Daca “A Christmas Carol” (Charles Dickens) este una dintre cele mai frumoase povesti de Craciun, atunci cu siguranta povestea lui Dan Negru este una dintre cele mai frumoase povesti cu si despre vedete.

PUMNUL (Dan Negru)

“Acum vreo 10 ani, pe vremea Academiei Vedetelor, emisiunea  cu vedete care cotrobaiau prin niste acvarii, l-am invitat in show pe Doroftei… Omul a spus da, fara rezerve, doar ca, inainte cu vreo doua zile aflu ca nu mai poate ajunge la filmari, trebuind sa  plece de urgenta in Canada. Era extrem de afectat tocmai pentru ca nu-i sta in obisnuinta sa dea programul cuiva peste cap, si era convins ca tocmai asta a facut cu noi…

Doroftei, ca sa nu ramina dator, isi cere a mia oara scuze pentru faptul ca nu poate ajunge la filmari si ne promite ca rezolva el cumva, gaseste un inlocuitor. Am luat-o ca pe un simplu schimb de politeturi… Peste citeva ore insa, Moshu, revine cu un telefon…”Gata,am rezolvat-o! Iti trimit un pusti de mare viitor, mosule, o sa vezi. Asta rupe cu dintii… Baga-l la televizor ca merita”. Sincer,  noi aveam nevoie de o vedeta a momentului, nu de una a viitorului. Totusi, din respect pentru Dorin, am spus “ok, sa vina… Daca Moshu insista…”.

Am filmat cu pustiul… Cred ca a fost printre primele lui aparitii la televizor. Timid, retras, de un bun simt contrastant cu lumea show-biz-ului, in care nu-si gasea loc… In timp l-am reintilnit… Acelasi bun simt, chiar daca anii au trecut… Azi ma bucur ca atunci, cind Moshul ni l-a recomandat, nu am refuzat propunerea  lui… Pierdeam sansa de a-l intilni ”pe viu”… Ultima data l-am vazut azi dimineata la televizor… Mainile care cotrobaiau prin acvariile de la Academia Vedetelor erau acum ridicate in aer… Bute era campion mondial…”.

Colega mea Yvette Mîrza a tresărit în această dimineaţă, când a văzut imaginile în care Traian Băsescu aparent loveşte un copil. Sînt convins că asta a fost reacţia normală a mii ori sute de mii de oameni care au văzut filmuleţul. A lovi un copil stârneşte reacţii de furie, de ură faţă de cel care face gestul incalificabil.

Dar e real filmul? Chiar dă Băsescu cu pumnul? De ce abia acum apar imaginile? De ce au fost “introduse” de apariţia la Realitatea TV, cu o seară înainte, a lui Dinu Patriciu? De ce preşedintele nu a negat din prima, tăios, acuzaţiile? Cine se află în spatele apariţiei ACUM a imaginilor? E diabolizat Băsescu de tabăra adversă sau e victima propriilor gesturi?

Întrebări care îşi caută răspunsuri. Şi nu sînt singurele.

Dacă imaginile sînt reale, actualul preşedinte poate spune “Adio!” politicii. Dacă sînt trucate, românii îl vor vota cu două mâini. Dacă niciuna dintre aceste doua ipoteze nu este dovedită până la turul doi, rămâne la aprecierea fiecăruia ce face. Suspiciunea că a lovit un copil va rămâne, dar e valabilă şi ideea trucării.

Grea politica asta! Poate că Doroftei ne-ar putea explica mai bine dacă Traian Băsescu a dat sau nu a dat!

P.S. Bogdan Costea, al meu coleg, zicea bine o chestiune: “Filmuleţul ăsta nu va face să crească în ochii mei cealaltă tabără!” Poate că în ochii lui şi ai altora nu va creşte nimeni, dar sînt mii de oameni care vor reacţiona instinctiv şi-l vor vota pe Mircea Geoană nu pentru că ar avea merite mai mari, ci pentru că Băsescu ar fi lovit un copil!

UPDATE: au început “autopsiile” pe net ale filmului. Una dintre ele aici.

La multi ani Oanei, a carei zi a fost marti, dar nu am apucat sa fac post pana acum. Multumim cu totii pt aseara. Sper ca n-ai mai avut probleme cu babele care au sarit la bataie asera.

Si azi isi sarbatoresc ziua:

- Ciprian. Ce Ciprian ba? DOROFTEI. La multi ani !

- Vica. La multi ani, Viorică hăi !

:>

Azi e ziua lui si cred ca-si merita urarea. 39 de ani.

Un tip care nu a uitat niciodata de unde a plecat. Chiar n-a uitat. Banal? Nu; mare lucru!

