De ce se joaca oamenii? Mi-am pus de multe ori aceasta intrebare. Am consultat mai multe surse, si am sintetizat ideile in cateva explicatii. Conform Media Pro Interactive Games, exista trei tipuri de jucatori:

1. Pierzatorul de timp – Aceasta persoana joaca jocuri doar pentru a trece timpul, fie la locul de munca sau acasa, atunci cand acestia nu au nimic mai bun de facut. Problema cu a fi un pierde-vara este faptul că poti intra foarte usor peste perioadele cand chiar esti productiv.

2. Mintile ocupate – persoana care joaca jocuri pentru stimularea mintala si care are nevoie de ceva permanent care sa le ocupe mintea. Aceşti oameni prefera in general jocuri cum ar fi puzzle-uri, jocuri de cuvinte şi de Sudoku, strategie, etc.

3. Competer – Această persoana joaca jocuri pentru a concura impotriva altor jucatori. Ei se gasesc adesea frustrati daca lucrurile din joc nu merg asa cum vor. Lor nu le pasă daca se joacă impotriva cuiva on-line sau daca pur si simplu sunt in aceeasi camera, doar iubesc concurenta!

Am vrut sa aflu si parerea predecesorilor despre ideea de joc…

Psihiatrul canadian, Eric Berne afirma ca ” jocurile sunt un compromis intre intimitate si pastrarea intimitatii”.

Marele poet roman, Lucian Blaga are o parere extrem de originala despre ideea de joc.  “Copilul rade: intelepciunea si iubirea mea este jocul. Tanarul canta: jocul si intelepciunea mea e iubirea. Batranul tace: iubirea si jocul meu e intelepciunea”.

Nu stiu daca v-am lamurit sau, mai mult v-am bagat in ceata cu ideea de joc, insa voi merge mai departe la tema acestui articol, si anume continuarea jocul online Aion.

Aion, lansat in Romania simultan cu restul Europei, pe 25 septembrie 2009, este un fantasy MMORPG oferit de compania NCsoft. In Aion, jucatorii sunt impartiti in doua tabere: The Chosen (ingeri) si The Fallen (demoni). Tower of Eternity este o poarta catre Abyss si functioneaza si ca portal intre dimensiuni. Povestea jocului incepe atunci cand Dragonii din Abyss sunt treziti la viata si cauta razbunare impotriva ambelor lumi. De aici porneste un conflict de proportii epice, iar jucatorul face primii pasi inspre salvarea lumii careia ii apartine.

Aion este unul dintre cele mai impresionante (din punct de vedere grafic) jocuri: va folosi o varianta modifica a motorului grafic CryENGINE, folosit in Far Cry. Producatorii au oferit un nivel al detaliului fara precedent: de la efecte meteo la spuma valurilor care se sparg la tarm, costumatia si detaliul facial al personajelor, armele, monstrii si asa mai departe. Jocul a fost dezvoltat de catre compania NCsoft si promovat in Romania de TNT Games.

Deoarece nu sunt priceput la partea grafica, voi merge doar pe idei ce tin de fir narativ sau poveste si coloana sonora.

Fiecarei dintre cele trei tabere ii va corespunde un anumit gen muzical, dupa cum urmeaza: ingerii vor fi din sfera gothic-doom metal, demonii vor avea muzica heavy-metal, in timp ce dragonii vor lupta pe muzica power metal. Pentru necunoscatori, exemplific pentru fiecare subgen al rock-ului cate o mostra.

Pentru ingeri, avem Sirenia cu piesa Meridian (varianta acustica).

In aceasta tabara cred ca s-ar putea inscrie si un personaj orator, numit Dreampoet, care sa fie calauzitorul armatei in batalii, prin povetele si citatele sale din poeti si filosofi antici. Gasesc o buna corelatie intre acest gen  muzical si literatura antica, in special cea provenita din Grecia. The Chosen va fi armata care va ramane sa lupte singura, dupa alianta ce se va crea din senin intre The Fallen si Dragoni.  Ei vor vrea ca lucrurile sa se termine pasnic, insa firul epic nu le va permite aceasta doleanta.

