in urma post-urilor despre ICON ADV (aici, aici si aici), am primit astazi un comentariu de la domnul Dorin Ionescu, cel de la care am primit si testul respectiv.

pentru ca post-urile sunt relativ vechi si comentariile sunt citite doar ocazional, voi posta aici cometariul domnului Ionescu, alaturi de raspunsul meu la acesta.

Mi-ar fi placut sa raspund unei persoane si nu unei fantome a internetului deghizata in constiinta civica.
Inteleg ca n-ai rezolvat testul din cauza ca scria pe el Botan.
Si ca ai citit nu stiu ce comentarii, vechi de citiva ani, pe un blog.
Dar nu inteleg mai departe demersul tau. Puteai sa ne ignori si sa ne rizi in nas de la geamul altei agentii. Nu vad rostul acestui efort disperat de a ne blama si de a umple spatiul online cu acuzatii false la adresa noastra.
Din raspunsul dlui Botan inteleg ca este un test de 6,7 ani pe care nu-l mai foloseste de mult timp. Pina cind nu stii exact care este provenienta testului te rog sa nu mai faci afirmatii hazardate de tip “furat”. Sint calomnioase la adresa ICON asa cum sint si recomandarile tale. Iar acest lucru ne poate aduce prejudicii fapt ce nu poate fi tratat cu indiferenta.
Daca voiai sa vezi cu adevarat cine e ICON puteai sa te uiti pe site si sa evaluezi clientii, campaniile si putinta ta de a face lucruri similare.
Faptul ca preferi forumurile si birfele calomnioase ca sursa de informare spun destul de multe despre tine.
Data viitoare cind mai ai nedumeriri poti sa ceri lamuriri chiar de la noi.
Si tu si oricine are de lamurit ceva.
Cu aceasta ocazie ii rog pe cei care citesc doar forumurile si nu pot sa evalueze o agentie dupa clientii si realizarile sale sa nu mai aplice la ICON.

Dorin Ionescu

PS- De ce nu ai curajul sa-ti declini identitatea?

Raspunsul meu:

Domnule Ionescu,

In primul rand, nu am avut niciodata intentia de a ma deghiza in constiinta civica. Faptul ca intrebarile si nelamuririle mele au ajuns pe blog se datoreaza dorintei mele de a primi un raspuns la ele. Am postat cele doua entry-uri inainte sa gasesc adresa dlui Botan si sa il intreb direct pe dumnealui. Nu am absolut nicio problema sa sterg post-urile respective, pentru ca am aflat raspunsul.
Comentariile despre care vorbiti nu sunt vechi de ani, ci sunt de anul acesta, din luna iunie.
In al doilea rand, nu e vorba de un efort disperat de a va blama si de a va aduce prejudicii sau a va calomnia, e pur si simplu o parere personala la care sunt indreptatita. Asa cum dumneavoastra sunteti indreptatit sa faceti afirmatii la adresa mea fara sa ma cunoasteti-”Faptul ca preferi forumurile si birfele calomnioase ca sursa de informare spun destul de multe despre tine.”-drept pentru care am aprobat comentariul pe care l-ati trimis.
Afirmati ca daca vroiam sa aflu despre ICON ADV, ar fi trebuit sa evaluez clientii si campaniile existente pe site-ul firmei. Nici clientii pe care ii aveti si nici campaniile nu spun absolut nimic despre dumneavoastra ca angajator sau despre comportamentul dumneavoastra in relatia cu noii/potentialii angajati. Singurele informatii despre aceste lucruri se pot afla fie din experienta proprie, fie din experientele altora. Si pe forumurile despre care vorbiti, asta am gasit. Experientele altora. Nu zic ca e litera de lege ce zic persoanele respective (imi lipsesc atat contextul cat si datele despre comportamentul persoanelor respective ca angajati), insa numarul celor care au povestit aproximativ aceeasi experienta mi s-a parut semnificativ.
Cat despre declinarea identitatii mele, refuzul meu de a face acest lucru nu are nicio legatura cu post-urile despre ICON ADV. Blog-ul meu a fost lansat pe 1 august si seria de intamplari legate de ICON este recenta.
In final, repet ca nu am niciun interes sa va calomniez si ca sunt dispusa ca, la cererea dumneavoastra, sa sterg post-urile respective. Dar numai daca imi oferiti o explicatie pentru faptul ca testul pe care il dati potentialilor angajati este printat din calculatorul domnului Botan.

Later edit: am sters o singura chestie, din primul post. afirmatia “din ce am citit despre <<strategiile>> astora de la icon adv, nu m-ar mira daca au mituit pe cineva sa-i fure omului testele din calculator.”

pentru ca intr-adevar, e o afirmatie calomnioasa si pentru ca vreau eu sa fiu mai catolica decat Papa.

si la al doilea post, am adaugat si mail-ul meu catre domnul Botan, pentru ca acolo afirm asa : “din ce am inteles chiar de la dumnealui, testul e furat.”  asa ca pun si mail-ul trimis de mine, ca sa vada oamenii la ce anume domnul Botan raspunde “ai dreptate.”  daca cineva intelege altceva si de fapt am interpretat eu gresit raspunsul sau, let me know.

Nu vreau ca acest post sa fie ca un inside-joke.Motiv pentru care o sa va spun o mica poveste.

