<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><!-- generator="wordpress.com" -->
<rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:wfw="http://wellformedweb.org/CommentAPI/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	>

<channel>
	<title>epicur &amp;laquo; WordPress.com Tag Feed</title>
	<link>http://en.wordpress.com/tag/epicur/</link>
	<description>Feed of posts on WordPress.com tagged "epicur"</description>
	<pubDate>Wed, 10 Feb 2010 07:30:37 +0000</pubDate>

	<generator>http://en.wordpress.com/tags/</generator>
	<language>en</language>

<item>
<title><![CDATA[Cea Mai Frumoasa Istorie a Fericirii]]></title>
<link>http://tiberiuorasanu.wordpress.com/2009/10/22/cea-mai-frumoasa-istorie-a-fericirii/</link>
<pubDate>Thu, 22 Oct 2009 16:34:02 +0000</pubDate>
<dc:creator>tiberiuorasanu</dc:creator>
<guid>http://tiberiuorasanu.wordpress.com/2009/10/22/cea-mai-frumoasa-istorie-a-fericirii/</guid>
<description><![CDATA[Anul trecut, la Editura ART, a aparut o alta carte splendida, “Cea mai frumoasa istorie a fericirii”]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p>Anul trecut, la Editura ART, a aparut o alta carte splendida, “Cea mai frumoasa istorie a fericirii”. Cartea este scrisa sub forma unor dialoguri, sustinute de <strong>Alice Germain</strong> cu trei personalitati diferite. “<em>In acest dialog pe trei voci,  fericirea isi spune povestea de la nasterea sa, in filosofia Greciei antice, pina la afirmarea ei politica in 1789, trecind prin reprezentarea ei paradiziaca in sinul credintei crestine. Daca filosofia isi propune sa gindeasca fericirea, istoria ii urmareste evolutia, ‘<span style="text-decoration:underline;">secularizarea</span>’ progresiva si pregnanta tot mai mare in societatea contemporana. <strong>Andre Comte – Sponville</strong>, filosof care a consacrat numeroase lucrari ideii de fericire, povesteste cum din Antichitate, destinul fericirii a fost impletit cu cel al filosofiei. <strong>Jean Delumeau</strong>, profesor onorific la Colege de France, specialist inistoria mentalitatilor religioase, arata cum fericirea a luat in Occidentul crestin forma unui paradis menit sa ne consoleze de toate spaimele omenesti si sa ne induca speranta unei bucurii vesnice<strong>. Arlette Farge</strong>, director de cercetare la CNRS, istoric, specialista in comportamentele populare din sec. al XVIII-lea, descrie placerile Secolului Luminilor, secol al voluptatii si explica in ce mod a devenit fericirea un scop politic, o cautare colectiva, in sinul unei Republici de cetateni luminati</em>” spune Alice Germain in prolog. cartea incearca sa raspunda la intrebari pe care ni le punem cu totii, implicit sau explicit, mai des sau mai rar, dar intrebari care nu ocolesc viata nici-unuia dinte noi. “<strong><em>Care este sursa fericirii</em></strong><em>? Un obiect (banii ?), un loc (paradisul ?), un moment (<strong>un miine luminos</strong> ?), o persoana (Dumnezeu, ceilalti, noi insine ?) &#8230; Reusita, iubirea, sanatatea, placerile, frumusetea</em> ? Despre asta este vorba in carte. Fiecare dintre noi are propriul sau imaginar al fericirii, populat in cele mai diverse moduri. Aspiratiile noastre diverg sau converg in doze diferite de la om la om. De-asta si suntem atit de diferiti; si de-asta si drumurile noastre catre ideea proprie de fericire, sint atit de intens personale.</p>