Pentru demoni, mostra pe care o prezint este o piesa heavy-metal classic, Painkiller a formatiei Judas Priest.

In aceasta tabara vom regasi personaje din panteonul grecesc, iar in centru se va afla Ares, zeul razboiului. Principala indelednicire a acestora va fi razboiul.

Dragonii vor fi cei mai relaxati, mergand spre finalul jocului intr-o alianta de conjuctura cu demonii. Muzica lor o evidentiem prin piesa Through The Fire And Flames a trupei DragonForce.

Cum si reiese si din ritmul progresiv al piese, atitudinea lor va fi aceea de a lupta doar din placere. Nu din razbunare, vor face din lupta o pasiune. De ce au ales demonii? Pentru ca acestia sunt mai directi in exprimare, si nu filosofeaza asa mult precum Dreampoet. Practic, alianta o realizeaza foarte rapid.

La finalul partii a doua, va exista un avantaj destul de important pentru noua alianta creata, numita Demon’s Blood-Dragon Force. Insa, va exista si o continuare pentru acest episod in care ii las pe specialisti sa isi spuna cuvantul.

Acest articol a fost realizat ca parte integranta a concursului SuperBlog 2009, organizat de PC News.

Citeam pe când eram mică și nu chiar atât de mică, povestea aceasta chineazească a unui pictor de dragoni. Iată cum mi-a rămas în minte:

A fost odată un împărat care avea un paravan nemaivăzut, îmbrăcat în mătasea cea mai fină. Iar pentru ca paravanul să fie o adevărată minune, împăratul a cerut celui mai faimos pictor să îl împodobească cu dragoni. Pictorul a cerut răgaz de studiu și s-a izolat într-o peșteră din munți unde timp de 7 ani a studiat pentru pictura paravanului. După 7 ani, pictorul a revenit la palat, dar când a ridicat penelul către paravan, a realizat că nu poate încă desena dragonii demni de mătasea cea mai fină. Au urmat încă 7 ani de studiu în peșteră și apoi ziua cea mare a venit în sfârșit. Pictorul s-a apropiat de paravan, a ridicat penelul, și din 3 mișcări măiastre a desenat 3 linii șerpuite de culori diferite: cei 3 dragoni ai împăratului. Chemat să vadă desenul, împăratul s-a înfuriat cumplit:

 - CUM îndrăznești! Ți-ai bătut joc de mine! Tăiați-i capul!

Pictorul n-a protestat, dar a cerut doar, ca înainte de execuția lui, împăratul însuși să meargă să vadă studiile din peșteră. 

În peșteră, împăratul a petrecut timp îndelungat urmărind pe toți pereții, de la intrare și până în adâncurile muntelui, 3 dragoni desenați în toate formele și mărimile și stilurile, din ce în ce mai stilizați. Iar la finalul șirului de desene, a văzut exact cele 3 linii șerpuite de pe paravanul său. Întors la palat, în seara aceea, împăratul a privit din nou paravanul, dar pe paravanul său nu mai vedea doar 3 linii ci tot șirul nesfârșit de dragoni de pe pereții peșterii.  

相信大家最近認識couchsurfing都是因為一單不幸的新聞, 一個香港女子在英國leeds被host強姦了.雖然這是一則個別事件(很大部份的couchsurfer都是好好的), 但是couchsurfin是公開給別人join的. girls在couchsurf的時間也要小心, 留意別人留下的referent!

