Rakeback24 ist ein neuer WordPress Blog, der ins Leben gerufen wurde um alles wichtige zum Thema Rakeback zu liefern. Besonders im Fokus stehen die dubiosen Rakeback Angebote in Netzwerken, die eigentlich gar kein Rakeback erlauben, vor allem iPoker Rakeback und Ongame Rakeback. Wir wünschen dir viel Spaß auf meinem neuen Rakeback Blog!

Mă plictiseam azi şi m-am gândit să arunc o geană pe haifaiv. Băă! Râd acolo mai tare decât pe fml şi asta chiar nu credeam că-i posibil. Adică na…e funny să vezi că există şi lucruri mai grave decât o unghie ruptă, dear Pitzi. Revenind. M-a trăznit drept în moalele capului băi ţuţulăilor. De când o ardeţi toţi dubios,gen? De când ascultă toată lumea denebe şi de când vă pozaţi toţi lomo? Oh, a fi vintage e pă trend mai nou, dar excuse-moi, a avea aceleaşi poze ca toată turma, nu e chiar aşa de trendy fendy cum credeţi voi. Nu mă refer la tot haifaiv’u, ci la Pitzi’le de 14-15 de la mine din oraş. Aşa stau la curent cu ştirile, să ştiţi. Într-o oră pe haifaiv aflu cine cu cine şi care pe care mai iute decât dacă m-aş duce acasă. Bun. Asta-i una.

Două. Faza cu dubioşenia (am amintit-o şi mai sus no, deşi vroiam s-o las pentru punctu’ 2).

DEX says : DUBIÓS, -OÁSĂ, dubioşi, -oase, adj. Nesigur, îndoielnic; suspect. [Pr.: -bi-os] – Din lat. dubiosus.

Deci ce dracu? Ce-i aşa de cool în a fi un ciudat frustrat, urâcios şi care-o arde numai anti-pipăl,gen?

Lămuriţi-mă!

Până atunci, am găsit un site fain, fain. Nu acu’. Îl ştiu demult, dar azi m-am hotărât să vă luminez. E ăsta.

Pisss.

]]> http://codyxfilm.wordpress.com/2009/11/11/poze-diverse/ Wed, 11 Nov 2009 15:19:56 +0000 codyxfilm http://codyxfilm.wordpress.com/2009/11/11/poze-diverse/

ebru …..

zeitraff…ebru again…

logo fundamental film…

athos 2009…

o lună: Iunie
o zi a săptămânii: sâmbătă
o parte a zilei: apus
o direcţie: înainte
o virtute: curaj
o personalitate istorică: Napoleon Bonaparte înainte de Waterloo
o planetă: Venus
un film: mmm, lotr, știu că nu strălucit răspunsul dar nu mă prea uit la filme O.o
un lichid: sânge
o piatră: Carpații
un tip de vreme: furtună
un instrument muzical: chitară
o emoţie: euforie
un sunet: râsetul Iorei
un element: oxigen
un cântec: Demonheart – Luca Turilli
o carte: ASOIAF=))
un scriitor: …
personaj de ficţiune: Daenerys Targaryen
oraş: Roma
o aromă: de vanilie
o culoare: purpuriu
un material: mătase
un cuvânt: putere
o parte a corpului: mâna
o expresie a feţei: mândrie
personaj de desene animate: motanul Eek
formă geometrică: triunghi
număr: 7
un mijloc de transport: tanc
o haină: o pelerină

Sunt într-o stare ciudată, cred că se observă…

Doamna Geta si Domnul Gogu sunt frati si au venit de la tara, de la bunica. Doamna Geta, odata ajunsa in Bucuresti, s-a iubit nebuneste cu cativa motani vecini, ea fiind pisica, drept urmare a ramas insarcinata. Domnul Gogu a avut de infruntat mafia pisoilor din zona si incetul cu incetul, s-a facut remarcat atat de mult incat acum cred ca e sef de gasca. Se ocupa oricum cu ceva nu prea legal pentru ca lipseste cate 2-3 zile de acasa, vine uneori batut si este foarte nervos daca isi gaseste scaunul ocupat. Doamna Geta a nascut in primavara 5 pisoi. Mititei si transparenti, palpaiau ca niste flacarui mici in cosulet si abia asteptau sa le creasca labutele, coditele, dintisorii, ca sa se poata juca in curte, in casa, peste tot, pentru ca ei cand s-au nascut au primit de la mama lor si de la oamenii lor o lume intreaga. Doamna Geta a fost mamica perfecta pentru cei cinci mici zglobii blanosi, care in putin timp au ramas 4. Una din fetite a fost adoptata de cineva necunoscut, speram ca de cineva care sa stie cum se mangaie un animalut mustacios. Apoi, in patru se jucau atat de frumos, si stiau cat de bine arata urmele a 16 labute pe gresie, pe masina, pe cearceaf, asa ca le lasau peste tot pe unde li se parea lor ca se potriveste.