<p>1) LA ORIGINILE INTELEPCIUNII. “<em>La inceput a fost <strong>Socrate; </strong>si cu el, primii pasi ai filosofiei, pentru care singurul element de interes, unicul obiect este omul, cu viata, originea, destinul si &#8230;fericirea lui</em>”. Da fapt, filosofie a existat cu mult inaintea lui Socrate. Meritul sau este de a fi deplasat centrul de greutate al filosofiei de la intrebari de genul ‘ce este fiinta’ sau ‘ce este natura’ la celebrul ‘cunoaste-te pe tine insuti’. – Spune A.C. – Sponville : “<em>A te cunoaste pe tine insuti nu inseamna a te contempla narcisist. Inseamna a cauta sa stii ce esti, dar si ce trebuie sa fii; inseamna a te intreba cum sa gindesti, cum sa traiesti, cum sa fii fericit</em>”. Ne miscam in principal pe doua coordonate : intre hedonism si stoicism; cautind in grade diferite calea de mijloc de ansamblu, proprie fiecaruia dintre noi. “<span style="text-decoration:underline;">Suporta si abtine-te</span>” spun stoicii. Usor de spus, foarte greu de facut. “<span style="text-decoration:underline;">Sa te bucuri cit mai mult cu putinta, dorind cit mai putin cu putinta</span>” spun adeptii lui <strong>Epicur</strong>. Pare ceva mai simplu, dar de fapt, este la fel de greu. Nu toti stim sa ne bucuram  de ceea ce merita cu adevarat. Avem scari de valori complet diferite. Tocmai de aceea <strong>Aristotel</strong> constata ca “pentru a fi fericiti<strong>, trebuie sa fim virtuosi, liberi, sa ne luam viata in miini</strong>, dar ca in acelasi timp <strong>avem nevoie ca patria noastra sa nu fie impilata sau sfisiata de razboaie civile”.</strong></p>
<p> Trebuie sa-mi fac o autocritica severa.Am calomniat bietele vrabii. Nici vorba sa fie mofturoase sau satule. Din timp in timp, isi face aparitia un cotoi, care se ascunde dupa niste ghivece mari cu plante ornamentale si sta la pinda pofticios! Ce sa fac eu in cazul asta ? Bineinteles, nimic. Vrabiile mele sint de fapt vrabiile cerului, iar motanul, nu se stie al cui e. Acesta nu-i razboiul meu. Este razboiul firii, impus de bunul Dumnezeu.</p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[La elección entre delegar o controlar]]></title>
<link>http://altadireccion.wordpress.com/2009/09/07/la-eleccion-entre-delegar-o-controlar/</link>
<pubDate>Mon, 07 Sep 2009 18:08:57 +0000</pubDate>
<dc:creator>altadireccion</dc:creator>
<guid>http://altadireccion.wordpress.com/2009/09/07/la-eleccion-entre-delegar-o-controlar/</guid>
<description><![CDATA[Por Rafael Gómez Nava &#8220;La pregunta ya no es ¿decido controlar o delegar? Ahora, gira en torno ]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p>Por Rafael Gómez Nava</p>
<p><em><strong>&#8220;La pregunta ya no es ¿decido controlar o delegar? Ahora,  gira en torno a cómo lograr una armonía o equilibrio entre delegación y control, poniendo como eje rector el logro de metas y la consecución de la estrategia&#8221;.</strong></em></p>
<p>Cuando empresas como Kyocera, Olympus o Toyota se plantean su <strong>modelo organizacional </strong>y <strong>directivo</strong> de forma intrínseca, autorefuerzan la idea de la <strong>delegación de las funciones </strong>de operación, clave en un mismo sistema de <a title="IPADE Business School" href="http://www.ipade.mx" target="_blank"><strong>Alta dirección</strong></a>.</p>
<p>En la ciudad de Shangai han desarrollado un gran complejo tecnológico, para la manufactura de componentes electrónicos y semiconductores. Por otra parte, el grupo internacional Kyocera integra a 142 compañías subsidiarias, en un entorno de alta tecnología e innovación.</p>
<p>A primera vista pudiera sorprender que organizaciones que cuentan con al menos 50 mil empleados, con operaciones mundiales y con divisiones en hasta 160 empresas, puedan alcanzar <strong>modelos de delegación y control</strong> en un mismo sistema de dirección. Sin embargo, lo han logrado.</p>
<p><strong><!--more-->¿Control sin delegación? O ¿delegación sin control? </strong></p>
