Ce facem maine?!

Pai se ia una bucata masina si facem deplasarea la job (unde nu cred ca vom munci), dupa care aterizam pe la magazinu’ Unirii sa cautam cadouri pentru cei dragi. Terminam cu magazinu’ Unirea si dam fuga sa luam painica (vreo 10 la numar – deh, bagam ca spartii in noi) si aterizam la domiciliu unde ne apucam de curatenia de Paste… a, pardon, Craciun. O sa ma bag in pat, o sa ma trezesc si o sa impodobesc bradul (ala sintetic, ca de natural nu am bani, sunt sarac). O sa il astept pe mosul ala sa vina cu cadoaie.

In timp ce il astept pe mos o sa ma pun pe treaba: fac mixul promotional pe decembrie 2009, ultimul de pe anul asta. Sper sa fie ascultareti. Va platesc sa il ascultati.

Ah: masina mea a luat ITP-ul! Fara spaga, fara probleme (ma rog: 2 micute care se vor remedia in 2010). Sunt mandru de Barzaune.

Maine seara va prezint planul si doleantele pe 2010.
E o traditie de-a mea. De fiecare data cand mi-am stabilit obiective pentru anul nou, mi s-au indeplinit o mare parte din ele si consider ca e o un lucru pe care nu trebuie sa il evite niciunul dintre noi.

Mi-e somn! Nu stiu de ce sunt din ce in ce mai obosit de la o vreme…

-Cat de mult trebuie sa iti doresti un lucru ca sa-l poti dobandi la un moment dat?
-Foarte mult….

Dar oare cat de puternica si arzatoare sa fie aceasta dorinta ca sa putem lupta pentru ea?Va spun eu…A mea este extrem de mare si totusi ma pierd intr-o oarecare lume fara capatai.Dorintele mele sunt posibile si imposibile.Dar nu am cum sa lupt singura!Am nevoie de prieteni,de cei apropiati mie,de cei care ma inteleg si au incredere ca pot mai mult de atat!Si stiu ca pentru unii,o sansa ratata niciodata nu se mai intoarce.Insa sansele mele sunt mari.De fiecare data cand am incercat am reusit?Si de ce nu pot eu acum sa fortez putin nota si sa-mi doresc mai mult?Oare chiar asa?Oare chiar s-o intampla daca eu asa imi doresc sa fie?Pot sa misc lumea cu degetul si pot sa o modelez dupa bunul meu plac?Incredere in mine am,si chiar destula!Incredere in cei de langa mine am chiar foarte multa si singur sigura ca ma vor ajuta ca de fiecare data.Si totusi mi-e teama sa fac acest pas si sa incerc.Nu ma tem de un raspuns negativ,cat ma tem de a nu primi nici unul.Dar nu e asa ca daca nu incerci,nu castigi?
Asa cum a spus cineva(nu stiu cine): incercarea moarte n-are!!!
Sa cred in aceasta zicala?Nu ar fi un lucru care sa-mi dauneze mie,dar ma gandesc putin la ceea ce va spune lumea…Sau nu ar trebui sa-mi pese de cei din jur?
Voi ce ziceti?Daca iti doresti ceva din adancul sufletului,daca ai speranta ca acest lucru este realizabil,sa incerc?

Aveam 5 ani când ţi-am scris pentru ultima dată. Aflasem că eşti rodul imaginaţiei universale. Aflasem că tu nu exişti. Nu, nu m-am înfuriat. Nu, nu mi-ai întristat copilăria. Nu, nu am plâns. Am continuat să cred în basme… în zâne, în feţi-frumoşi, în zmei, în vrăjitoare… în inorogi. Am continuat să cred în tot ceea ce reprezentai. Însă… am încetat să-ţi mai scriu, căci ţie îţi scriam şi nu părinţilor mei. Îmi lipsesc acele scrisori. Erau, pe atunci, singurul efort de introspecţie şi de sinceritate cerut unui copil. Trebuia să îţi scriu ce vreau cu adevărat şi de ce, precum şi dacă am fost destul de cuminte pentru a merita să primesc.