E despre doi copii de liceu, o fata si un baiat care au plecat odata intr-o excursie impreuna. Ea avea o pijama adorabila cu girafe iar el avea ochelari. S-au distrat pe cinste razand unul de altul, si plimbandu-se cu bicicleta dubla printr-o statiune din Italia.  El se distra tachinand-o iar ea glumea ascunzandu-i pasaportul prin bagaje… Erau vremuri in care soarele nu apunea. Vremuri in care descopeream o lume noua, impreuna. In timp, pijamaua s-a invechit iar ochelarii au fost schimbati. Excursia pe care am jurat toti patru (caci protagonistii nostri mai erau cu doua prietene) s-o repete intr-un viitor cat mai apropiat s-a transformat intr-o amintire pe care cu totii o s-o pretuim. Dupa ani buni de tachineli din partea lui si ascuns portofelul din partea mea (nu are tot timpul pasaportul la indemana) au ajuns buni prieteni care isi povestesc orice. Dar asa cum eu nu inteleg de ce se duce pana la Urziceni pentru un meci de fotbal, asa el nu intelege de ce nu renunt eu la fita mea de a bea cafea. Si nu oriunde, ci in cafenele.

De curand, Serban, prietenul meu cu ochelari, mi-a citit blogul. Am fost surprinsa, dar si curioasa despre parerile lui. Am aflat astfel ca sunt o ipocrita, ca blamez obiceiul de a bea cafeaua in Dorobanti in timp ce eu o beau in Jos Palaria, sau vara intr-o terasa parfumata. Ei bine Serban, afla ca nu am vrut sa judec pe nimeni. Nu am o parere preconceputa despre cei ce ies la o cafea pe Dorobanti, pentru ca imi amintesc zilele de liceu petrecute in fosta Nova Brasilia, actualul Turabo din Dorobanti. Parerea mea este ca Dorobantiul a devenit un trademark, o zona prea comerciala, iar unii dintre cei care o frecventeaza poate un pic cam prea ostentativi. Sugerez doar ca ar fi si alte locuri in care cafeaua sa mai aibe gust…

Nu pot sa raspund de ce beau cafea. Pentru ca e buna, pentru ca imi place, pentru ca ma trezeste, pentru ca ma apropie de oameni, pentru ca imi aromeaza dimineata, pentru ca ma face un pic mai optimista. Il cunosc destul de bine pe Serban pentru a sti ca niciunul dintre cele de mai sus nu reprezinta un motiv bun pentru el. As fi ignoranta sa cred ca asta ii va schimba parerea, dar jocurile la malul marii s-au transformat dupa ani in comentarii si argumente. Pentru ca acum am invatat sa ne jucam un pic mai destept.

Bye love!

“Two can keep a secret of one of them is dead. (The Pierces – Secret/Song) “

Care din noi mai e in stare sa pastreze un secret?! Ma indoiesc ca tu, eu nu ne-am scapat pana acum cu ceva. Acel cuvant, aceea fraza de trebuiam sa o pastram secreta. Omul e in sine vorbaret, daca nu se exprima sonor se exprima sub forma unor insemnari, inscrieri etc. Dar si astfel putem divulga ceva ce trebuia mentinut in tacere. Secretul devine barfa si pe drum capata detalii suplimentare. Iar tu, cel ce ai lansat-o ajungi sa fi tinut raspunzator si de restul”bagajului’ acumulat, iar persoana ce ti-a incredintat secretul , iti va purta repulsie.  Dar oare pentru ce este omul condamnat? Ca imprastie secretul sau ca-l imparte. Cel mai bun secret el cel tinut in tine. Cum spune si aceea melodie. “Doi pot tine un secret daca unul din ei este mort”.

“Buzele mele nu spun nimic

de tot ce arde-n strafundul meu,

dar ochii, lacrimile-s marturie

ca dragostea-mi n-are ragaz. (Clemens Brentano-Poem)”

Buzele, un simplu organ poate infaptui atat de multe. Vorbim cu ele, sarutam, ne exprima efectiv sentimentele. Ochii, fara vedere uni din noi ne-am considera inutili pe acest pamant, ne-am pierde efectiv dorinta de a trai fara acest simt dar lacrimile pentru ce ne trebuiesc?!
Ne ajuta doar sa ne clatim suprafata ochiilor sau mai au si o alta insemnare. Cand avem diferite trairi plangem, uneori de bucuri, cam rar dar exista si astfel de cazuri; sau de tristete, caz ce-l mai des intalnit. Dar iubirea ce fel de lacrimi ne aduce?!
Poti plange din iubire? Raspunsul il stiu toti: Da. Poti plange pentru neinfaptuirea ei sau pentru neimpartasirea. Poti plange cand auzi acele cuvinte”s-a terminat”. Simti inima cum ia foc iar ochii cum lacrimeaza. Iar in acele lacrimi se afla defapt “martuirea” sentimentelor. Intr-o lacrima se pot ascunde atatea, doar omul trebuie sa le descopere. Iar in iubire ce-i mai impunator sunt expresile si lacrimile.

“Cel care iubeste n-are nevoie de comparatie: cand comparatia intra pe usa, dragostea iese pe fereastra.(Lampa sanctuarului-Yahya Haqqi)”

Cand iubesti incepi sa-ti directionezi toate privirile spre aceea persoana. Nimeni nu pare sa se ridice la nivelul ei, si nimeni nu pare sa ti-se potriveasca ca ce-l pe care-l iubesti. Iubirea te face intr-un anume fel sa orbesti, iar atunci cand iti revine lumina ochilor realizezi cat de multi oameni sunt in jurul tau. Incepi sa-l compari si nu mai este mult pana cand realizezi ca altcineva poate fi mai bun. Tot ce poti face este sa ramai cu gandul la ce-l care ai simtit aceea esenta prima data si sa te intrebi daca chiar se merita sa-l compari. Iubeste-l daca asta simti ca-i bine, nu-l amagi si nici nu-i aduce comparatie. Omul in sine este unic si nu poate fi comparat, atat in rautate cat si in bunatate. Iubeste-l pana la capat daca asta i-ai marturisit, nu-l denigra daca l-ai ridicat.

