Micul Thomas, cel mai bun elev din clasa o intreaba pe invatatoare daca poate sa-i vorbeasca dupa ore.Ea accepta.

-Ce vrei sa-mi zici Thomas?
-Cred ca sunt prea inteligent ca sa raman in clasa asta,ma plictisesc!As vrea sa trec direct la Liceu.
Directorul scolii este informat si il intreaba pe Thomas daca vrea sa treaca niste teste.
Thomas accepta fara sa ezite si testarea incepe.
-Sa vedem Thomas:3×4?
-12
– si 6×6?
-36,domnule director.
-Capitala Japoniei?
-Tokio!
Testul continua inca o jumatate de ora,Thomas nu face nici o greseala!
La sfarsitul testului,domnul director este multumit dar profesoara intreaba daca poate sa-i puna si ea cateva intrebari..Amandoi accepta.Profa incepe:
-Thomas,vaca are 4 si eu am 2 ce este?
-Picioarele,doamna.
-Corect,ce gasim in pantaloni tai si nu gasim in ai mei?Directorul se mira de intrebare…
-Buzunare,doamna
-Bine Thomas,unde au femeile parul cel mai cret?Directorul se pregateste sa intervina chiar cand Thomas raspunde:
-In Africa ,doamna!raspunde copilul fara sa ezite.
-Ce este moale dar cu mainile unei femei devine tare?Directorul deschide ochii mari dar inainte sa vorbeasca,Thomas raspunde:
-Oja pt unghii,doamna.
-Ce au femeile si barbatii in mijlocul picioarelor?
-Genunchi,doamna!
-Bine si ce are o femeie maritata mai larg decat una celibatara?Directorului nu-i vine sa creada ce aude.
-Patul,doamna!
-Care parte a corpului meu este des cea mai umeda?
-Limba dumneavoastra,doamna!
-Ce cuvant care incepe cu litera C….. inseamna ceva care poate sa fie umed sau sec si pe care barbatii
le place sa-l priveasca?
-Cerul!spune Thomas
Directorul sufla usurat,transpirat decide sa opreasca testul si spune:
-Nu o sa te trimit la liceu o sa te trimit direct la Universitate!Chiar si eu as fi picat acest test…..

Morala: Cu inaintarea in varsta devenim perver

…Iar a trecut ceva timp …iar am uitat de blog …dar imi aduc din cand in cand aminte si mai scriu si eu d’ale vietii aberatii:)) Cu cine votez? Ce am ajuns?  Sa ma sune amicii sa ma intrebe cu cine sa voteze …. e de rau …chiar nu stiu sa faca un “calcul politic?” …Cum procedez eu cand votez? … Uite’asa …. Ma duc la sectia de votare … OBLIGATORIU …si acolo ma cauta domnii si doamnele “profesoare” pe lista …ma gasesc …verifica buletinul (C.I.) …si imi ofera un buletin de vot …eu ca cetatean roman de origine greaca …verific daca buletinul de vot nu cumva si din intamplare nu mai contine vreo stampiluta … sau ceva neregulamentar … dupa care intru intr-o cabina verific atent candidatii si pun stampila fix pe candidatul ales … si uite asa “procedez” “procedul” “procedurii” de vot.

Ho!!!! Nu ma fa inca imbecil ca eu am inteles intrebarea amicilor mei care stiu sa puna o stampila pe o foaie … Ho!!! Cum imi aleg candidatul pe care il si votez la alegeri?!?!?!? Intai ma documentez, ascult, privesc, observ, deschid ochii bine, ma gandesc la trecut, analizez trecutul , ma gandesc la viitor, analizez “viitorul” , si in cele din urma ma gandesc si la mine …si la amicii mei …si la familia mea …si la oamenii simpli de pe strada …pe care desi merg cu masina ii observ … Si uite asa imbin istoria cu sociologia, psihologia cu strategia, statistica cu matematica etc … si ajung la un rezultat final care in OPINIA si MINTEA mea consider ca procedez corect  si votez.

