afiş preluat de pe iasi.evanghelici.ro

Dacă în ultima duminică în Iaşi a avut loc acea întâlnire a corurilor mai multor biserici evanghelice din oraş, în finalul acestei săptămâni avem o întâlnire a tinerilor din bisericile evanghelice. Este vorba de întâlnirea cu tematica “Când ai vrea să nu te fi născut” unde va fi invitat Pastor Emil Bartoş. Întâlnirea va avea loc la Biserica Creştină Baptistă „Bunavestire”, str. Sărărie nr. 32 în data de Sâmbătă 21 noiembrie 2009, începând cu orele 17:00.

Un alt eveniment va avea loc imediat a doua zi, în aceeaşi locaţie, fiind legat de împlinirea a 400 de ani de cradinţă baptistă. Va fi prezenz în continuare pastorul Emil Bartoş, evenimentul fiind duminică 22 noiembrie 2009  între orele 18:00 – 20:00. Mai multe detalii aici.

Ilustraţia de mai sus prezintă cât se poate de exact impresia
pe care mi-o face atitudinea reflectată de textul lui Paul Dan

Problema

Paul Dan a publicat recent pe noul lui blog un text în care analizează, din perspectiva lui particulară, teologia mistică ortodoxă, pe care o socoteşte eretică şi periculoasă pentru creştinii care au respect pentru Sfânta Scriptură. În acest text, şi aparent fără prea mare legătură cu acesta, autorul etichetează pe scurt şi fără argumente, concepţiile teologice a trei evanghelici români care au obţinut doctorate la universităţi din Marea Britanie, pe teme legate de teologia ortodoxă. Această secţiune din textul lui formează obiectul răspunsului meu. Înainte însă de a intra în subiect, vreau să precizez câteva lucruri.

Precizări

Mai întâi, apreciez că domnul Paul Dan mi-a trimis textul său înainte de a-l face public. Mărturisesc faptul că am fost surprins de acest lucru. Nu mă aşteptam de la el la un asemenea cavalerism. Sau este vorba de altceva? Fără îndoială, este mai cinstit ca cineva să te „înjure“ pe faţă, decât să auzi de la alţii că a făcut-o.

În al doilea rând, experienţa mea anterioară cu Paul Dan nu-mi permite a-mi face iluzii cu privire la posibilitatea iniţierii unui dialog real şi deschis cu el, în care concluziile nu sunt trase dinainte şi care nu sfârşeşte în argumente ad hominem sau în etichetări ieftine. Oricum ar fi, felul în care arată textul afişat de el pe blog nu-mi dă prea multe motive de a-mi face iluzii în această privinţă.

În al treilea rând, şi ultimul, nu scriu acest răspuns pentru a mă apăra pe mine însumi. Ceea ce am scris, am rostit şi am făcut, în domeniul teologiei, ca şi în altele, cu toate cele bune şi rele, sunt publice şi nu am nimic de adăugat la ele.

Mai degrabă, voi încerca să fac ceea ce cred că Scriptura, în care Paul Dan spune că nu cred, îmi cere să fac, adică să-i apăr pe cei atacaţi de el pe nedrept şi fără justificare. După părerea mea, în ciuda aparenţelor şi a dimensiunilor, textul domnului Paul Dan este extrem de subţire sub raport academic. Sau poate că standardele academice ale şcolilor la care ne-am luat diplomele şi am făcut ucenicia întru ale teologiei sunt radical diferite. El apelează cu „generozitate“ la etichetări facile şi se caracterizează prin cvasi absenţa argumentelor. Sau poate, socoteşte autorul, lucrurile pe care le afirmă el (cu o tărie a convingerilor care, trebuie să recunosc, este vrednică de invidie) sunt de domeniul evidenţei şi nu au nevoie de demonstraţie. Îmi pare rău, dar acest lucru nu este acceptabil în ceea ce mă priveşte. Vă prezint mai jos, spre exemplificare, câteva dintre afirmaţiile lui gratuite, îndoielnice şi lipsite de argumentaţie.

• „Since the 5th Century, the Eastern Orthodox Church is frozen in Neoplatonic mysticism, due to the philosophical leanings of the Church Fathers.“ (p. 4)
• „Genuine Christian life has nothing to do with mysticism…“ (p. 9)
• „The supernatural is not mystical in nature.“ (p. 11)
• „Schmemann makes one of the most important remarks concerning how salvation is viewed in the Eastern Church as contemplation, a pagan concept.“ (p. 28)

Îi voi lăsa pe cei mai competenţi decât mine în tainele teologiei ortodoxe să identifice şi alte asemenea năzdrăvănii „teologice“.

Din cele de mai sus, şi altele asemenea, reiese că autorul vădeşte o incapacitate funciară de înţelegere a limbajului metaforic al Bibliei şi, ca urmare, a lucrărilor teologice fundamentale ale Părinţilor Bisericii şi ale altor autori clasici ai spiritualităţii creştine. Astfel, pentru Paul Dan scrierile mistice ale unui Bernard de Clairvaux, cele ale Teresei de Avila sau ale lui Simion Noul Teolog nu sunt decât nişte simple expresii ale frustrărilor lor sexuale. Desigur, el nu este singur în această confuzie. O mare parte a creştinătăţii, cea care a cedat la cântecul de sirenă al raţionalismului modernităţii, care continuă să domine spaţiul evanghelic american, împărtăşeşte aceeaşi orbire spirituală.