我很早就知道有couchsurfing, 可是我還是最近才join做member.
就在不久之前, 就有個italian guy send message給我問會否有空可以和他hang out. 我答了他12號. 就在那晚, 忙完ocamp, 食過晚飯後, 便到LKF找他. 由於第一次見CS-ers, 有點兒害怕, 便致電sw, 叫他來陪我. 途中, 接到italian guy的電話, 說已到了dragon-i . 見到他, host和一些cs-ers, 他們都很friendly. italian guy的英文很好聽, 很charming!! 原來他是個freelance designer! 在dragon-i門外談了一陣子, 便到進了inside. it was so crowded! 待在那兒一陣子就要走了, 因為明天還要返工,便和友人sw 乘taxi回家:( 真的想和italian guy傾多陣.

it was a nice experience!

i should have taken some pics!

Astazi vom face un pas important in demontarea unor povesti ale oamenilor lipsiti de judecata rationala, practic niste mituri. Aceste povesti/mituri spun ca uriasii, dragonii, oamenii care traiau sute de ani nu au existat. Noi oamenii, fiinte rationale, trebuie sa distingem adevarul de povestile conspirationiste, de aceea voi veni cu dovezi care sa ateste realitatea acestor personaje, faptul ca ele chiar au existat. Si care dovada e mai buna (de altfel si singura dovada, si in care trebuie sa avem maxima incredere daca nu vrem sa ne trimita bunul Dumnezeu sa putrezim in Iad sub forma de cenusa arsa vesnic in flacari) decat Biblia. Se stie ca Biblia este adevarata deoarece ea este Cuvantul Domnului, iar Cuvantul Domnului este adevarat deoarece asa scrie in Biblie, care este Cuvantul Domnului. Simplu si logic.

Am sa incep mai intai cu uriasii, despre care probabil ati auzit si in diverse basme, insa mai este o Carte (Biblia) in care scrie de ei, dar ea nu poate fi falsa, pentru ca dupa cum v-am spus, ea este scrisa de Dumnezeu, care nu poate minti desi este omnipotent.

În vremea aceea s-au ivit pe pământ uriaşi, mai cu seamă de când fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor şi acestea începuseră a le naşte fii: aceştia sunt vestiţii viteji din vechime. (Geneza 6:4)

Acolo am văzut noi şi uriaşi, pe fiii lui Enac, din neamul uriaşilor; şi nouă ni se părea că suntem faţă de ei ca nişte lăcuste şi tot aşa le păream şi noi lor. (Numerii 13:34)

Căci numai Og, regele Vasanului, mai rămăsese din Refaimi. Iată patul lui, pat de fier, şi astăzi este în Rabat-Amon: lung de nouă coţi şi lat de patru coţi, coţi bărbăteşti. (Deuteronomul 3:11) (se stie ca un cot este distanta de la palma la cot).

Şi a mai fost o luptă la Gat. Acolo era un om înalt care avea câte şase degete la mâini şi la picioare, adică de toate douăzeci şi patru. Şi acesta era tot din urmaşii Refaimilor. (I Paralipomena 20:6)

Atunci a ieşit din tabăra Filistenilor un luptător cu numele Goliat, din Gat. Acesta era la statură de şase coţi şi o palmă (~3.5 metri). Pe cap avea coif de aramă şi era îmbrăcat cu platoşă în solzi; greutatea platoşei lui cântărea cinci mii de sicli de aramă (30 kg); În picioare avea cizme cu tureci de aramă şi la umăr purta un scut de aramă. Coada suliţei lui era ca sulul de la războaiele de ţesut, iar fierul suliţei era de şase sute sicli de fier (3.6 kg), şi înaintea lui mergea purtătorul lui de arme. (I Regi 4:7)

Urmatoarele personaje care chiar au existat, in ciuda hohotelor de ras ale oamenilor de stiinta satanisti, sunt balaurii si dragonii, cunoscuti in Biblie si sub numele de leviatan.

