Am mai exersat un pic.

Desen vectorial în Inkscape.

Adevărul că numai exersând poţi descoperi valoarea unui program sau a unei unelte / instrument.

Mai jos sunt prezentate câteva etape din realizarea desenului:
- linia desenului
- culorile plate (plasate pe un layer inferior)
- fond (pete/dungi de albastru – cel mai jos layer)
- blur, efecte de 3D (layer separat)
- efecte de păr (linii – alt layer)
- introdus şi un text

Etape în realizarea desenului.

Etapele dispuse în serial.

Şi în final câteva detalii.

Detalii din desen.

Cam asta e.

Alte lucruri utile:

Obiectele se pot suda (Weld în Corel, Union în Inkscape), ilustrate mai jos.

Liniile de contur intersectează litera, până este aplicată opţiunea Union.

O linie trasă poate fi ştearsă gradual dacă se apasă tasta Alt. Cu tasta Shift se poate adăuga o altă linie care să o continue pe prima.

Şterge din linie şi adaugă.

Sper să vă fie utile.

Spor!

Iran mendominasi etape pertama kejuaraan balap sepeda Speddy Tour d’Indonesia (TdI) 2009 yang melombakan nomor Team Time Trial (TTT) yang digelar di Jakarta, Minggu (22/11).Iran menempatkan dua timnya di posisi dua teratas etape pembuka kejuaraan tersebut yakni tim Tabriz Petrochemical Team yang menempati posisi pertama dengan catatan waktu tercepat 15 menit 00,068 detik dan Azad University Iran Pro Team yang berada di posisi kedua selisih 28 detik.

Tim pertama yang melakukan start adalah United Bike Kencana Kota Malang dan yang terakhir adalah Putra Perjuangan Kota Bandung.Posisi keempat nomor tersebut juga ditempati tim asing yakni Plan B Racing Team dari Australia dan tim dalam negeri yang paling cepat adalah DI Yogyakarta yang menempati posisi kelima secara keseluruhan dengan selisih waktu satu menit 15 detik dari posisi pertama.Kaus Kuning untuk pembalap yang mencatat waktu tercepat berhak dikenakan oleh pembalap Tabriz Petrochemical Team Mehdi Sohrabi, yang tercepat dalam timnya yang menempati posisi pertama.Nomor Sprint (Kaus Hijau) dan Tanjakan (Kaus Polkadot) meski belum dilombakan namun untuk sekedar formalitas masing masing diberikan pada pembalap tercepat dari tim kedua dan ketiga tercepat dalam nomor TTT tersebut.

Amir Zargari yang menjadi pembalap tercepat di Azad University Pro Team yang secara tim menempati posisi kedua mendapat Kaus Hijau dan Kazuki Aoyanagi dari Tim Nasional Jepang mendapat Kaus Polkadot.Sementara itu Kaus Merah Putih yang diberikan kepada pembalap tercepat nasional direbut oleh pembalap tim DI Yogyakarta Nugroho Krisnanto.

Real Madrid menggantikan posisi Barcelona di puncak klasemen Liga Utama Spanyol (La Liga) pada Sabtu setelah mereka&

Fonte:
http://suaramerdeka.com/v1/index.php/read/sport/2009/11/22/4591/Iran.Dominasi.Etape.Pertama.Speddy.TDI.2009

The 2010 Etape du Tour is from Pau to the summit of the Tourmalet.

I’ve produced a spreadsheet that allows you to estimate your time. I’ve ridden the Etape three times myself (2003, 2004, and 2006) and used a similar spreadsheet to estimate my time. It has proven accurate to within about 10 minutes. In 2003 and 2004 I placed just outside the top 1000 riders, and was about 20 minutes short of gold standard time.

To estimate your time you need to provide 6 pieces of information:

1. Weight (rider + equipment). This is the total weight of everything, including clothes, shoes, food, water, tools etc. The easiest way to measure it is to set up the bike as you will ride it (including full waterbottles, tools, pump, food etc), put on the gear you will wear when riding the etape (including shoes and any spare clothing or food in pockets), pick up your laden bicycle and weigh yourself on the bathroom scales.
2. Power (when climbing). This the power output you can sustain over a long climb of about an hour. I’ll give you a way of estimating this later.
3. Slight incline speed (km/h). This is the speed you can sustain on a slight incline (1%-3%)
4. Flat speed (km/h). This is the speed you can sustain on the flat in a group of riders.
5. Slight descent speed (km/h). This is your speed on a slight downhill. (1%-5%)
6. Descent speed (km/h). This is your speed on a steepish (more than 5%) downhill. Note that it is not your maximum speed, it is your average speed and takes into account the corners.

The spreadsheet

The spreadsheet is at: Etape 2010 spreadsheet. You’ll need to download the spreadsheet to use it.

As well as allowing you to estimate your time, it allows you to ask What if? questions about how you ride the course.

• What if I reduce my weight by 1kg? Depending on your power output, your time will improve by about 2 to 3 minutes for each kilogram of weight saved.
• What if I go 10km/h faster on the steep downhills? Surprisingly this only shaves about 3 minutes from your time.
• What if I go 5km/h faster on the flats? This improves your time by about 10 minutes.

Why does the spreadsheet work?

The spreadsheet works because, for the Etape, the climbs dominate the stage. Differences in speed on the flats and on the descents make relatively little difference to your overall time, so you don’t to estimate these speeds very accurately. The climbs are steep enough that wind resistance does not really come into play, so your speed is determined pretty well by your overall weight and your sustainable power output – if you know these two things, you can make a pretty good estimate of your overall time.

How do I estimate my climbing power output?

You can estimate your time either using an ergometer (say at a gym) or by doing a timed climb. For either method you need to warm up and then start riding at a heart rate that you can sustain comfortably for several hours – if you know what your lactate threshold rate is, it will be slightly below this rate. On an ergometer read off the power rating for this heartrate – make sure you have been riding long enough for the heartrate and power to settle. If you use a timed climb (ideally this should have a steady gradient) then ride the climb at this heartrate. Enter the total weight of you and your equipment, the length of the climb, and the altitude gained into the spreadsheet and it will give you an estimate for your power output.

The route profile

I obtained the route profile from http://www.letour.fr/ augmented with climb profiles from http://www.climbbybike.com/

Col de Marie Blanque steep climb with over 3km at or near 11% gradient

Col du Soulor steady climb, mostly at at around 8%

Col du Tourmalet mostly at around 8% with last kilometer at 10%

Advice on riding the Etape

Below are some words of advice. They are mainly intended for riders not experienced in riding long mountainous courses. If you know what works for you, then use that.

What gears should I use?

The choice of gears is determined by the steepest parts of the course. You need a gear low enough to allow you to ride at a comfortable cadence on the steepest parts of the course. This year the Etape has some steep sections, so you’ll need low gears.