Domnul Gogu incepuse deja afacerile lui dubioase asa ca nu putea fi prezent in viata nepotilor. Dar invataturile unui unchi nu sunt niciodata de lepadat, asa ca mititeii ii respectau ordinele intru totul si incercau sa nu ii gaseasca niciodata ocupandu-i scaunul preferat. Stiau ce laba grea are si cu unchiu’ nu te pui. Uneori, profitand de pasiunea lui pentru smantana, isi permiteau sa se amuze pe seama celor doua randuri de mustati care ii innobilau botul…rasul nu dura insa mult si se transforma in plans de crocodil printre trandafirii din curte.

Doamna Geta nu privea cu ochi buni afacerile lui Gogu. Stia ca nu constituia un exemplu pentru tinerii si impresionabilii ei copii, asa ca intr-o zi l-a alungat de acasa in urma unei discutii foarte aprinse. Gogu a plecat si nu s-a mai intors cateva zile. Pare-se ca in cele din urma Geta si Gogu au incheiat o pace de complezenta, de dragul picilor care nu erau de vina cu nimic. Drept urmare, Gogu a incercat chiar sa transmita din invataturile lui baietilor. Misu a fost initiat in tainele vagabondajului pe strazi, si probabil in cel al pisicutelor de catre unchiul lui cel negru si fioros. Acum amandoi bat strazile si vin acasa doar ca sa manance si sa doarma.

Inima lui Gogu insa a inceput sa bata altfel pentru o domnisoara din vecini. Intr-o zi a chemat-o in dormitorul lui din pod. Dupa cateva ore, cand au iesit copiii din casa, domnisoara s-a alarmat si, pudica fiind, nu a dorit ca micutii sa stie ce se intampla intre pisicile mari si a fugit cat a putut de repede. Gogu o urmarea incordat din pat, incercand sa disimuleze totul in fata sora-sii, Geta. Nu era deloc convins ca ar fi inteles…

Timpul a trecut…adica vrea doua trei saptamani si Geta a inceput sa lipseasca de acasa. La fel si Gogu si Misu. Probabil va aparea o serie noua de blanosi. Pana atunci, cumparam mancare cu ficat, vanat si pui, scarpinam burtici, omoram puricei si tanarul Misu mai aduce cadouri in forma de soricei. O sa ajunga un tanar de exceptie…

Gata, de lepșe m-am plictisit, dar asta mi s-a părut interesantă și celălalt joc la fel. Leapșa e luată de aici și jocul de aici:)

1. dacă ai putea să intri şi să trăieşti într-o carte, care ar fi aceasta ? motivează alegerea făcută!
(Normal că gândul îmi zboară la ASOIAF. Dar să nu înlocuiesc vreun personaj, ci să îmi fac apariția nou nouță în mintea lui Martin >:) Deși cam are obiceiul să omoare lume. De ce? Cum adică de ce:))?)Seria asta e genială. (ASOIAF sau…)

După rumegare și digerare mi-am dat seama că stric totul dacă intru eu acolo. Deci fără ASOIAF.

2. dacă ai putea să-ţi alegi prenumele, care ar fi acesta? dar în cazul în care ai fi de gen opus?
Îmi place cum mă numesc. Acum.

3. în ce altă ţară ai vrea sa trăieşti pt 1 an şi de ce?
Franța, logic:D Îmi place istoria ei.