“M-ai intrebat daca am memorie. Depinde: daca mi-se datoreaza ceva, am o memorie minunata; daca, din pacate, eu datorez ceva, nu mai am deloc.(Norii/Aristofan)”

Cat de usor ne jucam cu memoria noastra, uitam informatile de care nu mai avem nevoie pentru a face loc altora noi. Dar ce se intampla cand uitam de un bine ce ni s-a facut si preferam sa tinem minte doar ce noi am infaptuit pentru alti. Suntem egoisti de fel, uneori chiar inspaimantator. Cat de usor iti este sa reamintesti cuiva”ti-am dat banii, te-am ajutat atunci”, sau sa le spui altora ce ai facut pentru cineva; dar cand obrazul ti-e batut de altcineva “dar nu te-a ajutat pe tine la randul lui nici o data?”, te faci brusc ca uiti. Aminteste-ti ca nu esti singur iar ceea ce imparti altora , asta o sa primesti.

Aveam de gind sa propun un articol pentru Observatorul Cultural, dar hai sa fim seriosi, cite exemplare se vind din revista aia? Si pentru ce sa-mi risipesc eu darile de seama sau in git in reviste care abia se citesc? Plus ca prima si ultima data cind am scris despre autorii de LPC, mi-au fost cenzurate unele fapte pe motiv ca as fi iscat polemica prin cultura romana, care, ajungind sa fie reprezentata de niste editori-sarlatani, inconjurati de tot felul de tatze si taranci, ridicate subit la rangul de mimoze, cu o singura cultura in cap si anume cea blow-jobului, biensur, nu mai avea nevoie de ceva paie pe foc. Doamne fereste sa suparam lumea buna…

Scopul articolului meu de atunci era ca unele fapte sa fie relevate, sa fie aduse la cunostinta publicului odata, iar unii dobitoci aratati cu degetul. se intelege ca deja imi asumasem responsabilitatea a ce spuneam acolo. Normal ca era necesara o polemica.

Nu scriu pentru cultura romana, nu scriu pentru editorii-sarlatani, nici pentru intelectualii ratati si nici pentru ipocriti a caror singura abilitate e sa pupe curul oricui pentru a-l vinde la nevoie. Pe intelectualii ratati daca ii iei la bani marunti si ii intrebi ce au vrut sa spuna in cartile lor, sau daca au bine cristalizate ideile in cap, daca sint in stare sa moara pentru ele, or s-o dea de fiecare data de gard si or sa-ti lipeasca vreo doua epitete, trei metafore si zece neologisme de se va alege praful de cele citeva idei cu care nu vor merge niciodata pina in pinzele albe. De-aceea cind e vorba de polemica esueaza, se fofileaza, dau din colt in colt, renunta, revin, se incrunta, se caca pe ei, mai exact. Si e simpla psihologia asta, fiindca in viata de zi cu zi abia reusesc sa-si intretina familiile, iar daca au o vacanta peste hotare asta nu se datoreaza lucrarilor vindute, caci daca nu se intimpla sa fie si editorii propriilor lor opere nu vor sti in veci tirajul exact, asa ca la revedere. Singura sursa de intretinere vor fi niste articole ici si colo, si acelea abia daca vor fi platite, fiindca le e jena sa-si evalueze corect munca. Deh, ei sint intelectuali, au printipuri, nu se injosesc, patima lor nu are pret, umilirea in schimb, da… iata de ce cultura romana NU EXISTA. Daca, spuneam, prinzi picior de intelectual in vacanta sigur a lins pe cineva pe dindos, ca nu mai putem vorbi de familii burgheze in al caror puf s-ar fi putut naste in zilele noastre un geniu al culturii romane, a carei genialitate s-o poata sutine mostenirea din tata in fiu. NU! Acum putem vorbi insa de mostenirea din cojoc in cojoc, din oier in oier, nu c-ar fi o rusine sa pasti oile, cind e o si mai mare rusine in tara asta sa fii olimpic la ceva.

Ionesco, Brincusi, Mihaileanu nu au fost niciodata ai Romaniei. Cit au vrut sa faca ceva pe-aici, nu i-a motivat nimeni, nu i-a incurajat nimeni, nu le-a sustinut careva ideile, arta, valoarea, si toate cuvintele astea mari care au facut din ei artisti ai lumii, dar in nici un caz ai tarii in care s-au nascut.