There is a section on the spreadsheet that calculates your cadence on the steepest part of the course. If you want to keep your cadence above 50rpm on the steepest sections, then you can see you’ll need low gears. I advise the largest possible sprocket, normally 27 or 28 teeth. This means something like an 11-28 or a 12-27 rear cassette. To go with this you’ll need either a triple chainring with a 30-tooth inner chainring or a compact chainring with a 34 tooth inner chainring. A standard chainring (with an inner chainring of 37 or 38 teeth) just won’t cut it. (For the record, I’ve always used a triple chainring when I’ve ridden the Etape, even though I hate triple chainrings.) A 30×28 gear is not overkill for this course. Every year that I did the Etape I saw riders who got off their bikes and walked. They did not have a low enough gear.

But the pros don’t use such low gears, I hear you say. That’s true, but they are pros. A top professional might way 65kg and have a power output of 400W while climbing. Add 10kg for bike and equipment and put the figures in the spreadsheet. You’ll see that a top pro can maintain a good cadence riding a 37×21 or a 37×23 gear.

How should I ride the course?

Assuming you have trained well, you need to do four things to get a good time:

Climb well. This means keeping a good pace on the climbs. It also means riding on your own: unless you are experienced it’s easy to either get behind a rider who is going a bit too slow or a bit too fast. My strategy is to climb by heartrate and cadence, for me this means something like: “keep the heartrate at 145bpm and the cadence at 85rpm”. You’ll need to find the figures that work for you. The heartrate needs to be a rate that you can sustain for several hours, it will be below your lactate threshold rate. The cadence is what is comfortable for you for long climbs.

Eat and drink well. Make sure you don’t dehydrate or bonk. Talk to other riders and get experience of how much to eat and drink on long rides.

Descend well. First and foremost this means don’t crash. Don’t take risks on the descent. From the spreadsheet you can see that even going 10km/h faster on the descents won’t make much difference to your time. It also means don’t brake too much. Too much braking tires you out – you need to be reasonably relaxed on the descents. If you’ve never done long descents you need to get some practice in before the Etape.

Get into a group on the flats. On the flat parts of the course try and ride with a group. Save your energy for the climbs.

Good luck!

Sedinta azi, sedinta maine, sedinta in aproape fiecare zi. Uneori esti printre protagonisti, uneori nu. Uneori participarea ta activa este dorita si apreciata, alteori esti doar un decor. In primul caz, cand ai ceva de spus sau sustii o idee, timpul trece foarte repede. In al doilea caz… Daca nu ai nimic de spus, atunci nu spune nimic. Dar nici nu dormi. Ia jumatatea plina a paharului si foloseste timpul petrecut ca sa studiezi. Este un prilej excelent sa-ti vezi colegii cu alti ochi, detasat si obiectiv.

Prima intrebare pe care sa ti-o pui: incepe sedinta la ora stabilita? Punctualitatea e o forma de respect acordata organizatorului sau managerului. Chiar si din saluturi poti vedea relatiile dintre oameni. De cealalta parte gazda anunta scopul sedintei sau enumera subiectele care se vor discuta? De cele mai multe ori, cata grija acorda gazda acestui moment al sedintei, atata colaborare va avea din partea invitatilor.

De regula scopul sedintei este de a stabili un obiectiv, de a defini o strategie, de a ridica o problema. Organizatorul furnizeaza informatii, solicita la randul sau informatii sau opinii, testeaza variante si cere sau cauta acordul participantilor. Toate aceste etape iti ofera o multime de informatii referitoare la capacitatea de organizare a gazdei, la modul in care interactioneaza colegii, la relatiile existente in grup, la interesele individuale. Mai ales acestea sunt interesant de observat fiindca uneori se pot constitui in catalizatorul grupului si intrarea in actiune, alteori pot duce la nemultumiri, frustrari si chiar conflicte.

Cu siguranta te va ajuta in viitor sa vezi care sunt relatiile de autoritate in grup si le poti deduce observand cine, cat de des, cand si cu ce efect comunica, care sunt membrii grupului nebagati in seama si cine se lupta pentru autoritate, pentru pozitia de lider.

De multe ori participantii se departeaza de scopul sau linia sedintei iar uneori schimbarea directiei poate fi chiar urmarita de unul sau mai multi membri. Reactioneaza managerul sau gazda la timp si in mod adecvat? Mai mult, este capabil sa atinga scopul sedintei?

Deciziile dau valoare discutiei si analiza lor poate duce la concluzii pozitive, alteori socante cum ar fi deturnarea obiectivelor sau crearea de grupuri de interese pentru sustinerea unora sau altora dintre solutii. In concluzie, sedinta are nu numai un scop lucrativ ci poate fi si o excelenta lectie de viata sau de management, de comunicare sau leadership.

De azi ma vand! Si NU, nu vorbesc de trup! Vand ce-ai invidiat tu la mine si cumpar ce-am urat eu la Tine!

Un proces desfasurat pe etape..dar nu prea lungi si deloc sofisticate.Iar ce va ramane, ii voi da celui care sta pe margine sau nu participa prea activ. Dau o particica, sperand la ceva mai bun pentru lumea asta, NU pentru MINE. Dar e prea putin pentru cantitatea de care e nevoie. Asa cum spunea si Bitza: ” Ar trebui mai multi Isusi crucificati/Sa spele muntele de pacate ale altor frati..”

Ma incearca deja un sentiment de tristete si razgandire. Va fi o lupta grea, dar scurta! E prea tarziu!

Un val de apa rece peste fata si transformarea e gata. Sunt pregatita! Dar TU? Esti pregatit pentru ce te asteapta? VIN!

Se “zvoneste” ca marii creatori de arta isi desavarseau operele in paroxismul inspiratiei si talentului sub influenta..nu! NU A GENIULIU! a drogului! sau poate a crizei interioare dezlantuite in etape..de dexare dezechilibru psiho-motor (m-am exprimat destul de complex pentru a substitui simplul cuvant :”nebun”?!???)

adica faceam un Prolog

de ce se scriau jurnale? de ce se scriu inca..in bloguri de genul astuia? ;ipsa de creativitate definitivata, lipsa unui psiholog?nevoia de expunere a EU-lui?

si m agandesc sa scriu despre framantari patetic de generale sau sa ma abtin in virtutea adevarului ca e neinteresant pentru altii ce simt, ce simte cineva strain, ce simtim toti..decat daca facem subiectul unui studiu in masa….

dar ce inseamna “mi-e dor”? e real? il generam noi augumentant o nevoie de a simti….dintr-un sentiment genetic patologic…sau e un sentiment autonom..ori poate inert? ne putem gandi…ca il cream noi si tot noi il putem anihila rational? atunci “a simti” e creatiai propriei dorinte de a trai nist esentimente si doar ca le eliberam, dezvoltam si apoi exteriorizam….dar ele exista cu adevarat sau le cream…sau poate nici macar nu e important…

ah poftim domnule! cand altii cresc si boteaza progenituri l avarst amea..eu imi pun intrebari de adolescenta.aceleasi…ramase insa fara raspuns vreodata pentru ca raspunsul tot noi il cream! ei…oartea buna vine cu “sufletul tanar” adica..am sufletul tanar daca am asemenea nedumeriri cand tara arde sub criza economica, politica si in curand sociala..uite babele se..piaptana de Sentimente!

dar e acelasi simplu rudmentar imbold de a scrijeli copacii cu inimioare:)) doar ca acum postam pe net si eventual facem networking…ne generam trafic…adica audienta…si uite-asa o dam in marketing:D

Ahhh trebuie sa va impartasesc o experienta!e unul din acele monente rare in viata cand simplitatea ne face fericiti!