Aici, pe terasa pubului sau, intr-o poza cu o echipa de promoteri Radio Prahova, ca tot vorbeam despre ei ceva mai jos. Imaginea le apartine.

Apropo de fotografii. Mi-a aratat Doroftei, la un moment dat, un album de fotografii. L-am rasfoit si mi l-am adus aminte cum arata in copilarie. Locuiam in acelasi cartier. Stiti genul de album. De-ala in care ori prinzi colturile pozei in pagina, ori lipesti fotografia cu aracet. Lipseau mai multe poze. In locul lor, pete vizibile de carton amestecat cu lipici. “Ce-ai facut, Mosule, unde le-ai pitit pe-astea de-aici?” “A, nu, ma. Am mai dat albumul cate unui ziarist care mi l-a cerut sa scaneze fotografiile, iar el mi le-a luat cu totul.” Frate, ce oameni! Sa nu-i daruiesti aluia un scuipat in ochi daca-l prinzi? Doroftei ce-a zis? “Are omul nevoie de o poza cu mine mic, sa ma dea la ziar. Daca-mi cere, hai sa-i dau.” Facerea de bine… exact, futere de mama. Traditional.

Lucian Bute, cel mai bun boxer roman aflat inca in activitate, l-a invins astazi la Montreal, la puncte pe pugilistul mexican Librado Andrade. Astfel, galateanul isi pastreaza titlul mondial la categoria supermijlocie.

Meciul a avut suisuri si coborasuri pentru Lucian, acesta dominand meciul clar in primele 11 reprize(in repriza a10a chiar l-a trimis la podea pe Andrade), iar in ultima repriza oboseala si-a spus cuvantul. Librado Andrade l-a trimis la podea dintr-o lovitura si chiar adversarul lui Lucian l-a salvat de un K.O., Lucian ridicandu-se in a sasea secunda, in timp ce arbitrul il avertiza pe Andrade. Astfel, Lucian a putut continua partida si pana la urma a castigat la puncte.

Felicitari Lucian! Ti-ai dovedit inca o data valoarea. Stiu cine isi roade unghiile de nervi acum.

La multi ani,sanatate,si tot ce iti doresti sa ti se implineasca !

RPh e primul radio unde am lucrat. In Ploiesti, ca de-acolo sunt si eu, de fel. Am ramas bun prieten cu oamenii din Radio Prahova. Ii iubesc, pur si simplu; sunt o gasca extraordinara. Desi, in timp, echipa a suferit destule modificari, directorul general (adica o generala ) e acelasi de multi ani incoace. Unii DJi s-au mutat in Bucuresti, prin retelele nationale (Pro, Kiss, 21, Zu, Europa). I-au inlocuit altii la fel de meseriasi. Din Ploiesti sau din Craiova, din Sibiu, din Targoviste… Iar echipa arata in continuare de nota 10.

Nu stiu ce-mi veni sa scriu despre ei, dar nu ma pot abtine cand vad ca radioul asta se comporta ca unul national, desi are buget relativ local: campanii bengoase, premii aratoase, playlist ca lumea, DJi buni si nebuni… Oricum, salariile concureaza si ele cu unele de la Europa FM, sa zicem. Nici nu vroiau sa creada aia, la un moment dat, ca in Ploiesti se poate castiga atat.

Baietii tocmai au in desfasurare la Radio Prahova o campanie care se cheama “Alege Prahova! Cea mai fericita campanie NEelectorala din Romania!”. Si au si doi candidati la buna dispozitie: Omulet si Miss FM. Am mai scris pe-aici despe ei, vi i-am si aratat, dar lucrurile au evoluat si povestea a devenit super tare! El are 1.10 m, ea – 1.74. RPh i-a cuplat dupa un scenariu bine stabilit si i-a adus in atentia lumii (inclusiv a presei centrale). Cica Nico si Doroftei le-au devenit nasi. De ocazie. Cei doi s-au prins perfect in joc; sunt niste persoane foarte ok. Nu intru in alte detalii de campanie, ca va plictisesc; mecanismul e menit sa fidelizeze si sa aduca pe frecventa noi ascultatori, deopotriva. Dar vreau sa vi-i prezint din nou pe Omulet, pe Miss FM, pe domnisoarele de onoare (niste scufite rosii, dupa culoarea postului de radio, care au iesit zilnic in strada impreuna cu personajele principale), pe DJi si pe cine s-o mai nimeri in poze.

Lucru usor amuzant: Omulet si Miss FM se numesc in realitate Miki. Amandoi. Ea e din Ploiesti, el – din Bucuresti.