Scriu pentru tinerii care au mai apucat cit de cit o bruma de educatie ca lumea (de la dascali, nu de la mortaciunile de azi, lesurile astea carora le pling pina si elevii de mila) si care n-au facut din cititul cartilor asa mare scofala, desi au mincat la micul dejun cu cartea in fata si au dormit noptile cu ea in brate. Scriu pentru cei care pun pret pe munca lor si nu se lasa mintiti, manipulati, prostiti in fata sau injunghiati pe la spate, pentru cei care nu intorc obrazul, n-o sug aiurea in tramvai doar pentru ca ala se numeste dorinta, interes, glorie sau scaun la patrat. Scriu pentru aia carora nu li se pare normal ca sarlatanii sa profite de pe urma tineretii, entuziasmului, nesabuintei sau nepriceperii lor. Pentru cei care n-au crezut niciodata ca tot ce zboara se maninca. Pentru cei care nu pun botul. Scriu pentru cei a caror inteligenta nu intra niciodata in criza, de-aia am si avut grija sa fac curatenie pe-aici si sa execut istericalele unor muieri care se dadeau in stamba de zici ca erau cel putin verisoare cu lady Di. Specific asta pentru cei care au avut totusi rabdare cu anumite insemnari, absolut necesare la vremea respectiva.

Acum pot aduce la cunostinta pentru publicul pe care mi l-am inchipuit. Fie ca ala e format dintr-un singur cititor, sau 10 sau 200.
Relatez pentru cei care vor sa afle si n-au cum decit prin experientele altuia. Cu cit stiu mai multi cu atit e mai bine si mai sanatos pentru “cultura” romana.
Raspund cu capul pentru asta. Pentru ce scriu adica.
E si mai interesant ca de fapt nu mai dau doi bani pe tot ce se intimpla in peisajul asta ipocrit si lipsit de culoarea elegantei, a fair-playului si a bunului simt. Am lasat totusi loc sa ma (mai) las surprinsa atunci cind voi vedea pe careva ca face ce trebuie, cum trebuie, in ciuda tuturor celor care merg in aceeasi directie haotica, aiuristica si de-a dreptul tembela. In toata aceasta maimutareala a spiritului, aceasta degringolada bahmutoido-columbeneasca, voi recunoaste pe loc pe cel care are de gind sa schimbe ceva, si voi aprecia mai mult, fiindca stiu cit ii e de greu.

Recunosc si ca am boala pe intelectualii romani, in primul rind pentru ca sint lasi, egoisti si niciodata inaintea vremurilor. Nu stiu pentru ce mama dracului au facut atita carte. Sa stea sa boicoteze prin ograzile lor, la micul dejun, sau la cina cea de taina, toate actiunile guvernului, aparitiile in public ale vedetelor-porno, sau stirile tiganiadei otv, protv, acasa tv si alte mui-tv? Sa tremure in fata oglinzii si sa-si exerseze speechuri pe care nu le vor tine niciodata atunci cind trebuie, in fata cui trebuie, fiindca nu li se va oferi niciodata ocazia PENTRU CA nici n-o vor cauta?!

In al doilea rind, confunda diplomatia cu resemnarea. Dau din umeri prea des, pe motiv ca au familii de crescut si copii de educat, ratind lamentabil la faza cu puterea exemplului.
Sint obisnuiti sa arunce totul in circa generatiilor viitoare, ca asa spune istoria: “tara asta nu e voastra nici a urmasilor vostri, ci a urmasilor urmasilor vostri”, si iata cum a ajuns pe mina tiganilor… ca astia se gindesc la puradeii lor pentru acum, nu pentru mai incolo. Iar daca, aleluia!!!, ajunge vreun intelectual roman sa calatoreasca, iar vreun italian, elvetian, englez sau francez il face tigan pe domnul nostru spilcuit, deodata se umfla tarita orgoliului de neam in el si se simte lovit in istorie si cultura, dar cind o sa se intoarca in tara, o sa uite tot tot tot. N-o sa faca nimic, n-o sa incerce sa schimbe nimic, in continuare va sta cu ochii beliti cit cepele la protv, otv, tvrm sau alta muie-tv.

In al treilea rind va astepta. Va sta cu miinile in sin si va astepta. Uite-asa va sta. Cu miinile in sin va sta. Si va astepta. Ca altcineva sa-i rezolve problemele. Ca altcineva sa ia atitudine. De ce sa se expuna el, cind poate sa profite de pe urma unui prost care se crede mesia culturii, sabia lui damocles, conan barbarul sau matrix reloaded? El e intelectual, nu vrea singe, doar daca se poate un colt de piine, daca se poate un bon alimentar, daca se poate… macar atit… putin vrea si el, nu mai mult… atit cit sa-si plateasca o pijama, un cozonac, un fleac de necesitate. Nu vrea sa se umileasca sa-si ceara drepturile stipulate prin contract, dar daca… doamne, daca se poate, cineva, oricine, sa vorbeasca pentru el, ca el are altceva de facut. Niste carti de citit, niste emisiuni de boicotat, niste neologisme de invatat…

Bai, intelectualule roman, trezeste-te din ratare… scoate-ti miinile din sin si sustine-ti ideile, sustine-ti arta, munca, iesi la lumina, scutura naftalina de pe tine, scoate ceva din intelectul ala cu care te falesti atit, dar nu esti in stare sa participi la o polemica publica.