<p>Uno de los principales <a title="IPADE Business School" href="http://www.ipade.mx" target="_blank"><strong>retos directivos</strong></a> ha sido el definir el propio esquema para encargar y asignar las actividades en la empresa, logrando que se cumplan los objetivos. Al respecto, es común encontrar planteamientos antagónicos: si controlo no cabe delegar, o viceversa: si decido delegar renuncio a la idea de establecer <strong>métodos eficaces de control</strong>.</p>
<p>Con el paso del tiempo, el énfasis en los extremos se ha ido matizando. La pregunta ya no es ¿decido controlar o decido delegar? Ahora, en cambio, la pregunta directiva gira en torno a cómo lograr una armonía o equilibrio entre delegación y control, poniendo como eje rector el logro de metas y la consecución de la estrategia.</p>
<p>José Antonio Marina en su libro &#8220;Ética para Náufragos&#8221;, afirma que el entusiasmo sin concepto es ciego, mientras que el concepto sin entusiasmo es parapléjico. Parafraseando a Marina, me atrevería a afirmar que en cualquier organización <strong>el control sin delegación sufrirá de una rigidez asfixiante</strong>, mientras que<strong> la delegación sin control vivirá en una temeridad sin sentido</strong>.</p>
<p>Los modelos de control basados exclusivamente en un patrón de decisión centralizado, especialmente para los entornos que requieren de alta flexibilidad e innovación, no resultan exitosos.</p>
<p>Aún más, es difícil concebir la idea de que unos cuantos pueden crear más y mejores conceptos que la suma (enfocada y sinérgica) de decenas de miles de personas cuando se les sabe dirigir.</p>
<p>Existen cada vez más <strong>empresas</strong> que apoyan sus procesos de innovación y creatividad, en el diseño de la propia estructura. Encontramos, por ejemplo, estructuras orgánicas, como en el caso de Kyocera, llamadas Amebas.</p>
<p>Son grupos de 30 individuos en promedio que llevan a cabo los procesos. Estas estructuras tienden a ser pequeñas para estar enfocadas, y son multifuncionales, lo que les permite tener mayor agilidad para resolver situaciones extraordinarias o imprevistas. En promedio mueren y se renuevan una al día.</p>
<p>Además, están auto-controladas con objetivos precisos y metas de desempeño retadoras. Todo lo anterior se fundamenta en la alineación de un sistema de incentivos que no sólo busca, y por consecuencia premia, el logro personal, sino sobre todo el logro grupal y organizacional, para ser consistentes con los objetivos y el modo de trabajar de dichas estructuras diseñadas según la estrategia.</p>
<p>Por otro lado, la idea de la plena delegación, sin límites claros y compartidos en la organización, propicia que haya desenfoque en la empresa. Se puede perder contundencia en los momentos en que se requiere de mayor <strong>sinergia</strong> y, además, le resta <strong>identidad estratégica</strong>.</p>
<p>En ese sentido, hay que tener presente que la delegación no implica abdicar de la <strong>responsabilidad directiva</strong> que incluye el mando de las personas en las que se delega, la fijación del rumbo y el control en el logro de resultados, y la <strong>alineación entre la estrategia y sistema de incentivos</strong>, entre otros aspectos.<br />
<strong><br />
La delegación se sustenta principalmente en la confianza</strong>, así como el control se apoya en la eficacia. Por ende, no podemos pretender ser competitivos si nos fundamos exclusivamente en la idea de la delegación de funciones o en la idea conductual del control. Se requiere buscar un equilibrio: una eficacia centrada en el hombre, así como un hombre que sea eficaz.</p>