UN OM!!!!

Acum 3 zile la magazin un batranel…sprijinindu-se tremurat intr-un baston de lemn, desprins din alt decor decat cel de mahala urbana moderna de Bucuresti, Bvd Decebal….cu 2 Ron in mana, incerca sa intrebe unde gaseste bomboane!!! ei bine, elementul asta uman, atat de distins de tot, era ignorat inexistent! mi-am facut curaj si m-am aporpiat de el ca de un zeu intrupat si il intreb ce fel de bomboane….imi raspunde incet si usor zambind atat de cald…Bomboane

si il iau de brat, ne ducem la standul de dulciuri, gasesc bomboane si aleg..mai moi ,zic eu, ca e batran..aleg jeleuri…aleg si bomboanele care se topesc cu gust de fructe,,,cu totii le spargeam in dinti cand eram copii nerabdatori sa se topeasca….

si mi-am facut curaj, poate ii e pofta de suc dupa ce mananca dulce..aleg un suc neacidulat si  brusc ma simt coplesita de atata caldura, de afectiune, de sentimentul ca sunt OM si ca SIMT!!! l-am intrbat cati ani are! 99 ani!!!! ireal!!! imi venea sa ma inchin in fata unui zeu uman, coplesita de emotie si admiratie! 99 ani! perfect lucid! cate amintiri, cate trairi, cate schimbari si cate vieti a trait intr-o viata acest batranel.

nascut pe 8 MAI:) cand va face 100 ani!!!!

a plecat multumindu-mi ca nu am vrut sa accept banii…atata demnitate! cum sa nu fii coplesit de emotie in fata unui OM demn de a fi OM!

am iesit si am facut un gest mai generos…era pe banca savurand dulciurile

si regret ca nu stiu unde sta…regret ca nu pot sa fiu OM ajutand un OM si m-am  multumit cu un moment de sentimente!

gasiti-l pe OMUL de 99 ANI care sta pe Bvd Decebal!! as putea face o campanie!

da, am vrut sa va povestesc pentru in acea zi, atunci, am fost CU ADEVARAT FERICITA!!! ca am avut ocazia sa intalnesc un OM!

Je ne sais pas comment écrire ce qui suit, ce que je ressens, les émotions reliés à ma fibromyalgie!  Je vais donc écrire comme ça me vient!

J’entends les commentaires de mes proches, je vois leur regard, je devine leurs pensées et ça me peine profondément. Ils ne peuvent comprendre la maladie, imaginer à quel point tout ce que je fais demande de l’énergie et, maintenant j’irais jusqu’à dire, du courage!

Me voilà rendu à une autre étape. Maintenant, mes doigts fourmillent lorsque j’écris, que je coupe des légumes pour les repas, que je frotte le comptoir ou tout autre endroit dans la maison à nettoyer.  Ce n’est pas endurable!!!  C’est que ça fait très mal!!!  Même la nuit, en plus de me réveiller à cause de la douleur voilà que, mes bras s’engourdissent et picotent.  C’est impossible de demeurer endormi, de garder la position.  De violentes migraines commencent sans prévenir et cela, à toutes heures de la journée et de la nuit!   Jusqu’où la maladie m’entraînera-t-elle?

Je me réveille fatiguée, mes membres raidis me donnant de la difficulté à me mouvoir.  Plusieurs fois dans la journée, je me sens si lasse et vide d’énergie que je me coucherais, d’ailleurs j’essaie de le faire lorsque c’est possible.  Encore un autre symptôme difficile à comprendre pour ceux qui m’entourent. Non, je ne suis pas lâche mais lasse, c’est là toute la différence!!! Ahhhhhhh!!!…

Mes jambes sont enflées!  Mes genoux le sont en dedans comme à l’extérieur donc, je n’ai pas de mots pour dire à quel point la douleur est intense lorsque je dois m’agenouiller.  Certaines choses à nettoyer, dans la maison, nécessitent qu’on s’agenouille! Pensez simplement à la salle de bain.  Tous les recoins de cette pièce exigent qu’on se penche (mal dans le bas du dos), qu’on s’agenouille.  C’est incroyable!  Je n’aurais jamais pu imaginer qu’une telle maladie s’emparerait de moi ainsi, me plongeant dans la souffrance à toutes heures, voire minutes, de la journée.

J’ai de la difficulté à marcher tellement mes genoux, mes pieds, mes jambes enflées me font souffrir!  Ici, je peux écrire librement, dire ce que je ressens, m’exprimer et crier ma douleur car, aucun de mes proches ne lira ceci. Je ne peux leur reprocher l’incompréhension car, moi-même, je n’aurais jamais pu imaginer que cette maladie soit si puissante face à la douleur!  Je n’aurais pu imaginer cette maladie, POINT!!!… Quelle souffrance, quel douleur et quel peine elle entraîne!

Quand je parle de mes proches, je ne vise pas que les membres de ma famille mais, les amis. Certains connaissent cette dernière et ont une meilleure compréhension des choses, de ce que je vis! Malgré tout, comment leur en vouloir pour quelque chose d’inimaginable?!…  Cette maladie est invisible, ne laisse aucune trace, aucune marque, aucun élément visible! Alors, quand j’ai si mal et que je m’exprime par des lamentations, des grimaces ou des mots, ils ne savent pas de quoi il s’agit!  À chaque fois, je me dis qu’il faut que je garde ça en dedans de moi mais, quelques fois c’est impossible tellement c’est insupportable et d’autres fois c’est simplement que je n’y ai pas pensé.

Oui, j’aimerais, tant qu’à faire, que ma douleur demeure invisible comme celle qui déclenche cette dernière. Mais bon, pour le moment, ça se passe ainsi et je suis si désolée pour eux! Je sais comme ça peut être irritable d’entendre quelqu’un se plaindre.  J’aimerais tant qu’ils comprennent!… … …

Rien de ce que j’ai écrit est un reproche, je ne pointe personne non plus, je crie simplement mon mal intérieur car, psychologiquement, ça nous touche là aussi! Cette incompréhension nous mène dans une solitude remplie de chagrin!

Enfin voilà, je dois m’arrêter ici car, je ne suis plus seule sous mon toit!