Cine are acum, pe loc, tupeul sa spuna, sa scuipe mai precis, o nedreptate care l-a marcat? Nume, locuri, fapte? Fiti intelectuali odata pentru totdeauna, ce mama dracului…

In filmuletul de mai sus este un bun prieten (pana la faza asta cred)…

Astazi seara nu o sa scriu de ce iubim femeile asa cum a facut celebrul Cartarescu (Mircea) si in niciun caz nu va voi invata cum sa inselati fara a fi prinsi, pentru ca asta ar insemna sa va dau pe gratis o gramada de ponturi… Astazi va voi raspunde la intrebarea “de ce si cand inselam?”.
Probabil multi / multe vor fi scandalizati de acest articol sau de modul meu de a gandi, dar sincer nu-mi pasa. Am dreptul la o opinie proprie.
Atunci cand cineva inseala, o face pentru ca simte ca ii lipseste ceva. Cineva inseala cand desi pare ca are totul, de fapt nu e asa. Atunci cand vedem un cuplu printre cunoscuti… un cuplu pe care nu-l vedem certandu-se niciodata, mai bine ne-am intreba daca este intr-adevar asa. Nu exista o relatie perfecta! Unde nu exista cearta, nu exista iubire… sau unde nu exista cearta exista o lista a naibii de lunga de compromisuri.
Un barbat cand inseala, o face doar cu trupul, iar de cele mai multe ori aud replici de genul: “Si eu ce sa-i fac? E barbat! Are anumite nevoi!”. Asta nu ne scuza, de fapt nu avem nicio scuza. Inselatul nu ar trebui sa existe. Acest cuvant ar trebui interzis prin lege si sters din vocabularul nostru si sters definitiv din dictionare!
O femeie cand inseala insa… e mai grav, pentru ca o femeie nu poate insela doar cu trupul. In cele mai multe cazuri o femeie inseala cu sufletul, iar atunci cand ajunge sa insele cu sufletul este cel mai grav. Nu acuz femeile, Doamne fereste! Nu le fac curve, panarame, usuratice sau in orice alt fel… pentru ca sunt constient ca atunci cand o femeie ajunge sa insele, de vina nu este ea, ci persoana de langa ea.
Cum putem rezolva aceasta problema cu inselatul?
Desi credeti ca e dificil, nu este deloc asa. Atunci cand sunteti intr-o relatie si simtiti ca va lipseste ceva, cel mai bun lucru pe care il puteti face este sa vorbiti cu persoana de langa voi. In mod normal ar fi sa va asculte si sa va inteleaga neajunsurile. Ati fi mirati, dar chiar ajuta! O discutie cu partenerul de viata ajuta!
Incercati apoi ca amandoi sa rezolvati problemele pe care le aveti, dar sa rezolvati totul impreuna! Intr-o relatie sunt DOI, nu UNUL… iar un razboi nu se poate castiga singur.
Luptati pentru ce este al vostru! Puteti pierde o batalie, insa posibilitatea sa pierdeti razboiul…

    Sambata dupa amiaza s-a disputat la Glasgow un meci cat tot campionatul Scotiei la un loc. Da , este vorba de Celtic – Rangers !

   Cel mai citit ziar de sport romanesc , GSP, a avut chiar si un trimis la fata locului in persoana lui Andrei Vochin . Daca n-ar fi fost un meci important , n-ar fi trimis acolo un jurnalist de valoarea lui Andrei. Ceea ce  ne-a facut sa cadem pe ganduri a fost maniera in care a fost tratat acest joc. Pentru domnul Vochin , Old Firm inseamna doar ” vechea firma” ( derby-ul a fost poreclit asa pentru ca e o firma de facut bani ) si ” pare mai mult un meci de rugby”. Amintiti-va numai acel 4-2 de anul trecut , jucat pe Celtic Park . Uitati actorii ultimului derby : Nakamura , Hinkel ( fost la Sevilla ) , Aidan McGeady , Vennegor of Hesselink , Artur Boruc , Pedro Mendes , David Weir , Kris Boyd , Mark Brown . Pentru Celtic a jucat candva si marele suedez Henrik Larsson! La Rangers au evoluat Stefan Klos , Letizi , Nacho Novo , Barry Ferguson .

        E adevarat , ultimul meci intre cele doua echipa a fost 0-0. Un meci plictisitor in privinta ocaziilor de gol , a paselor de geniu sau al calcaielor de milioane  , insa sa te gandesti ca Old Firm e mai mult un meci de rugby , mi se pare o greseala impardonabila . Un cer innorat intr-o zi de vara aduce ploaie timp de doua ore iar apoi soarele devine stapanul absolut al boltei. Fara un OLD FIRM plictisitor , ar mai avea aceeasi frumustete urmatorul meci ?  Am mai astepta cu atata nerabdare urmatoarele goluri din derby-ul ce urmeaza sa se dispute in curand ? Cred ca au existat si alte derby-uri europene de traditie incheiate 0-0 si nu s-a suparat absolut nimeni!

      Daca domnul Vochin considera ca asemanarea dintre acest meci si rugby este  izbitoare , atunci despre meciurile din Liga 1 ce ar mai trebui sa spunem ?  “El Clasico” al Arabiei cu ce seamana ? Oina sau curlingul  mi se par mai interesante decat printisori pe banca de rezerve , dand indicatii in stanga si in dreapta.

        Doresc sa inchei precum o face dansul : ” Atmosfera e teribila  , incandescenta in tribune , furioasa pe gazon. Pentru aceasta atmosfera merita sa traiesti un Dinamo – Steaua , Rapid -Steaua , CFR – Timisoara. Dar , la sfarsit o intrebare onesta : si fotbalul ? Unde e fotbalul , domnule Andrei Vochin ?