<p>Ya decía Epicuro que no es posible vivir feliz sin vivir sensata, honesta y justamente. Ni tampoco vivir sensata, honesta y justamente sin vivir feliz.</p>
<p>De igual manera, no es posible entender la función directiva sin entender que ésta coexiste con la <strong>delegación</strong> y el <strong>control</strong>, ni tampoco lograrán coexistir la delegación y el control, si no se comprende realmente <a title="Alto Nivel" href="http://www.altonivel.com.mx" target="_blank"><strong>la función directiva</strong></a> y todo lo que implica.</p>
<p>Rafael Gómez Nava: Profesor del Área de Dirección de Operaciones en <strong><a title="IPADE Business School" href="http://www.ipade.mx" target="_blank">IPADE Business School</a></strong> y director del <strong>Programa Master en Dirección de Empresas (full-time MBA)</strong>.</p>
<p><a title="IPADE Business School" href="http://www.ipade.mx" target="_blank"></a></p>
<p><a title="IPADE Business School" href="http://www.ipade.mx" target="_blank">IPADE Business School</a></p>
<p><a title="Alta Dirección" href="http://altadireccion.wordpress.com" target="_blank">http://altadireccion.wordpress.com</a></p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Epicurus on Happiness]]></title>
<link>http://schriftman.wordpress.com/2009/08/31/epicurus-on-happiness/</link>
<pubDate>Mon, 31 Aug 2009 22:04:55 +0000</pubDate>
<dc:creator>jacobschriftman</dc:creator>
<guid>http://schriftman.wordpress.com/2009/08/31/epicurus-on-happiness/</guid>
<description><![CDATA[Here&#8217;s the first of three videos that show how applicable the Greek philosopher Epicurus still]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p>Here&#8217;s the first of three videos that show how applicable the Greek philosopher Epicurus still is in our time, particularly when it comes to consumerism and advertising:</p>
<p><span style='text-align:center; display: block;'><object width='425' height='350'><param name='movie' value='http://www.youtube.com/v/20LTTRQcZ8c&#038;rel=1&#038;fs=1&#038;showsearch=0&#038;hd=0' /><param name='allowfullscreen' value='true' /><param name='wmode' value='transparent' /><embed src='http://www.youtube.com/v/20LTTRQcZ8c&#038;rel=1&#038;fs=1&#038;showsearch=0&#038;hd=0' type='application/x-shockwave-flash' allowfullscreen='true' width='425' height='350' wmode='transparent'></embed></object></span></p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Walter Riso, El camí dels savis]]></title>
<link>http://bcncultura.wordpress.com/2009/08/12/walter-riso-el-cami-dels-savis/</link>
<pubDate>Wed, 12 Aug 2009 07:00:43 +0000</pubDate>
<dc:creator>mireia</dc:creator>
<guid>http://bcncultura.wordpress.com/2009/08/12/walter-riso-el-cami-dels-savis/</guid>
<description><![CDATA[Walter Riso (1951) que treballa com a psicòleg clínic des de fa més de 30 anys, escriu amb el ]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p><strong><img class="alignleft size-medium wp-image-2546" title="El camí dels savis" src="http://bcncultura.wordpress.com/files/2009/08/ll_cami-savis-wriso.jpg?w=91" alt="CAMI SAVIS_15x23.indd" hspace="5" width="121" height="187" />Walter Riso</strong> (1951) que treballa com a psicòleg clínic des de fa més de 30 anys, escriu amb el &#8220;<em>propòsit de crear una vacuna contra el sofriment humà, proposant estils de vida saludables</em>&#8220;. « <strong><em>¿Com crear i promoure estils de vida saludables i feliços?</em></strong> », aquesta és la qüestió que Riso respón gràcies a les idees de filòsofs com Sòcrates, Epicur, Diògenes i Epíctet.</p>