Autorul nostru se mişcă cu o dexteritate incredibilă şi cu o încredere de sine de nezdruncinat printre cei mai importanţi autori patristici, dar felul în care îi tratează, scoţându-le ideile din context, vădeşte faptul că, probabil, accesul la ei a fost realizat în mare măsură prin intermediul surselor secundare şi al comentariilor evanghelicilor raţionalişti care i-au fost mentori. Poate că tocmai de aceea textul în sine arată ca un colaj eclectic de citate şi opinii personale inflexibile. Sincer, nu cunosc nici un singur specialist în patristică (fie el evanghelic sau nu) care să îndrăznească a împărţi cu atâta aroganţă şi largheţe etichete de eretici unor titani ai gândirii creştine precum Părinţii Bisericii. Acest lucru este cel puţin lipsit de modestie, dacă nu cumva este semnul a ceva mult mai grav. Aşa fiind, nu este deloc de mirare să vedem la ce concluzii abracadabrante ajunge autorul în urma unui asemenea demers.

Răspuns

Din respect pentru adevăr, încerc în cele ce urmează să clarific câteva erori faptice şi interpretări aberante prezente în textul lui Paul Dan:

1. „At the present time there are many Romanian E. Orthodox theologians who are far superior to Staniloae, but he is promoted because a Byzantine hierarchical procedure which provides that some seniors must have preeminence in spite of their ineffectiveness.“ (p. 56)

Ar fi interesant să aflăm care sunt acei teologi ortodocşi români pe care Paul Dan îi consideră superiori lui Dumitru Stăniloae şi în baza căror criterii a stabilit el acest „clasament“. În realitate, Stăniloae nu numai că nu a fost „promovat“ de ierarhie, ci mulţi ani după moartea sa opera sa teologică era studiată mai degrabă de catolici şi protestanţi, decât de ortodocşi, tocmai din pricina adversităţii pe care o manifestau faţă de gândirea sa unii ierarhi şi teologi ortodocşi cu influenţă.

2. „Timothy Ware is the man behind the E. Orthodox mystical crusade in England and the West… He wrote a very well crafted book titled The Orthodox Church in which he presents a sanitized version of E. Orthodoxy that looks Protestant in order to induce people with a protestant background into the Eastern Church. No mention of Neoplatonism. His work denotes both intellectual dishonesty and scholarly underperformance, besides craftiness. (p. 57)

Autorul pretinde a cunoaşte motivaţiile intime ale episcopului Kallistos, ceea ce este de-a dreptul aberant. De asemenea, n-am întâlnit niciodată în viaţa mea un om cu atât de puţine competenţe teologice care să îndrăznească a eticheta cu atâta uşurătate un academic de talia lui Kallistos Ware. Acest lucru vădeşte o lipsă de caracter incalificabilă şi o aroganţă vecină cu ignoranţa.

3. „The Eastern Orthodox Strategy in England concerning young Romanians seeking PhD in theology.“ (p. 57)

Titlul de mai sus sugerează că ortodocşii (nu se precizează cine anume, în afară, eventual, de episcopul Kallistos), au complotat, elaborând o „strategie“ de atragere la ortodoxie a unor evanghelici români. În realitate, fiecare dintre cei care au studiat teme de teologie ortodoxă în Marea Britanie şi Statele Unite (Paul Negruţ, Silviu Rogobete, Emil Bartoş, Simona Sabău, Eugen Matei şi alţii) au decis independent unii de alţii (şi cu atât mai mult independent de orice imaginare lobby-uri ortodoxe) cu privire la temele lor de cercetare, a căror elaborare şi susţinere s-a realizat în şcoli evanghelice şi protestante de prestigiu. Paul Dan pur şi simplu inventează aici sau, mai precis, minte în mod conştient.

4. „I think it is a fair game for the E. Orthodox to facilitate grants to the young Romanian students (and others) in order to get a PhD in E. Orthodox studies“ (p. 57)

Paul Dan insinuează prin cele de mai sus că cei care au studiat teme de teologie ortodoxă în Marea Britanie, ar fi făcut acele studii cu burse plătite de Biserica Ortodoxă şi, prin implicaţie, n-ar fi altceva decât nişte mercenari năimiţi, dacă nu cumva chiar cai troieni sau de-a dreptul iude. Adevărul este că acele bursele au fost plătite de organizaţii evanghelice, precum Langham Scholarship, Romanian Missionary Society şi altele asemenea. Din nou avem de-a face cu o insinuare perfidă, menită să discrediteze pe cei care se presupune că nu sunt de acord cu opiniile „teologului“ nostru.

5. „The problem is not with the E. Orthodox assisting Eastern Europeans to study their theology, but with those Eastern European Evangelicals who by studying E. Orthodoxy and become persuaded of the mysticism thereof. These Evangelicals prove that they are either uncommitted to the Bible, or not born again.“ (p. 57)

Este interesant cum, de la o presupusă (şi în parte reală) preţuire pentru valoarea teologiei mistice, acest paznic de serviciu al evanghelismului românesc deduce, din nou fără nici cea mai mică urmă de îndoială, faptul că aceşti teologi şcoliţi în spaţiul britanic sunt, fie „lipsiţi de dedicare faţă de Biblie“ (mai precis, faţă de interpretarea particulară a acesteia de către Paul Dan), fie, pur şi simplu „nenăscuţi din nou“ . De unde va fi luat autorul instrumentul de detectare a naşterii de sus a cuiva (înţeleg că s-ar numi… „palingenesiometru“ , rămâne un total mister pentru mine.