De atunci… multe s-au schimbat. Am încetat să mai fac liste. Ce vreau cu adevărat? Ce-mi doresc? De ce? Ce am făcut într-un an? Bine sau rău… E vreo diferenţă? Cine sunt acum?

Încerc acum să îţi mai scriu o scrisoare… şi o listă. De-abia azi plâng din cauza ta.

Scrisoarea mea vorbeşte despre toate pe care trebuie să le repar,

despre toate pentru care nu sunt încă pregătită,

despre toate de care mă tem,

despre toate câte am eşuat încercând,

despre toate la care, iubindu-le încă, am renunţat,

despre toate cuvintele de dragoste din teamă nerostite,

despre toate câte am greşit şi îmi vor fi fost greşite mie,

despre toate pentru care mă rog a le putea uita,

despre tot timpul ce-mi pare a fi fost pierdut,

despre toate poveştile ce nu le-am sfârşit,

despre toate felurile în care aş putea fi mai bună…

Vezi bine cât atârnă această scrisoare. Se întinde de-aici, din stânga, până la polul tău din nord. Moşule… e prea lungă şi grea! Şi nu vreau să te întristez… Poate-am să-ţi aduc un zâmbet pe buze cu lista mea. Încă mai ştiu să îmi doresc! Încă mai vreau! Aşadar…

Vreau să mai pot cânta la pian

Vreau să pot picta cel mai mare inorog roşu nevăzut vreodată

Vreau să găsesc timp şi linişte pentru a citi munţi de cărţi

Vreau… la mare

Vreau cea mai frumoasă Rochie Roşie

Vreau să mai urc măcar încă o dată în “Turnul” meu

Vreau să pot cumpăra Acea Carte

Vreau să merg din nou desculţă pe iarbă

Vreau să mă caţăr din nou în copaci

Vreau să mă joc din nou cu copiii

Vreau să dansez până nu îmi mai simt călcâiele, fără să doară…

Vreau să iubesc fără a mă opri vreodată

Vreau să pot zbura o dată doar… fie şi ultimă dată!… fără aripi

Vreau să zâmbesc pentru a-i face să zâmbească – oamenii mari uită câteodată

Vreau un semn – cât de mic – de la ştii tu cine

Şi mai vreau… nopţi cu lună plină.

Cam atât. Ştiu că e puţin pentru tine. Tu poţi aduce orice-ţi cer. Mai fă minunea şi de această dată! Dacă merit…

Ana,

copilul tău cu plete roşii, nărăvaşe

——–

Azi nu mai povestim.

.

…stiam ca intr-o zi o sa pleci, ca o sa-ti pui lucrurile in bagaje si o sa ma intrebi
daca vreau fotografiile.

Nu, poti sa iei si fotografiile, si amintirile, si cadourile, si visele noastre. Ia tot. Sa nu-mi lasi nici o farama din tot ce am fost noi. Ia zambetul meu, ia durerea mea, ia trecutul meu din ziua in care te-am cunoscut. Ia TOT!
Ia iubirea mea, ia ura mea,
sa-mi iei si dorul, si suferinta,
si cand iesi pe usa…
…ia-ma si pe mine!!!