Şi era un balaur mare într-un loc şi-l cinsteau pe el Babilonenii. (Ist. Balaurului 1:7)

Cât despre leviatan, voi vorbi despre mădularele lui şi despre tăria lui şi despre frumoasa lui întocmire. Cine a ridicat pulpana din faţă a veşmântului lui şi cine poate pătrunde în căptuşeala armurei lui? Cine a deschis vreodată porţile gurii lui? Zimţii lui sunt îngrozitori! Spinarea lui este ca un şirag de scuturi, pe care le-ai fi întărit şi pecetluit puternic. [...] Din strănutul lui scapără lumină şi ochii lui sunt roşii ca pleoapele zorilor. Din nările lui iese fum, ca dintr-o căldare pusă la foc şi care fierbe. Răsuflarea lui este de cărbuni aprinşi şi din gura lui ţâşnesc flăcări. [...] Sub pântecele lui sunt nişte solzi ascuţiţi; când dă prin noroi, pare că dă cu grapa. (Iov 41:12-30)

Oameni care traiesc sute de ani:

Zilele pe care le-a trăit Adam după naşterea lui Set au fost şapte sute de ani şi i s-au născut fii şi fiice. Iar de toate, zilele vieţii lui Adam au fost nouă sute treizeci de ani şi apoi a murit. Zilele lui Set au fost nouă sute doisprezece ani şi apoi a murit.

Zilele lui Enos au fost nouă sute cinci ani şi apoi a murit.

Zilele lui Cainan au fost nouă sute zece ani şi apoi a murit.

Zilele lui Maleleil au fost opt sute nouăzeci şi cinci de ani şi apoi a murit.

Zilele lui Iared au fost nouă sute şaizeci şi doi de ani şi apoi a murit.

Zilele lui Enoh au fost trei sute şaizeci şi cinci de ani.

Zilele lui Matusalem, pe care le-a trăit, au fost nouă sute şaizeci şi nouă de ani şi apoi a murit.

Zilele lui Lameh au fost şapte sute cincizeci şi trei de ani şi apoi a murit.

Noe era de cinci sute de ani, când i s-au născut trei feciori: Sem, Ham şi Iafet.

(Geneza 5)

Iata aspecte ce-i fac, deci, dragii mei, pe atei sa paraseasca dreapta credinta, considerand ca aceste lucruri sunt imposibile si ca Dumnezeu, daca minte, nu poate exista. Dumnezeu nu minte, acestea nu sunt basme inventate de oameni primitivi in lipsa vreunor informatii, ci Cuvantul Domnului.

Nu ma sfiesc sa recunosc ca nu auzisem in viata mea de J.R.R. Tolkien pana sa se iste iufa cu Stapanul Inelelor. Fara sa ma dea pe spate, cele trei filme mi-au placut, prin desfasurarea de forte CGI. Am simtit insa ca, strivita, aproape, sub efectele speciale, se gaseste o viziune mai profunda si mai complexa asupra naturii umane, pe care actorii si scenariul nu prea au reusit sa o transmita si care, in mintea mea, nu punea izvori decat de la scriitor.

Asa ca am purces a citi o carte postuma a acestuia, Copiii lui Hurin. Printre primele impresii a fost si aceea ca nu ma voi acomoda niciodata cu acest univers. Imaginati-va o introducere in care ni se arata ca vom afla povestea lui Cutare, fiul lui Cutare, neam cu Cutare, casatorit cu o domnita descendenta din Cutare, de pe vremea lui Cutare etc.

Daca rezistati, insa, aceastui soc initial, treptat veti incepe sa gustati o naratiune densa si deloc pentru copiii, cu personaje complexe, o lume sumbra cu scaparari de umanitate pe ici pe colo, palpitanta, dar si contemplativa. Ce m-a impresionat cel mai mult a fost atmosfera foarte asemanatoare cu a marilor tragedii ale lui Shakespeare, in special cu cea din King Lear.

O carte de citit, chiar daca sunteti fani inraiti Harry Potter sau Star Wars.

Tramontana vince anche quest’anno!!!!!