De ce votez? Pentru ca trebuie si pentru ca “PREZENTA FACE DIFERENTA”. Spiritul civic este destul de bine dezvoltat in mine …de ce ?!?!?! …chiar nu stiu…  Chiar daca am radacini grecesti …m-am nascut in Romania … am plecat la studii in strainatate …dar m-am intors in Romania …Sunt si Roman si conform constitutiei si drepturilor omului am dreptul la opinie si dreptul la alegere. si pot afirma … “Votez deci imi pasa!”

Dacă vedeţi desenate,
Două beţe-ncrucişate,
Să ştiţi că acela-i X
Şi l-aţi invaţat … la fix,
Dar de stau şi mă gândesc,
Pe X nu-l prea folosesc,
Numai că pe sora mea,
O cheamă chiar Xenia
Şi e musai ca să ştiu
Litera X cum s-o scriu.

Cu un pix şi un caiet,
La expoziţie merg direct,
Fiindcă acolo sunt expuse
(După cum Axinte-mi spuse)
Instrumente muzicale:
Xilofoane şi ţambale.
Daca-mi iau şi-un saxofon,
O orgă şi un trombon,
Pot să dau chiar un concert
Pentru veselu-ALFABET !

M-am trezit de dimineaţă
Fără mare chef de viaţă
Şi m-am dus grăbit la şcoală,
Unde banca-mi era goală.
Toată lumea era pe-afară
Şi fuma câte-o ţigară.
Clopoţelul a sunat
Şi în clasă am intrat.
Profu’, tare obosit…
Şi eu tare adormit.
Lecţia s-a isprăvit,
Să mor de nu-s plictisit!
El începe să ne-asculte,
Dară noi rămânem pe mute,
Că n-am învăţat deloc.
Iau un 4, plec la loc.
Nu îmi pasă, plec acasă,
Cu mai mare chef de viaţă.

A,B,C,D,E,F,G,H,I,Î,J,K,L,M,N,O,P,R,S,Ş,T,Ţ,U,V şi acum urmează Z                         
O linie frânta-n trei,
Este Z, şi dacă vrei
Pe caiet să scrii “Zoreşti”                                          
Nu mai ai cum să greşeşti.
Ba chiar poţi să povesteşti
Că zăpada este mare
Şi zarzărul zărit în zare,
Este nins de parcă-i floare.
Zdreanţă zburdă fericit
 În zăvoiu-nzăpezit
Şi la zvon de zurgălăi,
Latră şi se-ascunde-n clăi.
E-un căţel mai zăpăcit,
Zvăpăiat şi zbânţuit:
Zbier la el şi-l trag de zgardă,
El zvâcneşte din zăpadă,
Sare-n sus şi dă din coadă!
*********

Cine se crede isteţ?
Îi propun un textuleţ!
Hai, încearcă, nu e greu
Dacă-ai să repeţi mereu:
DE ZĂPUSEALĂ, ZVĂPĂIATA ZINA ZĂBOVI ZĂCÂND ÎN ZĂVOI, ZICÂND ZÂMBIND CĂ ZĂRI ÎN ZARE ZECE ZUGRAVI ZORZONAŢI ZORNĂIND ZORIŢI ZURGĂLĂI-N ZORII ZILEI, ZĂPĂCIND CU ZGOMOTUL ZEBRELE ZGRIBULITE!

10, Marti, Club R2, Regie, “Seara berii” cu PARAZITII, INTRARE GRATUITA PENTRU STUDENTI

Cine vine nu uitati “la datorie cu carnetele in dinti”!!!

Site: http://www.discor2.ro/index.php/marti

Det startede ellers så godt; da lille Malthe* forventningsfuldt,spændt og en lille smule genert mødte op for endelig at begynde i skole ligesom storebror. Malthe var glad for sin skole og sine klassekammerater og hans forældre trygge i deres overbevisning om at den danske folkeskole levede op til alle løfter om et ligeværdigt og respektfuldt menneskesyn…..indtil den dag hvor Malthes mor blev ringet op af klasselæreren. Hvorfor?