Simplul fapt de a vorbi despre iubire este o nebunie! Fiecare o simte intr-un mod diferit, o accepta diferit, o traieste mai mult sau mai putin intens. Despre care iubire este vorba? Sunt mai multe feluri. Si cred ca asta este cauza atator iubire destramate prea usor. Daca denumesti iubire ceea ce simti cand vezi o tipa cara arata bine, ori un tip misto, adevarata iubire cum o mai numesti? Daca a dormi cu cineva in pat inseamna iubire, a muri pentru cineva cum se mai numeste? Iubirea este secretul fiecaruia. Ajungi la aceasta mica dar prea importanta comoara doar cand ai aceleasi dorinte, trairi si ganduri. In mare, iubitorii subiectului iubire, care mai de care mai experti, se impart in doua categorii. Cei care sustin ca in iubire nu exista ratiune si cei care iubesc, dar iubesc dupa ce cunosc, si altfel ajung sa iubeasca sau macar sa accepte si partile negative ale persoanei de langa ei. Daca nu as fi “iubit” in atatea feluri, nu as fi discutat acest subiect. Prefer cea de-a doua varianta. Desi este mai dificila. E atat de simplu sa te indragostesti la prima vedere. Dar daca vei iubi de atunci pentru totdeauna? Sunt o norocoasa si o ghinionista. Am cunoscut iubirea, in modul meu caracteristic – jucandu-ma cu acest minunat sentiment. Poate ca mai bine ca o vreme nu am crezut ca iubesc… Mi-a fost mai usor sa pot afla ce imi doresc de fapt. Nu cred in dragoste si am simtit asa ceva. Nu am crezut in dragoste la prima vedere si s-a intamplat si asta. Nu am crezut in dragoste eterna, dar cred ca asta voi simti… Drept este, nu ca doar il iubeam, ne si potriveam. In foarte multe chestiuni, ca sa nu zic tot… Pentru unii, contrariile se atrag.. Aham. Asa este. Pentru o scurta perioada de timp, sufletul tinde sa doreasca imposibilul. Multe relatii continua intre cei diferiti, incompatibili,  pana cand nu se mai poate, ori chiar toata viata, insa nu vreau sa ma gandesc cat de greu este sa stai cu cineva nepotrivit. Toti ne referim la plimbarile sub clar de luna, compatibilitatea in privinta sexului, nu stiu ce realizari pe plan profesional etc., dar uitam sa na gandim ce se intampla daca … daca lucrurile vor lua un alt drum. Vom mai iubi oare daca nu am mai putea face sex? Daca nu doar se urateste, ci are un accident? Ah, da. Desigur veti spune ca am ajuns prea departe… Ce simplu este sa renunti. Putem gasi pe altcineva! Nu cred ca asa este iubirea…

Ideea cu postarea aceasta am avut-o citind ceva, si anume:

“ha ha ….iubirea are mare treaba cu ratziunea depinde numai de noi ce vrem de la pertener/a sau ce vrem de la viatza…la fel de bine te potzi indragosti de o femeie care nu itzi poate face copii si pt faptul ca nu ai gandit lucid intr-o anumita perioada din viatza, ajungi sa regreti toata viatza, sa o invinuieshti sau multe altele…depinde numai de noi ceea ce vrem…dupa parerea mea iubirea indeplineshte criteriile pe care le dorim…la fel de bine potzi iubi o femeie sau barbat care sa te calce in picioare, sa te sufoce, sa nu itzi ofere ceea ce doreshti etc…depinde cat de mult eshti trecut prin viatza incat sa ai puterea sa zici NU sa intorci capul si sa mergi mai departe “.  [ Simpaticta ]

El vine cu replica: “Draga mea.. aia nu e iubire, “daca nu iti serveste interesul”..
Iubirea de care vorbesc eu e aia pura, oarba, care iti ia mintile si prin stele ti le duce.. “

Asa sa fie oare?

