Ce se vede in poza de mai jos este exact ceea ce reprezinta mai bine in lume urbea Valcii. Poza a fost preluata de la un alt valcean activ in blogosfera, Weasel. Daca imi aduc bine aminte, chiar l-am cunoscut, dar nu bag mana in foc. Ba da, statea in bloc cu un var de al meu, Ovidiu.

Despre cei din Valcea am mai scris la un moment dat, pe vremea cand nu stiam inca despre ce sa scriu in acest blog si il foloseam ca tot omul pe post de blog personal. Anii au trecut, firele de par s-au mai albit intre timp sau au inceput sa dispara, kilogramele au mai venit si au mai plecat si au mai venit din nou, s-au mai schimbat niste perspective, blogul a inceput sa fie luat in serios si sa se scrie pe aici tot felul de chestii pe care oricum le aflu in fiecare zi. Si cum tot le aflu eu in fiecare zi si le comentez sau nu si in cazul asta chiar am pofta sa imi scot la plimbare cainele critic, m-am gandit ca aici ar fi locul cel mai bun.

Dar in ultima vreme am vazut ca au inceput sa fie in atentia ochiului mainstream niste anumiti tipi care fac cinste oraselului in care ma retrag o data la cateva luni ca sa nu mi se reproseze ca nu stiu de unde am plecat si ca nu imi vad de unele si de altele. Dar cum viata de tanar jurnalist bucurestean este tare complicata si mai ales interesanta, subsemnatul nu prea a avut timp sa mai faca drumuri care mosia obarsie. Asa ca s-a rupt aproapte total de acea realitate. Ceea ce a fost mai ciudat decat credeam ca o sa fie. Intotdeauna cand vii dintr-un oras de provincie mic in Bucuresti se pot intampla doua lucruri: ori iti place cumva locul si te adaptezi, ori nu.

Foarte multi dintre cei pe care ii cunosc s-au adaptat putin mai greu la aceasta realitate semicapitalista dominanta pe aici si au incercat sa le imbine pe cele doua intr-o strutocamila. Drumuri regulate catre urbe, vacante pe acolo si de obicei timp pierdut cu tot felul de chestii neinteresante prin oraselul de bastina. Poate o fi din cauza ca s-a deschis in urbe un mall? Din punctul asta de vedere, za city a devenit peste noapte o metropola a bunului gust kitschului total, nu ca nu ar fi fost si inainte, dar acum avea nevoie de o recunoastere pe plan local.

Aceste lucruri care sunt scrise aici nu au neaparat scopul de a fi deversate ca niste frustrari, dar ar putea fi vazute si in acest fel. Sunt oarecum frustrat de mici asperitati ale citadelei, dar nu aici este locul in care sa ma scarpin.

Ba da, as putea gasi una, ca tot a ajuns la moda in ziua de ieri. Dar cum nu am avut posibilitatea sa defalchez in mai mult spatiu, ma simt atras astazi de posibilitatea de a oferi mai multe informatii din interior, ca sa zic asa.

Sau cum se zice pe un forum:

I am building a scammers’ list in the market so people will not be ripped.

Daca aveti timp, un scroll curios in jos va va oferi o mica perspectiva asupra a ceea ce se intelege in Romania – a se citi Valcea – prin eBay. Da, un site de licitatii, dar ar mai trebui completat cu faptul ca aceste licitatii sunt atat de profitabile pentru foarte multi dintre ei, incat dealerii de marci auto premium duc o viata extrem de buna. Daca stau foarte bine sa ma gandesc, ar semana intr-un fel cu the heroine economy din Miami, in sensul ca in momentul in care au aparut banii obtinuti intr-un mod ilicit, toata lumea s-a multumit sa ii accepte si sa nu intrebe care este provenienta lor. Pe de alta parte, este putin cam dubios cand un pusti de 18 ani vine la dealer si isi comanda o masina germana la un pret apropiat de cel al unui apartament dintr-un cartier bucurestean marginas.

