BARTLEBY, EL ESCRIBIENTE

Hace poco leí un relato estupendo de Hernan Melvillle, Bartleby, el escribiente, traducido por Jorge Luis Borges (una buena edición es la de Siruela). Melville incluyó el relato en su libro The Piazza Tales,  de 1856, pero lo había publicado anteriormente, de forma anónima, en el Putnam’s Magazine, en dos números de la revista, en noviembre y diciembre de 1853, curiosamente la misma publicación donde ese mismo año -como veremos después- la crítica había machacado una novela anterior del escritor. Si tuviera que decidir si es el estilo de Borges el que contagia al protagonista del libro, o si es que el personaje de Melville es algo borgiano, preferiría no hacerlo. Conforme avanzaba en el relato me iba haciendo un retrato mental del escribiente, y -hay que ver, cosas de la vida- vine en acordarme de Javier Egea y de su biblioteca. Preferiría no hacerlo, pero voy a hablar del tema. Y es que existen ciertas semejanzas entre Melville y Egea, o entre el personaje de uno -el escribiente- y lo que podría haber llegado a ser un personaje de Javier Egea -El cartero de Quisquete, así lo llamaremos- si el poeta hubiera llegado a desarrollar con más constancia esa afición que tenía a narrar historias y escribir cuentos. Preferiría no hacerlo, pero voy a hablar de los personajes.

di Simona Maggiorelli

Klimt, Il bacio 1907

Tra originali “incursioni” nella musica classica, progetti di ricerca e di scrittura e un suo trio stabile, praticamente in ogni capitale del jazz, Enrico Pieranunzi ha trovato anche modo di tornare sulle strade del Nord Europa, per registrare Oslo un disco nato dalla collaborazione con il bassista norvegese Terje Gewelt. Un cd registrato nell’agosto 2008 negli studi dell’etichetta norvegese Resonant music che lo produce e che, con l’aggiunta della batteria di Anders Kjellberg, rinnova l’esperienza del primo incontro fra il maestro romano e l’allora trentenne Gewelt. «Tutto è cominciato nel 1990 quando andai per la prima volta in Norvegia- ricorda Pieranunzi -. Dopo alcuni passaggi in radio andai a suonare in un club per conoscere un po’ i musicisti locali. Gewelt racconta ancora di essere rimasto «scioccato» dal mio modo di suonare, così diverso dal loro. Quando ci siamo rivisti di recente è nato questo cd che è anche un curioso incontro fra Nord e Sud.
La sensazione, ascoltando il cd, è di una particolarissima sintonia fra voi.
Gewelt ha un bel suono ed è un basso da Trio con molta capacità di interagire con gli altri. Ma anche il  batterista è molto bravo.
I pezzi sono in parte suoi, in parte di Gewelt?
Lui ha scritto dei brani e ha chiesto anche a me di contribuire.  “Suspension Points” e “World of wonders” portano la mia firma.
Ma c’è anche una intensa suite, totalmente libera e improvvisata.
Amo l’improvvisazione integrale. E’ come creare in tre una breve pièce teatrale. Uno butta là una frase, un accordo, un motivo. Un altro lo riprende e lo sviluppa.  È liberatorio. Se suoni dei pezzi devi passare attraverso la mediazione dello spartito, che può essere frenante in situazioni così.  Nell’improvvisazione c’è un rapporto diretto fra il corpo e il sentire interno. Ti relazioni con la figurazione che l’altro lancia, la riprendi liberamente. Ti lasci andare all’altro,  con fantasia.
Dalla Norvegia ci aspetteremmo una musica un po’ cerebrale, molto fredda. Jazzisti come Jan Garbarek, invece, ce ne hanno fatto conoscere anche un lato  poetico.
Il jazz è una musica universale, ma all’interno ha molte differenze di colore e di calore. Vado spesso al festival di Copenhagen e i musicisti di là, ho notato, trovano me e altri musicisti italiani calorosissimi. Ma anche all’interno dei paesi scandinavi non tutto è  uguale. I norvegesi, per esempio, hanno una cifra più estatica. Hanno un rapporto speciale con la natura, con i boschi, con il mare, che è molto più duro del nostro. Il loro è una sorta di misticismo pagano.
Una cifra che si ritrova anche nella letteratura norvegese…
Sì, c’è una sensibilità forte, ma talora anche una certa deriva misticheggiante. Penso per esempio a un disco di Garbarek come Officium (Ecm). Anche se probabilmente fu il produttore Manfred Eicher a spingere in quella direzione. Lo ha fatto anche Keith Jarrett.
Come se il musicista dovesse avere un’ aura?
Come se, oltre che a un tono meditativo, il musicista in questi Paesi dovesse avere un ruolo da officiante. Una cosa che piace ai borghesi. Capita poi che qualche musicista ci creda davvero a questo ruolo. Allora per lui può essere anche un bel problema. Altri, invece, cercano di suonare attingendo al proprio sentire. Alla fine, però, per fortuna si suona. E quando si suona  si tace e l’unica cosa che conta è interagire con sensibilità.
L’importanza dell’«improvissar componendo» e del «comporre improvvisando» ci riporta al suo Pieranunzi plays Scarlatti (CAM jazz). Il 12 giugno lo ripropone in una cornice straordinaria: nella basilica dei Frari a Venezia, fra opere di Tiziano e di Bellini…
A Venezia porto nelle dita e nella mente quindici brani di Scarlatti, in scena poi decido su quali improvvisare.
Con questo progetto, che ha avuto grande successo, ha anche incontrato un pubblico nuovo?
Per fortuna ormai le divisioni nel pubblico sono molto sfumate, gli ascoltatori si sono fatti più recettivi verso generi diversi. Le stagioni classiche non includono più solo Brahms  o Beethoven, ma anche proposte più aperte al crossover. Che è sempre una bella sfida, anche se comporta qualche rischio. Quanto alle improvvisazioni su Scarlatti sono andate molto al di là delle mie aspettative. Forse perché per una parte del pubblico è stata una scoperta, essendo un autore purtroppo poco frequentato.
Il suo percorso nella classica continuerà?
Mi piace sperimentare filoni diversi, offrire sfaccettature nuove. Così con mio fratello Gabriele (primo violino del San Carlo di Napoli  e vincitore del premio Paganini ndr) e con un virtuoso di clarinetto come Alessandro Carbonari di S. Cecilia abbiamo formato un trio classico che suona musica dei maestri del ‘900, con alcuni elementi jazz e blues.
Dunque, ricapitolando, lei ha un trio classico e un trio jazz a Roma. Un trio in Francia e un altro, molto prestigioso negli Usa…
Eclettismo sulla pelle o se vogliamo assoluta poligamia. Mi piace cambiare, ogni musicista offre un colore, un tempo, un’intensità diversa. Ogni musicista si mette in rapporto diversamente con la mia musica.
Con un musicista come Paul Motian lei ha una lunga storia. Uscirà  un vostro nuovo lavoro?
L’anno prossimo uscirà un album che ho registrato lo scorso ottobre al Birdland.  Con Paul suoniamo insieme dal  1992 e volevo che nella registrazione dal vivo lui ci fosse, ha una forte identità  ma mi piace anche perché è un musicista scomodo: non fa mai quello che ti aspetti. Così, a tua volta,  sei costretto  a cercare il nuovo.
Il suo libro su Bill Evans ha avuto molte edizioni. Tornerà a sperimentare con la parola scritta?
A dire il vero ho un paio di progetti che mi piacerebbe sviluppare. Il primo riguarda ciò che accadde nel mondo dell’arte e della musica fra il 1890 e il 1910. Curiosamente sono accadute autentiche rivoluzioni in entrambi gli ambiti. Una piccola notazione: Debussy e Klimt sono nati e sono morti nello stesso anno. Una casualità. Ma è vero che fra loro ci sono molte assonanze. Sono due artisti che hanno cambiato il modo di fare musica e di dipingere.
Quella di Klimt in certo modo fu anche una rivoluzione antimoderna. Basta pensare che nel 1907 Picasso dipinge le Damoiselles e Klimt un quadro come il Bacio.
Indubbiamente la rivoluzione di Klimt fu meno drastica, meno rumorosa, di quella di Picasso, ma la sua ricerca segnò comunque un nuovo modo in pittura. Lo stesso si può dire di Debussy che non fu un’impressionista come si dice di solito. Semmai fu un simbolista. Ma soprattutto  cambiò la grammatica del comporre. Dopo di lui il discorso musicale non avrebbe più avuto quella certa prevedibilità razionale che aveva in Brahms. Debussy faceva una ricerca  in certo modo aperta all’irrazionale.
E il suo secondo progetto?
Mi piacerebbe saper raccontare in un libro le emozioni e il senso più profondo che hanno avuto per me certi incontri artistici, che poi non sono stati mai solo rapporti fra colleghi, ma anche umani in senso pieno.Solo per fare un esempio ricordo ancora fortemente quello con Chet Baker, la sua fantasia potente, spiazzante. Fin da giovanissimo avuto la fortuna di suonare accanto a dei giganti, – io  nato a Roma, che apparentemente nulla avevo a che vedere con il mondo afroamericano -, così vorrei poter restituire qualcosa di quelle esperienze, che mi hanno offerto spunti nuovi.
Incontri che qualche volta le hanno cambiato la vita?
Be’ sì, basta dire che io non sono nato compositore. Ero un musicista, la possibilità di comporre l’ho scoperta molto più avanti, dopo aver fatto incontri, scoperte.  Un’altra svolta c’è  stata  durante la lavorazione del film Il cielo della luna, nel rapporto creativo  con il regista mi sono aperto a un tipo di ricerca e a possibilità per me del tutto nuove.