6. „Another problem with Eastern European students studying E. Orthodoxy abroad is their lack of training in the doctrines of grace, specifically an in-depth analysis of the epistle to the Romans.“ (p. 57)

Rămâne un total mister, de asemenea, de unde anume a tras Paul Dan concluzia că aceşti teologi ar fi pur şi simplu ignoranţi în ce priveşte Epistola lui Pavel către Romani şi „complet neinstruiţi“ în ce priveşte doctrinele harului. De asemenea, nu ştiu ca Paul Dan să fi scris vreun comentariu doct cu privire la această importantă scriere a apostolului Pavel. Aşa fiind, nu înţeleg cum anume are el îndrăzneala de a împărţi certificate de bună cunoaştere a acestei epistole.

7. „Emil Bartos as I mentioned was supervised by Timothy Ware in writing his PhD dissertation.“ (p. 57)

Pentru preciziune, deşi Emil Bartoş a studiat o vreme sub îndrumarea profesorului Kallistos Ware, la Oxford University, coordonatorul oficial al tezei lui, cu privire la doctrina îndumnezeirii în teologia lui Stăniloae, este profesorul Oliver Davies, de la University of Wales, din Lampeter.

8. „This book fails a scholarly exploration of Staniloae’s theology, because it lacks a competent discussion of its Neoplatonic foundation.. Bartos’ work developed within E. Orthodox perimeters is not fully academic. Probably was no freedom to work with Timothy Ware as a PhD mentor.“ (p. 57)

Din nou, mi se pare de o aroganţă fără seamăn faptul că acest om, care n-a reuşit să producă nici măcar un singur text academic decent în viaţa lui, se socoteşte îndrituit şi pe deplin justificat să afirme că un text acceptat de o universitate de prestigiu din Marea Britanie, şi aprobat pentru tipar (în Anglia şi România) cu recomandarea unor teologi de certă valoare academică, este un veritabil „eşec“ în încercarea de explorare a teologiei lui Stăniloae şi un text „nu tocmai academic“. De ce? „Argumentul“, prezent în mod surprinzător de data aceasta, este absolut zdrobitor. Emil Bartos eşuează în a trece de baremul marotei teologului de ocazie – neoplatonismul – temă pe care Paul Dan o repetă obsesiv în acest text, fără a ne convinge însă că o înţelege cu adevărat. Vă las pe dvs. să judecaţi singuri acest mod de a face teologie.

9. „Although Emil Bartos disagrees with different aspects of Eastern Orthodoxy, and respectively with portions of Staniloae’s dogmatic theology, still he adopted concepts from it, and tries to be an integrative theologian of protestant and mystical Eastern Orthodox Theology, which is an impossibility. He renders a indirect service to the mystical cause worldwide. The result is Emil Bartos compromised his Evangelical stand and his Biblical protestant theology. Bartos got a lot of recognition for his work, but in the same time, he became an Eastern Orthodox at heart and later an ecumenist. In private discussions, he was promoting E. Orthodox theology among Evangelical students, while he was a professor of systematic theology at an Evangelical university.“ (pp. 57–58)

Cred că este corect a ne întreba cine anume a decis că a fi un teolog integrator este o imposibilitate? Desigur, în afară de „marele teolog“ Paul Dan?

De asemenea, afirmaţia că „Emil Bartoş a devenit ortodox în inima lui“ este absolut aberantă, deoarece prin aceasta autorul încearcă să calomnieze şi să submineze autoritatea lui în comunitatea evanghelică din România, ştiute fiind sentimentele antiortodoxe ale majorităţii membrilor acesteia. Desigur, într-o lume normală, faptul că cineva şi-ar schimba convingerile teologice în urma studiilor ar fu un lucru absolut normal şi acceptabil. Astfel, dacă într-o asemenea lume unii evanghelici ar deveni ortodocşi sau unii ortodocşi ar deveni evanghelici n-ar putea fi privit nicidecum ca un păcat sau ca o pricină de discreditare. Nu putem însă aplica normele normalităţii la condiţia patologică a spaţiului evanghelic din lumea postcomunistă. Şi nici la patologiile evidente ale textului analizat aici.

Grav este însă că ceea ce de această dată Paul Dan nu mai insinuează, ci spune de-a dreptul, este un fals, menit a distruge prestigiul unui om considerat a fi un duşman periculos pentru opiniile autorului.

În ce priveşte ecumenismul lui Emil Bartoş, avem de-a face din nou cu o mistificare. Dacă eu am afirmat deschis convingerile mele ecumenice, Emil Bartoş nu numai că n-a afirmat niciodată asemenea convingeri, dar, ca prieten apropiat, ştiu bine că are propriile lui îndoieli în acest domeniu, chiar dacă a participat, ca orice teolog decent şi civilizat, la dialoguri academice cu teologi din diverse tradiţii. Cine nu pricepe aceste lucruri nu are ce căuta în arena teologică a secolului al XX-lea, ci se condamnă singur, ca ignorant şi fanatic.