<p>L&#8217;obra està formada per <strong>2 grans parts</strong>, una<strong> primera part on es prediquen els 5 grans principis de la filosofia antiga</strong>: la coherència com forma de vida, practicar allò que es predica, ocupar-se d&#8217;un mateix, la tranquilitat de l&#8217;ànima, l&#8217;autosuficiència del savi i viure d&#8217;acord amb la natura.</p>
<p>La <strong>segona part</strong>, <em>El camí dels savis</em>, és on Riso es refereix a les ensenyances de 4 grans filòsofs aplicades a la vida cotidiana. L&#8217;elecció d&#8217;aquests, comenta Riso, es deu tant a la seva coherència amb el que predicaven aquests savis carismàtics, com en l&#8217;èmfasi en l&#8217;ètica i en com aconseguir una vida feliç. De <strong>Sòcrates </strong>destaca com ens obre la porta a l&#8217;autoconeixement i ens ensenya a prendre consciència de les nostes fortaleses i debilitats que ens denominen qui som. D&#8217; <strong>Epicur</strong> destaca com ens ensenya a disfrutar de la vida, on la por i la culpa no excloguin el plaer i la felicitat. De <strong>Diògenes </strong>destaca com l&#8217;ensenyança del dret a la protesta, a ser lliure i autònoms; i <strong>Epíctet </strong>ens obre la porta al pensament racional i com conduir-lo a la pau interior.</p>
<p style="text-align:center;"><img class="alignleft size-full wp-image-2571" title="ll_cami-savis-socrates" src="http://bcncultura.wordpress.com/files/2009/08/ll_cami-savis-socrates1.jpg" alt="ll_cami-savis-socrates" width="96" height="150" /><img class="alignleft size-full wp-image-2572" title="ll_cami-savis-epicur" src="http://bcncultura.wordpress.com/files/2009/08/ll_cami-savis-epicur2.jpg" alt="ll_cami-savis-epicur" width="114" height="150" /><img class="alignleft size-full wp-image-2573" title="ll_cami-savis-diogenes" src="http://bcncultura.wordpress.com/files/2009/08/ll_cami-savis-diogenes2.jpg" alt="ll_cami-savis-diogenes" width="95" height="150" /><img class="size-full wp-image-2574 aligncenter" title="ll_cami-savis-epicteto" src="http://bcncultura.wordpress.com/files/2009/08/ll_cami-savis-epicteto2.jpg" alt="ll_cami-savis-epicteto" width="115" height="149" /></p>
<p>Després de la lectura de l&#8217;obra la feina del lector és escollir quina és l&#8217;opció existencial que casa amb un mateix, o encara millor, agafar el que més li agradi de cadascuna de les ensenyances que ens suggereix Riso per fer de la nostra existència una vida millor, més plena i més feliç.</p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Depesa catre Palatul Sutu...]]></title>
<link>http://alexaionescu.wordpress.com/2009/08/07/depesa-catre-palatul-sutu/</link>
<pubDate>Fri, 07 Aug 2009 23:30:04 +0000</pubDate>
<dc:creator>alexa</dc:creator>
<guid>http://alexaionescu.wordpress.com/2009/08/07/depesa-catre-palatul-sutu/</guid>
<description><![CDATA[MS Cristian Sutu, Epictet spunea celui care ii soptea ca stie niste lucruri ingrozitoare despre altu]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p><img class="aligncenter size-full wp-image-225" title="Interior din Palatul Sutu 2" src="http://alexaionescu.wordpress.com/files/2009/08/interior-din-palatul-sutu-2.jpg" alt="Interior din Palatul Sutu 2" width="400" height="317" /></p>
<blockquote><p><strong><em>MS Cristian Sutu,</em></strong></p>
<p><strong><em>Epictet spunea celui care ii soptea ca stie niste lucruri ingrozitoare despre altul, ca daca ar sti cate lucruri stie el insusi despre sine s-ar ingrozi !<br />
In schimb Epicur definind placerea omeneasca..a impartit-o in placeri naturale si necesare. Care ar fi acelea ? Din naturale, pe langa a dormi, a manca si a face sex&#8230;mai este si aceea de a te uita la RTV cand apare Hoara&#8230;<br />
Din cele necesare dar nu si naturale..fumatul diverselor chestii de campanie si imbatatul cu apa rece&#8230;<br />