da left Avvenimenti del 12 giugno 2009

Die Wiener sind da!

Von heute Morgen bis Sonntag Abend haben wir die Geographen der EGEA Wien bei uns!

Hier das aktuelle Programm und alle Infos, ihr seid herzlich eingeladen.

Samstag ist Geogrillen am Leibniztempel (Pavillon) ab 19 Uhr.

Bitte eigene Grillsachen mitbringen!

programm-wien-exchange

http://www.egea.eu/entity/Hannover

Zilele Studentului Geograf 2009

EGEA Cluj-Napoca 2009

Perioada:

21-24 mai 2009

Locatia:

Arealul judeţului Cluj

Organizator:

Asociaţia Tinerilor Geografi din Cluj-Napoca (EGEA Cluj-Napoca)

Str. Clinicilor nr. 5-7, Cod: 400006, Cluj-Napoca

Tel: 004-0264.597.988, Fax: 004-0264.597.988

E-mail: EGEA_Cluj@yahoogroups.com

Coordonator proiect:

Oneţ Maria-Cristina

Tel : 0752/145 765

E-mail: onet_maria_cristina@yahoo.com

Călburean Cristina

Tel: 0751/204 089

E-mail: cristina1204_c@yahoo.com

Parteneri :

Facultatea de geografie

Str. Clinicilor nr. 5-7, Cod: 400006, Cluj-Napoca

Tel: 004-0264.597.988, Fax: 004-0264.597.988

E-mail: http://geografie.ubbcluj.ro/

Prezentarea organizatorului:

EGEA Cluj-Napoca este entitatea din centrul universitar Cluj a Organizaţiei Europene a Tinerilor Geografi şi însumează în prezent 142 de membri.  Ca şi asociaţie non- profit, care a luat fiinţă prin prietenia câtorva studenţi iubitori de natură şi călătorii din  cadrul  Facultăţii de Geografie, aceasta a  dorit să ajute la găsirea unor soluţii pentru problemele pe care le-au întâmpinat în timpul perioadei de studenţie. Astfel obiectivul principal al asociaţiei EGEA Cluj-Napoca este de a reprezenta interesele comune ale studenţilor  din Facultatea de Geografie, din cadrul Universitãţii Babeş-Bolyai Cluj-Napoca şi de a stimula implicarea acestora în diferite proiecte pe teme geografice.

Printre proiectele noastre se numără:

Earth Day – campanie de promovare a protecţiei mediului în şcoli 

Schimburi de experienţă între studenţii geografi

Haşdeul ecologic – acţiune de reciclare a hârtiei din complexul studenţesc Haşdeu

Pădurea-motor de energie – acţiune de reâmpădurire a suprefeţelor forestiere din judeţele Maramureş,  Bistriţa şi Cluj.