10. „Silviu Rogobete is another Romanian Evangelical turned pro E. Orthodox and ecumenist. He is paradoxical because in spite of his pro E. Orthodoxy, he still vigorously defends Evangelical rights.“ (p. 58)

În îngustimea sa sectară şi în fanatismul său fundamentalist, Paul Dan nu poate pricepe nicicum că cineva poate avea apreciere pentru o altă tradiţie, păstrându-şi în acelaşi timp neştirbită dedicarea faţă de propria tradiţie eclesială, inclusiv prin apărarea drepturilor legitime ale acestei comunităţi de orice formă de nedreptate sau persecuţie.

Silviu Rogobete, devenit între timp diplomat, este însă în primul rând un academic, şi unul dintre specialiştii noştri în chestiunea libertăţii religioase. În această capacitate, domnul Rogobete, spre deosebire de criticul său de ocazie, este gata să apere nu numai drepturile religioase ale evanghelicilor sau ale ortodocşilor, ci şi dreptul legitim al ereticilor de a-şi propaga propriile idei.

11. „No one will debate his good intentions, but with time, his appreciation for the Eastern Church mysticism will grow. That will lead him, and others with the same background to later become supporters of mysticism driven apostasy.“

În fraza de mai sus, Paul Dan ne oferă o nouă mostră a aroganţei sale fără limite, de data aceasta într-o formă pseudo-profetică. El pretinde a şti nu numai că intenţiile lui Silviu Rogobete sunt nobile, dar a şi prevăzut deja ce anume se va întâmpla cu acesta în viitor. Mi se pare că deja avem de-a face aici cu un soi de delir.

12. „The three theologians mentioned in this short analysis are part of a larger group of young, eager Evangelicals who have studied or are studying abroad in order to secure doctoral degrees. God gifted them with great abilities, earning highest honors from Cambridge, Oxford, and the like. The problem is that those who depart from a Biblical commitment, and instead practice a philosophical theology, engage on a pathway that is hard to return from. There is also a clear manifestation of an elitist behavior among them, being disconnected from the life of the church.“

Iată, în sfârşit, şi sentinţa supremă. Nu numai că, după părerea lui Paul Dan, aceşti teologi s-au „îndepărtat de Biblie“ (aşa cum o interpretează el, aceasta fiind, se înţelege, singura interpretare corectă), dar au lăpădat-o pe aceasta în favoarea unei teologii filosofice (care – iată o nouă evidenţă pentru „expertul“ nostru în teologie – este incompatibilă cu teologia biblică). Această pretinsă opţiune exclusivă, ştie prea bine „profetul“ nostru autodeclarat, îi va conduce pe aceşti teologi la dezastru. Dar, zice el, la ce altceva te poţi aştepta de la nişte „elitişti“, „despărţiţi de viaţa bisericii“. Aferim!

Concluzie

Aşa cum am spus dintru început, nu consider că se merită a mă apăra singur de acuzele aduse de Paul Dan în acest text. Ele sunt, în definitiv, asemănătoare cu cele aduse altora aici. Cred că am spus deja suficient în această privinţă.

Pariez că autorul n-a citit niciuna dintre lucrările de doctorat pe care le încondeiază aici. Ştiu bine, oricum, că cel puţin pe a mea n-a citit-o, ea fiind încă nepublicată. Ce anume îl îndrituieşte atunci pe autor, în afară de aroganţă şi autosuficienţă, să se pronunţe în lucruri pe care nu le cunoaşte? Prefer să nu răspund la această întrebare, lăsându-vă să decideţi singuri. Oricum, este sigur că nu cu asemenea pseudo opere vor ieşi evanghelicii români din copilăria teologică ce îi caracterizează (încă) în prezent.

Sâmbătă 13 decembrie am avut bucuria de a participa, aşa cum am promis, la ceremonia de absolvire a studenţilor mei din programul de Masterat în conducerea organizaţiilor, organizat în cadrul Campolo College of Graduate and Professional Studies, de la Eastern University din St Davids, Pennsylvania, în Statele Unite. Universitatea are un caracter larg evanghelic şi are rădăcini în tradiţia baptistă moderată.

Am predat acestor studenţi, pe parcursul a circa doi ani un curs de formare spirituală. Cursul a cuprins două perioade rezidenţiale, efectuate în România, la Iaşi şi Bucureşti, continuate de interacţiuni regulate prin email. Din păcate, din raţiuni financiare, numai şapte dintre cei doisprezece studenţi cu care am lucrat în această perioadă au putut fi prezenţi la ceremonie. Studenţii, proveniţi din America, Europa, Africa şi Asia, deţin poziţii manageriale în cadrul World Vision International şi Habitat for Humanity.

Studenţii mei

La această ceremonie m-am reîntâlnit şi cu Dr. Christopher Hall, recent numit Cancelar al universităţii şi unul dintre autorii cursului de formare spirituală pe care l-am predat în cadrul acestui program. El este cel care a înmânat studenţilor mapele cu diplome.

