Astazi, pe la ora 18.00, ma întorceam acasă cu metroul de la Unirii spre Militari.

Trenul era pe cale sa se oprească în stație (Lujerului), ma îndrept spre ușă. În fața mea se ridică o femeie și lasă ziarul pe care îl citea să-i cadă din mână. Gestul era aproape teatral. Facea asta cu foarte multă lejeritate. Se simțea perfect normal, ca și cum ar fi fost o regula știută de toți; după ce ai terminat de citit amărâtul de ziar, îl arunci pe jos, va veni altcineva să-l strângă. Bine, nu e vorba de un sentiment de furie, nu dai cu știrile de seară de pereți, ci mai degrabă te ”desparți” recunoscător de foile mâzgălite care au îndrăznit să te pună la curent cu cele mai noi întâmplări. E un fel gingaș și inocent de a te desparte de un lucru. Parcă n-ai vrea să-l lași, însă nici nu poți suporta o asemenea povară.

Fără să clipească măcar, trădând vreo remușcare pentru fapta săvârșită, persoana își continuă drumul și se așează în fața ușii, aștepta să coboare.

Iau bietul cotidian de pe jos și il întind ”doamnei”:
- Nu vă supărați, ați pierdut ziarul, spun eu.

- A….nu, lăsați-l, nu-mi mai trebuie.

”Am înțeles, nu mai ai nevoie de el, dar chiar trebuie să îl lași în felul ăsta,  pe unde vrei dumneata?” zic eu în gând,

Am așteptat să ies din metrou, eram chiar în spatele ei când i-am aruncat ultimele vorbe:

- Vă mai întrebați de ce e gunoi la metrou? Așa vă comportați civilizat?

Nu mi-a mai răspuns, a plecat grăbită spre ieșire.

Eu am pus acel ziar într-un coș de gunoi aflat la maxim un metru distanță de locul din care coborâsem, un nimic de metru!

Oare nesimțirea poate fi măsurată în vreun fel? Putem spune ”e o nesimțită de un metru și jumate’ “? Păi de ce? Păi mai avea un metru până la coșul de gunoi, un pas și câțiva centimetri. Din câte imi dau seama, unii oameni abuzează de nesimțire într-un fel foarte profund, aproape nepermis. Nu se plătește pentru ea, deci folosim cât putem, până crăpăm!

Eu cred că nu trebuie să fii absolvent de facultate pentru a învăța faptul că fiecare lucru își are locul lui. Gunoiul merge în coșul de gunoi, că de-aia se numește în felul aceasta și nu ”coșul de deasupra de gunoi/de pe lângă gunoi”. Arunci pe jos o dată, de două ori, de zece ori, dar până la urmă îți dai seama doar văzându-i pe alții că nu faci un lucru corect. Auzim cuvântul ”eco” peste tot. Ce naiba o mai însemna și asta? În primul rând se spune că nu avem voie să poluăm mediul, nu e al nostru, nu e un bun public. În al doilea rând, înainte să arunci gunoiul la coș și șă arăți că ai bun-simț, poți să te forțezi să îți dai seama și ce fel de reziduu depui în cutia aia verde. Deja devii civilizat. O fi plastic, o fi hârtie, o fi sticlă, o fi altceva? În cazul în care ai posibilitatea, vei ajuta la trierea gunoiului, pentru a fi reciclat cu mai multă ușurință.

Ei bine, asta am avut de spus. Am prezentat un fapt care mi s-a întâmplat și nu vreau să arăt cât de al naibii sunt eu că m-am dus la acea persoana și i-am spus că nu a procedat corect. Nu cred că am făcut ceva deosebit, ci am acționat cât se poate de normal. Mai avem mult până departe, și dacă cineva nu vrea să se schimbe poate că are nevoie de un imbold, o vorbă bine pusă.

Schimbarea vine din interior. Vrei să schimbi ceva, începe cu tine!

Sursa foto: http://jospalaria.files.wordpress.com/2009/04/p1060014.jpg

No Big Love for Mormon Clothes Swap.

Really, I was just jonesing for this coming weekend’s SCORE! Pop Up Swap at 3rd Ward, a freebie-for-all orgy of unwashed hair and hipster haul I kind of can’t wait for. But lo! While scouring the New York City Freecycle site, I came across an uptown, a very very uptown, an Inwood-may-as-well-be-the-North Pole uptown clothing/goods exchange at the Church of Jesus Christ of Latter Day Saints. Here’s a review of the scene…

PEOPLE
Cherub-faced, boy-men missionaries in navy suits wandered the hallways in packs of three. In the gym, casual laymen manned the welcome booth as serious-faced local women stuffed shopping carts with items. At 11:30 am, 2.5 hours after kickoff, it was a thin turnout.

