru, pentru că nu vreau să lungesc timpul şi să fac un articol kilometric în text, ci centimetric, dar cu un conţinut cât mai concret şi adevărt. Deşi mi se vor adresa cuvinte de genul “javră ce eşti” cum s-a întâmplat de multe ori din partea unor persoane care fregventează mănăstirea pe stil vechi, Adormirea Maicii Domnului, de fiecare dată când am spus numai adevărul şi nu am ocolit nimic, spunând poporului ceea ce este de spus direct în faţă, fără ascunzişuri.

Să trecem la subiectul încă neclar care ne este nouă şi altora, legat de părintele Ghelasie de la Frăsinei. Ciudat este faptul că BOR a ascunt chiar până în această clipă să spună că părintele Ghelasie de la Frăsinei a fost hirotonit de către Episcopul ortodox de Stil Vechi, Evloghie Oţa, după ce BOR l-a caterisit pe Episcopul Galaction pentru că l-a hirotonit pe Evloghie Oţa şi pe Meftodie Marinache. Deci, cum vor putea să-l canonizeze pe părintele Ghelasie, dacă ei disconsideră pe cei de pe stil vechi? Sau: cum vor putea să-l canonizeze pe părintele Ghelasie de la Frăsinei, dacă în majoritatea cărţilor publicate de Biserica Ortodoxă Română se neagă harul pentru şi se susţine că ei nu au har? E simplu: ei recunosc harul preoţilor şi episcopilor din Biserica Ortodoxă de Stil Vechi, dar, din două motive cenzurează informaţiile pe care le dă poporului: 1. Pentru ca lumea să nu treacă pe stil vechi şi să scadă numărul membrilor B.O.R. 2. Pentru că se neagă public harul celor din BOSVR, de faţadă, cu toate că în realitate ei primesc direct la slujire preoţii hirotoniţi de ierarhii ortodocşi de stil vechi din această ierarhie. Dacă se neagă public harul celor de pe stil vechi, de ce nu se minte şi că părintele Ghelasie de la Frăsinei nu a avut har, că a fost hirotonit de un episcop pe stil vechi? Deja am ajuns la a 4-a întrebare generală la care nu cred că va exista cândva un răspuns sincer din partea celor două Biserici de stil nou şi de stil vechi. De pildă, voi îndrăzni să mai cer un singur răspuns, deşi aici dacă vor dori să răspunde, se vor alege una singură dintre cele două instituţii: Cum este cu adunarea de semnături pe care o fac unii clerici de pe Stil Vechi, în scopul aflării unei păreri a credincioşilor în ceea ce priveşte interesul interconfesional de a se uni doi ierarhi din BOSVR şi un număr redus de preoţi (protoierei) cu Patriarhia? Care au fost motivele pentru care au fost convinşi acei clerici să adopte ideea că trecând cu Biserica de Stil Nou, ei vor continua să păstreze calendarul vechi? Care sunt compromisurile care se vor face şi la ce denaturare se va merge? Dacă se vor lansa ortodocşi misionari în număr mare în Biserica de Stil Vechi şi vor informa tot poporul anumite dedesupturi de care niciunul dintre ierarhii BOSVR nu au vorbit public, deşi se afirmă că ei nu au ascuns nimic şi au spus numai adevărul? Cum va rămâne cu adevărul problematic şi discutabil pe care nu l-au spus până înprezent şi de care sunt legaţi la gură să vorbească? Cumva există compromisuri de acum 60 de ani şi pe care poporul nu le-a aflat pentru că s-au temut că plecând credincioşii nu vor mai avea pită caldă şi dăruită gratuit?

Îmi cer sincere iertări dacă am provocat cumva panică între cititori, sau între ierarhii care cu siguranţă vor citi. Am scris aceste cuvinte pentru că am văzut în jurul lumii acestea, cum majoritatea ierarhilor şi preoţilor care se declară grăitori numai ai adevărului, cum ascund adevărul sub pretexte jenant de netemeinice şi destul de deplasate de la Credinţa în Hristos. Cu toate acestea, noi să stăm în Ortodoxie, să nu părăsim hotarele ei nici măcar să ne uităm peste gard la eretici, nu cum fac unii ierarhi, care se duc exact în bisericile ereticilor, catolicilor, luteranilor, şi care slujesc, se roagă şi se împărtăşesc împreună cu aceia. Noi să ne vedem de mântuire, şi când vom auzi minciună şi vom zări ipocrizie, să deschidem gurile şi să grăim plăcut Domnului, a căruia i se cuvine toată slava cinstea şi închinăciunea: a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilo. Amin!

SURSA. http://victor-roncea.blogspot.com/

In ultimele doua articole s-au publicat diverse scrisori si adrese trimise de sindicat catre Consiliul director al DGASPC si respectiv Consiliul Judetean, in cursul lunilor septembrie si octombrie

O parte dintre adresele și scrisorile sus-menționate au primit răspunsuri.