Chris este un apreciat teolog american din tradişia anglicană şi unul dintre editorii cunoscutei serii de comentarii patristice  Ancient Christian Commentary on Scripture (iată AICI un exemplu), a cărei publicare se apropie de sfârşit la IVP, US. A propos de acest proiect, avem de câţiva ani discuţii legate de adaptarea acestei serii de volume în România. Principala problemă este însă faptul că nu am găsit încă un traducător din siriacă în limba română (rigorile programului impun traducerea tuturor textelor din originalele respective, din greacă, latină, coptă, siriacă etc.).

Împreună cu Chris Hall

Am călătorit la St. Davids împreună cu prietenul meu, Dr. Emil Bartoş, cunoscut teolog evanghelic român, care se află încă  în această perioadă în Statele Unite. Campusul universităţii este plasat într-un peisaj excepţional de frumos, aşa cum puteţi vedea mai jos.

Împreună cu Emil Bartoş

Florin Stoica a consemnat cîteva idei prezentate de Emil Bartoş la “capela studenţească din Bucureşti”:

Când îl profanezi pe Dumnezeu:

1. Când dăruieşti mai puţin decât ce ai tu mai bun.
2. Când sugerezi că standardul lui Dumnezeu este schimbător.
3. Când dai impresia că Dumnezeu nu are putere să te elibereze.
4. Când foloseşti puterea şi gloria lui Dumnezeu ca să te glorifici pe tine.

romoflorin.wordpress.com

Oglindă rotundă rotunjoară,
Oare ce-ar trebui să (nu) ne doară?

Primul lucru evident despre colocviile Cornilescu este că au un nivel ridicat de prezentare şi transmitere a informaţiilor. La fel cum este evident că participanţii, pastori şi lideri evanghelici din vestul ţării, se află la diferite stadii de percepere şi manevrare a informaţiilor care sînt oferite în cadrul acestor întîlniri. Fiecare ediţie a colocviului a trezit interesul pentru domeniul abordat (hermeneutică, teologie, istoria bisericii etc.), însă sesiunile de cîte o oră şi jumătate sînt obositoare.

Traducerea (deşi cu traducători excelenţi, precum Radu Gheorghiţă) uzează capacitatea de recepţie a participanţilor, dar mai ales dinamismul conexiunii ideilor. Probabil o oră ar fi un timp mai potrivit pentru fiecare dintre cele 5 sesiuni ale colocviului. Asta DACĂ românii ar fi mai disciplinaţi în a respecta ora de începere a fiecărei sesiuni şi mai receptivi la modalitatea în care este structurat materialul prezentat.

Un alt aspect evident este faptul că o bună parte din participanţi sînt interesaţi de astfel de întîlniri, din diferite motive, făcînd efortul, de două ori pe an, să se deplaseze, din oraşe precum Arad, Timişoara, Cluj, pentru 2-3 zile, dar şi participînd în diverse moduri la dinamica întîlnirilor, de a căror organizare se ocupă Aurel Burtic din Oradea.

Pe un Rotund ca mine îl doare, desigur, că un astfel de eveniment, aflat deja la a şaptea ediţie, nu are încă un site sau un blog. Dar cred că pe alţii, care ar vrea să ştie mai multe şi să folosească, cu ajutorul Internetului, oportunitatea prezenţei în România a unor renumiţi profesori evanghelici din străinătate, îi doare şi mai tare. De fapt, în condiţiile tehnicii actuale, (mi-)am şi pus întrebarea de ce nu s-ar putea transmite direct pe Internet un astfel de eveniment de importanţă majoră din viaţa evanghelicilor din România.

De reţinut apetitul participanţilor pentru cîntare (şi rugăciune – doară-s păstori!), în cadrul părtăşiei în închinare la începutul întîlnirilor de dimineaţă. Andrei Ormanji şi Răzvan Reşte au pregătit aceste momente, de departe cele mai populare, la care participau cu rîvnă mai toţi.

Cel mai cald moment din cele trei zile mi s-a părut a fi marţi dimineaţa, cînd a fost salutată sosirea lui Emil Bartoş (care nu şi-a pierdut simţul umorului: “mă acomodez cu revenirea în ţară… mda, mi-au lipsit Băsescu, Gigi Becali…” – hohote de rîs).

Pauzele de cafea (suc, sărăţele, dulciuri etc.) constituie întotdeauna, ca şi prînzul şi cina, momente relexate, importante, memorabile, eficiente pentru iniţierea de relaţii şi/sau cultivarea lor. Într-una dintre aceste pauze, cineva m-a abordat în legătură cu posibilitatea folosirii mai eficiente a Internetului de către evanghelici, ceea ce mi-a prilejuit un mic moment de exaltare, înjghebînd rapid un plan de conferinţă: Alin Cristea despre prezenţa evanghelicilor pe Internet, Vasile Tomoiagă despre posibilităţile tehnice oferite de Internet, Beni Husarciuc despre cum se poate face promovare pe Internet. Mai rămîne de văzut cine o să o organizeze (prima dată, că după aceea poate fi preluată, multiplicată, dezvoltată, comentată etc.).

În ceea ce priveşte structura ultimei ediţii a colocviului, îmi exprim şi eu, precum i-am auzit şi pe alţii, părerea de rău că nu a fost mai mult timp pentru mărturisirile de credinţă baptiste. Dacă despre celelalte crezuri şi mărturisiri de credinţă din primele 16 secole avem ocazia să mai citim în limba română, despre mărturisirile de credinţă ale evanghelicilor nu avem informaţii prea bogate, cu atît mai puţin comentarii (competente, precum ne-a oferit reputatul istoric american care ne-a cultivat spiritul în aceste zile).