Rezumat :

Pornind de la moto- ul asociaţiei noastre “Noi ne-am unit, vino şi TU”, acest proiect îşi propune o implicare cât mai activă a studenţilor din cadrul Facultăţii de Geografie, a universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca în diferite activităţi cu temă geografică. Astfel, pe parcursul celor patru zile se vor desfăşura activităţi ce se vor adresa în special studenţilor din cadrul Facultăţii de Geografie, dar nu numai.

Pentru prima zi ne-am propus să începem evenimentul printr-un joc , StudisTur, ce are ca obiectiv familiarizarea participanţilor cu diferite obiective din Cluj-Napoca. Acestuia îi urmează o prezentare a asociaţiei noastre, EGEA Cluj-Napoca, în care ne propunem să aducem la cunosţinta celor care nu sunt membrii sau nu au auzit de noi, cine suntem, care este scopul nostru, un scurt rezumat al activitătilor de până acum precum şi avantajele oferite de statutul de membru al asociaţiei EGEA Cluj-Napoca. În cadrul prezentării va fi lansat proiectul “USE-IT in Cluj-Napoca” ce  îşi propune crearea unei hărţi editate în limba engleză a oraşului Cluj-Napoca dedicată tineretului. USE-IT este o organizaţie europeană care coordoneaza aceste acţiuni în mai multe oraşe din Europa cum ar fi Copenhaga, Ljiubliana, Varsovia etc. EGEA Cluj-Napoca va publica acest gen de hartă concepută de tineri pentru tineri în premieră pentru Cluj-Napoca. În cadrul proiectului studenţii care vor participa vor avea ocazia să parcurga procesul de concepere a unei altfel de publicaţii cu scop informativ. Prima zi se va încheia cu vizionarea în aer liber, în cadrul complexului Haşdeu, a două filme , unul cu tiltul “Viaţa studentului prin ochii geografului”, film realizat de studenţii de la Facultatea de Geografie prin care se încearcă sublinierea ideii de unicitate a vieţii de geograf, iar celălalt film va fi unul artistic, de natură psihologică.

Programul celei de a doua zi va începe cu un training pe tema “Project management” adresat tuturor membrilor diferitelor ong-uri sau oricărui student care doreşte să aplice pentru diferite proiecte de finanţare întrucât pentru a stăpâni arta de a scrie propuneri de proiecte este nevoie de o abordare unitară a managementului proiectului. După acest training, deoarece ne-am dorit să implicăm şi profesorii în activităţile noastre, va avea loc un mini-campionat de fotbal între studenţii Facultăţii de Geografie şi profesorii din cadrul facultăţii noastre. Seara se va încheia în Chiron, cu o seară de karaoke dedicată stilului folk şi cu o petrecere în stil “silent disco”.

În cadrul celei de a treia zi, avem pregătit un training cu tema “Presentation skills” adresat, mai ales, celor din anul terminal, care urmează să îţi susţină lucrarea de diplomă, dar nu numai, după care ne propunem să plecăm cu bicicletele în Făget pentru a vizita împrejurimile Clujului şi pentru a ne bucura de natura.

Ultima zi este rezervată unei ieşiri în afara Clujului, mai exact in Cheile Turzii, în care asigurăm transportul, unde vom desfăşura activităţi de căţărare pentru doritori,în colaborare cu Şcoala de Alpinism Turdeană, traseul cheilor, concurs de orientare turistică, iar seara foc de tabară şi cântece de munte acompaniate de chitară, specifice geografilor.

Pentru mai multe detalii, vă rog să consultaţi anexa 1.

Obiective:

Promovarea Facultăţii de Geografie

Elaborarea unui statut al studentului geograf

Promovarea oraşului Cluj-Napoca şi a împrejurimilor acestuia

Transformarea evenimentului în unul anual

Îndemnarea studenţilor din cadrul Facultăţii de Geografie să se implice în mai multe activităţi cu specific geografic şi environmental

Beneficiari direcţi:

Studenţii şi profesorii din cadrul Facultăţii de Geografie

Beneficiari indirecţi:

Studenţii şi tinerii din Cluj-Napoca

Metode de evaluare

Numărul de studenţi participanţi

Opinia studenţilor implicaţi prin aplicarea unui chestionar

Anexa 1

Ziua 1:

15:00-17:00: StudisTur

18:00: Prezentare EGEA

20:30-22:30: Film în are liber în cadrul complexului Haşdeu

Ziua 2:

15:00-17:00: Training pe tema “Project management”

18:00-20:00: Mini-campionat de fotbal

21:00: Petrecere in stil “silent disco” şi  karaoke dedicat stilului folk în Chiron

Ziua 3:

13:00: Training pe tema “Presentation skills”

16:00: Vizitarea împrejurimilor Clujului cu bicicletele, cu direcţia Făget

Ziua 4:

11:00: Plecarea în Cheile Turzii

12:00: Începerea activităţilor din chei: căţărat, parcurgerea traseului cheilor, concurs de orientare turistică, foc de tabără

23:00: Plecarea spre Cluj-Napoca

Toti doritorii sunt invitati sa se inscrie la persoanele de contact. Datele pentru inscriere pot fi gasite pe aifs, numarul locurilor este limitat.

JOSÉ EGEA GÓMEZ

Extremo barcelonés apodado como la “ratita”, ya que se escabullía de los rivales con una facilidad asombrosa y los dejaba atrás gracias a su endiablada velocidad. Buen centro y buen olfato de gol.

Era la ala izquierda casi perfecta de aquel equipo casi perfecto que entrenaba Scopelli conocido como el del oxígeno con hombres de relumbrón como Domingo, Parra, Marcet o Arcas.

Pese a que siempre fue conocido por el equipo del oxígeno, el extremo barcelonés siempre reconoció que no era muy amante de esta técnica empleada por el míster Scopelli.

PARTIDOS DE LIGA

Padurea – motor de energie

-acţiune de reâmpădurire a suprefeţelor forestiere din judeţele:

Maramureş,  Bistriţa, Cluj.