Ok. Deci iubesc numai pe cineva care este ca mine, imi indeplineste conditiile etc. Si ma bucur de asta. De aceea nu sunt casatorita, nu am o casnicie care se destrama dupa un an sau mai putin, n-am un copil pe care sa-l creasca mama sau soacra, nu am o nunta facuta pe credit de la banca, si mai mult decat atat, nu visez la nimic din toate acestea. Nu cer decat sa fim la fel. Ehehe, asta este imposibilul! SA GASESTI PE CINEVA PE CARE SA POTI IUBI CHIAR DACA NU MAI ESTE CUM ERA… Pentru asta este bine sa iubesti pe cineva pe care sa-l apreciezi, accepti… Pentru ca, intotdeauna va mai ramane ceva ce te va face sa-l iubesti… sa ramaneti impreuna. Ce pot sa doresc, visatorilor? Iubiti-va mult. ” De tot” daca preferati, dar nu cumva, va veti uita inainte sa termin eu postarea asta? Da, pentru ca va veti pierde mintile pentru altcineva mai “bun”. Sa ne bucuram asadar de iubire! In orice fel ar fi ea. (Nu v-as putea impiedica oricum, nu?)

Acest post este despre o parte dintre barbatii care mi-au trecut prin brate pana acum. M-am gandit mult inainte daca sa fac o serie de episoade scurte despre fiecare sau sa rezum cat pot intr-un singur post. Am ales varianta a doua, in primul rand pentru ca toti fac parte din viata mea, sunt etape, m-au schimbat mai mult sau mai putin, si-au pus amprenta pe ceea ce sunt acum. Si in al doilea rand, pentru ca vreau sa vi-i ofer pe toti, pe tava.

Nu ii voi lua in ordine alfabetica, de insemnatate sau mai stiu eu ce alta ordine. Ii voi descrie pe masura ce imi vin in minte, si ii voi denumi, cum altfel mai bine, decat dupa meseriile lor. Luati de va distrati, si nu uitati ca astept completari.

Iubitul Manager: Acest tip de iubit lucreaza mult, vine tarziu acasa, iti povesteste despre ce i s-a intamplat la munca, lui si colegilor lui. Daca nu este de prea mult timp pe un post de conducere, nu iti doresc sa fii prin preajma la prima concediere pe care o avea de facut, altfel plansetele se vor impreuna cu momente de bravura in care iti va povesti vizibil afectat despre decizia pe care a trebuit sa o ia. Iubitul Manager este de cele mai multe ori tandru si sufletist, insa foarte adesea zgarcit, mai ales daca pe langa manager mai e si antreprenor. Are tendinta sa se impuna in relatia de cuplu si sa dea ordine. Totusi, prima persoana cu adevarat importanta din viata mea, era un barbat inalt, brunet, frumos, nebun, copilaros si…. manager. Iar cea mai importanta persoana de acum este un barbat inalt, frumos, barbos si… tot manager. Cred ca de asta am pus categoria de fata pe locul 1.

Iubitul Avocat: De iubitul avocat, numai gura ce-i de el. Daca este pus in fata unei alegeri, se va fofila, va incerca sa obtina timp pentru a lua o decizie. Daca se poate sa dea vina pe altii pentru ceea ce el nu poate sau nu are timp sa faca, o va face cu placere. Este comod, se simte bine in pielea lui si de cele mai multe ori este un pic cam prea plin de el, un pic mai mult decat ar trebui. Tinde sa taraganeze lucrurile la nesfarsit, nu prea are initiativa, insa gaseste mereu argumente pentru deciziile pe care le ia. Va incerca sa te impresioneze cu cadouri scumpe si iesiri in oras, pentru ca in relatia de cuplu tu esti judecatoarea si pe tine trebuie sa impresioneze. Eu am avut o relatie de 6 luni cu un tip misto din afara tarii, care s-a nimerit sa fie avocat.

Iubitul Scriitor: Te va aburi intotdeauna cu vorbe frumoase. Stie sa iubeasca si sa te faca sa te simti iubita, unul dintre beneficiile relatiei este multitudinea de carti ce ti se va plimba prin fata. Dezordonat si plin de el, este un artist nerecunoscut ce are tendinta de a bea prea mult (ii plac excesele in general). Ai grija sa te tii cat de cat la siguranta, pentru ca un tip interesant ca el iti poate strivi inima intr-o secunda.