Si mai avem nici naturale si nici necesare, cum ar fi acelea de a fi parlamentar, mogul de presa, jurnalist&#8230;<br />
A patra categorie sunt placerile care imi plac mie&#8230;Basescu, barbatii adevarati, banditii de urmarit, balamucul facut de presedinte, belelele mogulilor, Bucurestiul fara Oprescu si toti care au cuvinte despre mine, incepand cu &#8220;mama ce buna e&#8221; !<br />
Ca sa dispara Hoara, eu zic sa facem o hora si tot pe loc, pe loc, pe loc, pana nu rasare ioc ! Fara Busuioc ca e la protv si nu se pune !<br />
Deci, ce vrei tu straine ? Asta e campanie serioasa de presa ? Va miscati complet nenatural, precum &#8220;vulpea si strugurii&#8221; varianta Esop si Faedru. De ce nu faceti campanie pentru ultimul care da bine pe sticla si deschide gura cand e vorba de cascaval&#8230;si iata cum am intrat in La Fontaine, ca deh&#8230;am fi ajuns la Grigore Alexandrescu cu &#8220;lupul moralist&#8221;, dar intram si in &#8220;cainele si catelul&#8221;, pe langa &#8220;vulpea liberala&#8221;&#8230;ups.. si atunci chiar ca-mi vine sa iau &#8220;toporul si padurea&#8221; daca ma supar !<br />
Asa ca&#8230;necessaria et naturalia non sunt turpia, concluzie nasoala, pentru care sper sa nu fiu acuzata de crima de lezmajestate si sa fiu infierata pe umar cu&#8230;crini !<br />
</em></strong></p>
</blockquote>
<p>Acesta este un pamflet , ca raspuns la acest subiect<strong> </strong></p>
<p><strong>http://sutu.ro/2009/08/07/no-more-hoara/</strong></p>
<p><strong></strong>si trebuie luat ca atare !</p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Priests Obsessed with Sex: The Abuse Scandal in Ireland]]></title>
<link>http://schriftman.wordpress.com/2009/06/24/priests-obsessed-with-sex-the-abuse-scandal-in-ireland/</link>
<pubDate>Wed, 24 Jun 2009 11:24:27 +0000</pubDate>
<dc:creator>jacobschriftman</dc:creator>
<guid>http://schriftman.wordpress.com/2009/06/24/priests-obsessed-with-sex-the-abuse-scandal-in-ireland/</guid>
<description><![CDATA[You don&#8217;t hear much about it in the international news anymore, but the recent disclosure of s]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p>You don&#8217;t hear much about it in the international news anymore, but the recent disclosure of sexual abuse by Irish churchmen continues to be a topic here in Ireland. I hope I am not making light too much of a very serious issue by posting this cartoon I drew a while back:</p>
<p><a href="http://schriftman.wordpress.com/files/2009/06/priests-obsessed-with-sex_jacob-schriftman.jpg"><img class="alignnone size-full wp-image-1066" title="Priests Obsessed with Sex_Jacob Schriftman" src="http://schriftman.wordpress.com/files/2009/06/priests-obsessed-with-sex_jacob-schriftman.jpg" alt="Priests Obsessed with Sex_Jacob Schriftman" width="455" height="140" /></a></p>
<p>What made me draw the cartoon was not any sex scandal, though, but the curious fact that many believers throughout history have almost been obsessed with their sexuality, whereas many (or at least several) forerunners of secularism have been rather indifferent on the topic.</p>
<p>I&#8217;m thinking of St. Augustine, for instance. When he became a Christian, he ditched his long-time friend and lover, Floria, with whom he had a son, only thereafter to give into his passions and satisfy his cravings with another woman, exchanging love for mere lust. And throughout his life &#8211; even as a bishop &#8211; he struggled with his sexuality, as one can read in his <em>Confessions</em>. The Greek philosopher Epicur, on the other hand, taught openly the importance of pleasure, but the greatest pleasure for him lay in the contemplative life. The one man sought contemplation and struggled with pleasure; the other sought pleasure and found contemplation.</p>