Jo, for lille generte  Malthe havde siddet stille i klassen, lyttet til hvad de andre børn havde at sige, pænt gjort som læreren havde bedt ham om, samtidig som han bare sådan skulle tisse. I kender det sikkert selv, skal man så skal man, og Malthe som jo desuden bare er 6 år han skulle virkelig.

Men lille Malthe, som jo er godt opdraget, ville absolut ikke forstyrre læreren og holdt sig derfor så godt han kunne, og da han simpelthen ikke kunne holde sig  længere, rakte han forsagt hånden op, ventede pænt til det blev hans tur og spurgte så om han ikke nok måtte have lov til at gå på toilettet.

Nej! Det må du ikke!

Var lærerens svar.

Og Malthe, som jo er en smule genert, og vel også en lille smule bange for læreren, gjorde som læreren sagde. Han blev siddende. Og tissede i bukserne. Nu skulle man jo tro at læreren straks ville have indset at hun var gået for vidt og derfor havde skyndt sig med at hjælpe lille Malthe.

Men nej…

Læreren beordrede Malthe til at blive siddende på sin stol. I sit eget pis. Udstillet. Ydmyget. Krænket. Hvorefter læreren ringede til Malthes mor og sagde til hende at Malthe måtte blive siddende dér. På stolen. Alene.Udstillet.Ydmyget.Krænket.

***

Den stakkels lærer er selvfølgelig efterfølgende blevet tilbudt psykologhjælp. Malthe derimod, som jo faktisk er offeret og den som er  blevet krænket, ydmyget og hængt offentligt til skue i skolens  gabestok har lige så selvfølgeligt- intet sådant tilbud fået.

***

©Harning

Hvis du vil vide hvordan skolen for øvrigt har håndteret den uacceptable tilsidesættelse af børnekonventionen som Malthe blev udsat for, så følger en opdatering i kommende indlæg.

* (Anonymiseret idet moderen er bekymret for at offentliggørelse vil indebære repressalier mod hendes barn fra skolens leder)

En folkeskole i superligaen?

A,B,C,D,E,f,G,H,I,Î,J,K,L,M,N,O,P,R,S,Ş,T,Ţ,U şi fiţi atenţi că vine V!

Îl prezint pe V acum.
Cum arată? Iată cum:
Două beţe alăturate
Jos se află-mpreunate
Însă sus sunt depărtate.
Acum pot să scriu cu el:
Vulpe, vacă şi viţel,
Vijelie, val-vârtej
Vine vântul ca un vrej,
Viforând vâlcelele,
Viscolind viroagele,
Vestind iarna cea geroasă.
Vino s-o privim din casă!

A,B,C,D,E,F,G,H,I,Î,J,K,L,M,N,O,p,R,S,Ş,T,Ţ şi urmează desigur U

Uuuuuu! Şuieră trenul
De alungă motănelul.
Hauuu-u, urlă şi lupul,
De cutremură pământul
Si strigă copiii-n cor:
Lume bună! Ajutooor!
Au, au, au, cam ce să fac
Cu-acest U să vă împac?
O idee-mi vine-acu,
Să va spun cine e “U”:

Litera U e o potcoavă
Pusă-n sus cu partea cavă
In gentuţa lui Lenuţa
Să îi poarte ei noroc
(Fiindcă nu-i iese deloc)
Să citească clar, curat,
Acest text cam încurcat:

CÂT ERA EL DE UNCHIAŞ,
LA URCUŞ CU UŞURINŢĂ
UN UŞOR UŞER UŞARNIC
ÎŞI USCA UŞA UDATĂ
UŞUIND CU-N UMERAŞ
ULIUL ACELA URIAŞ.