Descarca: Raspunsuri la scrisorile si adresele trimise (pdf de imagine)

Adaugam alte doua raspunsuri la scrisorile si adresele trimise la  – din partea DGASPC BRASOV in data de 26.10.2009

Raspuns la solicitarea cu privire la cursurile de formare (pdf imagine)

     Unjustly condemned by the schismatic Synod to deposition and a five-year imprisonment in monasteries, and seized by force by the government [which has become the executory arm of the (new calendar) Archdiocese, which by its mere word has placed itself above the divine canons, the (Church's) Charter, and the Constitution of Greece] because we had the courage and spiritual strength to raise the glorious and venerable banner of Orthodoxy, we consider it our pastoral duty before we depart [for prison] to direct the following admonitions to you that adhere to the Orthodox festal calendar of our fathers:

    While faithfully following the Apostle’s admonition, “Stand fast and hold the traditions which ye have been taught, whether by word, or by our letter,” do not cease from struggling by every lawful and Christian means for the strengthening and triumph of our sacred struggle, which looks to the restoration of the patristic and Orthodox festal calendar within the Church; only this can re-establish the diminished Orthodox authority of the Greek Church and bring back the peace and unity of the Orthodox Greek people. By the judgments which the Lord knows, the majority of the hierarchy of the Greek Church, under the influence and initiative of its president, has placed the blot of schism upon what up until now had been its pure and truly Orthodox countenance, when it rejected the Orthodox festal calendar — which has been consecrated by the Seven Ecumenical Councils and ratified by the age-long practice of the Orthodox Eastern Church — and replaced it with the papal calendar.
    Of course, this schism of the Orthodox Greek people was created by the majority of the hierarchy, which forgot its sacred and national mission and the old Greek [revolutionary] slogan: “Fight for Orthodoxy and for Greek liberty,” and which, without the agreement of all the Orthodox Churches, introduced the papal festal calendar into our divine worship, thereby dividing not only the Orthodox Churches, but also the Orthodox Christians into two opposing camps.
    In assuming the pastorship of the Orthodox Greek populace that follows the Orthodox festal calendar of our fathers, and being conscious of the oath of faith that we took that we would keep all that we have received from the seven Ecumenical Councils, we abjure every innovation and can not but proclaim as schismatic the State Church, which has accepted the papal festal calendar which has been described by Pan-Orthodox Councils as an innovation of the heretics and as an arbitrary trampling underfoot of the divine and sacred canons of the ecclesiastical traditions.
   On account of this, we counsel all who follow the Orthodox festal calendar to have no spiritual communion with the schismatic Church and its schismatic ministers, from whom the grace of the All-holy Spirit has departed, since they have set at nought the resolutions of the Fathers of the Seven Ecumenical Councils and the Pan-Orthodox Councils that condemned the Gregorian festal calendar. The fact that the Schismatic Church does not have grace and the Holy Spirit is confirmed by Saint Basil the Great, who says: “Even though the schismatics have not erred in doctrines, yet because Christ is the Head of the Body of the Church, according to the divine Apostle, and from Him are all the members quickened and receive spiritual increase, the [schismatics] have been torn from the consonance of the members of the Body and no longer have the grace of the Holy Spirit abiding with them. And how, indeed, can they impart to others that which they have not?” While the Schismatic Church imposes oppressive and intolerable measures in order to violate our Orthodox conscience, we exhort you to endure all things and to preserve the Orthodox heritage intact and unstained, even as we received it from our pious Fathers, having us as luminous and fortifying examples, seeing we are not afraid — even in the waning years of our lives — to withstand with boldness and dignity the bigoted and medieval measures of our exile and imprisonment in monasteries, as it were in prisons.
     Esteeming this as honour and glory and joy, according to the Apostle, who enjoins us to rejoice and boast in or sufferings in behalf of Christ, we counsel you also to have endurance and persistence in these griefs, and afflictions, and evils, and outrages to which you will be subjected by a Church that is schismatic; and ever hope in God, Who will not permit that you be tried above what you are able to endure, and Who, in His infinite and unfathomable long-suffering, will be well-pleased to enlighten those who, out of innocence, have been led astray and follow the papal festal calendar; and in the end may he grant you the triumph of Orthodoxy and the unity of those who bear the name of Christ, the Orthodox Greek people, for whom we struggle to the glory of Christ, Whose grace and infinite mercy be with you all.

Germanos of Demetrias
Chrysostom of Florina
Germanos of the Cyclades Islands
 

Sunt puţine momente în istorie când un document are puterea să zdruncine un mit istoric şi o legendă atât de mare, aşa cum este cea a Holocaustului evreilor, afirmaţia că germanii au gazat milioane de evrei în lagarele de concentrare din Polonia din timpul celui de-al doilea război mondial.

Raportul Leuchter este unul dintre aceste documente rare şi de pret. Întocmit şi scris de Fred A. Leuchter, consultant american pentru proiectarea, construirea şi întreţinerea camerelor de gazare, raportul prezintă metodologia şi constatările primei investigaţii ştiinţifice a locaţiilor din Polonia unde se presupune că ar fi avut loc gazările. Concluzia lui Leuchter, după inspectarea locaţiilor şi analizarea probelor la un laborator competent, prelevate din pereţi şi podele pentru determinarea conţinutului total de cianuri, este indubitabilă: presupusele camere de gazare nu puteau fi, nici atunci şi nici acum, camere de gazare. Merită citit!

Lucrarea a apărut doar în format digital. Nu cunoaştem să fi fost tipărită.

Lucrarea este oferită în format pdf (410 + 474 k).

Descarcă: aici