Iubitul Artist: Iubitul artist este o specie pe cat de frumoasa, pe atat de periculoasa. Prins in lumea sa, ti se va parea adesea ca vorbesti singura, pentru ca profunzimea gandurilor sale nu percuteaza la prostiile tale de zi cu zi. Adesea infrumusetati de meseria lor (cum sa nu iubesti un barbat din mainile caruia ies cele mai frumoase lucruri), sunt sensibili, chiar daca se ascund in spatele unei carapace tari de broasca testoasa. In majoritate prefera lucrurile fine, mirosurile speciale, lucrurile deosebite. Si niciodata nu ii spune ca alt artist e mai bun decat el. Niciodata.

Iubitul Barman (sau manager de club): Cel mai periculos dintre toti pentru o relatie de durata. Cel mai potrivit pentru vindecarea inimilor ranite. Gandeste-te ca lucreaza in bar si ca ii trec zilnic pe sub nas zeci de femei frumoase. Si cum si el arata bine, stii sigur ca multe dintre fetele respective ii trec si prin pat. Daca insa gasesti un tip cumintel (rar, foarte rar, dar se poate) iti va fi greu sa te apropii de el pentru ca de cele mai multe ori este neincrezator in fortele proprii (doar lucreaza intr-un bar, e frumos, si e CUMINTE) si invariabil vei avea mult de munca. Dar cum spuneam, sunt persoanele ideale pentru o relatie frumoasa de scurta durata.

Iubitul Blogger: Cu iubitul blogger vei avea o perioada lunga de teasing. De la cateva luni la ani (un an in cazul meu). Sensibil si tandru, este de cele mai multe ori plin de el si crede despre sine ca ar trebui sa aiba locul 1 in Zelist. Ca doar scrie cel mai bine dintre toti, ce mama naibii. In rest, daca ajungi sa te apropii de el (si sa darami firewall-urile invizibile din sufletul lui afectat de prea mult online) poti gasi o persoana extraordinara, un om de incredere, un prieten. Poate doar cand relatia se termina inainte sa inceapa, te simti ciudat. In rest, numai de bine.

Gata, mai completati si voi. Mie mi s-a facut somn, e tarziu si sunt trista. Insa m-am simtit bine cand am scris cele de mai sus, sper sa va placa. Voi ce “tipuri” de iubiti ati mai avut si cum erau? Ce imi recomandati?:))

LATER EDIT: Hai sa fie leapsa. Buna idee! Dau mai departe la Povestiridinorasulviu, Laura Ducu, si poate ne scrie si Weekender, daca are timp, de gagici.

Eu nu am vrut sa merg la parada. Prea devreme pentru o zi libera, mi se parea un eveniment interesant dar nu atat de interesant incat sa ma trezesc devreme.

Am plecat insa la 12 sa duc banii de chirie undeva in apropierea Garii de Nord. In statia autobuzului 282, am observat politie si dintr-o data, out of nowhere, zeci de masini militare. Se duceau de la parada inapoi in unitatile lor militare. Masinile ca masinile, tunuri, tancuri, Aro-uri colorate frumos si camioane Roman, sau Tatra, toate extrem de curate si aliniate, scotand un sunet infernal. Dar ceea ce mi-a atras intr-adevar atentia erau mult prea frumosii barbatii din ele.

Dintotdeauna am avut o slabiciune pentru uniforme. Slabiciune, fantezie erotica, cum vreti voi sa ii ziceti. Barbatii in uniforme mi se par sexy, puternici, neaparat inteligenti si bineinteles extrem de curajosi. Eh, si uite asa din parada improvizata s-a transformat intr-o defilare de barbati frumosi, fie ei cocotati pe tancuri, fie conducand masinile alea mari si puternice, fie tinand un steag al minunatei noastre tari.