Milano presso lo Spazio Forum della Libreria Egea in Via Bocconi, 8 Martedì 24 marzo alle ore 18.00 Matt Traverso, autore di Coaching: realizza il tuo potenziale, uno tra i maggiori esperti di formazione manageriale in Italia e noto come il coach dei VIP, terrà una sessione di coaching gratuita aperta al pubblico Mercoledì 25 marzo 2009 alle ore 18.00 presentazione de I numeri e la politica, di Simone Misiani: una biografia sul direttore bocconiano della SVIMEZ che ha tentato di riformare il Paese sulla base di tecnica e merito. Partecipano Giuseppe Berta (Università Bocconi), Dora Marucco (Università di Torino), Alceo Riosa (Università Statale di Milano), Nino Novacco (Presidente SVIMEZ) e l’autore Simone Misiani (Università di Teramo). Martedì 31 marzo alle ore 18.00 presentazione del libro La bionda della mia vita, di Rudi Peroni. Partecipano Valeria Albergati, Maurizio Dallocchio, Osvaldo De Paolini, Giulia Ligresti, Rudi Peroni, Severino Salvemini.

Poluarea a devenit unul din cele mai mari pericole pentru sanatatea si viata noastra, a tuturor.

Un singur roman produce anual o cantitate record de gunoi – 799 de kilograme de deseuri menajere.  In plus, in Romania, doar 5,6 % din deseurile menajere sunt reciclate.

Ce este Umbrela Verde

Umbrela Verde este o campanie de responsabilizare fata de mediu. Ea a fost initiata de Tuborg Romania, in vara anului 2007, cu sprijinul Ministerului Mediului si al Fundatiei Mereu Aproape.
Obiectivul campaniei este sa schimbe o mentalitate profund gresita a romanilor: “Gestul meu nu conteaza”. Sa-i convinga ca, impreuna, trebuie sa pastram Romania curata.
Noi, egea Cluj am hotarat sa sustinem aceasta campanie oferind sticker-ul campaniei cat mai multor soferi dintre  prietenii, colegii si profesorii nostrii.

Fi responsabil, este cea mai buna metoda prin care te poti implica. Totodata mai multe informatii puteti obtine accesand siteul oficial Umbrela Verde .

Autor,

Radu M. Costea

Hartia din Hasdeu, colectata de studentii geografi - CityNews

Studentii care sunt cazati in caminele din complexul studentesc Hasdeu au fost impulsionati in perioada 10-27 februarie sa recicleze hartia pentru un „Hasdeu ecologic”, initiatorii campaniei fiind membrii Asociatiei europene a tinerilor geografi – filiala Cluj-Napoca. Campania studentilor geografi s-a……….Continuarea pe CityNews articolul din 28 februarie 2009 aici

“Hasdeul ecologic” - Faclia

Odata cu terminarea sesiunii, membri asociatiei studentesti EGEA de la Facultatea de Geografie au demarat un proiect de reciclare a hirtiei “Hasdeul ecologic”. Astfel,……Continuarea in ziarul Faclia din 24 februarie 2009 aici

Papanaşi, bere şi clătite contra hârtie - Libertatea

Cu papanaşi, clătite şi bere – aşa speră un grup de studenţi clujeni, membri ai Asociaţiei Europene a Tinerilor Geografi (EGEA), să îi convingă pe colegii lor din complexul studenţesc Haşdeu să doneze cât mai multă maculatură….Continuarea in Libertatea din 18 Februarie 2009  aici

Studentii recicleaza sesiunea –  radio.ubbcluj.ro

Studenţii din complexul Hasdeu au posibilitatea de a se debarasa de hârtia şi maculatura rămasă din sesiune. „Hasdeul ecologic” este un proiect iniţiat de către Asociaţia tinerilor geografi din Europa, filiala Cluj-Napoca. Coordonatorul……..Continuarea pe radio.ubbcluj.ro aici

Papanasi contra maculatura in Hasdeu - Clujeanul

Studenţii geografi strâng hârtiile vechi din campusul studenţesc Hasdeu, în cadrul unui proiect de ecologizare a zonei. De marţi, 10 febuarie, până în data de 26, Asociaţia Tinerilor Geografi din Europa, filiala Cluj-Napoca, organizează ………..Continuarea in ziarul Jurnalul din 10 Februarie 2009 aici 

Papanasi, bere si clatite contra hartie – rol.ro Pentru a-i convinge pe studenti sa …………….Continuarea pe siteul rol.ro aici

Cu papanasi, clatite si bere – asa spera un grup de studenti clujeni, membri ai Asociatiei Europene a Tinerilor Geografi (EGEA), sa ii convinga pe colegii lor din complexul studentesc Hasdeu sa doneze cat mai multa maculatura.

Hasdeul de ecologizeaza – CityNews

Dupa ce vineri si sambata studentii din cadrul organizatiei BEST au strans cursurile folosite si maculatura de la studentii din campusurile Marasti si Observator, a venit randul celor de la Asociatia tinerilor geografi din Europa – filiala Cluj-Napoca sa initieze o campanie de mobilizare a studentilor din Hasdeu sa recicleze hartia. Actiunea acestora, intitulata „Hasdeul ecologic”, va incepe pe…………………Continuarea pe CityNews articolul din 9 Februarie 2009 aici

Autor:

Radu M. Costea

Concepto de Copyright y Copyleft

Copyright y copyleft son dos conceptos derivados de los Derechos de Autor, o también, de la Propiedad Intelectual.

 Ambos organismos son los encargados de reservar los derechos de los autores o creadores de una producción artística o industrial.

Copyright o derechos de autor, son una serie de normas que se encargan de regular los derechos morales y patrimoniales que la ley concede a los autores por el sólo hecho de la creación de una obra literaria, artística o científica; tanto publicada o que aún no se haya publicado.

 Clases de Derechos de Autor:

Derechos Patrimoniales: son aquellos que permiten de manera exclusiva la explotación de la obra hasta un plazo contando a partir de la muerte del último de los autores, posteriormente pasan a formar parte del dominio público pudiendo cualquier persona explotar la obra.

Derechos morales: son aquellos ligados al autor de manera permanente y son irrenunciables e imprescriptibles.

Derechos Conexos: son aquellos que protegen a personas distintas al autor, como pueden ser los artistas, intérpretes, traductores, editores, productores, etc.

Fuente Wikipedia

Un concepto interesante para incluir aquí es el de Copia Privada. Este concepto se refiere a que existe la posibilidad de realizar copias privadas sin permiso del autor siempre y cuando no haya lucro de por medio y la copia haya sido realizada a través de una copia original.