Baptiştii de Sud din Statele Unite au formulat o mărturisire de credinţă în 1925, pe care au completat-o în 1963 şi în 2000, ultima dată adăugînd articole referitoare la teologia teismului deschis şi la probleme morale în domeniul sexualităţii şi familiei.

Am reţinut o astfel de precizare în urma unei întrebări puse de cineva despre cît de des apar şi sînt completate mărturisirile de credinţă. Sesiunile de discuţii sînt benefice, întrucît participarea e efectivă, atît din punct de vedere al întrebărilor şi completărilor, cît şi din punctul de vedere al interesului manifestat de participanţii la colocviu.

Astfel, răspunsul profesorului Thomas Nettles la întrebarea dacă crezul ar trebui rostit de întreaga comunitate creştină adunată la închinare a fost afirmativ. O altă întrebare, despre Spurgeon, a condus la unul dintre cele mai interesante momente ale colocviului, cînd ni s-a prezentat, pe scurt, contextul în care Spurgeon s-a separat de Uniunea Baptistă din Anglia.

Un alt moment interesant a fost cînd, răspunzînd unei întrebări, profesorul Thomas Nettles a făcut precizări clare despre principiul regulator (Scriptura ca regulă, toate elementele necesare ale închinării sînt precizate în Scriptură) al ramurei reformate şi principiul normativ (Scriptura ca normă, ca ghid) al ramurei luterane.

O altă precizare importantă a fost în legătură cu formularea crezurilor baptiste. Vrem să fim ca biserica primară?, a fost replica profesorului. Nu, deoarece oricare biserică (prezentată în Apocalipsa) din perioada timpurie a avut problemele ei. Dacă vrem să formulăm o mărturisire de credinţă, aceasta trebuie să aibă la bază învăţătura apostolilor. Crezul niceean (315) a avut la bază crezul apostolic (formulat oficial abia în secolul VIII).

Ca şi la celelalte ediţii, prelegerile au fost înregistrate de către Radio Vocea Evangheliei Oradea (director: Daniel Burtic), astfel că participanţii la colocviu au posibilitatea să reia materialul şi să-şi completeze notiţele. Poate că aici ar fi momentul să menţionez că în România evanghelică nu există bunul obicei de a analiza critic evenimentele, nu se fac retrospective care să ne ajute la a distinge între ce ar trebui să ne doară şi ce nu ar trebui (prea tare) să ne doară. Rotundă oglindă oglinjoară…

De asemenea, librăria RVE a fost prezentă cu un larg spectru de cărţi. Din care au lipsit însă cel puţin 3: Cele 7 legi ale învăţării (pe care a recomandat-o Aurel Burtic, atunci cînd a prezentat cele două cărţi sponzorizate, împreună la 1 leu: Păstorind caii şi După cum fierul ascute fierul) şi Dicţionar de termeni teologici şi Dicţionar de studii biblice.

Pentru mine întîlnirea de lîngă Oradea a însemnat şi iniţierea în muzica formaţiei Decean, pe care am ascultat-o, întîmplător, în maşina unui pastor. Mi s-a precizat însă că e vorba de cea mai liniştită piesă a formaţiei.

Am avut şi ocazia să particip la o partidă de fotbal pe miniterenul de lîngă Hotelul Perla, unde a avut loc colocviul. De 13 ani de cînd sînt în Oradea mă tot întreb, cu astfel de ocazii: pe-aici prin Bihor se joacă şi fotbal? Că rar văd – mă refer, desigur, la partidele astea instituite spontan – o minimă strategie (de exemplu, să nu tot tragi de la distanţă la poartă dacă portarul respectiv apară de fiecare dată), conducător de joc, amplasare echilibrată a echipei şi, ceea ce mi s-ar părea absolut necesar, jocul ÎN ECHIPĂ. Dacă eşti gras (a se citi: rotund) şi te mişti mai greu, sau nu dai cu vreo doi-trei de pămînt, ci vrei să joci elegant, rişti să ajungi un fel de paria sportiv.

Din păcate, astfel de partide relevă şi ceva din mentalitatea caracteristică unor lideri şi enoriaşi evanghelici: fugi-fugi înainte-înainte, aruncă mingea la grămadă, nu pasa celui care s-a poziţionat mai bine decît tine, las’ să alerge el mai bine şi să-ţi paseze, dar, cel mai important, e, iarăşi, fugi-fugi înainte-înainte, desigur. Cît mai mult efort (vizibil), ca şi cum ai transpira la predica amvonală, nu lăsa timp de reflecţie, să nu apuce cumva vreunul să gîndească cu adevărat. Că doară de-aia “jucăm”, să ne “împlinim-pătrăţoşim”, nu să ne “rotunjim”…

Dacă se nimereşte să mai fie încă o conferinţă în aceeaşi perioadă, la acelaşi Hotel Perla, cum a fost acum, iată că se iveşte ocazia să mă întîlnesc, în pauzele de cafea şi de masă, şi cu cîţiva de acolo, schimb cîteva cuvinte, mai arunc o provocare, actualizăm datele de contact, ne mai propunem ceva pentru viitor etc.