Ma gandesc ca la cat de simpatici erau toti, armata romana o fi facut casting pentru militarii de la parada. Sau cel putin pe cei de la tactica militara, ca asa am inteles de la un nene povestitor din statie ca se numesc toate masinariile si tancurile si bombele alea. Oricum, ce sa zic, acum sunt mai mult ca sigura ca babele se duc la parada si se ingramadesc sa stea in primul rand ca sa vada bunaciunile alea in uniforma. Si cand ma gandesc ca ele, norocoasele, majoritatea au avut barbati d-astia uniformizati in tinerete.

Uf, de-am avea o parada din asta in fiecare zi. Aliniati, sa se plimbe pe strada zilnic astfel de barbati. Si sa fie cu totii neinsurati si fara prietene. Sa fim sigure. Ca ce-i in mana nu-i minciuna, vorba aia.

Draga Mosule,

Nu ti-am scris pana acum. Obisnuiam sa te astept impreuna cu Mos Ene, dormind impreuna sub brad, dar anul acesta am nevoie de tine mai mult ca oricand. Mi-au spus mami si tati ca tu indeplinesti dorintele tuturor copiilor cuminti. Eu, tin sa te anunt, ca am fost cuminte asa ca te rog Mosule.

Ajuta-i pe copiii care nu au un Craciun sa zambeasca macar o data si sa primeasca macar o ciocolata- ajuta-i sa te simta. Si ajuta-i pe parintii care se cearta tot restul anului macar de sarbatori sa se iubeasca. Mai ajuta-i pe cei care mai au cateva luni de trait, pune-le o vorba buna la Doamne Doamne ca sa-i ia alaturi de El. Ajuta adolescentii sa creasca si invata-i sa aiba incredere in ei.

Mos Craciun, nu iti cer cadouri scumpe si nici case luxoase. Da-le celor care au nevoie paine si spiritul sarbatorilor. Da-le tuturor fulgi de nea si sarutari pe obraji. Da-le sanatate si intelepciune. Si-un colind calduros.Iar pentru mine, ca sa nu-mi reprosezi ca nu ti-am cerut nimic, da-i iubitului meu fericire si liniste alaturi de mine.

Cu drag,

Ada, copila ta cuminte.

P.S.: Nu ti-am lasat alaturi un pahar cu lapte si fursecuri, dar ti-am lasat o pereche de sosete de lana, rosii ca sa-ti incalzeasca sufletul.

Generaţiei care nu-şi găseşte repere decât în indiferenţă.

Generaţiei căreia nu vrem să-i cunoaştem şi nici nu stăm să-i ascultăm sufletul.

Generaţiei care se scufundă în haos pentru că nu are repere…

Nu pentru că şi le-a pierdut.

Nici n-ar fi avut ce.

Repere nu a avut nici generaţia mea.

Dar a avut încrâncenare.

În fiecare dintre noi era atunci un Icar.

Iar zborul nu ne-a fost iluzie.

A fost vis.

Mai devreme sau mai târziu împlinit.

Indiferenţa unora şi altora…

Nu mai ascultăm de mult.

Cred că nici pe noi câteodată nu ne mai ascultăm.

Generaţiei nemulţumite…

Cum fiecare generaţie cred că a fost la rândul ei.

Unii au ştiut însă de ce.

Şi nu le-au permis altora să aleagă.

Au ales ei.

Post-scriptum

O dată cu reciclarea materialelor refolosibile ar trebui să începem să ne reciclăm şi sufletele.

Şi înainte de a vrea să salvăm planeta şi delfinii ar trebui să ne salvăm generaţiile.

Dar din asta unii n-ar avea nici un câştig, nu?

Şi nici nu cred că ar fi interesaţi să aibă.

Echipa de marketing de la Quelle a facut o grava eroare matematica. Nicidecum pe site-ul Quelle, http://www.quelle.ro , nu sunt 1000 articole care sa indeplineasca 1000 dorinte.