Il Gioco del Ponte, festività della città di Pisa, quest’anno ha avuto luogo sabato 27 giugno. A differenza degli scorsi anni, in cui veniva disputato durante l’ultima domenica di Giugno, quest’anno è stato deciso di anticipare il Gioco al sabato, in occasione del Giugno Pisano.

Photo by Laura Folchi

Anche quest’anno, il Gioco del Ponte è stato aperto da una parata sui lungarni pisani. Invece di sfilare come sempre alle ore 18, per poi far iniziare il Gioco alle ore 20, quest’anno la sfilata è iniziata a partire dalle ore 20.00. Al termine della parata, intorno alle ore 21.30, le 12 squadre delle due “fazioni” pisane di Tramontana e Mezzogiorno si sono sfidate, a coppie, una dopo l’altra, sul Ponte di Mezzo.

1° sfida: Dragoni (Mezzogiorno) batte Satiri (Tramontana)

2° sfida: San Michele (Tramontana) batte Sant’Antonio (Mezzogiorno)

3° sfida: Mattaccini (Tramontana) batte Delfini (Mezzogiorno)

4° sfida: San Francesco (Tramontana) batte San Marco (Mezzogiorno)

5° sfida: Santa Maria (Tramontana) batte Leoni (Mezzogiorno)

6° sfida: San Martino (Mezzogiorno) batte Calci (Tramontana)

Photo by masparera

Durante questa edizione del Gioco del Ponte, a indubbio parere di tutti, la miglior sfida è stata quella disputata tra i Mattaccini e la squadra più forte di Mezzogiorno, i Delfini. Allo sparo di inizio la squadra di Tramontana ha attaccato immediatamente, non lasciando possibilità di contrattacco agli avversari che, in poche decine di secondi, hanno fatto alzare la propria bandierina! Stupore da parte di tutto il pubblico pisano, radunato sulle spallette dei Lungarni, che non si sarebbe mai aspettato un match tanto breve. Stupore provocato soprattutto dal fatto che in campo fosse scesa una tra le squadre più forti e temute di tutto il Gioco.

Dopo circa un’ora e mezzo di sfide tra le due fazioni pisane, il verdetto finale è di 4 a 2 per Tramontana che, per il quinto anno consecutivo, si conferma vincitrice del Gioco del Ponte di Pisa!!!

De cativa ani de zile am in gand sa amenajez mansarda casei in care locuiesc, dar se iveau de fiecare data motive de amanare a acestui proiect. Insa in vise mi se repeta cu insistenta tema comorii pe care urma sa o gasesc acolo, ca o incurajare. Ba mi se infatisa ca avand o impresionanta vedere la mare, lucru de-a dreptul uluitor pentru mansarda unei case din Bucuresti, ba era locul in care imi gaseam exilat sufletul pereche, ba sub podeaua ei erau ascunsi bani de aur si alte giuvaieruri pretioase, ba era acolo de fapt poarta spre o alta lume, cu labirinturi, castele, simboluri si fersestre ce dadeau fiecare catre alte si alte privelisti nemaivazute. Dar cel mai des imi aparea in vis, mansarda ca visterie a unor comori din vremuri imemorabile.

Toate aceste lucruri au devenit cu vremea obisnuinta si preferam mai degraba sa-mi las fantezia sa zburde prin mansarda, decat sa ma apuc propriu-zis sa fac ceva concret acolo – numai gandul la aprobarile si la banii de care as fi avut nevoie pentru asta imi paraliza orice initiativa.

In ultimele luni insa am inceput sa simt nevoia de a-mi largii orizontul constiintei cu orice pret, pentru ca ma vizualizam ca si cand as ocupa o singura incapare dintr-un imens si minunat castel si cu toate ca aveam zeci de usi in jurul meu, observam ca nu-mi trecuse inca niciodata prin minte sa le deschid, sau poate uitasem cu multa vreme in urma de existenta lor. Odata cu aceasta revelatie a imensului meu potential, am inceput sa-mi dau din ce in ce mai mult frau liber acelor impulsuri care zvacneau cand si cand din adancul meu aratandu-mi cate un drum care se deschidea chiar la picioarele mele, oferindu-se sa ma duca in locuri unde ma asteptau nepretuite daruri.