<p>The second observation that went into the comic strip is the irony that some of the most famous unbelievers seem uncommonly obsessed with the idea of God and can&#8217;t stop talking about him, whereas many believers grow apathetic in their faith and might even feel embarrased to talk about God. A dead God apparently intrigues people more than a live one.</p>
<p>Perhaps it&#8217;s all due to law vs. freedom. If you <em>have</em> to think and talk about God, and you <em>have</em> to abstain from sex by all means, the one becomes a burden and the other an obsession. But if you are free, well, then you can find out your true interests.</p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Vorbe pe-nţeles (?)]]></title>
<link>http://ovidiana.wordpress.com/2009/05/31/vorbe-pe-nteles/</link>
<pubDate>Sun, 31 May 2009 08:41:31 +0000</pubDate>
<dc:creator>ovidiana</dc:creator>
<guid>http://ovidiana.wordpress.com/2009/05/31/vorbe-pe-nteles/</guid>
<description><![CDATA[Petrarca:  «Chipul iubitei când prin ochi pătrunde, în noi alungă orice chip departe» Epicur:  «Cine]]></description>
<content:encoded><![CDATA[Petrarca:  «Chipul iubitei când prin ochi pătrunde, în noi alungă orice chip departe» Epicur:  «Cine]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[CITITUL REDUCE STRESUL]]></title>
<link>http://sceptik.wordpress.com/2009/03/30/cititul-reduce-stresul/</link>
<pubDate>Mon, 30 Mar 2009 17:47:00 +0000</pubDate>
<dc:creator>sceptik</dc:creator>
<guid>http://sceptik.wordpress.com/2009/03/30/cititul-reduce-stresul/</guid>
<description><![CDATA[O stire preluata si de MEDIAFAX vine ca o veste proasta pentru epicurienii moderni: stresul se reduc]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p class="MsoNormal" style="text-align:justify;"><a href="http://www.theargus.co.uk/search/4245076.Reading_can_help_reduce_stress__according_to_University_of_Sussex_research/">O stire</a> preluata si de <a href="http://www.mediafax.ro/stiinta-sanatate/lectura-contribuie-la-diminuarea-stresului.html?7627;4114834">MEDIAFAX</a> vine ca o veste proasta pentru epicurienii moderni: stresul se reduce mai bine prin citit decat prin alte modalitati. Ascultatul muzicii (61%), savurarea unei cesti de ceai/cafea (54%), plimbatul pe jos (42%) sau kilareala din jocurile video (21%) nu sunt nici pe departe asa de eficienta ca metoda clasica a cititului. Ceea ce pe mine ma pune pe ganduri si imediat cum fac rost de-o sponsorizare voi tipari continutul acestui blog, asa, ca sa nu ziceti ca nu-mi pasa de cititori. Pana una alta, ca tot suntem in Postul Mare, Parintele Stoica ar zice sa renuntam la galceava si  neascultare, dar eu va invat ceva mai folositor: se-apropie Saptamana Patimilor, cititi Scriptura. Fiecare cuvant are &#8220;aroma&#8221; lui si va invit sa-l savurati, mai ales ca si oamenii de stiinta sunt de partea noastra, indirect. Sa ne rugam ca si pe viitor sa contribuie la fericirea omenirii prin descoperirea a ceea ce se stia de mult, anume a modului de trai simplu din trecut! Ca toata tehnologia asta n-a facut decat sa ne dea peste cap&#8230;</p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Prudéncia]]></title>
<link>http://conjuntbuit.wordpress.com/2009/02/04/prudencia/</link>
<pubDate>Wed, 04 Feb 2009 17:32:47 +0000</pubDate>
<dc:creator>conjuntbuit</dc:creator>
<guid>http://conjuntbuit.wordpress.com/2009/02/04/prudencia/</guid>