Daca urci intr-un taxi prin Ploiesti si zici “La Doroftei!”, birjarul incepe sa prelucreze comanda (in mintea lui): “La Doroftei acasa, la Sala Doroftei, la Pubul lui Doroftei?…” Dar nu te intreaba concret; te duce unde crede omu’ ca ti s-ar potrivi tie. Te priveste cu coada ochiului in retrovizoare: pari ruda cu Doroftei, pari un tip sportiv, pari o sugativa de maltz/hamei la sticla?… Si hai la Doroftei!

Vreti sa stiti cum arata Pubul lui Doroftei pe dinauntru? Cam asa. Nu, nu, mai au si alta bere in afara de Bergenbier.

Raduleasca a pozat pentru fumatori, in echipamentul aproape gol. La mine a functionat: am vazut-o si m-am lasat de fumat. M-am lasat de fumat acum vreo 10 ani cand abia ma apucasem, din greseala.

Reiau. Raduleasca a pozat pentru fumatori. Pentru ca fumatorii s-o vrea mai degraba pe ea decat una cu filtru. Blogerul Zoso a modificat-o putin in photoshop si a dat-o la toata lumea. Antena2 a prins-o din fuga si a aruncat-o in aer. Pe frecventa. Sau prin cablu. Din acel moment s-a dat startul unui meci de box intre Raduleasca si “Scoala vietii”, emisiunea de cacat care a comentat live o stire falsa fara s-o verifice nici cat negru sub unghie. In meci a intrat, plin de energie, si Mircea Badea. Raduleasca l-a luat in primire si l-a lovit cum a putut. Badea a ripostat de nu s-a vazut. Zoso, in viziunea Mihaelei, e un frustrat, deci a incasat scurt un upercut sub barbia blogului. Sotul femeii n-a putut ramane nici el pe margine. Se zvoneste ca li se duce pulii de suflet toata relatia conjugala. Si cica vor divorta.

Marin? Andreea Marin cand intra in joc? O asteptam numa’ cu juma’ de declaratie incendiara. Va fi de ajuns.

Ia sa vedem: cu cine nu boxeaza inca Mihaela Radulescu? Ar mai fi Doroftei…

Am vizionat meciul de box dintre „românul nostru” Diaconu şi americanul Henry. Categorie semi-grea, cam 75 de kilograme amândoi, aproape cât am şi eu, dar parcă ceva mai puţin bine proporţionate decât ei. Meci strâns. Box frumos, mă rog, eu sunt obişnuit cu categoria grea de la Eurosport, dar totuşi, un meci frumos. Totuşi ciudată decizia arbitrilor de a-l considera în unanimitate pe Diaconu învingător.

Parcă eu, acolo la televizor, dincolo de comentariul comentatorului ProTV, a lui Leonard Doroftei(băiatul B.U.G. de după bloguri), a lui Mihaiţă Leu(şoferul) şi a lui Bute(recentul boxer), am văzut altceva. Eu, amatorul, am văzut o neputinţă, în faţa unei dorinţe americane de a câştiga. Am văzut un individ ce refuza lupta aplecându-se(nu eschivând) încercând să conserve un avantaj minor la el acasă. Dacă i-a ieşit jocul? Da, recunosc, i-a ieşit, dar cu mult, foarte mult noroc. Însă nemeritat, conform păreri mele.

Totuşi ce m-a iritat cel mai mult, pe mine, ca spectator, a fost, nu prestaţia românului-canadian, ci prezenţa în sală a minunatului conducător al acestei mirifice ţări, preşedintele nostru, a tuturor cetăţenilor acestei ţări(ta-da), Traian Băsescu. Oare omul ăsta chiar nu are altceva mai bun decât să apară în public, cu scopul de a strânge pseudo-voturi? Oare chiar nu are o fărâmă de ruşine. Să stea, chiar acolo în primul rând ascultând imnul României intonat de o amatoare? Cireaşa de pe tort a fost, însă prezentatorul care a întrerupt-o pe această amatoare în timp ce cânta.

Mult balcanism. Da, balcanism domnule, un balcanism care a eclipsat boxul. Ciudat, noi, România nu suntem o ţară balcanică, dar la balcanism se vede că suntem campioni. Păcat că nu se acordă titluri sau centuri!

Bottom line: am trecut pe blogul Machiavellianului şi salut iniţiativa sa de a populariza noua acţiune a „Noilor Golani”. Deşi nu sunt de acord cu acţiunile lor de obicei, mai ales cu cele în care se sugerează că Republica Moldova ar trebui să fie parte a României, de această dată le susţin cauza. Eu sunt în Cluj Napoca, dar voi cei din Bucureşti ieşiţi acolo! Ieşiţi, vă rog pentru mine! Spuneţi-le nu! Spuneţi-le nu în faţă! Ne-am săturat de ei! Ne-am săturat de incompetenţă şi de împărţitul ciolanului!