Asa am inceput sa-mi ascult mai des inima si sa-i urmez chemarea. Tot asa am ajuns si sa-mi concretizez in sfarsit dorinta de a incepe intr-un fel sau altul procesul de amenajare a mansardei. Evident trebuia sa incep cu o intrare, caci de la mine din casa nu exista nici un loc prin care as fi putut patrunde acolo. Facand aceasta intrare, am descoperit ca era mult mai usor decat mi-as fi imaginat, iar primul este intotdeauna cel mai important. Intrand acolo, am gasit in loc de comoara o multime de vechituri acoperite de praf si uitare, in loc de vederea la mare exista doar un ochi de fereasta spart ce dadea spre gradina interioara, in loc de sufletul pereche, am gasit o oglinda mare, cat mine de inalta, patata de vreme.

Aparent totul era banal, nimic nu iesea din limitele firescului. Dar scormonind prin cuferele vechi ce se deschideau cu suspine datorita balamalelor neunse de zeci de ani, am descoperit cateva obiecte cel putin interesante: un clopotel din bronz masiv decorat cu motive vegetale in relief, un suport de spirtiera care avea gravat enuntul spirit rapid express si doi dragoni inaripati  gata pregatiti sa scoata flacari pe nas pentru a aprinde lumarea, careia ii serveau drept suport. Bun, nu sunt ele chiar niste comori veritabile, dar sigur au sa-mi spuna o poveste, asa ca am trecut la stersul prafului de pe ele care era depus intr-un strat consistent. Si tot frecand si stergand praful, am ajuns sa-mi amintesc ca in povesti dragonii sunt perceputi adesea drept paznicii de temut ai unor comori tainice, asociate de cele mai multe ori in mod simbolic cu valori de ordin spiritual, sau chiar cu insasi nemurirea. Clopotelul ma duce cu gandul la o trezire, in cazul de fata o vad ca fiind tot de matura spirituala, caci cum altfel ar putea fi? Dar ar mai putea folosi si pentru invocarea unor entitati benefice eroului de poveste aflat intr-un impas. Spirtiera imi trezeste in minte imagini alchimice… Iar oglinda ma duce cu gandul la identitate.

Si iata cum, ca in povestea cu fata mosului, m-am trezit cu cateva vechituri in brate aparent fara nici o valoare, insa ce daruri ascunse poarta in ele nimeni nu poate banui… Eu sunt convinsa oricum ca toate au sa-mi spuna cate ceva si faptul ca am gasit dragonii, inseamna ca urmeaza sa apara si comoara:)

Aventura lui Eragon continuă… Cavalerii Dragonilor au apărut cu mii de ani în urmă, pe vremea războiului necruţător dintre elfi şi dragoni. Ei devin astfel păstrătorii păcii, dascăli, vindecători şi unii dintre cei mai pricepuţi magicieni. În volumul al doilea al ciclului Moştenirea, Eragon, Biruitorul-Umbrei, porneşte spre ţinutul Ellesméra, sălaşul elfilor, pentru a-şi desăvîrşi ucenicia. Primejdii fără număr îl pândesc la tot pasul, în vreme ce larma războiului se aude pretutindeni. Se apropie momentul în care Eragon va trebui să îl înfrunte pe adevăratul şi singurul său duşman, regele Galbatorix, stăpânul Imperiului. Dar, mai presus de toate, aici va afla raspunsul tuturor întrebărilor şi teribilul secret despre venirea lui pe lume.

Brisingr este al treilea şi penultimul volum din Ciclul Moştenirea, de Christopher Paolini.