Algievab

Notes pour plus tard :
À l’étape, le corps, d’abord, ne voulait pas croire à son répit. Les jambes, se remémorant la longue route de marche, ne cessaient de trembler et les épaules, bien que libérées de l’accablant sac de voyage, avaient des élans de sang comme si un croc de boucher voulait les soulever de terre. Les estomacs qui braillaient depuis des heures se contentaient pourtant de la portion minime du jour et un peu d’alcool fort venait tirer sur les consciences un rideau salutaire qui masquait à la fois notre fatigue extrême et l’indigence de notre situation. Puis le miracle de la jeunesse se produisait, comme chaque nuit : le sommeil nous abreuvait de rêves et d’espoir et emplissait si bien nos veines de sève saine et de vigueur que nous étions, tôt matin, prêts à partir, le coeur ragaillardi.

Photo Ange7, Quinson 2009 .

=°= Et pour prolonger la visite : un lai au hasard =°=

Ai un proiect de facut. Si-l faci. Si seful tau e de acord cu derularea lui. Si seful sefului tau. Iar seful sefului sefului tau, membru in boardul companiei, este si el de acord. Cu alte cuvinte ai sprijinul intregii zone comerciale a firmei.

Proiectul presupune obtinerea acordului financiarului pentru valorile programate a se intampla. Iar financiarul iti da acceptul. Proiectul presupune si implementare in IT. Ai si acordul IT-ului. Toate la nivel de board de companie.

Si-ti vine un om care habar nu are despre ce e vorba in proiectul tau, nu intreaba si nici nu intentioneaza sa afle ce e cu el si-ti pune vot negativ pe documente sau iti amana proiectul doar prin prisma pozitiei pe care o ocupa. Sa nu-ti vina sa-ti iei campii?

Pentru un consultant extern situatia de mai sus pare probabil de neinteles, consultantii fiind obisnuiti cu un ritm de tipul: definirea problemei sau oportunitatii, stabilirea obiectivului, redactarea strategiei, detalierea etapelor, implementarea proiectului, atingerea rezultatelor. Va dati seama atunci ce motivati sunt angajatii sa munceasca in zadar la alte documente justificative, prezentari, lobby, pentru ca in final sa fie prea tarziu pentru ca concurenta ti-a luat-o inainte?

Iata si un exemplu de scrisoare de intentie, bazata pe regulile de mai sus.

Dumnule Director,

Numele meu este Ionescu, si sunt titulatura avuta la firma numele firmei la care lucrezi in acel moment . Va scriu pentru a-mi exprima interesul pentru programul numele programului din cadrul Companiei/ Universitatii Dumneavoastra.

Am citit despre Compania/ Universitatea se specfica numele acestora . Cand am vazut realizarile avute pana acum in domeniile de cercetare mi-am dorit sa invat mai multe despre ceea ce ofera  Compania/Universitea dumneavoastra.

Mi-ar placea sa dezbatem job-ul/programul  la telefon. Numarul meu de telefon este: 1111111, si adresa de email djkll.

Cu stima,

Ionescu

Les Invisibles – corps en exil vient de passer officiellement en phase III sur Cocyclics.
Hahaha *rire nerveux* j’ai une semaine de vacances ! Au moins !

Je viens de boucler la première correction des Invisibles. Je sais le travail qu’il me reste à faire avant de pouvoir le faire relire par les grenouilles. Plein. Une relecture, encore, et puis rédiger un script correct et un script pour la suite. Voilà.
Et maintenant j’ai très mal au dos, je suis crevée, mes yeux saignent, j’ai envie d’aller dormir.

Mais putain après des mois d’indécision, de doutes, de pétages de plombs et finalement quatre mois de travail acharné, je l’ai fait.

C’est sans doute (pour l’instant) pas le bouquin de space opera qui va révolutionner le space opera (et encore moins la SF) mais c’est mon space opera, celui dans lequel j’ai mis tout ce que j’ai adoré gamine, de la Guerre des Etoiles à l’Invasion des profanateurs de sépultures. Et dans la suite y’aura du Blade Runner et d’autres trucs de ce genre. Y’aura plein de choses et ça va faire une putain de trilogie même si je ne sais pas encore ce qu’il se passera dans la suite.

Une étape de faite, une de plus.
Check.

Et je ne suis pas en train de pleurer devant mon écran parce que je suis trop crevée pour ça.

Oameni m-au lăsat. Pentru că s-au abandonat pe ei. Sentimente au murit sufocate în negaţie. Pentru că au fost laşe. Iluzii au fost înjunghiate. Pentru că erau prea frumoase. Visuri au fost spulberate. Pentru că au fost prea îndrăzneţe. Fericiri s-au ascuns după deget. Pentru că erau prea evidente.

Doar El a rămas lîngă mine, să-mi tacă la ureche cînd sufletul se sfărîma de creste şi să urle cînd aerul de pe culmi pătrundea prea adînc în mine. Mi-a descleştat degetele ca să mai pot atinge ceva, cînd nu mai puteam simţi nimic. M-a ajutat să ies cînd eram închisă. M-a făcut să strig cînd mi se îneca vocea. M-a determinat să urc cînd mă prăvăleam peste mine. El mi-a fost constant închiderea care deschide – care m-a deschis către un sine extins şi m-a făcut să îndur blocajul bronşic din aleveole care se blocau de praful de pe botinele lumii.

El sînt eu în stări şi etape. Mai puternic, mai sincer, mai îndrăzneţ, mai limpede, mai dezvelit, mai rafinat. El e portretul meu îmbunătăţit şi singurul lucru din viaţa mea care nu îşi cere confirmare. E singurul lucru esenţial care nu s-a pierdut odată cu celelalte şi îmi supravieţuieşte.

El nu e ceea ce aş fi vrut eu să fie pentru că îmi seamănă prea bine. El e eu şi (întru) toate întruchipările alterităţii din existenţa mea. Şi de aceea nu pot să-i spun „La mulţi ani!” şi că-l iubesc mai mult decît orice lucru care trebuia să fie cerc, dar nu a fost să fie.

 El, blogul, ar vrea să fie şi pentru voi – pentru oricare dintre voi care vor să citească cum anume se lasă gîndurile pradă lucidităţii pînă la disperarea de ajunge să pocnească sub formă de idei şi cuvinte. Poate că îl găsiţi penibil, neintersant, criptic, ridicol – îmi asum acest lucru – şi vă invit, totuşi, la o plimbare pe culmile care au împlinit un an de conştientizare.

Te dau dracu*! Divorţăm !

- ficţiune -

( orice asemănare cu personaje reale e doar rodul imaginaţiei cititorului )

CARICATURA :http://www.emanuela-ceapa.eu/

Beethoven Simfonia nr 5

Deja august… Oboseală. Spania avea ” licărul ” fulguit spre mine. ” Grupurile ” au trimis iscoade, ambele… al treilea părea pentru moment neinteresat de gângănii, se simţeau cumva ” pe poziţii ”, voi afla, când va fi timpul.  Era târziu.