 Actualmente el copyright sigue vigente hasta 70 años después de la muerte del autor. En este momento la obra pasaría a formar parte del Dominio Público.

 Aunque el Copyleft no es un término reconocido por la ley, sí es una iniciativa que nació en la década de los 70 con la clara intención de eliminar las restricciones de distribución o modificación impuestas por el copyright.  Sus defensores lo ven como una herramienta legal en un debate político e ideológico sobre las obras intelectuales. Bajo copyleft pueden protegerse casi cualquier tipo de creación, desde programas informáticos, pasando por cualquier disciplina del arte o la ciencia.

 Se pretende garantizar una mayor libertad para que el receptor de una copia, o de una versión derivada de un trabajo, pueda usar, modificar y redistribuir tanto el trabajo propio como el original. Esto no garantiza que la obra derivada sea distribuida bajo las mismas condiciones no restrictivas.  El copyleft dice que todos pueden redistribuir y que todas las personas y que de alguna manera todas las personas que han contribuido al trabajo con copyleft son coatures. A diferencia de Creative Commons, también una licencia Copyleft que sí contempla algunas restricciones. Creative Commons es una organización sin ánimo de lucro creada en 2001. su objetivo es crear un sistema de licencias que proporcione alternativas viables y económicamente factibles al modelo de copyright. No plantea una negación al modelo de copyright imperante sino una reformulación del concepto de propiedad intelectual que se adapte a la era digital.

 Introducción a la entidades de gestión:

Antes de comenzar a explicar en qué consisten las distintas entidades de gestión conviene aclarar que estas entidades no gestionan lo mismo. SGAE (Sociedad General de Autores y Editores) se ocupa de los derechos de autores, EGEA (Entidad de Gestión de Derechos de Productores Audiovisuales) de los derechos de los productores audiovisuales, AIE (Sociedad de Autores, Intérpretes y Editores) gestiona los derechos de los artistas, AGEDI (Asociación Gestión de Derechos Intelectuales) se encarga de los derechos de los productores fonográficos y AISGE (Artistas Intérpretes Sociedad de Gestión) ofrecen al artista ayuda económica, promocional y asesoría legal de temas relacionados con el derecho de imagen (considerando derecho de imagen lo estipulado en la Ley Orgánica 1/1982, de 5 de mayo, de Protección Civil del Derecho al Honor, a la Intimidad Personal y Familiar y a la Propia Imagen http://noticias.juridicas.com/base_datos/Admin/lo1-1982.html ). 

 1. EGEDA: Entidad de Gestión de Derechos de los Productores Audiovisuales.

 Este organismo defiende el derecho de remuneración por copia privada[1] y algunos aspectos de la comunicación pública, que tal como dice EGEDA en http://www.egeda.es/EGE_Preguntas.asp#6 son: “la retransmisión y la comunicación en lugares abiertos al público, en nombre y por cuenta de los productores audiovisuales” .

Según el artículo 20 del Texto Refundido de la Propiedad Intelectual, comunicación pública se entiende como: <<todo acto por el cual una pluralidad de personas pueda tener acceso a la obra sin previa distribución de ejemplares a cada una de ellas. No se considerará pública la comunicación cuando se celebre dentro de un ámbito estrictamente doméstico que no esté integrado o conectado a una red de difusión de cualquier tipo>>.

EGEDA, cuenta con un departamento que lucha activamente contra la piratería.

Esta entidad, tiene relaciones con otras asociaciones y entidades extranjeras para asegurar en cierto modo los derechos de los productores españoles fuera de España.
            Según la web de EGEDA, http://www.egeda.es/ , “EGEDA efectúa el reparto de los derechos recaudados de acuerdo con el uso del repertorio y conforme a un sistema que excluye la arbitrariedad. Los derechos recaudados se distribuyen empleando fundamentalmente tres criterios: pase, audiencia y grabación. Se efectúan repartos individualizados a cada productor especificando los derechos que corresponden a cada obra y a cada acto de explotación. EGEDA ha realizado repartos desde el correspondiente al año 1992, y efectúa diversos pagos anuales.”

 2. SGAE: Sociedad General de Autores y Editores.

Es una entidad privada, cuya finalidad es velar por los derechos de la propiedad intelectual de sus socios.

Esta entidad, tal como presenta en su página web http://www.sgae.es/tipology/est/item/es/2_84.html,  “cuenta con delegaciones en
Argentina, Brasil, Cuba, EEUU, Japón y México; tiene contratos de representación con 160 sociedades en el mundo y es una entidad líder en repertorio latino”.

Los usuarios a los que la SGAE  puede facilitar licencias son:  cadenas de televisión y emisoras de radio, cines, teatros y auditorios, discotecas y salas de espectáculos, los promotores de conciertos y festivales, los portales de Internet, los productores de discos, cintas y vídeos, los fabricantes de aparatos reproductores de audio y vídeo, los hoteles, bares, cafeterías y restaurantes etc…

En función de quien (persona jurídica o física) solicite la licencia se cobrará de un modo u otro. Así por ejemplo, como recoge la entidad en su sitio web, www.sgae.es, las cadenas de televisión y las emisoras de radio pagan a la SGAE un porcentaje de sus ingresos de explotación, en el caso de las salas de conciertos, espectáculos, cines y

teatros abonarán un porcentaje de la taquilla etc…

La SGAE cuando concede los permisos de explotación de las obras de sus socios, únicamente retiene la cantidad de dinero correspondiente a los costes, el dinero restante es para el /la autor/ a los/ las autores/ as.

 3. AIE: Sociedad de Artistas Intérpretes o Ejecutantes

 Es una entidad sin ánimo de lucro que se encarga de gestionar los derechos de propiedad intelectual de los artistas intérpretes o ejecutantes, tanto en España como en el extranjero.

Los objetivos que persigue son los siguientes, cito textualmente de la propia página web www.aie.es :

  La recaudación y el reparto de los derechos de propiedad intelectual que la ley reconoce a los artistas intérpretes o ejecutantes, en todo el mundo.· La defensa y desarrollo de los derechos que la ley de Propiedad Intelectual reconoce a los artistas intérpretes o ejecutantes, así como a sus derechohabientes.