Pentru mine rămîne memorabil acest colocviu şi pentru un “accident” spontan-benefic: mi-au CĂZUT ochii în Marcu 2:14-17, făcîndu-mă să meditez la ce semnificaţie are Casa lui Levi, “post de prim-ajutor” unde Doctorul consultă pe cei care au nevoie de alin(are).

Şi cîte n-au mai fost şi s-ar mai putea scrie…

Oglindă rotundă-rotunjoară,
Oare ce-ar trebui să (nu) ne doară?

La cererea unei amice, am scris lista bibliografică a cărţilor care se merită citite, care au consolidat temelia intelectului meu. Le redau în continuare cu speranţa de a vă fi de un real folos:

1. Biblia;
2. Petre Anghel, Stiluri şi metode de comunicare, Ed. Aramis;
3. Constantin Rădulescu Motru, Psihologia poporului român;
4. Gary Chapman, Cele cinci limbaje ale iubirii, Ed. Curtea veche;
5. Cristian Bădiliţă, Cu degetul pe rană, Ed. Curtea veche;
6. Garry Smalley, ADN-ul relaţiilor;
7. Larry Crabb, Înţelegând oamenii;
8. Larry Crabb, Bărbaţi şi femei. Diferenţele pot fi o sursă de bucurie, Ed. Kerigma;
9. Virgiliu Gheorghe, Efectele televiziunii asupra minţii umane, Ed. Evanghelismos;
10. Gabriel Liiceanu, Declaraţie de iubire, Ed. Humanitas;
11. Gabriel Liiceanu, Despre seducţie, Ed. Humanitas;
12. Gabriel Liiceanu, Apel către lichele, Ed. Humanitas;
13. Gabriel Liiceanu, Despre ură, Ed. Humanitas;
14. Gabriel Liiceanu, Despre minciună, Ed. Humanitas;
15. Andrei Pleşu, Jurnalul de la Tescani, Ed. Humanitas;
16. C. S. Lewis, Cele patru iubiri;
17. Robert Turcescu, Dans de Bragadiru, Ed. Polirom;
18. Cristian Tudor Popescu, Luxul morţii, Ed. Polirom;
19. Gary Thomas, Căsătorie sfântă, Ed. Kerigma;
20. Vladimir Pustan, Dulcele sărut al singurătăţii, Ed. Fabrica de vise;
21. Vladimir Pustan, Trădată iubirea trecea, Ed. Fabrica de vise;
22. Vladimir Pustan, Scrisorile lui Belorofon, Ed. Fabrica de vise;
23. Cedric Mims, Enciclopedia morţii;
24. Mihail sadoveanu, Baltagul;
25. Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război;
26. Jean Luc Marion, Fenomenul erosului, Ed. Deisis;
27. John Gray, Bărbaţii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus;
28. Radu Paraschivescu, Cu inima smulsă din piept, Ed. Humanitas, 2008;
29. Jonatan Hill, Istoria gândirii creştine;
30. Earle Cairns, Creştinismul de-a lungul secolelor, Ed. Cartea Creştină;
31. Dr. Ed. Wheat, Viaţa intimă în căsnicia creştină, Ed. Cartea creştină;
32. Ştiinţa şi credinţa creştină, Ed. Cartea creştină;
33. John Waine, Demisia lui Darwin;
34. Allan Pease, Limbajul trupului;
35. Nicolae Berdiaev, Sensul creaţiei;
36. Vladimir Lossky, Teologia mistică a Bisericii de Răsărit;
37. John Bunyan, Călătoria creştinului;
38. Leland Ryken, Sfinţi în lume – puritanii în adevărata lor lumină;
39. Petre Ţuţea, 322 vorbe memorabile;
40. Septimiu Chlcea, Cum să redactăm;
41. Ion Luca Caragiale, Conu Leonida faţă cu reacţiunea;
42. A. E. Baconscki, Fluxul memoriei;
43. Vasile Voiculescu, Sonete;
44. William Shakespeare, Romeo şi Julieta;
45. Andrei Pleşu, Despre bucurie în est şi vest, Ed. Humanitas;
46. John Montgomery, Drepturile omului şi demnitatea umană, Ed. Cartea creştină;
47. Ortega Y Gasset, Studii despre iubire;
48. Cornel Filip, Păgânizarea creştinismului apostolic, Ed. Kerigma;
49. Codul bunelor maniere;
50. Harriet Lummis Smith, Secretul mulţumirii, Ed. Kerigma, 3 volume;
51. Joshua Harris, Adio amoruri;
52. Ben Carson, Mâini înzestrate;
53. Ben Carson, Gândeşte cutezător;
54. Francis Schaeffer, Trilogia, Ed. Cartea creştină;
55. Eric şi Leslye Ludy, Când povestea de dragoste ţi-o scrie Dumnezeu;
56. John F. MacArthur, Când sarea îşi pierde gustul;
57. Elisabeth Elliot, Cărarea singurătăţii;
58. Elisabeth Ellioth, Pasiune şi puritate;
59. David DeWitt, Cartea bărbatului matur;
60. James Dobson, Căsătoria: împlinire sau frustrare;
61. Norman Wright, Comunicarea cheia căsniciei tale;
62. Luis palau, Cu cine să mă căsătoresc;
63. Nancy L. Van Pelt, Curtenie completă;
64. Nancy L. Van Pelt, Secretele comunicării;
65. Norman Wright, Deci, te căsătoreşti;
66. Gene Edwatrds, Divina iubire;
67. Ligia Mănăstireanu, Eu cu cine mă căsătoresc?;
68. Daniel Brânzei, Ghidul familiei creştine;
69. Josh McDowell, Secretul artei de a iubi;
70. Stephen Arteburn, Fred Stoeker, Lupta fiecărui bărbat;
71. Stephen Arteburn, Fred Stoeker, Lupta fiecărui tânăr;
72. Hill,HilJosh McDowell, Mai mult decât un simplu tâmplar;
73. Josh McDowell, Manual de consiliere a tinerilor;
74. Watchman Nee, Nu iubiţi lumea;
75. Mary Bater, O descoperire uluitoare;
76. C. S. Lewis, Creştinismul redus la esenţe;
77. Emil Bartoş, Conceptul de îndumnezeire în teologia lui Dumitru Stăniloaie, Ed. Cartea creştină;
78. Millard Erickson, Teologie creştină, Ed. Cartea creştină;
79. James W. Sire, Universul de lângă noi, Ed. Cartea creştină;
80. Thomas Kempis, Imitatio Christi;
81. Elisabeta si Iosuif Ţon, Viaţa de familie, Ed. Cartea creştină;
82. John Dobson, Viaţa pe marginea prăpastiei;
83. Yoneko Tahara, Yoneko;
84. Betty şi D. W. Holbrook, Înainte de a spune „Da”;