4. care e visul cel mai neobisnuit ce l-ai avut şi ţi-l aminteşti?
Visul în care citeam o carte și frazele aveau logică și vedeam ce se întâmplă, știam ce se întâmplase înainte. Și cel în care am văzu castelul Santagar…

5. povesteşte o zi din viaţa ta imaginându-ţi ca eşti un animal.
Deschid ochii și privesc de pe piscul meu soarele cum se înalță. Îmi întind aripile și bat din ele, ridicându-mi picioarele și stând suspendat, legat de o ață invizibilă care trece prin centrul lumii, care este piscul meu, cuibul meu. Și apoi fac ce face un vultur cu cap alb. Țâșnesc și plutesc pe aer.

6. dacă ai putea trăi în pielea altcuiva pentru o perioada limitata de timp, cine ar fi aceasta persoană şi de ce ai ales-o?
Mi-ar placea sa fiu în pielea unui anumit președinte. Interese naționale.

7. daca te-ai trezi singur pe lume, care crezi ca ţi-ar fi primele gânduri şi ce ai face prima dată?
M-aș asigura că nu se întorc. Acum… trebuie să știu să conduc o mașină, să opresc centralele, eliberez urșii din China, distrug barajele și… visez. Chiar toți? Hai doar o parte…

Și jocul. Șase povestioare a câte șase cuvinte.
1. Protecția animalelor e plecată la Mc’Donalds.
2. Solomon era înțelept. Regatu-i a căzut.
3. Anunț croitorie: Coasem golurile din memorie.
4. Gripa nu afectează vulturi. Doar găini.
5. Noaptea vezi mai departe. Vezi stele.
6. Joke of the day: Suntem liberi.

+ update: 7. Zeus se îneacă. Caron îl salvează.

Update 2: Leapșa merge la cine vrea. Iora, Izel, Răzvan. Oricum nu o să mă mai arunc pe lepșe înfometată, m-am plictisit de ele. Le voi lua de acum înainte doar pe cele cu dedicație și pe cele care mi se par interesante. Cât despre joculeț, e dificil și amuzant în același timp. Aș putea spune că zboară spre cei trei menționați mai sus plus Oana. Acum, nu vă oblig, dar sunt curioasă ce vă debitează mintea. Sunt conștientă că Oana se poate să nu aibă timp, îmi văd părinții și trag concluzii. Dar dacă vă vin idei, așa, când vă spălați pe dinți sau mai știu eu ce faceți, împărtășiți-le și nouă.

Mă întrebam AZI – nu mă mai miră coincidențele astea, da, m-am obișnuit – de unde încep lepșele. La fel cum mă întrebam de unde provin massurile idioate, gen „este un adevăr că nu îți poți atinge toți dinții cu limba.” Și se dovedește că poți. Ei, de la cineva tot trebuie să pornească și dacă nu cumva există fundația „Leapșă pentru blog” atunci acel cineva trebuie să fie un oooom. Ok, e duminică, nu vă așteptați la revelații din partea mea.
Izel a creat o leapșă și nu, nu este cea mai dementă ever.
Păi să începem.

1. Ce ai face să salvezi lumea ?
Voi scrie cărți și cu banii câștigați voi dezvolta țările sărace. Și după ce e rezolvată problema cu Fâșia Gaza găsesc o soluție referitoare la energie și poluare și la educație și la multe alte lucruri până ajungem la statul utopic… mă rog, aproape utopic. Vise vise. Mă axez pe prima parte.

2. Vrei să ai copii ?
Da. O fată de preferat. Sau doi frați, fată și băiat, băiatul să fie mai mare.

3. Şi suporţi ideea de a suprapopula planeta ?
Nu. Există destui care fac umbră degeaba. Există oameni competenți și oameni incompetenți. Știu destui din a doua categorie. Ei la ce folosesc??

6. Când ai fost în parc ultima dată?
Cătă ar râde dacă ar afla. Poate când am trecut printr-unul ca să iau pâine.

7. Te-ai aplecat să iei hârtiile de pe jos?
Da. Nu am reumatism.

8. Crezi în extratereştrii ?
Sunt atâtea stele în univers și atâtea planete în jurul lor. Cât de greu poate fi ca măcar una să aibă condiții optime??

9. Crezi că Iisus a fost un marţian ?
Nu.

10. Ce crezi că te aşteaptă în lumea de dincolo ?
Spiritul meu liber și cunoaștere.

11. Badea-Oreste-Ciutacu sau Cabral-Diaconescu-Guţă ?
Guță??? Diaconescu???? Hai măi:)) Senzațional, în direct.

12. Bush sau Obama ?
Obama. Lasă-l să fie negru, dacă e bun. Și MJ era bun :-<

13. Nemira sau Rao ?
Nemira. Unde e ASOIAF și DUNE :>

14. E cea mai dementă leapşă ever ?
Nț.

Zboară, leapșă. Înmulțește-te și umple blogurile. Du-te la Magykhurin, du-te la Iora, du-te, du-te peste tot!