 Su presidente es Luis Cobos y el Presidente de  Honor es S.A.R el Príncipe de Asturias, Don Felipe de Borbón y Grecia.

 4. AISGE: Artistas Intérpretes Sociedad de Gestión

 En una fundación sin ánimo de lucro, que desarrolla, entre otras, actividades destinadas a la ayuda económica y asesora para aquellos artistas que realmente lo necesiten y ayudas destinadas a la promoción y proyección profesional del artista. En este último aspecto, cabe destacar que la fundación imparte cursos y clases (las organiza y financia bien sea con la colaboración de otras instituciones o sin dicha colaboración) y que fomenta acciones de promoción (como el patrocinio de ciertas actividades cuyo fin es promocionar al artista)

Un porcentaje del dinero recaudado por esta fundación, es destinado para ayudar a los socios que atraviesan situaciones económicas complicadas.
Además, cuentan con trabajadores sociales encargados de: la atención sanitaria y social

AIGE dispone de un servicio de asesoramiento y defensa de los derechos de imagen del artista (totalmente gratuito), entendiendo por derechos de imagen lo establecido en la Ley Orgánica 1/1982, de 5 de mayo de Protección Civil del Derecho al Honor, a la Intimidad Personal y Familiar y a la Propia Imagen http://noticias.juridicas.com/base_datos/Admin/lo1-1982.html.

Esta organización cuenta, en la actualidad, como principales herramientas de comunicación con: la revista trimestral AIGE y la web www.aisge.es

La presidenta de esta entidad es Pilar Bardem.

 CREATIVE COMMONS (Bienes Comunes Creativos)

Al buscar una respuesta acerca de Creative Commos, podemos encontrar muchas definiciones, unas más técnicas que otras. Según la wikipedia, la CC es una “organización no gubernamental sin ánimo de lucro que se desarrolla planes para ayudar a reducir las barreras legales de la creatividad, por medio de nueva legislación y nuevas tecnologías[i]. Además, el término también se usa para designar a las licencias desarrolladas por la organización”; sin embargo, podemos encontrar frases más simples e ilustrativas que la definen, como la dada por Comunicantes en su blog: “Creative Commons, en pocas palabras representa el Copyright entendido desde el lado de los Creadores”.

Las licencias de la CC están inspiradas en la GLP (General Public License) de la FSF (Free Software Fundation –explicada más adelante-  y su idea es posibilitar un modelo legal ayudado por herramientas informáticas para facilitar la distribución y el uso de contenidos. Así, la CC redacta una serie de licencias para que los autores puedan ejercer  derechos de autor según lo que crean conveniente, abarcando desde lo más restrictivo hasta lo más libre, es decir, aquello que es de dominio público.

 “En todas las licencias CC el respeto por la autoría de la obra licenciada es un lugar común; en algunas se permite la explotación comercial, la realización de obras derivadas, y la posibilidad de compartir la obra de forma igual a la original; estas características a veces pueden ser mezcladas”, según el extracto de un artículo de Master Magazine del 23/07/2008. Es decir, se trata de adaptar las leyes d derecho de autor, favoreciendo al creador y no al intermediario. El creador, mediante este sistema, puede elegir qué derechos son los que quiere proteger y en qué nivel.

Las licencias fueron redactadas en inglés y promovidas primeramente por Lawrence Lessing, pero, y como muestra de la repercusión que ha tenido pese a su juventud (2001), estas licencias se han traducido a varios idiomas como el castellano y el portugués, incluso a lenguas locales como con el euskera o el catalán.

Susan Gunelius, Harry Potter. Come creare un business da favola, EGEA, Milano, 2008

Credo di essere tra i pochi a non aver letto niente del maghetto. Proprio niente. Non dico i vari libri della saga. No. Io saltavo addirittura ogni articolo di giornale o servizio alla televisione che ne parlasse.  Il maghetto, insomma, mi è stato sulle palle fin dall’inizio. Quando l’altro giorno – complice una trasferta non programmata – mi ritrovo all’Autogrill.

Io lo amo l’Autogrill: prima di tutto sono andato a vedere se ci fossero nuovi panini. Che quelli dell’Autogrill - tutti tranne quella schifezza dell’Apollo – sono tutti buonissimi.  E poi, non so perché ma si trovano anche libri di editori strani. Tipo Egea, che tanto strano non è, essendo la casa editrice dell’università Bocconi. Ma strano è trovare libri della Bocconi tra un Capri e una provola in offerta. E ci sono cascato: il libro me lo sono comprato.

Se c’è una cosa buona di tutta la saggistica di area anglosassone è lo stile molto chiaro, una lingua piana e semplice. Dipenderà dall’inglese, che non ama un periodare complesso. Dipenderà anche dal mercato dei lettori oltreoceano. Non so da cosa dipenda, ma è così, e il libro della Gunelius non fa eccezione. Forse è per questo che è più facile muovere obiezioni. Forse è per questo che dopo un po’ – diciamo 15-20 pagine – la semplicità appare semplicistica. Insomma, il libro si è rivelato un pessimo acquisto.

Ho appreso che la storia del maghetto si dipana in sette tomi, previsti fin dall’inizio come piano dell’opera. Che la Rowling era una poveraccia che viveva con l’assegno dell’assistenza sociale e che la sua storia personale – quella di una cenerentola baciata dal successo – al successo del maghetto ha contribuito. Che Harry Potter è stato un caso editoriale e di marketing senza precedenti. Ma questo – a differenza del sottoscritto – voi lo sapevate già.