PS : “Inca un lucru care nu mi-a placut . Inaintea fiecarui meci , presedintii de cluburi  “isi fac complimente “  unul altuia. Doar unul dintre ei e prezent tot timpul . Rivalul sau de-o viata, nici macar nu este bagat in seama pe Ghencea . N-a aparut nici macar in vestiarul arbitrilor !!!  Ca neutru , nici nu stii cum sa fugi mai repede din fata televizorului  sau de pe stadion! “

Lui Zoso nu-i plac intrebarile directe, nici comentariile care nu-i convin si, pentru ca e numarul unu in Zelist [ in sfarsit, s-a facut dreptate si pentru el, ca tot il fura toata lumea] , si pentru ca de’, e blogul lui, face ce vrea. Bine, pentru ca e blogul meu, si pentru ca ai sters comentariul [comentariile]  ce nici macar nu te vizau pe tine, o sa provit de dreptul la replica pe blogul asta al meu, de 2 bani.

Bineinteles, nici acest comentariu nu exista pe blog, a sters tot. Stai linistit, nr one, nu sunt virus si nici n-o sa mai revin pe blogul tau cu un alt comentariu. Tu oricum, arunci bombe apoi “comments closed”, esti tare! Noroc cu tine, altfel eram toti in vid.

*Lasi  doar comentariile care te ridica in slavi.[ Hai, fiecare cate o inchinaciune pentru Zoso] Ce nu iti convine, stergi repede sau pur si simplu blochezi postarea de comentarii [ asta dupa ce ti-ai spus TU parerea]. Blogger, cica!

Aşa apare în RSS.

Şi aşa apare pe site.

Ce ziceţi, mai publică dreptul la replică? Mda…

Din categoria “adunate si-napoi date” primite pe mail in timp ce-ti bati capul (de masa) cu munca mult prea “linistitoare” de la birou:

Barbatii sunt pur si simplu niste oameni mai fericiti!!

Numele tau de familie ramâne neschimbat.
Garajul este al tau pe de-a-ntregul.
Planurile de nunta se rezolva de la sine.
Ciocolata este doar o alta gustare.
Poti sa devii presedinte.
Niciodata nu poti sa fii gravid.
Poti purta un tricou alb într-un parc acvatic.
Poti SA NU porti nici un tricou într-un parc acvatic.
Mecanicii de automobile îti spun adevarul.
Lumea întreaga este toaleta ta. Niciodata nu trebuie sa conduci pâna la
o alta statie de benzina ca sa cauti o toaleta deoarece aceasta în care
esti este prea scârboasa.
Nu trebuie sa te opresti sa te gândesti înspre ce parte trebuie sa
învârti o piulita sau un surub.
Acelasi loc de munca, salar mai mare.
Ridurile adauga caracter.
Rochia de mireasa – $5000. Închirierea unui frac – $100.
Oamenii nu se holbeaza niciodata la pieptul tau atunci când vorbesti cu
ei.
De la tine se asteapta practic sa mai scapi ocazional “câte un sunet”
bine armonizat…
Pantofii noi nu taie, jeneaza sau mutileaza piciorul.
O singura dispozitie sufleteasca mereu.
Conversatiile telefonice se termina în exact 30 de secunde.
Stii tot felul de lucruri despre tancuri.
O vacanta de cinci zile necesita o singura valiza.
Poti sa-ti deschizi toate borcanele.
Esti coplesit cu laude pentru cel mai mic act de gândire.
Daca cineva uita sa te invite, el sau ea mai poate înca fi prietenul
tau.
Lenjeria intima costa $8.95 trei perechi.(nu-i asa ca ai facut socoteala in
gand, sa vezi daca se potriveste?)
Trei perechi de pantofi sunt mai mult decât suficiente.
Nu ai aproape niciodata probleme cu curelusa de pantof în public.
Nu esti capabil sa vezi cute pe hainele tale.
Totul de pe fata ta ramâne în culoarea originala.
Aceasi freza tine ani de zile, poate chiar decade.
Trebuie sa-ti razi doar fata si gâtul.
Te poti juca cu jucarii toata viata ta.
Burta de obicei îti ascunde soldurile mari.
Un portofel si o pereche de pantofi de o singura culoare pentru toate
sezoanele.
Poti purta pantaloni scurti, indiferent de cum îti arata picioarele.
Poti sa-ti “faci” unghiile cu un briceag.
Ai libera alegere privitor la a-ti lasa mustata…
Poti sa faci cumparaturile de Craciun pentru 25 de rude în ziua de 24
decembrie în 25 de minute.

Nu-i de mirare ca barbatii sunt mai fericiti.
Mesajul e destinat femeilor care pot sa-i faca fata si barbatilor care
se vor distra citindu-l.

Nu am scris nici o dedicatie la inceputul cartii. Mi-a fost greu sa vorbesc pe sleau la primul volum, mi-a fost greu sa spun ca este vorba despre o carte cu tenta erotica si sa-i iau apararea pentru ca stiam ce-am facut in al doilea volum. Am inceput cu sfirsitul, nu din joaca, ci pentru ca asa a fost planul. Vorbind despre perceptii false, am vrut sa demonstrez ca ele exista. Carte-test. Carte-experiment. De-acum putem trece, sa zicem, la lucruri cu adevarat serioase.