Noaptea nu se lăsa aşteptată, se lunecase lascivă muşcâd pe ici pe colo, câte-un zid cu iz de… prepeliţă. Puşlamaua ! Nu apucasem nici să-mi revizuiesc machiajul. Mă rog, satisfacţia lor. Iar vor şuşoti : ” astea din provincie… ” la, la, la… Măcar am apucat să-mi verific tehnicile din dotare : una pereche glezne turbo-sibiline cu muşchii-mi partizani la videre, deh, că pulpă fragedă, rara avis prin ograda unde aveam să poposesc, eh… başca raniţa de care nu mă despart, de fonseca, că de oareşce personaje ” preistorice ” ştiam că ştia toată suflarea că mi se cam rupe-n stoluri de privighetori smintite de discursuri expirate, canci figuri. Nu-mi ardea. Ceva trebuie să aflu şi-a paradigmei şi arhitectonicii ei de mahmureală de mă slăbea. Inhalasem gaze şi izul aurului negru mă zdruncinase cu-o noapte-n urmă. Luana mă anunţase că Mirciulică primi telefon de la căpuşă să stea-n stand-by. Şi-am văzut de alte conducte… Ieşirile din spaţiul mioritic mă obosiseră tare. Acum eram fresh, numai graba mă clipocea scântei..

” Băga-mi-aş… ”… în mămicuţa lor de tocuri de cujetau ele la direcţii şi directive, ciuciu. No aşe, musai să ajung la timp.

Într-un ceas, am ajuns. Şoferul mă condusese spre intrare, mă ” preluă ” serviciul cu pricina, apoi majordomul :

_ Sara bună, sibilină făpturică, pe-aici te rog….

- Dobro vecer, domn Sârbu ! Ihhh libădih, bey. Mă mai iubi pezevenghiule, hmm..?

- Te…

- Dooosta ! Gura mică, fiară-n clăbuci, vrei să mă  dezlănţui? Mucles şi intitulează-mă hălora de-şi zic seniorsky, baştane şi… paşli din calea me, Satan !

Sârbu zâmbi de formă, în  sinea lui… ” a drak loaza, cine se pune cu ea rău face, am muşcat-o o dată… cităvă nu-i ! ”…

În Sala Licuricilor, beznă. O lampă şi-un samovoar pe masa imensă, atât. Se ridică doar Licuriciul Verde : ”

-Ai ajuns, eşti punctuală ! Îi dăm drumul. Acum.

- E de-ncredere? Chiar citeşte ” şoaptele astrelor ” cum se zice?, întrebă Leana.

- Taci, bă. N-o mânia. Hai, toţi în jurul mesei ! Trage draperiile Emil ! Te rog, Sibilla, ştii ce vrem să ştim, dar scurt.

Vasile, Emil, Leana, Verde şi ceilalţi doi, se aşezară toţi 6. Aşteptau. Am ieşit pe terasă, priveam Cerul. A trecut o oră, poate mai mult… S-a deschis Poarta şi-am văzut limpede… Tresărisem zvâcnind într-o parte… , am exclamat ” O, Boje ! ”, apoi, tăcere, o tăcere vorbitoare mie. Ei, cei 6 aşteptau. Nu îndrăzni nici unul să întrebe ceva. I-am privit, pe fiecare-n parte, nu cu ură, n-am clipit. Aflaseră despre înţelegerea ” Ducelui ” cu… ” Paranormalul ”, voiau ” cheia ”, una din ele, eu ştiam şi altele… Lacăt, însă.

- Germany.

- Mulţumesc, Sibilla ! , spuse Verde.

-  Altceva? Vreau să ajung la timp şi la ” ei ”…

- Ştiu. Apreciez că ai spus. Nu mă subestima, voi afla cândva motivul pentru care n-ai tăcut. E limpede că nu de teama că oricum aflăm, e altceva, dar..  Cei doi se grăbesc, Grupul se va întruni curând şi ” Ducele ” va fi prezent acolo, au nevoie de informaţia ta, nu ştii care încă. ” Paranormalul ” are mare încredere-n Harul tău, ” Ducele ” nu, dar… eşti o taină, ca de altfel şi nouă. Bun.

- Mda. Bilderberg nu iartă… Atât ?

- Nu. Vreau o favoare. Nu pentru mine, ceilalţi… vor să le spui câte ceva. Tu decizi…

- Sunt obosită. Bine. Două vorbe fiecăruia, atât.

Am ieşit din nou. Se răcorise. Eu pe terasă, ei, în sală. Linişte deplină, doar Emil  strănuta neuitând să-şi sufle apoi nasul cu mâneuţa sacoului, nimeni nu-l lua-n seamă, se obişnuiseră cu derapajele lui. Am revenit :

- Leano, ” Paranormalul” ştie că-l trădaşi, fă, a aflat . Atât.

- Da, şiiii… nu-mi pasă, vântul bate-n alte direcţii nu la pupa navei sale ! Mă doare-n… cârnăciori, că..

- Leano, gata ! Iar eşti ţaţă, nu-i momentul… Verde o privi cu ” înţelegere ”.

- Emil, ai două sule-n coastă, atenţie cum mânuieşti coasa, poate că n-ar fi rău s-o-nlocuieşti cu-n fluieraş, două, sau un cocolino, da nu de pluş, Emile…

- Asta ai băgat de … derbedea ce eşti, n-ai cititît în stele, era musai? Nu-i bai, da tumna acu…

Derbedea, au ba, se cam zgîia firfiricul la pulpele sibiline…

- Vasile, latră tu la Lună, că-n timpul aista, Gilu, cică trăzneşte neşte scanări, ba pe la subsolurile cu iz de peruzea, ba descântă balade cu aromă de uraniu, ca să mă-nţelegi, se-arată că-i ” pică ” fo două drumuri incognito prin Iran, ia-n vezi !

- Mrrrr… Bă, Verde, celulele noastre ce dracu păzesc, pescuitul pe Dunave…? Ne face franjuri Vlady…

Nervos, scoase telefonul din nădragii vărgaţi şi ieşi precipitat pe hol, gata să-şi tamponeze fălcile de statuia negurată de pe hol.

- Verde, astrele-mi zic ceva de-o fleică de ficat, şi nu-i în sânge, duhneşte-a acrişor, a mort, atât!

- Sibilla! Ştiu.

- Ştiu că ştii, iar tu ştiai că eu ştiu că tu ştii deja.. întreabă-mă..

- Semnele… ce spun?

- Să verifici, tot. Ai neghina în propriul hambar. În afară de asta, ai făcut deja două mutări greşite. Dacă află ” ai tăi ”, n-ai timp nici de testament. Ventrilocul abia aşteaptă să te-nlocuiască… Ştii că la ” voi ” nu se trimet zapisuri înainte de.. zbang şi… gata.

- Mulţumesc. Mergi acu, şoferul rămâne aici, ai elicopterul în curte, ajungi la ” ei ” la timp.