Știți că azi e 11 septembrie? Ei, nici eu nu știam până nu i-am dat comentariu Iorei. Și cu ocazia asta am citit ce am găsit pe Wiki despre chestia asta. Și știți ce m-a amuzat cel mai tare – dacă la așa ceva te poți amuza. Ei, când nu ți se întâmplă ție, când ești spectator… și când e vechi de opt ani de zile, da, te poți amuza. Sau mă pot. Mă rog.

Ei, a fost faptul că al patrulea zbor, zborul United Airlines numărul 93, a cărui ţintă finală se presupune a fi fost fie Capitoliul Statelor Unite fie Casa Albă, s-a prăbuşit lângă localitatea Shanksville, Pennsylvania la 10:03 a.m. Mno, eu mă refer la Pennsylvania. Looks like the Monster. IT, you know. Au trecut în momentul acesta, 8 ani, trei ore și 20 minute de la acel atac. Deci mai sunt 19 ani până să reînceapă ciclul. Ieee, IT.

Nu au căzut piramidele și au căzut zgârie-norii.

Astăzi postezi primul act. Mâine al doilea, poimâine al treilea și tot așa. Bineînțeles, dacă le termin. Pentru cea care mi-a propus să fac articolul ăsta, primul act nu o să fie prea interesant – ea apare în al doilea sau chiar al treilea, dada – dar ce să-i faci, o zi începe cu începutul.

P.S. – Mulțumiri pentru titlu

Windows is starting up… – Tragedie în câteva acte

ACTUL I

(O cameră luminoasă bine mobilată, ușă în fund și în față două ferestre mari. Două birouri.)

Scena I

MAMAIA, încântată nevoie mare, intră în cameră cu tava cu mâncare și o pune pe primul birou; SILVANA încă în pat, cu plapuma peste față.
MAMAIA (punând tava pe birou): Trezirea! Trezirea! Ce e azi?
SILVANA (pe un ton aproape nervos): Apocalipsa! Paișpe’ septembrie!
MAMAIA: Vai, nu spune așa. Mănâncă până nu se răcește mâncarea.
SILVANA: Abia ai pus-o pe masă!
MAMAIA (culegând papucii de pe jos): La ce oră începeți?
SILVANA (ridicându-se din pat și deschizând PC-ul): La doișpe’.
MAMAIA: Ooo, ce devreme. Trebuie să pleci la unșpe’. Grăbește-te, mai e puțin și trebuie să pleci.
SILVANA (benoclându-se la ceas): Este… nouă și patruzeci și patru de minute.
MAMAIA: Ai, ai, ai. Ce repede trece timpul!

Scena II

SILVANA (fugind ca un gușter prin casă): Unde sunt pantalonii ăia trei sferturi?
MAMAIA: Care?
SILVANA: Ăia pe care nu îi mai găsesc de două luni. Pe care i-am luat la Vâlcea.
MAMAIA: Nu știu, caută-i, trebuie să fie pe aici.
TATAIA (bătând ceremonios în ușa deschisă de la sufragerie, cu o față de nevinovat întipărită pe față): O-hooo, permiteți-mi să îmi scot pălăria în fața voastră. Ce mai face nepoata mea elevă în… Tud… Va…vi… ah, că îmi scapă! Cum îi spune?
SILVANA: Vianu.
TATAIA: Aha… Vianu, da. Și ce faceți dumneavoastră?
SILVANA (țipând din încăperea alăturată): Îmi caut blugii!
TATAIA: Aha. Și… aveți nevoie de fonduri?
SILVANA: Întotdeauna e nevoie de fonduri.
TATAIA: Și cam cât credeți că… ar umple… pușculița…
SILVANA: 10 lei pentru început.
TATAIA: Ze-ce lei? Păi… să vedem. Cinci, șase, șapte… opt, cincizeci, aș! Uite aici o bancnotă de zece.
SILVANA (țipând din fugă): Mulțumesc!
TATAIA: Eu vă spun la revedere, trebuie să mă întâlnesc cu profesorul de istorie în parc peste… trei minute.
SILVANA: Te-ai împăcat cu el?
TATAIA: Da, de unde? I-am împrumutat o carte mai demult și merg să mi-o dea înapoi. Când eram eu la seminar și ne împrumutam din când în când cărți unii altora… niciodată, mă auzi, nici-o-da-tă nu s-a întâmplat să păstreze unul din nou vreo carte. Și acum să îți spun o vorbă. Era un om care avea o bibliotecă impresionantă la el acasă. Dar avea un… îi spui defect, îi spui altfel, cum vrei tu. Deci avea un defect: nu împrumuta niciodată cărți. Și într-o zi vine la respectiv un prieten. Dă-mi și mie cartea asta, dă-mi și mie. Și el zicea mereu nu. Știi de ce? Pentru că biblioteca lui era formată din cărți pe care nu le-a mai dat niciodată înapoi. (Bătând-o pe umăr) Hai că eu te las că deja am întârziat. Ană, când vii acasă?
MAMAIA: Când o să pot, ce mă freci la cap atâta?