Miercuri, 14 mai, ora 17.00, Institutul Teologic Penticostal din Bucureşti (B-dul Uverturii nr. 210-220) găzduieşte o lansare de carte: Dicţionarul Noului Testament, apărut recent la Editura Casa Cărţii din Oradea. La lansare cărţile Editurii Casa Cărţii pot fi achiziţionate la preţuri cu 25-30% mai mici.

Dicţionarul Noului Testament – The IVP Dictionary of the New Testament, editor principal: Daniel G. Reid – reuneşte într-un singur volum (1246 pagini) 132 de articole, elaborate de 94 teologi evanghelici, apărute într-o colecţie de dicţionare publicate de InterVarsity Press începând cu 1992.

Conceput în primul rând pentru studenţi, acest dicţionar pune la dispoziţie, într-o formă mult mai accesibilă, cele mai importante articole din cele patru dicţionare InterVarsity Press, fiecare premiat cu Gold Medallion, premiu decernat anual de către Evangelical Christian Publishers Association:

Dictionary of Jesus and the Gospels
Dictionary of Paul and His Letters
Dictionary of the Later New Testament & Its Developments
Dictionary of the New Testament Background

Emil Bartoş: “O excelentă colecţie de articole teologice care reflectă fidel gândirea evanghelică contemporană. Toţi cei care iubesc Evanghelia lui Cristos vor găsi aici o nouă motivaţie de a propovădui-o celor care nu o cunosc. Decizia editurii Casa Cărţii de a oferi cititorului român această carte arată un discernămînt matur şi practic.”

John F. Tipei: “Rezultatele celor mai recente cercetări în domeniul teologiei biblice a Noului Testament şi al scrierilor părinţilor apostolici sînt prezentate într-un limbaj accesibil publicului larg. Dicţionarul Noului Testament este un instrument de cercetare care nu ar trebui să lipsească din biblioteca niciunui student în teologie sau a vreunui slujitor al Bisericii.”

Silviu Tatu: “Cititorul interesat şi studios va găsi în Dicţionarul Noului Testament o bogăţie de informaţie credibilă, actualizată şi compactă, vrednică de creditul savanţilor şi de aprecierea publicului larg, care îşi merită locul de onoare pe raftul oricărei biblioteci personale sau instituţionale.”

N.T. Wright (episcop de Durham): “Superb!”

Anthony Thiselton (Universitatea din Nottingham): “Excelent.”

Gordon D. Fee (Regent College): “Bine-venit – şi foarte necesar.”

Iată mai jos echipa redacţională pentru varianta în româneşte a prestigiosului dicţionar, pe care o prezint cu plăcere, cu atît mai mult cu cât am fost coleg de grupă cu cei doi traducători (teologie baptistă, Institutul Biblic Emanuel Oradea, promoţia 1999), precum şi cu Tibi Pop, unul dintre editorii de specialitate. De asemenea, am avut ocazia, în diferite situaţii, să-mi exprim aprecierea şi pentru alte persoane din echipă pe care le cunosc.

Coordonator proiect
Vasile Gabrian

Traducători
Lucian Ciupe
Timotei Manta

Editor coordonator
Fidelia Stroie

Editori de specialitate
Tiberiu Pop
Silviu Tatu

Tehnoredactare
Vasile Gabrian

Coperta
Adi Mihocaş

Colaboratori
Bianca Bedelean
Veronica Butuc-Mayer
Camelia Filip
Mirela Giosanu
Nelu Giosanu
Marius Koritar
Paulian Petric
Florentina Pop
Florica Sărăcuţ
Dana Strete
Simona Tămaş