Rămăsese încruntat, roşu, ca şi cum era-n transă, dar tâmplele-i zvâcneau… Medita. Un fior rece îmi lunecă pe spinare Mirosul acela acrişor persista în eter…

Am ieşit grăbită. Am tras aer în piet cu nesaţ… aproape că mă asfixiasem în sala întunecată. Sârbu mă aştepta. N-a spus nimic, m-a condus  spre elicopter, apoi a fost chemat undeva de-o ” umbră ”… S-a-ndepărtat, nu-nainte de-a scoate limba, crezând că nu-l pot observa, jalnic,un lache.

Pilotul, un argentinian de-al casei, aştepta semnalul meu. M-am oprit să duvănesc şi… i-am văzut. Limuzina s-a oprit chiar la intrare, au coborât doi . Unul se sprijinea-n cârje. Mda… aveau ” şedinţă ”…

De câteva luni bune, ” zona de foc ” era ” traversată ” de ” ostaşi ”, mesageri, maşini cu anumite numere, generali palizi şi câteva ” bufniţe ”. Jihadul începuse .

……………………………………………………………………………………………………

Am ajuns la timp la-ntâlnirea cu ” ei ”. ” Ducele ”, ironic, nu m-a ” iertat ” şi m-a ” săltat ” privindu-mă ca pe-o gâmganie interesantă:

- Ştiu de unde vii, Sibilla ! Insistă ăsta să te vadă, dinspre partea mea, mă lipseam fără doruri…

- Pufuletele? Mda… Da matale îţi stă spirala sprijinită de-o cruce. Demult voiam să-ţi spun.  Nu e crucea potrivită, iar o muşti de nu eşti atent la vârcolacii mei drăgălaşi. Foloseşte ” sita ”, n-o mai lungi. Şi fă pasul. Pămpălăul nu-şi va da seama, asta ştii.

- Fii rezonabilă, apreciez umorul tău, purpurio, dar… să intrăm, Tony aşteaptă pe altă frecvenţă şi ăsta mă reţine cu.. .tine, ca să vezi!

Afişând o mină cât de cât serioasă, deşi-l simţeam pe punctul de a nu-şi mai putea reţine cascada de hohote, arogantul ” Duce ” mă conduse-n Salon. De cum mă văzu, ” Paranormalul ” se agită :

- Bă, credeam că nu mai ajungi, auzi, te-au reţinut ţiganii ăia împuţiţi în ” trafic ”, ori i-ai reţinut tu pe ei… hă hă..

Îşi frecă mâinile satisfăcut, apoi se adresă ” Ducelui ”:

- Bine bă. Putem începe. Sunt nervos, închide tot şi dă drumul la ” şobolani ”, să plece toţi, n-am încredere in nimeni, nici în tine, dar, n-am încotro. Sibilla e singura care mă poate salva din încurcătură, atât. Începem.

A urmat o întreagă vânzoleală, cum dam să-mi văd de ale ” mele ”, cum se ridica ” Paranormalul ” să mai verifice ceva, părea preocupat până şi de şoaptele vântului.  ” Ducele ” zâmbea deja . Frumos surâs, da.

După o altă oră, am intrat în salon, nu înainte de-a mă feri din calea ” Paranormalului ” ce a năvălit precum albanezul să verifice ceva pe terasă. Numai el ştia ce. ” Ducele ” mi-a oferit galant un scaun, a lăsat deoparte maldărul de hărţi vechi cu care se delectase şi :

- Sibilla, informaţia mea e aşteptată, te rog..

- Las-o bă, că zice, auzi, Sibillo, bagă, da să-mi zici mie primul, bine, bă?

Am desfăcut raniţa şi-am scos un ruj, moment în care ” Paranoprmalul ” a rămas interzis, dar :

- Ce faci, bă? Te rujezi… bă ” Duce ”, ţara-i muribundă şi-asta se rujează, ce mama dracului, ce..

- Las că zice, cred că e cazul să te calmezi întâi, zise ” Ducele ”.

- Dobro, Hooo, huooo, ce-aveţi? Mi s-au uscat buzele, atât. Zic.

- Da zici tot! Auzi, ” Duce ” ia verifică-i ruju, că nu-mi e-n clar, ce buze uscate, ce se-ntâmplă? Şi le-am zis la proştii ăia să verifice şi păsările de pe Cer, unde dracu au făcut şcoala..

- Să zic unde?

- Nu bă… Ştiu .

Am luat hotărâtă rujul din ghiarele ” Paranormalului ” şi-am vorbit :

- Hmmm… Vladimir râde de ” ăia ”, mai puţin decât de voi, dar râde, nu-i a bună… am început să-nşir… Vlady e fain, dar, cobra fuge din calea lui, nici voi, nici ” ăia ” nu vă lecuiţi, el nu iartă !

-Hăăăhăhă… aşaaaa, să râdă, să râd şi eu de ei cum au râs ei de mine. Spune Sibillo…

- Te dau jos, asta văd, apoi, ” tu ” Duce ” ai minţit, Grupul nu ţi-a trimis mesaj să mergi, Tony te vrea-n apropiere… să-i spui că piţigoiul chinez a bătut palma cu Vladimir. Să-i mai spui că Verde a bătut palma cu ” străjerii ”, dar, s-a înţeles şi cu Talibanu şi-au dus ” marfa ” Mesagerului. Atât. Altceva?

- Da. Sibilla, eşti sigură, absolut sigură? De informaţia asta şi hărţile primite de la Tania depind multe de-aci-nainte..?

- Da. Te văd în lumină… atenţie însă, n-o risipi, frângerile o dor… tu decizi.

-  Verde de la cine ştie de Tania ?

- De la Ventriloc, i-a prins urma acum doi ani. Tania vrea răzbunare, ţi-ar bea sângele ” Duce ”, nu i-ai asigurat protecţie, acum ” pluteşte ” caută ceva să-i dea Peştelui. Ştie şi de Vera. De Lup, nu !

- Mulţumesc, eşti amabilă, E timpul să mă retrag, dacă-mi permiţi…

-Bă, ” Duce ”, slăbeşte-mă cu amabilităţile şi retragerile, lasă-mă bă,  auzi la el ” permite-mi să mă retrag ”, unde bă… vin ăia peste noi din toate părţile, ce retrageri, nimic, la atac ! Sibillo… stai să iese ăsta, bă… aşa, pe mine cum mă vezi… după?

- Bine. Eşti fugărit prin cucuruz dar scapi ieftin.

- Bă, nutzi m-a ars urât ! Bă, mă răzbun bă ! Sibillo, nutzi m-a trădat, dă-mi şerveţelele alea…

- Mă laşi ” Paranormalule ”, zău nu cu mine, ce buba. Ştii bine că şi tu ai înlocuit-o cu …

- Taci, bă, nu zii,pereţii au urechi… Bine. Bă, m-am răzgândit, nu mai plâng. Bă, dar eu să mă duc la ăia cu ” muniţia ” sau mai aştept o zi două?