E ora sveliamo il segreto del successo di Harry Potter stando al saggio della Gunelius:

• buon prodotto: la storia – o per lo meno Harry Potter e la pietra filosofale, che è il primo tomo della serie  - ha saputo risvegliare l’interesse della Christopher Little Literary Agency, che – immagino – si sarà data da fare per trovare un editore: Bloomsbury nel Regno Unito e la Scholastic negli Stati Uniti e gli altri a seguire. Scrivo immagino perché anche a rileggerlo il passaggio non è spiegato molto chiaramente nel saggio, ma immagino, appunto, che questo sia il compito di un agente letterario. Insomma, un buon prodotto di base;

• un po’ di fortuna, almeno all’inizio; pare che il manoscritto con i primi capitoli fosse già in mezzo alla pila di quelli da buttare via, quando la copertina rigida e un po’ particolare ha attratto l’attenzione della segretaria della Little Literary Agency, che ha cominciato a leggere, e… mah, mi sembrano quelle storie dove io mi dico, potevano inventarne una migliore! Per quanto, che sia stata la segretaria – e non l’agente letterario – a restare affascinata per prima da Harry Potter, depone forse a favore della veridicità dell’aneddoto e molto dice, molto più dell’intero libro della Gunelius – a quali lettori Harry Potter si rivolga;

• grande strategia di marketing, a partire almeno dal terzo libro della serie. La Rowling non si è svenduta, per lo meno non al punto di mettere il babaccio di Harry Potter nel fustino del detersivo. Ha insomma tentato – con successo e anche a costo di una qualche rinuncia economica – di preservare il valore del marchio Harry Potter. Grande intelligenza da parte di chi ha gestito il marketing nell’abbinare la pubblicazione di un nuovo libro con il film nei cinema, in modo che uno facesse da traino all’altro e viceversa. Oppure – compatibilmente con lo stato di avanzamento nella lavorazione dell’uno o dell’altro – nel farli uscire alternativamente in modo da mantenere desta l’attenzione del mercato; anticipazione di dettagli, indiscrezioni, la pubblicazione di un nuovo volume come evento, conferenze, insomma, quanto ci si può aspettare da una campagna di marketing ben orchestrata, dove l’accento va posto sul ben orchestrata;

• internet, la moderna forma del passaparola: i vari forum e siti che – nati con Harry Potter - hanno anche contribuito a farlo crescere.

That’s all folks. Che è un po’ poco, per un saggio che vorrebbe spiegare un caso di business. Intendiamoci, c’è anche l’immancabile analisi SWAT; un paio di tabelle con qualche cifra, qualche storia di contorno, come su Guerre Stellari, x-files, Il codice da Vinci. Solo che le analisi sembrano post-hoc: lo sono per forza, come ogni ricostruzione storica o descrizione di quanto accade; ma da un’analisi o da una ricostruzione di una vicenda ci si attende – almeno io mi attendo – un’illuminazione, un punto di vista inaspettato, la spiegazione del perché è andata così e non altrimenti. Spunti per il futuro. Ciò che nel saggio a mio avviso manca. Post-hoc nel senso posticcio: aggiunto dopo, applicato ad arte per sostituire qcs. che manca; finto, artificiale, come dice il De Mauro.

Non che ne abbia sentito la mancanza – lo scrivo solo per eventuali appassionati – ma è assente ogni riferimento alla storia di Harry Potter, che viene sempre sbrigativamente riassunta come una bellissima e avvincente lotta tra il Bene e il Male. Si tratta di un saggio di marketing, non mi aspettavo certo il riassunto della storia, ma il dubbio viene: li avrà letti i sette tomi la Gunelius? O avrà mai visto il primissimo Star Trek, che definisce in un breve case study “uno scontro tra il Bene e il Male ambientato nello spazio”? In compenso sono riportati aneddoti di dubbia verosimiglianza, come quando si racconta di come la Rowling, non potendo permettersi di fotocopiare i primi capitoli del libro, per risparmiare li ribatte a mano, lettera dopo lettera, su una vecchia macchina da scrivere meccanica, e poi li invia agli editori. Mah…

E poi d’accordo scrivere terra terra e in modo semplice, ma a meno che i lettori oltreoceano non siano tutti malati di Alzheimer, forse non è il caso di ripetere gli stessi tre o quattro concetti in ogni capitolo. Magari il lettore si offende se lo si tratta da rincoglionito, quando con ogni probabilità non lo è. Oppure gli viene da pensare che ogni capitolo sia stato buttato giù come parte a sé stante e che il libro manchi – come in effetti manca – di un filo conduttore e sia tenuto in piedi solo da rimandi e riferimenti incrociati tra i capitoli.

Paradossalmente la parte migliore del saggio è la nota in chiusura di Paola Dubini - La gestione di un bestseller: un ossimoro?  Non che ci si sia ammazzata di lavoro, anzi, ma comunque senz’altro più interessante per capire la dinamica del mercato editoriale – specificamente quello italiano - e quali siano le logiche economiche - talvolta conflittuali – degli editori o degli agenti letterari. 

Ah, avessi investito i 16,50 euro in un altro Capri, un pacchetto di sigarette, anzi due…

 EGEA Bucureşti a luat fiinţă în anul 1996 şi este una din cele 79 de filiale ale EGEA Europa.

EGEA Bucureşti a avut o evoluţie oscilantă de-a lungul celor 11 ani de activitate. Apogeul dezvoltării sale l-a atins în anul 1997, când membrii asociaţiei EGEA Bucureşti au organizat Congresul Anual EGEA din anul respectiv, la Poiana Braşov.

O descriere a activităţii EGEA Bucureşti între anii 1998 – 2007 va fi prezentată în cele ce urmează:

I. Perioada 1998-2002 – activităţile EGEA Bucureşti s-au rezumat doar la participarea la diferite evenimente (în special congrese), organizate de alte entităţi. Astfel:

1. 1998 – participarea la Congresul Anual, organizat în Finlanda (Lammi)

2. 1999 – participare la Congresul Anual, organizat în Olanda (Nunspeet). Tematica generală a congresului a fost: „Regiunile joase şi perspectivele lor. Zonele mlăştinoase şi marile porturi.”.

3. 2002 – participare la Congresul Anual , organizat în Franţa (Dijon)

II. Perioada 2003-2005– în acest interval, EGEA Bucureşti a avut o perioadă de stagnare, atât din punct de vedere al organizării de evenimente, cât si din punctul de vedere al participării la evenimente organizate de alte entităţi. La acestea se mai adaugă şi scăderea numărului de membri, una dintre principalele probleme EGEA Bucureşti la acea vreme.

III. Perioada 2006-prezent– intervalul în care EGEA Bucureşti a avut o evoluţie uimitoare, reuşind sa devină, la sfârşitul anului 2006, una dintre cele mai active entităţi ale Regiunii de Est.

Catre tineret-mandria-tarii,

Dat fiind faptul ca a sosit timpul ca Egea Bucuresti sa se mai “reinnoiasca”, a venit si randul unei noi sesiuni de recrutari !!
Drept pentru care, am deschis si topicul acilea de fata, pentru ca tot ce s-a discutat pana acum si se va discuta de acum incolo + idei ( pt toti cei pe care ii saruta muza) sa fie “la vedere”!