Nu regret nimic din viata asta! Nimic din ce am facut… Poate din ce n-am facut!
Chiar daca mi-a fost mai mult rau decat bine, chiar daca am suferit mai mult decat multi…
Dar fara suferinta si fara raul din viata… cum as mai fi putut eu aprecia binele si frumosul?
Am copilarit…am fost hulita si batuta de prietenii de joaca… dar am apreciat prietenia unei fetite…
Am fost elev… Am fost batjocorita de multe ori, pentru faptul ca eram descurcareata… dar am apreciat unii colegi si profesori care ma apreciau la randul lor….
Am iubit si … am fost iubita mai tarziu…. Dar am apreciat ca am fost iubita, totusi…
Am muncit pe branci cu constinciozitate fara sa fiu apreciata de multe ori.
Mi-am dat seama, ca fiecare avem scara noastra de valori. Iar treptele ei nu sunt in tandem cu treptele scarii prietenului, iubitului… a celor din jur. Rareori se intampla.
Importanta faptului ca ti-ai marcat oarecum trecerea printr-o anumita perioada de timp, in viata cuiva… in viata multora.. este cred ceva ce conteaza cu adevarat. Dovedeste ca existi!
Toate m-au facut sa fiu mai inversunata…! Sa ma bucur mai mult de viata!
Sa realizez ca sunt privilegiata ca traiesc!
Viata merita traita! Chiar daca cum spune Alexandru Macedonski: “Viata este o ciudata comedie care amesteca impreuna si dureri si bucurii, punand lacrimi langa zambet, punand zambet langa plans.”
E ca un dans in care la inceput nu stii pasii…si nici muzica nu o cunosti. Incetul cu incetul prinzi ritmul melodiei, dar te mai impiedici si mai si cazi uneori… Te ridici … si in ritmul muzicii incerci sa reiei pasii dansului…Ajungi in final sa cunosti atat de bine melodia, iar pasii incep sa zboare pe ritmurile ei… !

Branza buna in burduf de caine… Nu tin minte ultima sedinta cu parintii din liceu in care sa nu fiu descris asa. Tot timpul, venea mama acasa si dupa sedinta, primul lucru care mi-l zicea : “Ionut, de ce nu vrei sa inveti? A zis diriginta ca esti printre cei mai capabili din clasa, dar nu vrei!”     Tin minte pe Doca. El era certat cu toti profesorii. Pur si simplu nu-i pasa. Se apuca de invatat la sfarsit de an. In clasa a 12-a, cand jumatate din profesori i-au promis ca nu-l lasa sa intre in BAC, s-a pus 2 saptamani pe invatat si le-a inchis gura profesorilor.  Exista genul ala de oameni capabili care nu vor, si exista genul ala de oameni incapabili care nici nu vor.  Psihologia moderna a incercat sa sustina egalitatea capacitatilor oamenilor, sa-i puna pe acelasi nivel si sa insuseasca performantele  factorilor externi.  Clasicul IQ a coborat cu o treapta mai jos fata de inteligenta emotionala si totusi, diferentele astea de capacitate raman.  Exista oamenii aia buni la de toate – aia cu medii de la 8 in sus la toate obiectele, oameni buni la ceva – aia cu media 10 la matematica, sau orice altceva, si la restul media 5-6, si oameni buni la nimic – care invata si ei sa treaca.  Tot timpul profesorii s-au concentrat pe cei buni la de toate, apoi, profesorii in cauza s-au concentrat pe cei buni la ceva, iar pe noi, pe cei buni la nimic ne-au lasat in pace.  