Scena III

MAMAIA: Ce iei?
SILVANA: Metroul. La Brâncoveanu mă întâlnesc cu niște tipi slash tipe.
MAMAIA: Cu cine?
SILVANA: Cu două surori, Antonia și Cosmina, cu o fată care a fost cu mine în unu-patru, Ioana, apoi cu un tip Cătălin cu care vorbesc mult pe mess și cred că mai vine un băiat, prieten de-al lui. De la Victoriei o luăm prin parc. Putem să o luăm și cu o sută treizeci și unu, dar e mai frumos prin parc.
MAMAIA: Și cât faceți până acolo?
SILVANA: Patruș’cinci de minute.
MAMAIA (privind cu un ochi critic): Nu îți stă bine cu părul așa în toate părțile. Prindeți-l într-o coadă, aici, sus. Arăți neîngrijit. Ai făcut o mare greșeală să nu ți-l prinzi când ți-ai făcut buletin. Leagă-l… dă-mi să te ajut.
SILVANA: Lasă-mă, nu vreau să îl prind.
FLAVIA (intrând grăbită în sufragerie cu o pereche de blugi în mână): Nu, nu, nu. Lasă-l așa. Pune placa în priză.
SILVANA: Știi unde sunt blugii trei sferturi?
FLAVIA: Ia-i pe ăia noi ai mei.
SILVANA: Ăia pe care ne-am certat ultimele trei săptămâni?
FLAVIA: Da, ăia. Mă lași să intru pe mess la tine?
SILVANA: Ținând cont de circumstanțele actuale, de starea războiului din Irak, de soarele de afară, de casca…
FLAVIA: Zii odată!
SILVANA: Da!
FLAVIA: Fă-ți părul.
SILVANA: Dar îmi place așa cum e.
FLAVIA: Fă-ți-l când îți spun că mi-a venit o idee.
SILVANA: Ai văzut cerceii?
(Tăcere.)
SILVANA: Ai văzut cerceii? Azi, te rog!
FLAVIA: Ai puțintică răbdare. Ăăă… nu, nu i-am văzut. Nu ți-i lua.
SILVANA: Curat…

Observ că ceea ce văd în dreapta cu ”Ce citesc acum” este aproape inutilă din moment ce abia mă apucasem de Machiavelli când fac rost de CARRIE de SK și o devorez fără, desigur, fără să schimb imaginea. Pe lângă asta am mai făcut rost de la Alexandra de niște cărți cu Henric al IV-lea al Franței și, evident, s-au băgat în față. Plus alte două cărți de Francois de Motteville – MEMORII DESPRE ANA DE AUSTRIA ȘI CURTEA SA. Hihihi >:)

Când a început oare pasiunea mea pentru Franța?? Cred că atunci când am dat de CAVALERII PARDAILLAN de Zevaco. Și am așteptat timp de aproximativ un an ca să găsesc ultimele cinci cărți :|. Și cam tot pe atunci a început și cea pentru Italia care, ce-i drept, pe lângă Franța abia fumega. Și că veni vorba, Borgia a fost minunat . Chiar dacă am auzit – citit - comentarii negative referitoare la film, având în vedere că este primul film cu Borgia peste care dau, nu îmi permit să critic nimic. Ei, ar fi fost câte ceva care ar fi putut să dispară, dar în orice pădure există buruieni. Mie mi-a plăcut

Și chiar m-a surpins că Magykhurin a stat până la ora 1 ca să îl vadă )

P.S. – Azi – acum 437 de ani – încă se masacrau hughenoții. Și va mai ține încă cel puțin 3 zile. Ce fascinație morbidă pentru un asemenea lucru:|. Dar bănuiesc că sunteți la fel, dar în alte împrejurări. Și mă întreb care franțuz poate să spună că istoria țării lui e ”nașpa”??