Nu conteaza, ca sa vedeti cum simt ei aceasta cultura organizationala, gasiti mai multe aici. O spicuiala mai jos:

The ebay seller had a great rating and lots of positive feedback from previous customers. But the account was registered in Canada, and the item seemed to be in Spain. It was a very nice ad, which couldn’t possibly have been written by the person I communicated with. But I would be safe because I’d not give him the control number for the Western Union transfer before after I’ve received the item and inspected it. Well, that’s the way Western Union *should* work, but it doesn’t. You can pick up money without any control number. When confronted with the inconsistencies in the whole story, the person at the other end wrote about problems with their account being hacked, so they’re really sorry it doesn’t add up, but hopefully it would be resolved soon, and really, in Spain Western Union was different, etc. And a couple of e-mails later, he was suddenly suggesting that I’d send the money to his poor cousin in Romania, as then I could send it password protected, which would make it really secure. Yeah, sure, I knew by then of course that there was really no computer.

Apropo, in acest caz a folosit ceea ce expertii in frauda numesc The Romanian Laptop Scam.

Ca sa fie toata lumea ceva mai in tema cu aceasta problema, cautati in pagina dupa cuvantul fermecat, care nu este abracadabra, ci valcea.

Indiferent cat de mari s-ar da unii pe motiv ca vor sa eradicheze fenomenul, singura rezolvare a venit din partea oamenilor. Ma rog, nu au iesit in strada cu furci, topoare si faclii, dar au reusit sa faca front comun si sa se asigure ca nu foarte multi vor avea aceeasi soarta ca si ei. Asa ca domnisorul Ghiuri a devenit deja faimos si pe la noi, nu ca nu ar fi fost si inainte pentru unii oameni. Ce conteaza ca unii dintre ei au fost prinsi? Stiu ca la un moment dat au fost serii de razii pentru a depista si gasi asemenea infractori, insa cum nu toate au fost sustinute legal de un mandat de perchezitie sau arestare, s-au soldat cu niste rezultate slabe, cel putin din cate stiu eu.

Evident ca au aparut tot felul de barfe:

• ca un anumit “hacker” – cum li se zice in targ – ar fi turnat cam 2-300 de participanti la licitatiile ebay,
• ca politistii ar cere mita ca sa ii lase in pace – ceea ce este suspect de credibil
• ca reprezentantii legii ar participa si ei la subminarea economiei internationale practicand aceleasi fapte rusinoase ca cei pe care ar trebui sa ii aresteze
• o cunostinta imi spunea la un moment dat ca in unele internet cafe-uri intrau pe la ora 1.00 AM acesti vajnici aparatori ai sigurantei noastre si le-ar fi cerut aproximativ 100 de euro pe cap de hacker ca sa poata sa introduca oferte pe ebay pana dimineata, in conditiile in care ei urmau sa ii fileze

Acum nu pot sa bag mana in foc ca astea sunt adevarate sau ca sunt false. Sunt doar niste informatii neverificate din trei surse, ca urmare ele nu pot aparea in nici un ziar. Noroc ca avem bloagele.

Modus operandi:

Ca sa te inregistrezi ca user pe ebay si sa deschizi o licitatie iti trebuie un numar valid de card. Ceea ce in limbaj tehnic la domnii respectivi se chema CC – nu se citeste sisi, ci cece, eventual ceceu sau ceceuri la plural.

De obicei se cumparau, la un pret intre 1-2 euro cand era treaba la inceput si pana la 10-15 de curand.

Evident ca cei care le vindeau erau disponibili pe canalele de mIRC locale, avand un nickname extrem de original gen VandCCuri sau alte variatiuni pe aceeasi tema data.

Dupa ce scammerul obtinea aceste date, purcedea sa isi faca un user pe ebay.com si un mail pe vreun serviciu free, gen yahoo sau gmail.