-O lună, două aşteaptă, zarurile-s demult jucate, ocupă-te de altceva. Şcoleşte-i pe ăia de-afară,  zi mulţam că nu ştie nutzi şi nu le-a zis de faza cu Gilu, să iei legătura cu Iranul urgent, altfel te papă ăştia de află c-ai intrat pe tarlaua lor şi zău o buleşti la pozonare. Pierderi mari, başca celulele lor apoi ,numa-n gâtul ” obloanelor ”. Treaba ta.

- Da prostimea ce va face, bă?

-Nu ştiu. Gata. Mă grăbesc. Altă dată, poate…

………………………………………………………………………………………………

De la ” conac ” am plecat grăbită spre Senior. Am avut o scurtă-ntrevedere, m-a pus la curent cu planul, i-am dat răvaşul de la Preot şi-am zbughit-o-n elicopter. Eram aşteptată în altă parte…

Aproape spre dimineaţă am ajuns la tunel. Am înaintat cu greu prin ” portiţa ” tainică, apoi am traversat grăbită galeriile… Mi-era foarte cald, deşi frigul era stăpân aici. Ajunsă la Altar, am scos dispozitivul din raniţă,-poposisem la Lăcaş şi l-am primit de la Vraciul Înţelept- l-am instalat , apoi am început descântecele.  O Lumină a pătruns în ” încăpere ” şi-am auzit limpede Vocea.  Era Sfinxul :

- Nu te grăbi. Furcile nu dispar, veţi trece prin ele. Aveţi o unică şansă. Întoarceţi-vă la Lege ! Mergi şi le spune asta. Să-i urmeze pe ” Cei sub Semnul lui 7 ”, doar aceia vor răzbi… Nu acceptaţi ” pecetea ”, e a pierzaniei !

A dispărut şi Lumina şi Vocea. S-a aşternut o tăcere ciudată…

Obosisem. Am început să mă rog, la un moment dat, am pus capul pe Taler…Mă rugam cu ardoare , aşa nehodinită de veacuri şi orele curgeau şi curgeau şi curgeau….

………………………………………………………………………………………………..

- Ţrrrrrrrrrrrrrr… ţrrrrrrrr… ţrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr…..

- Ptiii… trăznite-ar de telefon !  Da taci bubii dă zălud, arhitectonica ei de viaţă ce-o duc io… Te sparg !

L-am izbit de perete şi m-am ridicat turbată din pătuc. Grija mea cine era. Să mai sune. Eee…  Ceasul arăta ora 9 ! ” Aiiiii dă steaua me ! Am pus-o-n artificii… am întârziat deja juma de oră… Pastrama lui de somn greu. Nah s-a spart cretinul cum naiba sun acu la redacţie, ăia aşteaptă articolul…tiiii… îmbătrâneşti Sibillo fată, unde dracu ghem am pus mobilul… dăi ,nu-i sun, mă duc acolo, să aştepte… ” . Am tras draperiile-ntr-o dungă. Soarele-mi rânjea bine mersi.

” Ce mouăăă… să-mi beu cafa strong întâi, aşe… ”

Deodată mi-am amintit… ce dracu, de-aia mă dureau tăti încheieturile… visasem, iar m-am muncit în somn zbuciumat… Hmmmm… Ce vis !

Paşii m-au dus la băiţă, apoi la şifonier, m-am îmbrăcat nervoasă. Scrisesem bunăciune de articol ” Veriga lipsă din lanţul slăbiciunilor verzi ! ”, genetică, bre.  ” Îl predau apoi merg…  Mă-ntâlnesc cu Deda Ratko ! Îi dau dracu pe toţi, Mă-ntorc la legendele şi poesiile mele, Deda Ratko m-a pus pe picioare nu curva… ”

Când să ies pe uşă, tartorii-mi scot în cale un afiş plasat ” strategic ” de cineva , pe prag. Mă pune coropâşniţa zmăilor şi mă uit… În acel moment am explodat, evident vecinii au ieşit pe la uşă, dar, vâzându-mă au zbanghit-o-ndărăt… ştiau ce-i aşteaptă de-mi ies în cale …

” Ce mouăăă? Gata ! Dosta ! Până aici ! Te dau dracu* ! Divorţăm !… Mergi la măta, cară-te ! Dispari ! N-am nevoie nici  de avocat ! Te pă-ră-sesc ! Hau vidărzănt, bre ! Dasvidania ! ”… Pfiii, puşlamaua lui de nemernic, poftim început de zi… :

http://www.vidu.ro/ – CARICATURĂ PRELUATĂ

Am azvârlit  boarfa la ghenă, unde-i era locul şi-am ieşit în lumina augustului surâzător…. Respiram în sfârşit… aer curat… Liberă, în sfârţit liberă… Divorţul, deşi la-nceput, mă răcorea curăţindu-mă de, Doamne, prea multe…

…………………………………………………………………………………………………

- Doamnă, treziţi-vă…

-Mmmm… îhîm…

- Mare Preoteasă, e târziu tare…

O mână mă zgâlţâia cu putere. Mă durea umărul. Am deschis ochii. Servitorul s-a furişat pe uşă pe nevăzute, sigur că mă trezisem.  A intrat secretarul :

- Sibilla, mai aveţi o oră. A sunat Principele. Vă aşteaptă la locul stabilit. Pe frecvenţa 7 v-a căutat Seniorul, zicea să vă las să vă hodiniţi, dar Mesajul e ”  Plouă.. plouă cu vaiete. Tună. Fulgerele sună adunarea . ” Aveţi maşina pregătită, vă aduc licorile.

A ieşit.

Mi-am cătat din priviri raniţa. M-am ridicat, o reperasem lângă cufăr… Mă durea capul, am visat hazliu, mă lovisem în vis de-o margine ştirbită de ghenă de gunoi… M-a pufnit râsul… ” O, Boje ! Ce afişe drăguţe… divorţ…., ce vis ! ”

Mi-am pus ” echipamentul ” am sorbit în grabă licorile.. Mă aştepta o zi crâncenă. Trebuia să ajung la cântatul al 7-lea al cocoşilor la  ” stână ” la Stareţ… Seniorul – prioritate,  de la Principe voiam datele trocurilor ălora, în schimb, va primi ” ştirea ” să o folosească… eh, şi ce… încaieră-i drace, eu am Misiunile mele… şi am Lumina aproape…

Sibilla

- va urma, sau, nu… Stareţul ştie … -

P.S. ” Vaietele, furcile, afişul… să nu mai sudui… fie ,încă o dată ” Te dau dracu* ! Divorţăm ! ”… mă-ntorc la Cele Dintâi… Doamne, facă-se Voia Ta !

„Câini“ turbaţi şi olteni războinici

Totuşi, spre deosebire de alte partide, de această dată în tribune au existat şi destule locuri goale. Preţul piperat al biletelor, între 20 şi 50 de lei, şi supărarea fanilor pe Mititelu, după renunţarea la Bornescu şi Gângioveanu, au adus doar 15.000 de spectatori în tribunele de pe „Ion Oblemenco”.

Ca o comparaţie, la ultima întâlnire, cea din aprilie, atunci când „juveţii” s-au impus cu 2-0, Costea şi compania au fost încurajaţi frenetic de 28.000 de suporteri!