Și încă ceva. Am uitat o chestie din clasa a 8a și mă șochează ). Adică mi se pare ceva destul de important încât să merite să fie păstrat în cutiuța conștientă măcar 6 luni. Măcar. Își mai amintește cineva de ce era eu să nu mai fiu șefa clasei?? Ceva cu Badea?? Hă??

In alergatura asta nebuna dupa joburi, am parte uneori si de interviuri ciudate sau poate ciudat nu e cuvantul chiar potrivit, dar oricum am avut cateva peripetii pana acum. Daca stau sa ma gandesc bine as putea face un job din asta, mersul la interviuri  Experienta am destula, intrebarile si cum decurge un interviu stiu prea bine, desi mai raman din cand in cand uimita de tehnicile de recrutare din ziua de azi. Dar nu asta vreau sa va spun, ci sa va povestesc peste ce am dat.
Zilnic am programul de trimis cv-uri, de vorbit la telefon cu oameni, ce sa mai , mi-am mutat biroul acasa. Sunt zile in care am noroc si sunt zile in care nu fac mare lucru. Si intr-o zi cu soare, in timp ce cautam pe site-urile astea de recrutare sa vad ce a mai aparut nou in materie de joburi, dau peste un anunt : asistent manager, blablablabalbala, salariu 1000-1500 EURO  Vad bine?!?? Imi zic in sinea mea ca sigur e ceva dubios cu jobul asta si trec mai departe. Imi statea gandul insa numai acolo, oare o fi , oare nu o fi ? Am zis hai sa risc sa vedem ce se intampla si am trimis cv-ul. A doua zi primesc un telefon de la firma de recrutare sa stabilim o ora pentru un interviu. Imi zice femeia in mare cam despre ce e vorba, imi da adresa si stabilim intalnirea pentru urmatoarea zi. Deja incepeam sa imi fac ganduri: sa ma duc? sa nu ma duc? daca o fi vreo agentie din asta care e fatada pentru trafic de oameni? daca..? si cu parca se plimbau pe o barca. Imi iau inima in dinti si ma hotarasc pana la urma sa merg. Vine si ziua cu pricina, ma pregatesc, imi perii blanita si plec. Pe drum, aceleasi ganduri. Ajunsesem chiar in fata hotelului ( ca acolo aveau birourile cei de la firma de recrutare ) si ma gandeam sa nu mai intru.  Inima imi era cat un purice cand am pasit in birou. M-a intampinat o domnisoara draguta care m-a poftit in sala de sedinte si m-a rugat sa mai astept. Acolo mai era o fata care astepta si am aflat ca vor mai veni inca 6 persoane. M-am pus pe asteptat si pana intr-un final a ajuns toata lumea. Am dat teste, m-au pus sa imi aleg un subiect de discutie din cele 4 disponibile si  apoi sa prezint in limba engleza. Ma simteam ca la BAC la examenul oral de la engleza dupa ce trasesem biletelul norocos cu subiectul. Toata treaba a durat cam 2 ore jumatate, timp in care simteam ca o sa imi ramana fundul pe scaun. Deja intepenisem si nu mai aveam rabdare sa stau. La finalul “interviului” ne anunta doamnele ca ne vor suna daca suntem alese si ca nu ne pot da mai multe detalii despre companie, aceasta fiind o conditie impusa de angajator. Cerintele jobului erau unele pentru asistent manager, insa lucrai de acasa. Hmm, ce treaba e asta? Deja mi se parea si mai dubios. Numele companiei nu il stiam, lucram de acasa si castigam 1000 euro. Astia-s nebuni. NU se poate asa ceva, e imposibil. In gandul meu: hai sa fim seriosi! lasati glumele si ziceti repede in ce tara ne duceti la produs?