Copia de la alte licitatii poze si detalii. Daca o rupea in engleza modifica eventual cate ceva, dar de obicei nu era cazul, pentru ca cei mai multi dintre hackeri aveau mari probleme si cu limba romana, darmite cu englezismele.

Pretul era modificat, de multe ori era cu mult sub pretul pietei, astfel incat sa atraga victimele.

Apoi urma licitatia propriu-zisa, in care de obicei erau alesi mai multi castigatori din cei care licitau si carora li se spunea ca au fost selectati ei pentru ca organizatorul licitatiei nu s-a putut intelege pana la urma cu castigatorul.

Evident, urma stabilirea detaliilor, care putea sa duca la un final fructuos in conditiile in care se trecea de o rascruce foarte importanta: Western Union. Daca respectivii alegeau sa trimita bani unui necunoscut, fara nici un fel de garantie, chiar si morala, atunci tranzactia era norocoasa. Daca nu, fericitul proaspat castigator al licitatiei avea ocazia sa injure lipsa de preocupare a eBay pentru siguranta utilizatorilor si daca mai avea vreodata ocazia, sa mai incerce sa faca la un moment dat o tranzactie pe ebay, insa numai prin intermediul PayPal.

In ceea ce priveste transferul banilor, acesta a avut doua faze.

1. Banii se trimiteau in Romania direct. Ceea ce a mers o vreme. Pentru ca la un moment dat orice asociere cu acest nume insemna frauda, s-a trecut la a doua faza.

2. Banii erau trimisi unei sageti. Sageata era de obicei un tip/o tipa care se chinuia prin Italia, Anglia, Spania sa isi tarasca existenta de dimineata pana seara, eventual mai si muncea cate ceva. De multe ori, pentru a putea retrage banii cum trebuie furau portofele si foloseau actele de identitate pentru a retrage banii primiti pe noul lor nume. Sageata pastra pentru efortul depus un comision care in functie de suma era intre 30 si 70%.

Pasul urmator era achizitia masinilor scumpe, a treningurilor de firma – sic! – si a elevelor de liceu. Barurile erau luate cu asalt, discotecile erau neincapatoare, asa ca mall-ul a venit la timp. Ce noroc pe ei. Atat deocamdata.

Va urma…

Later: Nu stiu cat de mult se poate latra la o asemenea realitate. Dar stiu ca poate fi o baza pentru construirea unui brand.

Kinda ashamed that I knew some of these schmucks. Despite what you see, some of them are really smart. But they don’t have a real life, just a virtual one: Starcraft and Counter Strike know best. Same old story.

There’s nothing more dangerous than a resourceful idiot.  Scott Adams

Thanks, Kodie. Un orasel destul de simpatic, pacat ca e locuit.

Hardughia luase foc. O sa revin asupra subiectului, a hardughiei adica.

Deci, se poate. Acum sunt si pe YouTube baietii. Da, sunt din Valcea. No phrases allowed.

Orasul pe care il vizitez de cateva ori pe an si din care m-am catapultat catre Bucuresti este foarte interesant. Este un oras mic, sub 150.000 de locuitori, care isi respira prin fiecare por complexele de inferioritate.

Este un oras dominat de o delicventa juvenila rar intalnita. Spun asta pentru ca in ultimii doi ani de liceu incepeau “sa se ridice” tot felul de baieti descurcareti.

Nu o sa amintesc despre povestile cu eBay si altele de acest gen. Sunt destule legende care umbla in libertate si nu am de gand sa servesc asemenea anecdote.

Delicventa juvenila se inregistreaza pe fondul unui social uprise (hai ca asta a fost buna, si limbaj de lemn si fite de romengleza). Cei care nu aveau ce sa manance s-au trezit peste noapte la bordul unor masini teribiliste si in posesia unor ghiuluri, precum si in compania unor domnisoare cu o moralitate indoielnica. Prilej pentru multi din colegii mei de generatie sa ii invidieze si destule colege sa ii insoteasca(mai aratoase – precizarea absolut necesara). Asa ca ce fac acesti domni (ca altfel nu pot sa le spun, vorba lui Exarhu) toata ziua? Se plimba in masinute, mai agata o pipita acolo, se invart de vreo “combinatie”, pe scurt, isi definitiveaza cariera academica.