 E comic faptul ca acum, dupa 2 ani, privesc in spate sa vad cine si ce a ajuns, si imi dau seama ca baietii descurcareti din liceu au fost descurcareti si dupa liceu, oamenii care au stiut sa traiasca in timpul scolii, au stiut sa traiasca si dupa ce s-a terminat. Voi, cei care ati petrecut in timpul scolii cele 6 ore sa va faceti temele si sa invatati, si restul de ore le-ati petrecut in fata TV-ului sau dormind, acum sunteti aia care va plangeti de singuratate, care aveti complexe de inferioritate la 21 de ani, care sunteti antisociali si va refugiati in romane de dragoste.  Ma bucur ca am chiulit, ma bucur ca n-am avut media 10 la toate obiectele si ca in loc sa invat fugeam cu baietii la fotbal sau la strand. Imi pare bine ca ma bucuram la un 6 din teza si nu plangeam la un 8, si ma cam durea la basca de media de la purtare. Amintirile care le am acum din scoala nu-s orele petrecute in biblioteca, ci nebuniile facute. Consecintele nebuniilor ne-au fortat sa ne asumam responsabilitati, si acum nu stau sa-mi plang de mila ca “nu mai pot” .. “parca e prea mult”.  Am invatat ca sa inveti cat trebuie, atunci cand trebuie inseamna sa fii o mare putoare, insa una eficienta, pentru ca, pana la urma, ca sa-l citez pe nenea Dunham, “Eficienta este cea mai inteligenta forma de lene”.

PS: nu incurajez la chiul,  ci incurajez la viata

Multe critici am putea sa aducem Romaniei (sau celor ce o conduc) de la telefoanele publice de pe strada pana la taxele pe care orice cetatean se vede nevoit sa le achite. In acest articol nu doresc sa critic Romania, nu doresc sa invinovatesc vreun politician sau poate chiar lipsa noastra de dorinta de a schimba ceva in tara asta. Acest articol doresc sa fie unul de genul ‘Cum ar fi fost’.

Cu ceva timp in urma Romania avea sansa sa porneasca un proiect prin care sa daruiasca fiecarui scolar (din gimnaziu) un laptop gratuit (pretul lor pentru stat era de 100$), insa din anumite motive bine ascunse au refuzat sa demareze aceasta actiune deoarece spuneau ei ca este o configuratie mult prea slaba si ca are Linux preinstalat. Ceea ce nu s-a intamplat in Romania, s-a intamplat in Uruguay. In ultimii doi ani, in Uruguay, proiectul pare sa se fi desfasurat excelent, peste 360.000 de elevi ajungand sa aiba un laptop gratuit. Astfel, statul a ajuns sa plateasca in jur de 260$ pentru fiecare student, adica, in total, mai mult de 93 milioane de dolari, devenind prima tara care a reusit sa asigure fiecarui elev un laptop.

Iar intrebare vine: Cum ar fi fost daca Romania ar fi acceptat si ea demararea acelui proiect?

A,B,C,D,E,F,G,H,I,Î,J,K,L,M,N,O,P,R,S,Ş,T şi acum urmează Ţ
Sub T pun o virguliţă
Şi îl scriu pe Ţ bădiţă,
Ca să pot să povestesc
Şi pe Ţ să-l folosesc:
În ţinutul Ţăndărei
Am aflat că pe la trei
Mâncau, ţapul şi căpriţa,
Căpiţa ţaţei Mariţa
Şi-un ţânc ţopăia ţop-ţop,
Ţinând ţăndări într-un clop.
Dar deodata l-a oprit
Un ţâr-ţâr nesuferit:
Ţârâia ţâfnos ţânţarul
Inţepându-l pe ţăranul
Ce ţinea ţelina afară
Sus pe ţiglă, de aseară.

A,B,C,D,E,F,G,H,I,Î,J,K,L,M,N,O,P,R,S,Ş,T

Pe T pot să îl compar
Doar cu-n micuţ balansoar.
Titel, Tache şi Tinel
Tropăie pe lângă el.
Tică trage trotineta,
Tudor sună cu trompeta
Şi un toboşar trasnit
Bate toba înnebunit.
Trei tăuni bâzâie tare
Enervând pe coana mare,
Care tună şi trăzneşte
Rasturnând tot ce-ntâlneşte.
Toţi au întrecut măsura!
Şi în toată tevatura
Doar motanul cel tărcat
S-a băgat tiptil sub pat!
Oare T l-a speriat?