Sa mai spunem aici ca cele doua volume se adreseaza in special:
Celor fara nume care nu sint agresivi impertinenti infumurati dispretuitori doar pur si simplu umili, limbisti si habarnisti, caci numai sub anonimat isi vor putea da si ei o parere, altfel si-ar minji adevaratul nume, de altfel niste giganti ai internetului (pun pariu insa ca organele lor genitale au porecle si tot felul de diminutive de te doare capul)
Celor crescuti sub imperiul comunist, indoctrinati cu poeziile lui mihai beniuc pentru care au avut un asa mare respect, adeseori deplasat, pentru slova tiparita si pentru cravatele lor de pioneri (chiar au crezut in epoca de aur, saracii…)
Celor care cred ca jurnalistul are o conditie privilegiata in Romania (bine, e clar pentru toata lumea ca in categoria asta nu intra aia de la externe si cei care fac recomandari tv)
Celor senini care inca mai cred ca lumea si luxul au fost create pentru ei, special pentru ei… (duceti-va, ma, si faceti un dus rece)
Celor care vor vedea tot timpul divorturi urite intre sex si oameni, intre verze si capre, intre albine si viespii (pai de-aia nu sinteti, ma, echilibrati, ca inca mai credeti ca organele sexuale sint doar pentru pisare)
Celor carora li se par normale insultele, hartuielile si incalcarile drepturilor de autor (nu mai insist aici, discutie separata)
Celor care se amarasc atunci cind dau peste un surub dintr-un ansamblu, fara sa cunoasca masinaria intreaga (hai draga reveniti-va odata, nu toti sint roboti)
Celor care l-au citit degeaba pe Maiorescu si au retinut doar sintagma „forma fara fond” (macar l-ati studiat, ma, in amanuntime, ca sa stiti despre ce/cine vorbiti?)
Celor care cred atit de naiv ca internetul te face sa cunosti oameni, si nu pixeli (asta a fost tare de tot, ce dracu, parca astia/astea si-au primit educatia de pe forumul cosmopolitan)
Celor meschini care-si dau cu parerea asupra cuvintelor fara sa cunoasca faptele (o dogma intreaga s-ar putea naste de-aici… sa-ntrebam filosofii)
Dezamagitilor de scriitori – (inventati, draga, un cod deontologic daca va duce mintea)
Subiectivilor si oportunistilor,
Lasilor,
Fals rafinatilor care se intristeaza la orice basina,
Celor care se grabesc sa moara de grija altuia – oamenii-nobody. ce sa faca si ei? stii care-i spilul? nu stii, n-am timp acum de tine, ti-l spun altadata… e tirg, sint carti, sint altele mai bune de facut…

Celor care zimbesc in causul unor ginduri, sa se lase pagubasi de ginduri (m-a spart sintagma asta “causul unui gind” : )))) A se vedea aici sensibilitatea unei petarde solare. Well, dragutza, te-am facut si pe tine vedeta, sa nu mori in anonimat, doamne fereste…
Hartuitorilor sexuali si gagicutelor care accepta compromisul… (Aia e. Rau cu rau dar mai rau fara rau. Bad sex, naspa sex, dar ce e un mic blowjob acolo cind rivnesti virful pomului de craciun? la steaua care a rasarit, da` mai intii a ingenunchiat…)

Celor care vor invata din aceste „suave momente” cite ceva sau dupa toate probabilitatile absolut nimic.

Dar mai ales celor care iubesc, indiferent de consecinte.

Omul-Zully le mai spune prin omul-Walt Whitman urmatoarele (si asta sa vedeti de ce-mi place, ca tot v-am facut capul calendar in ultimele zile cu acest poet):
“I think I could turn and live with animals, they`re so placid and self contain`d,
I stand and look at them long and long.
They do not sweat and whine about their condition,
They do not lie awake in the dark and weep for their signs,
They do not make me sick discussing their duty to God,
Not one is dissatisfied, not one is demented with the mania of owning things,
Not one kneels to another, nor to his kind that lived thousand years ago,
Not one is respectable or unhappy over the hole earth. “

Lectura placuta!

Ieri inchisesem batrinul si atit de discutatul meu blog, trebuie totusi sa-l deschid ca sa dau un link destul de important pentru insemnarea aceasta.

Primejdioasa este legatura dintre realitate si scris, nu si pentru mine, in fata tastaturii sint mai stapina pe ideile mele decit vor fi unii pe nevestele lor, sau altele pe barbatii lor. Se face prea mult tam tam pe inselaciune, dar acest subiect il vom spinteca in partea a doua a Noptilor.

Primejdios este sa recomanzi pe cineva lumii tale, aia care din intimplare sau din obisnuinta exista. 7 luni de recomandat bloguri, vreo doua sau trei probleme minore, si tot nu m-am invatat minte. Vorba unei prietene: ai si tu mai multa grija pe cine recomanzi. Pe cine spui lumii… In entuziasmul meu o fac uneori fara sa ma gindesc la consecinte.

Primejdios este sa scrii despre anumite carti, chiar daca le citesti cu bucurie. Se intimpla sa pierzi un prieten virtual, sa fii prins la mijloc intre un autor cu gura cam mare si un prieten real care nu are ce face in ziua respectiva decit sa comenteze. Si ala tot cu gura mare. Il banezi in prima faza, pe la jumatatea discursului iti dai seama ca amicul tau e pornit pe logoree, incepe sa te plictiseasca circul si spui stop, devenind persona non grata.