PLACE
Yes, Jizzy Chrizzy was seriously in effect at His hulking house on Riverside Drive, with God portraits flanking the hallway/lobby silently intoning “Swaaaap. And don’t siiiiiin.” The gym, swap central, was comfortingly secular. Inwood itself (Dyckman St. stop on the A train) was gorgeous, smelling green leafy after a night of rain, populated with a mix of old school and trendy shops. (Last summer, I ate a daunting but delicious meal at Dominican haunt, Albert’s Mofongo House.)

THINGS
Generally, slim pickings. Mostly old and beat up bounty with an emphasis on clothes and kid stuff. The headline don’t lie, I couldn’t find a Mormon Temple Garment. (Maybe there is no God.) Instead I took a wool J Crew sweater. I donated: a bag of clothes, 5 cds and 3 books. It would have been more, but dang, that’s a lot to carry on the train (1.25 hours from Queens!).

JUDGE SWAPNER’S VERDICT
Maybe I’m still shaking off my Catholic roots, but the event made me feel kinda sad and even guilty. This wasn’t a Cool Kids fun fest with chic sponsors and “curated” sections, but a no-frills charity day for the needy. I am still berating myself for taking a sweater. Would I go again? Yes, if my give away pile was growing in my closet and I had a free morning and lots of reading to do on the train. Would I anticipate netting kitschy treasures and jaw-dropping designer finds? Nope. Because even if they were there, I’d probably leave them for others.

*POP!*

Ieri, 12 noiembrie 2009, la Crowne Plaza Bucharest Hotel, a avut loc Green Conference, o sesiune de discuții ce si-a propus să dezbată subiectul responsabilității companiilor față de mediu și integrarea acesteia în cultura practică de zi cu zi. Organizatorul acțiunii a fost Evensys, cu sprijinul British Embassy Bucharest.

Green Social Media a avut loc la finalul dezbaterilor și a constat în workshopuri care au avut drept scop promovarea curentului Social Media printre organizațiile care doresc să-și înbunătățească imaginea prin derularea de proiecte verzi.

S-a vorbit despre avantajele oferite de Social Media, identificarea și relaționarea cu influențatorii mediului online, implicarea comunităților cu ajutorul Twitter sau promovarea cauzelor pe Facebook.

Cristian Manafu, Managing Partner al inițiativei, s-a referit la dimensiunea rețelelor sociale și la modul extraordinar de rapid în care se dezvoltă. De asemenea, a împărtășit viziunea sa despre  strategia pe care companiile ar trebui să o abordeze în comunicarea socială.

Bobby Voicu, de la FTW Media, a conturat profilul influențatorilor din mediul online. Aceste persoane sunt active, de încredere, implicate, au empatie și sunt recunoscute ca specialiști în domeniul lor de activitate. Potențialii influențatori se identifică cel mai des pe forumuri, bloguri sau pe grupuri de discuții.

Alexandru Negrea este freelancer și blogger (http://buddha.voce.ro/). El a discutat pe seama colaborării dintre ONG-uri și bloggeri. În opinia lui, formatorii de opinie au un potențial uriaș în transmiterea unui mesaj publicului potrivit.

Adrian Ciubotaru, de la Tweetika, consideră Twitterului drept o unealtă foarte importantă în atragerea sprijinului comunităților. Această rețea socială se extinde rapid în fiecare zi și este un mod foarte ușor de comunicare și relaționare în mediul online.

Adrian Soare a făcut o prezentare despre ”causes” pe Facebook, începând de la partea tehnică, până la cea de calitate și atractivitate. Un ”cause” cu adevărat important ”trebuie să conteze” iar inițiatorul potrivit este acela care se găsește în contact și comunică cu voluntarii în orice moment.

Surse foto:

http://www.greenconference.ro/images/titluri/GreenSocialMedia.jpg

http://www.greenconference.ro/images/files/GreenBox.jpg

Worm up to slipper maker Esther Nijdam

While most get sucked in the e-muck of Perez or Facebook or YouTube, I age gracefully trolling websites about worms — glorious, segmented, slimy worms. Among my fave sites is brillz blog Red Worm Composting, from which I swiped the above pic on awesome post “Interesting Gift Ideas For Worm Fanatics.” Yes. You now know what to get me for Jizzy Chrizzy’s bday.

I love worms. I have two bins of worms transforming food scraps into “black gold” that I put on my plants. Over 2000 earthworms eat, sleep, poop, and make worm bebes doing the worm nasty in my apartment. It’s called vermicomposting, an eek-o chic way to deal with waste…

Here’s a lil something about worming. It’s the first in an Apopcalyptic confessional series about composting with worms. Enjoy!