<description><![CDATA[Després de passar-me una setmana analitzant i intentant comparar la carta de Meneceu d&#8217;Epicur ]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p>Després de passar-me una setmana analitzant i intentant comparar <em>la carta de Meneceu</em> d&#8217;Epicur i un apartat del llibre III dels <em>Esbossos Pirrònics</em> de Sext Empíric, he vist que les influències en les ètiques hel·lèniques per part d&#8217;Aristòtil van ser majúscules. Com a conclusió del treball que vaig presentar a Ètica per intentar aprovar-la d&#8217;una vegada (cosa que per desgràcia, no ha succeït) diré que la prudéncia com a virtut podria arribar a ser un bon fonament per començar.</p>
<p>&#60;&#60; El prudent no aspira a la felicitat, si no a l&#8217;absència de dolor&#62;&#62;, frase ja celebre per a mi d&#8217;Aristotil a la<em> ètica a Nicòmac </em>no és més que la descripció o el significat de l&#8217;ataraxia hel·lènica, l&#8217;absència de dolor. La prudéncia és&#8230; per fer una metàfora sencilla i típica&#8230; és la vara del funambulista, que camina per la corda fluixa sobre un forat de dolor i que per mantindre l&#8217;equilibri es preocupa més per no caure que no pas en allò que no pot abastar, la felicitat. Si fos teòleg diria que la felicitat és Déu nostre senyor, si, aquell que li sembla fatal que l&#8217;estat espanyol tendeixi cap al laïcisme, que hi hagi eutanàsia a Itàlia i moltes altres coses. Però no, no sóc teòleg. Per a mi la felicitat no es més que un conte que des de petits ens expliquen, però que mai acabem perque ens adormim abans del final.</p>
<p>He estat reflexionant sobre aquesta virtud i trobo que és un valor que s&#8217;hauria de recuperar. Si camines ferm cap a una direcció però sense mirar cap a on vas, pot ser molt fàcil que t&#8217;emportis una bona trompada. Tot i aixó, deixar-se embriagar per la prudéncia et pot portar a un estat d&#8217;inacció igual de perjudicial.</p>
<p>Però, no serveix per a gaire pensar una virtut que fonamenti una ètica pròpia. El final del pensament i de la raó pràctica està arribant&#8230; ja no queden espais on erigir nous castells, ja no queden platges verges amb sorra neta. Facis el que facis, si crees, si penses, si reflexiones, estas sent un immoral sense dret a res, sols a donar les gràcies per deixar-te trepitjar. (Que nihilista m&#8217;ha quedat aixó, no?)</p>
<p style="text-align:center;"> </p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Canonicul de Digne]]></title>
<link>http://eqqqu.wordpress.com/2008/09/09/canonicul-de-digne/</link>
<pubDate>Tue, 09 Sep 2008 07:28:27 +0000</pubDate>
<dc:creator>eqqqu</dc:creator>
<guid>http://eqqqu.wordpress.com/2008/09/09/canonicul-de-digne/</guid>
<description><![CDATA[Pe langa parintele Caspar si Saint Savin, un rol destul de important il joaca si Canonicul de Digne ]]></description>
<content:encoded><![CDATA[Pe langa parintele Caspar si Saint Savin, un rol destul de important il joaca si Canonicul de Digne ]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Das Problem mit den Schurken]]></title>
<link>http://calabiyau.wordpress.com/2008/04/29/das-problem-mit-den-schurken/</link>
<pubDate>Tue, 29 Apr 2008 09:09:11 +0000</pubDate>
<dc:creator>nrademacher</dc:creator>
<guid>http://calabiyau.wordpress.com/2008/04/29/das-problem-mit-den-schurken/</guid>
<description><![CDATA[Is [God] willing to prevent evil, but not able? then is he impotent. Is he able, but not willing? th]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><blockquote><p>Is [God] willing to prevent evil, but not able? then is he impotent. Is he able, but not willing? then is he malevolent. Is he both able and willing? whence then is evil? Is he neither able nor willing? Then why call him God?<br />
- Epikur</p></blockquote>
</div>]]></content:encoded>
</item>

</channel>
</rss>
