La gestion est à la base l’action de gérer et d’administrer. Ce mot vient du latin « gestio » et apparaît dans la langue française dès le XVe siècle. C’est le fait d’administrer, de diriger une personne ou un bien de manière assidue. Il est facile de comprendre comment le terme gestion s’adapte au fait de diriger une entreprise ou une exploitation.

Il existe une myriade de formes de gestion dans le milieu commercial qui reposent notamment sur les fonctions traditionnelles de planification, de management, d’organisation, de direction, de co-ordination et de contrôle. Le rôle de la gestion dans ce sens concerne l’administration des ressources et leur productivité. Plus récemment, les gestionnaires ont introduit la notion des conditions de travail et leur impact sur la productivité.

Dans votre dissertation présentez quelques exemples de gestion telles que les notions suivantes ;

- La gestion agricole qui inclut les systèmes de production agricole aussi bien dans une approche économique qu’environnementale.

- La gestion des ressources qui comprend le personnel, le développement des ressources humaines, le financement et les installations.

- La gestion des programmes qui concerne les compétences et les méthodes relatives aux systèmes et a l’informatique.

- La gestion opérationnelle qui englobe l’utilisation des ressources humaines, matérielles et financières pour la réalisation des objectifs.

- La gestion stratégique qui inclut l’élaboration de la vision stratégique ou marketing, sa mission, ses objectifs, sa mise en oeuvre et son évaluation.

Votre commentaire bénéficiera d’une analyse comparative entre gestion et productivité. Indiquez comment la gestion est une fonction qui englobe toutes les ressources d’une entreprise ou d’une exploitation et vise à améliorer performances et profits.

De lene nu am scris înainte. Anyway, am fost la Sinaia cu clasa. Am stat la o pensiune în afară (Tranzit îi zice, 80 de lei pe noapte în cameră dublă, budă, apă caldă, teve, etc.) şi ne-am învârtit pe acolo.

Prima zi am petrecut-o urcând pe munte spre Stâna Regală, 1280 de metri înălţime. Urcuşul a fost greu dar frumos, e potecă dar am preferat să tăiem printre poteci. Oricum, pentru un gras ca mine e un vis, nu e la fel de solicitant ca o oră de sport dar se arde multă energie. Mi-era cam cald (understandable, doar eram tot în piele, credeam că avea să fie mult mai cald).

Sus am mers la o ciocolată caldă la cabană. Oameni buni, evitaţi cabana Stâna Regală. Sunt nişte scârbe. La început mi-au zis că nu mai au ciocolată caldă. Apoi am luat, şi ne-a dat bonul. Eram 24 deinşi, din care unii nu au luat nimic, şi au taxat 25 de băuturi. Eu a trebuit să strâng banii de la colegi, şi fiindcă nu-mi ieşeau banii pe bon m-am enervat groaznic. Mai ales că majoritatea deja porniseră. Diriga a trimis pe câţiva după ei, da’ în 10 minute nu a venit nimeni. Am dat şi eu în telefon, am zis “bă, veniţi imediat înapoi, cine v-a dat voie să plecaţi?”. Dup-aia mi s-a reproşat că m-am purtat prea ca un şef, eu le-am răspuns că sunt măgari. Şi sincer, cam aşa a şi fost. Responsabilitatea mea de casier presupune să ştiu sigur că toţi au dat banii (apropo, în final ne-am dat seama că ne-au ţepuit jegurile alea, a pus diriga bani de la ea). Oricum, m-am enervat crunt, că pentru lucrurile bune nu primesc nici o mulţumire, dar toţi au sărit la gâtul meu că m-am purtat prea autoritar.

Am coborât mai mult singur (de nervi, de) până m-a sunat diriga să mă opresc. M-am întins pe frumze şi m-am uitat la cer. Doi excursionişti pe care îi depăşisem au trecut pe lângă mine, m-au întrebat dacă mi-e rău, am zis de ce m-am oprit. Da’ înainte de asta i-am auzit “şi eu mă mirasem, mamă ce compresor are ăsta”. Am stat 10 minute până au venit ai mei şi am purces iar la drum.