Din pacate, nu am facut fotografii unor asemenea specimene. Nu de alta, dar contactul meu cu asemenea “domni” este minim si nu am de gand sa il dezvolt. Mai mult, sunt sigur ca ar fi reactionat cel putin ciudat cand ar fi vazut intentia mea de a-i imortaliza. Nu le-as fi putut spune ca scopul acelor fotografii este de a fi publicate pe blogul meu, intrucat ar fi urmat o pauza jenanta din care eu as fi iesit sifonat.

Ce ma enerveaza cel mai mult este cum pot unii oameni, care ar putea sa obtina mai mult de la viata decat acesti ratati, sa ii invidieze? Pentru ce??!?!?!?!?!? Pentru niste pipite, masini si viata de noapte? Pentru o glorie efemera intr-un oras de provincie?

De fapt, stiu ca nu este chiar asa de credibil ceea ce spun si imi pare foarte rau ca nu am niste poze ca sa demonstrez exact ceea ce spun. Insa realitatea valcea este in continuare la locul ei, si este de multe ori mai infricosatoare decat constientizeaza cele care o gusta in fiecare zi.

Pentru ca aici intram in alt subiect: don’soarele din valcea. Denumite in termeni plastic bagaboante, abunda. De toate marimile, pentru toate buzunarele. Totul se reduce la bani, de cand sunt la liceu si din ce in ce mai devreme. Sunt multe, sunt “bune”, sunt disponibile de cele mai multe ori, sunt acolo.

Putine ajung sa fie vazute prin Bucuresti, pentru ca nu au nici un motiv sa vina aici, deoarece acest lucru presupune cheltuiala din partea parintilor pentru o facultate. Asa ca fetitele isi asuma soarta si merg mai departe. In noul Audi A4 a smecherului cu care sunt combinate. Ca o sa fie la un moment dat inflatie de vanzatoare la supermarketurile valcene nu este o problema, din moment ce apar din ce in ce mai multe. Smecheri si fete sa fie, ca de restul nu ducem lipsa.

Nu stiu de ce m-am trezit coplesit de sentimentul ca sunt acasa in momentul in care am intrat in apartamentul pe care il impart cu cei doi nesimtiti.

Foarte ciudat, cu atat mai mult cu cat ma intorceam de acasa. Mai bine spus, faimoasa casa parinteasca. Poate pentru ca miercuri seara, soferul masinii si un prieten in acelasi timp imi spunea ca ar dori sa ramana in urbe daca ar avea bani. Not this banana, that’s for sure. Sa mai precizez faptul ca individul este indobitocit de Politehnica, propriile asteptari in ce priveste propria-i viata, camin, colegi idioti si lipsa de orizonturi? Nu mai e nevoie. Mi-am dat seama cand am auzit ca isi ia vacanta vreo saptamana, timp in care “am de gand sa invat pentru partiale”. Eu nu am vazut asta, si il stiu cam de vreo 14 ani. Din pacate.

Mda, am fost plecat cam o jumatate de saptamana in urbea natala de provenienta ante-bucuresteana  . Si am venit incarcat cu pofta de a scrie despre nimicnicie si emfaza, despre ce am vazut si ce nu mi-a placut in special. Si cum au fost mult prea multe ca sa fac un singur post, am de gand sa dedic o serie intreaga de posturi subiectului, ba chiar si o categorie noua.

Stiu, va fi mult de munca. Sper sa nu citeasca vreodata cei de care voi vorbi in categoria respectiva. Ma vor considera un parsiv si un nesimtit, nu de alta. Dar asta e viata, mes amis…