As the worms turn. Food scraps become fertilizer!

A DIRTY GIRL: I AM WORMAN

I have worms. Lots and lots of worms. Thousands of them, kept in ventilated Rubbermaid bins in my garage, which when held in clumps look like brains made from writhing spaghetti. I feed my worms rotting garbage. I harvest their microbe-rich feces. The technical term for it is “vermicomposting,” but we could easily just call it digging in worm shit. And digging it, you dig? It’s the shit!

You wouldn’t expect it of me. I’m that hot girl you are always looking at on the subway. No really, I am! The one with black (plus some premature, crinkly, pubey white) hair and the size-order toes (no freaky long second one) and not much boobs, but that’s okay, because boobs can be trashy and/or distasteful, especially in tank tops, which I often wear (I love a breeze on bare pits, don’t you?).

Before you start gagging over the worms, get over yourself. True, earthworms (nerd name Eisenia fetida) are not exactly cute, because they don’t have the too-big eyes and bulbous heads that make Sanrio characters irresistible. Worms are blind, and they don’t have heads. They have a mouth end, which is difficult to distinguish from the butt end, which opens the floor up for butthead/head-in-your-ass jokes but not contented, googly sighs of adoration. Still, they’re benevolent creatures who turn food scraps into “black gold” for the earth. They’re the good guys.

(Not so with tapeworms, which I had the misfortune of hosting in my intestines, after spending several months in the Philippines as a toddler. I don’t remember much about it, just squirting out what I thought was a poo at my parents’ home back in Queens, only to have my grandmother scream and pluck from the toilet — two fingers! — a squirming, writhing cord.  In my memory, it resembles “Sesame Street’s” orange and red-striped worm celeb/Grouch-sidekick, Slimey. In Google images, it more accurately resembles a ghostly white, segmented horror of doom. ZOMG.)

I love the worms. I love raking through their muck with what famed Worm Woman Mary Appelhof (from whom I purchased my first worm bin online, RIP, now food for worms) calls a Worm Fork, which is really just a hand hoe, which really just sounds like what they called this girl in high school who supplied five-fingered affections to boys on the concrete steps behind school.

Speaking of that, did you know that earthworms are hermaphrodites? (And no, Jamie Lee Curtis is NOT a hermaphrodite. Let her be, already!) They have ovaries and testes and lie all over each other swapping boy and girl juices not unlike humans. Cocoons, where worm babies come from, are formed in the clitellum, the thickened gland with the pervy sounding name that spans a worm’s circumference the way an elegant fur muff might shield your hands from cold.

Is my hotness and all of this worm sex talk turning you on?

Diarrhea!

Ha, ha. That word’s always better than a cold shower.

There are many ways to vermicompost: in bins, in stacked trays, in the soil, indoors, outdoors, inside out and round and round. There are many ways to do it wrong, committing mass wormicide. I’ve had worms rot in a stinking anaerobic mess of too-much food waste, I’ve had them dry to crispy curlicues after mass escapes.

Still, that’s all behind me now. I got my second worm bin free on craigslist last year, knowing full well cheap worms are hard to find when you don’t have a horse manure pile, which I don’t here in Queens, though the scraggly mutts on my block do their Mr. Ed on my patch of a front yard, pinching wet loaves stippled with rice-and-beans and chicken fat. (By the way, I am looking for someone who specializes in leaving flaming bags of doggy-do on the front steps of irresponsible dog owners. If you know of one, please drop me a line.)

In the two years I’ve been vermicomposting,  I’ve become something of a pro at this, and god, don’t think I don’t dream of going pro at this. My theme song would be “I Am Worman, Hear Me Roar” and I’d march around the stadium to wild fans whacking worm-shaped thunder sticks emblazoned with my name.

“Worm-an! Worm-an!” they’d all chant.

I’d step to the mound/midline/net and raise a humble hand, and after belting out the national anthem begin to talk into the mic, telling them all my adventures with worming: the red mite invasions, the foodscraps I’ve saved, the secret files I have shredded to pad the ecosystem (bedding, it’s called), the underaged sk8r bois on my block I have tried to seduce: “Hey guys, want to see my worms? Come closer, closer…”

Until then, I’ve just got this column to confess to.

And I’m just worming up.

*POP!*

Tara lui Andrei punct ro” este primul program de responsabilitate sociala care permite unui numar nelimitat de oameni sa interactioneze, sa comunice, sa se informeze si mai ales sa schimbe in mod concret lumea in care traiesc.