Numai pentru imbracaminte , incaltaminte si accesorii sunt nici mai mult nici mai putin decat 3735 de articole.
2751 de articole pentru ea si 984 de articole pentru el (normal shoppingul este atuul doamnelor), nu pun la socoteala articole pentru casa, gradina si electrocasnice, cred ca as ajunge undeva la 5000 de articole.
Asa ca doamnelor si domnilor puneti-va 3735 de dorinte si Quelle sta la dispozitia dumneavoastra, cu un simplu click orice vis devine realitate numai cu Quelle.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2009.

Iubeşte(-mă)…dacă îndrăzneşti.

E o provocare.

P.S

Provocarea este pentru mine. Curând va fi ziua mea.

Iubesc provocările.

Nu şi pe aceasta.

Nu mai.

De aceea este o provocare.

A mea.

Pentru mine.

şi am visat şi că am regăsit un album primit pe care erau scrise cuvintele lui Borges: ’ Nu pot să te opresc să nu te împiedici. Dar pot să îţi ofer mâna, să te ajut să nu cazi.’

Am mai visat şi că am primit mai multe fotografii de undeva, din Africa, mai mult decît acestea două

Şi am mai visat că pot să îmi doresc orice, un mouse ascultător şi o mînă sănătoasă pentru că astăzi, cu ajutorul multora de aici, se împlineşte un an de cînd mi-am deschis/ ‘creat’ acest blog

Aşa că pot să alerg sau să mă plimb agale printre mesteceni

Trecutul nu vine niciodată singur, spuneam…

Resemnarea da.

Nu înseamnă neapărat acceptare.

E mai mult decât atât. E pacea interioară. E linişte.

E atunci când faci pace cu tine însuţi.

Cu sufletul tău.

Când, din nou, ai echilibrat balanţa dorinţelor…

Pe talerul gol ai aşezat altceva.

Orice.

Doar să fie în echilibru.

E un strat subţire de praf aşezat pe acel taler.

Ai putea să-l sufli.

…de ce însă ai mai face-o?

Asta e calea!

Uiti de tine, tu nici nu existi si te gandesti intotdeauna la ceilalti…
e simplu pentru un maestru!

Dar eu cum sa uit de mine cand simt nevoia acuta de a-mi aseza
fruntea obosita
de ganduri
pe umarul lui?

După 4 zile de comă, ca urmare a unor multiple plăgi făcute prin înjunghiere în abdomen, Jasper s-a întors la viaţă.

Se pare că toate gândurile au ajutat.

Se pare că şi-a dat seama că for ever young nu e acelaşi lucru cu a muri tânăr, şi mai ales cu a  muri că un dement a ales în locul tău.

Ceea ce i s-a întâmplat lui Jasper e mâna destinului…e un şir întreg de dacă…dacă nu s-ar fi…

Eu cred întot deauna că toate lucrurile se întâmplă cu un scop…intuiesc, sper, scopul pentru care Jasper a fost la un pas de moarte.

Trezirea la viaţă a sufletului pentru care s-a opus drumului spre lumile albe..

Când am aflat ceea ce i s-a întâmplat m-am gândit de ce unii îşi trăiesc viaţa ca şi cum ar trăi ultima zi a existenţei lor.

Pentru că nu şti niciodată.

Şi niciodată nu crezi că ţie ţi se poate întâmpla ceva.

Niciodată ţie…

…altora poate.

Dar ţi se poate întâmpla şi ţie şi ţi se poate întâmpla chiar atunci când te aştepţi mai puţin.

Şi te gândeşti că mai aveai atâtea lucruri de făcut şi atâtea amintiri de trăit.

Trăieşte-ţi clipa!

Nu ca şi cum ai trăi ultima zi a vieţii tale… trăieşte-o făcând ceea ce ţi-ai dorit până acum să faci şi nu ai făcut!

 Nu se ştie niciodată.

…s-ar putea să nu mai apuci.