Intre timp un mare autor si critic in viata iti citeste si-ti apreciaza aiurelile de pe un blog si chiar isi exprima aceasta apreciere in fata unei doamne cu care lucreaza, iar doamna respectiva s-o pici cu ceara ca nu e in stare sa minta. Stiu, pentru ca atunci cind ar fi putut s-o faca, n-a facut-o. Semn de mare noblete. Deci, autorul cu pipa isi mai arunca ochii din cind in cind pe ce mai scrie autoarea de fata si zice: asta estem un blog bun alaturi de acel al lui Vidal, parol… (ei bine, nu cu asemenea cuvinte, dar ati prins ideea) 

Ce se mai intimpla intre timp? Let`s talk about sex books, baby, let`s talk about you and me…

Lasind la o parte cartile pentru copii care nu conteaza pentru nimeni, prejudecata generala fiind ca cel care scrie carti pentru copii nu este un scriitor, ci un impostor nenorocit care a indraznit sa-si puna imaginatia pe chituci, autoarea in cauza face incredibila greseala sa publice o carte in afara blogului, carte scrisa cu mult inainte de a avea blog, cu mult inainte de a publica povestioare ludice pentru copii. E vorba despre Struguri… Mai mult decit atit, o mai comite o data, cind citeva luni mai tirziu sare pirleazul si face pe desteapta scriind jumatate de roman, vai, ce oroare, roman care are, printre altele, si scene de sex. Telenovelistice se pare. Asa ceva e de-a dreptul inacceptabil. Aaa, daca erau pornografice, poate poate… sau dracu stie.

Primejdios a fost se pare sa folosesc in al doilea roman personajul Baraka, un personaj foarte drag mie pentru detasarea lui si pentru felul in care evolueaza in partea a doua, dar na, neconsiderind incidentul amintit mai sus asa un capat de tara, in viscerele cuiva se pare totusi ca s-au rascolit amintiri nefaste. Fiecare cu viscerele lui, in constructia cartii nu am luat in calcul orgoliul unei actrite, careia oricum ii sare mustarul din te miri ce.

So… intre timp si chiar daca… autorului cu pipa ii pica hodoronc tronc la sufletel actrita cu temperament, drept pentru care o ridica la rang de nouvelle sapho. Ca sa vezi unde statea ascunsa sapho girl si nu stiam. Si iata cum blogul de-l aprecia pina mai daunazi devine cih! iar orice produs al mintii al unei niciodata curtezane este pupu-caca. Ce-ar fi sa trecem cu tractorul peste toata munca unui om si sa-l insultam, sa-l discreditam cu totul, chiar si cu editura in frunte, pina-i ia mama lui proces verbal pe toti? Vom incepe cu o recenzie plina de venin. Asta nu e nici o problema, daca se aduc argumente, zau ca le-am cautat si nu le-am gasit, dar cind apar comentarii de genul: “si-a trimis individa aplaudacii”, sa fim seriosi, exista posibilitatea ca intre doua articole colegi de breasla, amici binevoitori si alte nickuri zgubilitice sa-si dea cu parerea despre un om pe care nu-l cunosc, si de ce sa oprim sau sa moderam acest show bloggeristic, daca tot ne-am pus in cap sa distrugem ceea ce altii au facut de-a lungul timpului, cu mai mult sau mai putin efort.

Nici asta nu este o problema.

Mergem mai departe si spunem asa:

Adevaratele motive pentru care echipa dreamteam de pe weblog s-a desfiintat sint:

-         ca nimeni in ziua de azi nu mai vrea sa lucreze intr-un cadru organizat fara contracte si fara bani pentru munca prestata, lucruri care s-au discutat inca de la inceput;

-         ca unii dintre cei care scriau acolo erau platiti si altii nu, iar cei care erau platiti primeau banii cu intirziere, in conditiile in care ei dadeau articolele la timp, imbunatatind traficul de pe platforma cu pricina, un motiv destul de plauzibil ca un om care-si respecta munca s-o stearga fara sa mai dea explicatii, dupa ce trei luni nu facuse altceva decit sa explice cum vede el lucrurile;

-         ca abia dupa trei luni s-au scos la o imprimanta lenesa niste contracte ametite de drepturi de autor, dar fara numar de inregistrare, deci cam nule.

-         ca am refuzat sa mai coordonez asa ceva, fiindca nu-mi place sa-mi bat joc de oameni si sa le creez false asteptari si ca in definitiv e dreptul meu sa ma plictisesc de un proiect fara sustinere financiara pentru ca mi-am spus la vremea respectiva ca am trecut de mult de faza: “fa dintr-un rahat un bici care sa mai si trosneasca”

Ca se pregateste acum un nou proiect care sa rupa gura tirgului, brava! E de admirat asta. Ca din acest proiect fac parte citiva jurnalisti de la Adevarul, printre care si criticul mai sus amintit, deh… raminem sau nu fara comentarii. Sper sa le iasa.

In continuare apreciez sinceritatea unora care spun ca nu le-a placut cartea, dar daca problema este “a gindurilor care cad in neant” trebuie sa mai spun ca uneori gindurile chiar cad in neant si acolo ramin total neantificate. Iar daca una se “cambreaza la rindul ei” mizez pe imaginatia cititorului si pe dreptul lui de a-si inchipui ca in sex unii se cambreaza vrind nevrind inainte sau dupa preludiu, in mijlocul sau pe marginea patului, in plina orgie orgasmica sau in plin extaz, ca oricum fix atunci nu mai stii care e mina unuia sau piciorul altuia.

Si mai punem un link frumos, care este un fel de statement al redactiei Dilema.

 Nu e nimic personal, just business!

PS: va rog sa ma scuzati, am de rezolvat o traducere cu care am ramas in urma! ceva despre secrete si sfinte aliante…

Pentru a nu fi acuzat (din nou) ca spun indirect ca toate femeile sunt proaste, iata si un film cu prosti, publicat, sugestiv, sub titlul “te caci pe tine de ras