Au trecut zilele si gandul mi s-a luat de la jobul minune, pana intr-o dimineata cand primesc un telefon de la aceeasi firma de recrutare sa ma anunte ca am fost selectata pentru un al doilea interviu direct cu angajatorii. Buun. Hai totusi sa ma duc si la asta , macar aflu numele angajatorilor. Acelasi ritual , pregatire, intrebari, indoieli si bineinteles ajung iar in sala de sedinte. Ma simteam ca la un concurs cu 3 usi, numai ca aici puteam alege o singura usa. Oare ce se afla in spatele usii no. 1? Si am aflat. Au aparut doi domni, unul mai in varsta si unul mai pe la 30 de ani asa, ambii londonezi domle. Le-am spus londonezi pentru ca ii invidiez pentru accentul lor, as vrea sa pot vorbi si eu cu accentul ala. Cand au inceput sa ne spuna despre ce e vorba ( p.s. mai erau inca 8 fete care trecusera de teste) ma rugam sa nu ma aleaga. Era vorba despre o companie care lucra cu bancile din Romania si nu numai. Recuperatori. S-au apucat oamenii sa explice tactici de lupta, sa ne arate echipele lor de musculosi si sa ne asigure ca vom fi mereu in siguranta atunci cand se desfasoara o actiune. Eram cu ochii cat cepele si deja incercam sa imi controlez reactiile sa nu vada ce fata am. Eu ce ar fi trebuit sa fac? Sa fiu translatorul, sa merg cu domnul director la oamenii aia care au de dat bani ( si aici nu vorbim de 3 mil de lei ) si sa ii spun : da-ne banii sau iti luam tot ce ai in firma la momentul asta! Pfoooaaaiii! Imi venea sa ma ridic si sa fug cat vad cu ochii. Totusi am stat pana la sfarsit si am ascultat cu cata pasiune vorbea omul ala de slujba lui. Situatia era cam asa : musculosi, masini negre, tactici de recuperare, plimbari multe prin tara,  telefoane primite la orice ora din zi, plimbat cu masina doar cu barbati, poate chiar batai, ajuns pe la stiri etc. Cine stie?  Cred ca n-am nimerit bine. Ma mir si acum de ce oare naiba m-am mai dus la interviul ala. Au dat raspunsul pe loc, eu nu am fost aleasa. Cred ca in viata mea nu am fost mai fericita ca nu m-au ales pentru un job. Acum eram la plimbare cu o masina neagra, parcam in fata unei firme mari, imi deschideau usa niste musculosi armati sau faceam misiuni de supraveghere Puteam apoi sa imi zic marmota de gherila

Data viitoare poate va povestesc cum am dat interviu pe holul de la receptie, in timp ce pe langa mine se perindau angajatii firmei : unii mancau, altii povesteau ce au facut in weekend si eu raspundeam la intrebarea : ” Unde te vezi peste zece ani? ”  Si apropo de asta care e intrebarea voastra “preferata” atunci cand dati un interviu pentru un job?

… la articolul de pe blogul lui Izel, adică ăsta. Nu mă mai lungesc și vă întreb, voi ce ați face dacă, să spunem, peste 3 zile ar veni sfârșitul lumii?

Și, dacă vreți, ascutați și asta, e veche, dar eu abia acum mi-am dat seama că îmi place deși am mai ascultat-o de multe ori.

Născută în aceeași zi, aceeași lună, același an, se prea poate ca la interval de cel mult jumătate de oră. Fobie cu gândacii, dar trecem peste asta:)) Silvana și Izel >:D<

Update after 30 seconds: alias Izell

Soare…

Deschid ochii, ma uit la ceas. Imi sopteste ca e ora 8 si 15 minute. Dupa o scurta vizita la baie, imi prepar o cafea. “Cafea” e o denumire generica, licoarea fiind, de fapt, ness cu miere si lapte… il servesc langa un pahar cu apa plata, de fiecare data.

Deschid geamul, inspir lumina cuminte si aerul proaspat…

Liniste…

Dubios de liniste…

Azi chiar m-am trezit bine, fara ca vreun vecin sa bocaneasca, fara sunete de bormasina, fara zgomotul masinii de gunoi, fara latrat de caine…

Astazi va fi o zi frumoasa.