O tara in care indiferenta este inlocuita de curaj si implicare. O tara in care oamenii iau atitudine fata de tot ceea ce ii inconjoara si inteleg ca azi este momentul pentru a ne schimba viitorul.

Andrei ne trimite un apel din viitor tuturor celor care vrem sa participam la aceasta schimbare. Acum si Aici. In Tara lui Andrei. Locul pe care il cautai, pe care il asteptai, tara oamenilor carora le pasa.

Ia-ți și tu un banner ca al meu !
Arată-ne că-ți pasă !
Intră pe ”http://www.viatadupacolectare.ro/resurse/sustine-campania”

È un’atmosfera magica quella che avvolge il mondo delle spezie.

I profumi e i sapori di queste essenze trasformano i piatti più semplici in un veicolo capace di condurre la nostra fantasia in luoghi esotici e lontani, tra bazar colorati e suoni orientali.

Molto spesso si tende a confondere le spezie con gli aromi, entrambi profumano, insaporiscono e colorano, ma non sono la stessa cosa. Le spezie sono le sostanze ricavate da alcune varietà di piante aromatiche, di cui si utilizzano diverse parti a seconda della spezia che si desidera ottenere: la corteccia, i bottoni floreali, gli stami o i semi e le radici.

Gli aromi, o erbe aromatiche, sono le erbe o le verdure (foglie e steli) coltivati generalmente negli orti ma presenti anche allo stato selvatico. Alcuni esempi di aromi sono il basilico, il timo, la maggiorana, il rosmarino, la salvia, ecc.

Le spezie hanno un’altra fondamentale caratteristica: ogni spezia ha uno o più potere medicale. In questa rubrica ci occuperemo di raccontare le caratteristiche di alcune tra le spezie più conosciute e qualcuna un po’ più lontana dalla nostra tradizione.

Ecco alcuni esempi di spezie non sempre utilizzate

Cannella

Si ottiene dalla corteccia di un albero simile all’alloro, tagliata in fasce ed essiccata al sole. Con questo procedimento si ottengono le piccole canne di color dorato, molto aromatiche che tutti conosciamo.

La maggior parte della cannella proviene dallo Sri Lanka.

L’uso culinario riguarda in prevalenza le prestazioni dolci come marmellate, torte, frutta cotta; in India e n Medio Oriente la cannella è utilizzata anche su piatti di riso e carni.

Curiosità:

in polvere è messa sopra gli spiedini prima di essere cotti

la cannella derivata da una pianta di 25-30 anni di età può essere utilizzata per curare l’asma, i dolori mestruali e per alzare la pressione

la radice della pianta di cannella ha proprietà balsamiche per alleviare i disturbi del raffreddore

la cannella a stecche deve essere tolta dalle bevande prima che esse siano servite.

Citronella

Immagino che molti abbiano sentito il profumo di citronella, fresco e stimolante come quello degli agrumi. L’olio essenziale si ottiene per distillazione di tutta la pianta, coltivata soprattutto nell’isola di Giava e nell’America Centrale.

Curiosità:

le foglie in infuso hanno il poter digestivo e di far abbassare la pressione

se avete i capelli grassi, aggiungete 5 gocce di essenza nel flacone del vostro shampoo abituale

aggiungere 2 gocce di essenza per ogni bicchiere di detersivo per i piatti, otterrete oltre ad un gradevole profumo, un effetto disinfettante e antisettico

ottimo rimedio naturale contro le zanzare attenzione che il gatto non apprezza molto il profumo di citronella.

Cardamomo

È la terza spezia più cara al mondo, dopo lo zafferano e la vaniglia. È un baccello di circa un centimetro di lunghezza, di colore verde chiaro che contiene numerosi semi bruni o grigi molto aromatici e piccanti. Il cardamomo cresce nelle foreste tropicali dell’India del sud e dello Sri Lanka dove viene ancora raccolto manualmente

Curiosità:

i semi ricordano delle caramellino al limone e possono essere usate per rinfrescare l’alito

per smettere di fumare, mangiate dei semini e poi accendete la sigaretta … sarà orribile.

gli arabi lo usano anche per aromatizzare il caffè ha proprietà digestive.

Cumino

Trionfa nei piatti nordafricani e indiano , dove è onnipresente, ma è anche molto utilizzato nella cucina greca, turca e araba. Non è molto utilizzato in Europa. È una spezia antica e nobile, già menzionata nella Bibbia; la sua origine è nell’alta valle del Nilo, i romani la conobbero attraverso gli egiziani , e nel medioevo ebbe ampio successo nella cucina delle corti italiane.

Curiosità:

utile per curare la dissenteria

l’olio essenziale è stimolante dell’appetito e ha proprietà digestive.