BRISINGR

Acţiunea cărţii începe lângă Muntele Helgrind, unde Eragon Biruitorul Umbrei şi vărul său, Roran, se pregătesc să o salveze pe iubita celui din urmă, pe Katrina, din ghearele celor două creaturi numite Ra’zac, aflate sub stăpânirea Regelui Galbatorix. Eragon şi Roran înl ucid pe primul Ra’zac şi o salvează pe Katrina. Eragon îl găseşte şi pe tatăl Katrinei, măcelarul Sloan, căruia i-au fost scoşi ochii, dar îi minte pe Roran şi Katrina că acesta a murit, convingându-i să plece înapoi în tabăra vardenilor din Surda. Apoi, Eragon îl ucide pe al doilea Ra’zac şi îl salvează pe Sloan, dar îl pedepseşte pentru trădarea sa trimiţându-l în Ellesmera şi obligându-l să nu-şi mai vadă niciodată fiica.
Între timp, în Surda, Nasuada este provocată de conducătorul de clan Fadawar la Judecata Pumnalelor, unde cei doi trebuie să se taie de cât mai multe ori, iar cine rezistă cel mai mult devinde rămâne (în cazul Nasuadei) sau devinde conducătorul vardenilor . Nasuada câştigă Judecata Pumnalelor, dând dovadă de mult curaj şi rezistenţă.

Eragon se întoarce în Surda alături de Arya, care este trimisă să îl aducă înapoi. Pe drum, ei dau de nişte spirite şi ucid nişte soldaţi duşmani. În Surda, Eragon primeşte nişte protectori proprii, elfi, conducătorul lor fiind Blodhgarm. Mai târziu, Eragon încearcă să o vindece pe fetiţa Elva de blestemul de a auzi şi vindeca suferinţele oamenilor, dar aceasta se mulţumeşte să nu le mai vindece, dar să le poată auzi în continuare. Elva îi surprinde pe toţi cei prezenţi spunând că-şi va folosi puterile pentru a căpăta tot ce îşi doreşte. Eragon îşi ajută vechile cunoştinţe şi îşi ia şi o nouă sabie, un iatagan. După ce Murtagh şi Thron atacă, dar sunt alungaţi, Eragon îi cunună pe Roran şi Katrina şi pleacă alături de conducătorul urgalilor spre Tronjheim, pentru a alege noul Rege al Piticilor.
Roran merge în mai multe misiuni şi ajunge să devină chiar conducătorul unei trupe de soldaţi, iar Eragon are parte de multe întâmplări în Tronjheim, dar totul se termină cu bine după ce piticul Orrin, conducătorul Durgrimst Ingeitum, devine al 43 – lea Rege al Piticilor. Saphira vine în Tronjheim, repară Steaua de Safir şi pleacă alături de Eragon în Ellesmera, unde îi întâlnesc pe Oromis şi Glaedr. Eragon află că adevăratul său tată a fost Brom, face rost de o adevărată sabie de cavaler, sabia Brisingr, care ia foc când îi este spus numele de către el şi învaţă despre miezul inimilor dragonilor, un aşa-zis organ în care se poate păstra sufletul şi energia dragonilor chiar şi după moarte. Aceste miezuri de inimă ale dragonilor sunt şi sursa de energie a lui Galbatorix. Oromis şi dragonul său, Glaedr, pleacă spre Gil’ead, iar Eragon şi Saphira se duc în Feinster, unde vardenii duc o bătălie importantă. Şi oraşul Feinster şi Gil’ead sunt cucerite, dar asta cere şi sacrificii: Oromis şi Glaedr sunt ucişi în luptă de către Murtagh şi Thorn. Eragon păstrează miezul inimii al lui Glaedr, unde se află sufletul acestuia.