A doua zi, casa lui George Enescu. Super faină, e ceva de mers da’ merită, e superbă. Şi Peleşul. L-am mai văzut o dată acum 10 ani, da’ e singurul palat regal pe care l-am văzut până acum şi pe care îl pot numi “locuibil”. Regele avea nişte gusturi minunate, foarte mult lemn. Da’ sunt convins că toţi îl ştiu. Nişte colegi au mâncat la Bonaparte sau cum îi zice, pe drumul spre castel. Când i-am găsit la gară le era rău. Eu am mâncat la Economat, lângă Peleş. Grozavă mâncare, recomand.

După asta, am fost la mănăstirea Sinaia. Din câte am auzit de la dirigă, mănăstirea a dat numele localităţii. E superbă, am aprins acolo nişte lumânări şi după ce m-am întors de acolo parcă mi-a mai trecut un pic supărarea. Asta pentru cine nu crede în Dumnezeu. Oricum, am luat trenul, întârziere juma de oră, era să ratăm legătura spre Buzău, da’ în cele din urmă am ajuns.

Şi acum scriu.

De pe vremea cand s-a deschis marele Economat al lui Vanghelie. La casa, discutie absolut normala:

- Buna ziua!

- Buna ziua!

- POS aveti?

- Incercati la raft. Aici nu avem decat guma si prezervative.

scrie alioda aici despre supermarketuri si m-am gandit sa va povestesc despre suuuuperminimarketurile lor.

cand am ajuns aici am constatat ca ne mai trebuie niste chestii, desi credeam ca in bagaju meu a intrat tot ce se poate. am iesit noi in primele zile, am mers pana la colt si l-am intrebat pe florar(da, florar) unde e cel mai apropiat supermarket. zice el cica la 200m, pe stanga. mergem noi, ajungem acolo si era un fel de.. cameruta cat o consignatie.. hm.. nu e bine.

oprim o baba si o intrebam hei babo, unde e cel mai apropiat supermarket.. si ne arata spre cameruta aia.. clar, ceva nu era in regula. dar.. continua baba: daca vreti un adevarat supermarket, mergeti la carfur.. noi ieeee. ne explica baba.. si ajungem la carfur. ce sa vezi..

carfuru lor=o albinuta=juma de economat=un sfert de mega image=o zecime de billa=3% din carfuru nostru!(am ajuns la 3% in urma unor calcule deosebite)

in fine, porma am cunoscut-o pe cristina care ne-a zis de colruyt.

asta e un supermarket foarte ciudat. in primu rand tre sa iei cel putin cate 2 din orice produs, ca altfel iti tranteste niste preturi pentru un singur produs despre care afli doar la casa. noroc ca suntem 2..

pe urma, nu au benzi la casa. cand ajungi, casieru(care sta toata ziua in picioare), incepe si iti pune produsele in alt carut gol dupa ce le scaneaza cu un pistol ca la metro. dupa ce ti l-a golit, carutu cu care te-ai plimbat pana atunci ramane pentru urmatoru client.. si tot asa. in felu asta fac economie de curent. si de bani.. adica sunt si ecologisti, si zgarciti.

ca sa intelegeti, intrati pe pagina lor si cititi de ce nu isi updateaza siteu in engleza!

si ieri la iesire am avut cea mai mare surpriza. dupa ce am facut niste multe cumparaturi, la casa am cerut 2 pungi. dupa ce ca s-a uitat urat nenea casieru, ne-a mai si zis ca nu are. cum sa n-ai 2 pungi?! nici macar una? nici macar una. nici cu bani?!? nici cu bani. nici de hartie?!?! nici de hartie.

lumea isi punea la iesire cumparaturile in pungi de acu 100 de ani..

si uite asa ne-am intors noi pana la camin cu multele cumparaturi lipite de corp si tinute cu mana. incercati voi sa va imaginati, daca n-am fost destul de plastic.

da gata, de az ne facem si noi ecologisti. si asa ma cearta dobre ca las lumina aprinsa..

imi tot zice sa ma gandesc la andrei..