Începutul toamnei a adus cu sine căderea frunzelor şi grevele de sezon. De această dată oamenii statului şi-au luat câmpii şi au trecut la stadiul de concret. Sătui de acuzele celorlalte categorii lucrătoare, bugetarii doresc să-şi demonstreze utilitatea şi motivele pentru care trebuie să fie plătiţi. Astfel 5 octombrie a devenit ziua răzvrătirii bugetarilor din toate domeniile de activitate. Şcolile şi-au sistat orele, universităţile au abandonat cursurile, medicii au părăsit cabinetele şi marş întins la protest. Urmările pot fi neaşteptate deoarece bugetul e la fel de gol precum Adam în grădina Edenului.

Doliul s-a instaurat în viaţa învăţăceilor de pe tot teritoriul naţional. Lacrimi de necaz şi compasiune formează mici pâraie prin scările de bloc. Elevii nu-şi pot imagina o zi de luni fără şcoală, în condiţiile în care vacanţa e departe. Figurile le sunt mai afectate decât ale eroilor din tragedia greacă. Cretele părăsite pe catedrele sălilor de clasă pustii simt lipsa degetelor avide de a transpune cunoştinţele dobândite în multele ore de studiu suplimentar. Supărarea merge atât de departe încât se prea poate ca mâine să fie o zi de protest a elevilor din cauza lipsei activităţii şcolare de astăzi. Practic, o contragrevă. Nu se poate chiar aşa, sunt de înţeles nemulţumirile, dar până la oprirea predării materiilor nu se poate. Ei drăcie!

Studenţii s-au declarat solidari cu profesorii lor încă de la sfârşitul săptămânii trecute. Cu toate că efortul este aproape inuman, aceştia vor lipsi astăzi de la cursuri. Cu toate acestea mulţi vor fi prin preajmă în cazul în care, printr-o minune se vor ţine cursurile programate după-amiază. Ba mai mult vor picheta bibliotecile în speranţa că stocul de cărţi existent va încăpea pe mâna lor atâta timp cât nu vor putea desfăşura activitate universitară. Au mers până acolo încât să promită boicotarea cluburilor şi a discotecilor până la noi informaţii privind situaţia drepturilor dascălilor.

Avem astăzi o ţară fără învăţământ. Să fim serioşi, nimănui nu-i pasă. Fiecare zi e la fel. Această lipsă a seriozităţii acordate studiului vine din urmă. De câţiva ani oricine scapă de câteva ore plictisitoare în săli de cursuri şi aule, dă bairam. Tinerii abia aşteaptă astfel de momente. Dac-ar avea posibilitatea ar iniţia o lege care să interzică învăţământul pentru totdeauna. Mai ales că roadele studiului nu prea se coc. Culesul muncii de ani întregi rămâne la stadiul de probabilitate minimă. Aşa că nimeni n-o să bage de seamă că lipsesc profesorii din sălile de studiu. Nici chiar ei nu-şi vor da seama.

Atenţie însă la sistemul sanitar, aşa cum este el prost şi de multe ori întârziat. Acel loc 32 din 33 de state europene analizate nu ne face cinste dar ne menţine la limita dintre viaţă şi moarte. Durerea nu poate spune stop decât cu ajutorul tratamentului sau a intervenţiilor adesea pe muchie de cuţit. Inclusiv la propriu.

Ş, ca S, e tot un şarpe
Cu un solz căzut din spate,
Ce stă nelegat sub el
Şi-o să-l ia un şoricel.
Dacă nu o să-l păzim,
N-o să mai putem să scrim:
Şapte şmecheri în şosete
Şed ca şefii în şarete
Şi-şi spun bancuri ştrengăreşti
Cu şopârle, şoimi şi peşti.

A,B,C,D,E,F,G,H,I,Î,J,K,L,M,N,O,P şi grabit apare R

R? Parc-ar fi un om pe stradă
Bătând pasul de paradă.
Cu R cunosc multe nume!
Câteva, vă şi pot spune:
Radu, Relu şi cu Richi
Ronţăie râzând ridichi
Din grădina lui Retuţa
Care pleacă cu căruţa
In rariştea de la râu,
Unde iarba-i pân-la brâu,
Să anunţe vreo trei raţe,
Ca vulpea stă să le-nhaţe.