Din Ciclul Moştenirea au mai apărut două volume:

ERAGON

Eragon este un roman fantasy scris de Christopher Paolini, şi primul volum din Ciclul Moştenirea, stabilit în lumea fantastică Alagaësia. Eragon ne spune povestea unui băiat de fermier, pe nume Eragon şi a dragonului său, Saphira. La început, Eragon găseşte o piatră albastră, minunat şlefuită, în Şiră, un lanţ muntos de lângă casa lui. Câteva zile mai târziu, băiatul descoperă că piatra lui este de fapt un ou, când un dragon iese deodată din ea în mijlocul nopţii. Eragon îl numeşte pe dragonul său Saphira, un nume pe care îl învaţă de la Brom, povestitorul satului. După ce Saphira iese din ou pentru Eragon în primele captole, Regele Galbatorix îşi trimite servitorii (inclusiv cei doi Ra’zac, Urgalii, şi umbra Durza) după eroii noştrii, în efortul de a-i prinde şi ucide. Cei doi fug din satul lor de baştină, Carvahall, şi pornesc într-o serie minunată de aventuri.

ERAGON II – CARTEA PRIMULUI NĂSCUT

Aventura lui Eragon continuă… Cavalerii Dragonilor au apărut cu mii de ani în urmă, pe vremea războiului necruţător dintre elfi şi dragoni. Ei devin astfel păstrătorii păcii, dascăli, vindecători şi unii dintre cei mai pricepuţi magicieni. În volumul al doilea al ciclului Moştenirea, Eragon, Biruitorul-Umbrei, porneşte spre ţinutul Ellesméra, sălaşul elfilor, pentru a-şi desăvîrşi ucenicia. Primejdii fără număr îl pândesc la tot pasul, în vreme ce larma războiului se aude pretutindeni. Se apropie momentul în care Eragon va trebui să îl înfrunte pe adevăratul şi singurul său duşman, regele Galbatorix, stăpânul Imperiului. Dar, mai presus de toate, aici va afla raspunsul tuturor întrebărilor şi teribilul secret despre venirea lui pe lume.

În Ciclul Moştenirea va mai apărea un singur volum. Până acum, în România toate cărţile au apărut la editura RAO, în traducerea lui Cezar Octavian Tabarcea. După primul volum a fost realizat şi un film, avându-i protagonişti pe Edward Spellers (Eragon), Jeremy Irons (Brom) şi John Malkovich (Galbatorix).

Christopher Paolini s-a născut în 1983 în sudul Californiei, îi place să asculte muzică şi să citească mult; pe când era puşti, scria povestioare şi poezii.
Un adolescent visător, fermecat de magia poveştilor fantastice, căruia la 15 ani i-a venit ideea de a scrie un roman aşa cum i-ar fi plăcut lui să citească.
Ceea ce la început fusese un simplu hobby, fără nici o intenţie de publicare, a devenit peste 2 ani prima carte din trilogia intitulată Moştenirea – Eragon, un roman în cea mai bună tradiţie a trilogiei Stăpânul Inelelor.
Manuscrisul ar fi rămas fără indoiala într-un sertar, dacă părinţii lui Christopher nu ar fi avut curajul de a publica în regie proprie romanul fiului lor pe care l-au susţinut şi l-au promovat în şcoli, librării şi biblioteci, în lungul şi în latul Statelor Unite.

Il Lugano affronta i basilesi del Laufenburg per assicurarsi la permanenza nella massima lega al ter-mine di una stagione lunga e difficile.

Si gioca infatti questo week-end la serie di partite decisive contro la relegazione o la promozione (al meglio delle tre sfide), con il Lugano impegnato in trasferta sabato (a Laufenburg con inizio alle 20.00) e poi domenica sera al Palamondo di Cadempino contro la stessa squadra (e se non bastasse si ritornerebbe a Basilea sabato 4 aprile).

La squadra del Laufenburg può annoverare tra le sue file un giocatore centrale di ben 205 cm che sicuramente darà del filo da torcere al brasiliano Belao.

In casa luganese, dopo questa lunghissima stagione, c’è gran voglia di finire la serie al più presto per poi andare tutti in vacanza, tranne per l’alzatore Pehar ed il centrale Belao che sono stati selezionati per l’All Star Games.

fonte….