La atac!

Qual’è, per un’Azienda o un ente pubblico, il valore aggiunto tra la gestione diretta dei rischi e delle coperure assicurative e la delega di questi temi a soggetti esterni? Dato che da molti anni anni ho deciso di fare il risk manager, un’idea in mente ce l’ho, ma per rispondere a questa domanda mi viene in aiuto quanto scritto da Peppin Pignolo, risk manager del gruppo Gucci, in “Danni Diretti“ – Egea editore.

“Il trasferimento di un’eventualità di rischio a terzi o a compagnie di assicurazioni è il caso più semplice, ma, sotto certi aspetti, anche quello più dispendioso. In questo caso il risk manager ha due possibilità:

1. può lui stesso, su mandato della società, interrogare il mercato e quotare il rischio sulla base della valutazione fatta tra l’azienda (richiedente o, meglio, proponente) e la compagnia (assicuratore). In questo caso egli può, con una profonda conoscenza del prodotto assicurativo, intervenire sui parametri standard dettati dalle compagnie, in maniera tale da costruire un “vestito su misura” per l’evento che si intende trasferire;

2. può comunque interrogare il mercato, ma dando lui stesso mandato a terzi (brokers, consulenti assicurativi) che, sulla base di parametri forniti, interrogano il mercato e forniscono il prodotto finito, cioè la polizza assicurativa.

In entrambi i casi il risk manager ha la possibilità di avere un contratto o una polizza assicurativa che garatisce l’evento dannoso ma, mentre nel primo caso è lui stesso l’attore protagonista di tutto il processo, nel secondo egli diviene una sorta di fruitore del servizio di terzi specializzati nel settore.

Inoltre nel primo caso si ha la percezione di come l’assicuratore ragioni e quali siano i parametri che possono cambiare l’eventuale esposizione di rischio e, conseguentemente, del premio di polizza (prezzo).

Nel secondo caso, invece, il risk manager è solo spettatore e non può intervenire in alcun modo sulle scelte strategiche di copertura dell’intermediario“.

“La Familia Egea. De casta le viene al galgo”, así ha titulado “y digo yo…” a un correo que me ha enviado muy curioso y que creo que por el interés que tiene y por agradecimiento a él debo publicar por aquí, la dirección no la publico para mantener el anonimato que él mismo parece querer.

El cuerpo de dicho correo electrónico (anónimo puesto que desconozco completamente quién es) es el siguiente que copio y pego tal cual:

“Articulo publicado en El Mundo del Andalucia sobre las andanzas del hermando del Director de nuestro colegio, que a su vez tambien es DIrector de un colegio en Sevilla.
Es para no perderse ni una letra…“

y enlaza a un artículo de Sociedad de El Mundo de Sevilla de donde a parte de muchas lindezas pueden extraerse algunos trozos que merecen muchísimo la pena y que comentaré por analogía o diferencia con ciertos hechos que conozco por experiencia propia: (copio y pego)

.

Haşdeul ecologic

-acţiune de reciclare a hârtiei din complexul studenţesc Haşdeu-

 EGEA Cluj-Napoca

2009

Perioada de desfăşurare:

februarie 2009

Locaţie:

Complexul Studenţesc Haşdeu

Organizator:

Asociaţia Tinerilor Geografi din Cluj-Napoca (EGEA Cluj-Napoca)

Str. Clinicilor nr. 5-7, Cluj-Napoca

Tel: 0264/590 801

E-mail: EGEA_Cluj@yahoogroups.com

Coordonator proiect:

Sabin Potinteu

Tel: 0723 140 255

E-mail: potinteu_sabin@yahoo.com

Prezentarea Organizatorului:

EGEA Cluj-Napoca este entitatea din centrul universitar Cluj a Organizaţiei Europene a Tinerilor Geografi şi însumează în prezent 137 de membri.

Misiunea noastră este să susţinem conştientizarea importanţei mediului înconjurător pentru o dezvoltare durabilă şi să demonstrăm că turismul poate fi practicat în mod responsabil.

Printre proiectele noastre se numără:

Earth Day – campanie de promovare a protecţiei mediului în şcoli,

Zilele Studentului Geograf – workshop-uri pe teme geografice proiecţii de fotografii,

Schimburi de experienţă între studenţii geografi,

training-uri de soft skills pentru voluntari

Rezumat

Prin activitatea lor, studenţii sunt mari consumatori de hârtie. Din lipsa sistemelor integrate de reciclare, cantităţi mari de hârtie ajung nesortate la gunoi. În contextul problemelor de mediu ale României si cele globale, studenţii trebuie să adopte o atitudine protectivă faţă de mediu.

Studenţii Facultăţii de Geografie, membri ai EGEA Cluj-Napoca vor să preia iniţiativa.

            Prin campania “Haşdeul ecologic”  ne propunem:                      

            1. Colectarea hârtiei din complexul Haşdeu în vederea reciclării

2. Sensibilizarea studenţilor cu privire la protecţia mediului.

În zilele premergătoare campaniei, actiunea va fi promovată în cadrul complexului studenţesc prin afişe şi prin informarea directă a şefilor de cămine.

Studenţii vor fi vizitaţi de către voluntarii EGEA şi vor fi sensibilizaţi în legatură cu reciclarea hârtiei.

În săptămâna următoare, coletele cu hârtie vor fi ridicate de pe fiecare palier.

La sfârşitul campaniei, hârtia va fi preluată de către o firmă specializată şi transportată la un centru de reciclare.

Obiective:

1. Colectarea hârtiei din 10 cămine din complexul Haşdeu.
2. Promovarea reciclării în rândul studenţilor
3. Elaborarea unui Ghid de Reciclare.
4. Transformarea campaniei într-un eveniment bianual

Beneficiari

Bemeficiari direcţi:

Studenţii din Complexul Studenţesc Haşdeu

Beneficiari indirecţi:

Comunitatea locală

Metode de evaluare

Numărul de studenţi implicaţi

Cantitatea de hârtie colectată

Opinia studenţilor implicaţi

 Articol realizat de:

 Sabin Potinteu