Alte diferenţe faţă de confruntarea din returul sezonului trecut: acum, alb-albaştrii nu l-au avut pe Napoli pe bancă, ci pe Mogoşanu, iar fraţii Costea au fost departe de evoluţia din urmă cu trei luni, când umileau singuri Dinamo.

Marii perdanţi ai ediţiei trecute a Ligii I au început mult mai bine jocul, dar Andrei Cristea nu l-a putut învinge pe Lung al III-lea în debutul întâlnirii. A mai încercat N’Doye să-l surprindă pe tânărul Silvică cu şuturile de la distanţă, dar portarul l-a făcut uitat pe Bornescu. Ocaziile lui Florin Costea şi Wobay din prima parte au fost şi singurele ale Craiovei, iar în aceste condiţii, tribuna şi-a îndreptat atenţia spre Mititelu, patronul Ştiinţei fiind înjurat tot timpul.

Silviu Lung a fost omul meciului

Universitatea a încercat să forţeze după pauză, dar a avut o singură ocazie mai periculoasă. Dolha însă s-a opus la şutul din afara careului al fratelui mai mic al lui Costea.

Cu un Bonetti inspirat, Dinamo şi-a împins adversarul spre poarta lui Lung, însă tânărul portar a făcut minuni. În special la lovitura de cap a lui Adrian Cristea. Derby-ul s-a încheiat fără goluri, cu o echipă a Craiovei care şi-a dezamăgit suporterii şi cu o Dinamo mult îmbunătăţită faţă de perioadă de pregătiri.

Craiova:

Lung Jr. – Dănănae, V. Găman,  D. Stoica, Şoavă – Wobay (52 Bărboianu), Prepeliţă, Dilevski, Rose (59 Dina) – M. Costea,  Fl. Costea (77 Baird).

Antrenor: Daniel Mogoşanu

Dinamo:

Dolha – Scarlatache, Tamaş, D. Grigore, Pulhac – Torje (61 Ad. Cristea),  N’Doye, L. Rus,  Boştină (61 Zicu) – An. Cristea, Dănciulescu (86 Niculescu).

Antrenor: Dario Bonetti

Goluri: -

Stadion: „Ion Oblemenco”: 15.000

Arbitru: Alexandru Tudor (Bucureşti)

Dinamo susţine că au avut gol valabil

Antrenorul echipei Dinamo, Dario Bonetti, era parţial mulţumit de rezultat. “Era mai bine dacă învingeam. Am venit să obţinem victoria, am avut şi un gol valabil, dar şi arbitrii mai greşesc, cum greşesc şi antrenorii, şi jucătorii, pentru că nu a fost ofsaid la reuşita lui Dănciulescu. Arbitrajul a fost unul bun, pentru că nu e uşor să arbitrezi o astfel de partidă. Trebuie să lucrăm mai mult la finalizare. Unii dintre titulari nu sunt încă la potenţialul fizic maxim. Am făcut un bun joc din punct de vedere tactic”, a declarat Bonetti după partidă.

Florin Costea s-a declarat satisfăcut de rezultatul obţinut. “Sunt multţuimit cu acest punct, oricare echipă putea câştiga, a fost un rezultat echitabil. Le mulţumesc suporterilor pentru atmosfera superbă din tribune. Atât am putut, au avut noroc cu Dolha, dar şi noi cu Silviu Lung care a scos trei-patru mingi periculoase. Este e un punct câştigat mai bun decît o înfrîngere”, a spus atacantul craiovean Florin Costea.

Disputarea partidei din Bănie a fost pusă sub semnul întrebării din cauza similitudinilor de echipament cu care cele două formaţii s-au prezentat la stadionul “Ion Oblemenco
Craiova vrea să joace în alb şi albastru, în timp ce Dinamo doreşte să îmbrace roşu şi alb. Arbitrul Alexandru Tudor a ameninţat că nu va fluiera starul partidei dacă echipele nu vor rezolva această problemă. Craiova are la îndemână soluţia “albastru” complet, dar refuză să joace astfel, în timp ce Dinamo s-ar putea echipa în “roşu” complet, dar nu are numere pe spate. Oficialii echipelor caută o soluţie ca meciul totuşi să se dispute.

Dario Bonetti debutează în această seară pe banca lui Dinamo într-un meci oficial. Italianul se află sub lupa conducerii în condiţiile în care roş-albii au evoluat dezamăgitor în amicale.

Adrian Mititelu, a declarat, înaintea partidiei că minim 20.000 de spectatori vor veni să-şi încurajeze echipa. Patronul Ştiinţei a vorbit despre şansele formaţiei sale în duelul cu Dinamo, considerând că remiza nu ar fi un rezultat de neglijat. „Aştept meciul de mâine cu emoţii foarte mari şi cu speranţa că, dacă stadionul nu va fi arhiplin, să fie undeva la 20.000 de locuri ocupate.“

Bilanţ general:
88 meciuri, 23 de victorii Universitatea, 18 egaluri, 47 de victorii Dinamo

Bilanţul partidelor jucate în Bănie
44 meciuri, 20 de victorii Universitatea, 9 egaluri, 15 victorii Dinamo

Deoarece zilele proiectate sunt orientative, la faţa locului putându-se întâmpla tot felul de chestii şi issues, am estimat prin plusare timpii de parcurgere între diferite etape, ca şi timpi orientativi de pauze.

Dacă constatăm că avem valenţe de Trail Runners, vom adăuga câte o etapă sau vom scădea în caz contrar.

Etapele se constituie într-un puzzle cu care ne vom distra in funcţie de starea în care ne vom afla.

Turnu Roşu – Şaua Corbului
3 ore

Şaua Corbului – Şaua Surului
3 ore

Şaua Surului – Lacul Avrig
3 ore

Lacul Avrig – Şaua Scării
3 ore

Şaua Scării – Vf. Şerbota
3 ore

Vf. Şerbota – Vf. Negoiu
4 ore

Vf. Negoiu – Lacul Călţun
2 ore

Lacul Călţun – Şaua Paltinului
3 ore

Şaua Paltinului – Şaua Caprei
1 oră

Şaua Caprei – Portiţa Arpaşului
3 ore

Portiţa Arpaşului – Şaua Podragului
3 ore

Şaua Podragului – Şaua Orzănelei
3 ore

Şaua Orzănelei – Vf. Viştea Mare
1 oră

Vf. Viştea Mare – vf. Moldoveanu
30 min

vf. Moldoveanu – Vf. Viştea Mare
30 min

Vf. Viştea Mare – Portiţa Viştei
1 oră

Portiţa Viştei – Fereastra Mare a Sâmbetei
3 ore

Fereastra Mare a Sâmbetei – Curmătura Mogoşului
1 ora

Curmătura Mogoşului – Curmătura Zârnei
2 ore

Curmătura Zârnei – Curmătura Brătilei
2 ore

Curmătura Brătilei – Şaua Lerescului
5 ore