Ok, s-a publicat Ghidul pentru 5.2. (POR), ceva schimbări bine-venite după părerea mea (fără hoteluri anul acesta de exemplu). Cine e în fruntea câştigătorilor de anul trecut? Proiectul lui Hagi, “Modernizare si extindere Hotel IAKI – Mamaia”, proiect de 16 milioane lei cu finanțare nerambursabilă de aproximativ 5 mil. Asta mă face să zâmbesc. Doar România e “the land of choice”….

Revenind la ipoteza de la care porneste intregul documentar, pot spune ca e cea mai indoielnica dintre toate cele prezentate in cuprinsul acestuia, ridicand o sumedenie de semne de intrebare. Dintre ele, cel mai important in opinia mea ar fi urmatorul: Cum a putut evolua rasa umana dintr-un singur cuplu primordial, prin incest repetat (singurul mod de perpetuare a speciei in acest caz)? Se stie ca (si de aceea incestul e interzis prin lege) prin acest procedeu reproductiv se ajunge la degenerari. Suntem deci, conform acestei teorii, o rasa degenerata, niste monstri!

Desi prin teoria evolutionista a lui Darwin s-a facut un pas apreciabil in ceea ce priveste originea omului, datorita faptului ca aceasta pune accent pe stiinta si surclaseaza teoriile religioase aberante, totusi, ea nu poate fi credibila din mai multe motive. Aceeasi atitudine o am si fata de teoria prezentata de Discovery prin documentarul “The real Eve”, fiindca aceasta este, in fapt, o compilatie intre teoria evolutionista a lui Darwin si teoria legata de aparitia omului, cuprinsa in mitul biblic, pe care documentarul in cauza vrea, cu orice pret, sa o confirme.

In ceea ce ma priveste, am bunul simt sa consider ca, desi mai aproape de realitate, ipoteza implicarii unor civilizatii extraterestre in aparitia omului pe Pamant este, totusi, doar o ipoteza, fara fonduri structurale. O ipoteza care se sprijina insa pe o suma de argumente solide, cum ar fi:
1) Calculul facut de savanti de renume (printre care si astronomul H. Shoplay), conform caruia, in zona de Univers observabila cu ajutorul radiotelescoapelor, e posibila viata pe un numar de planete egal cu 108.
2) Numeroasele descoperiri arheologice de pe intreg globul, ce cuprind obiecte imposibil de fabricat chiar si in zilele noastre sau de o civilizatie cu o dezvoltare intelectuala net inferioara secolului XXI, precum si hominidul de la Bugiulesti-Valcea-Romania, vechi de 2 milioane de ani.
3) Un argument de bun simt: “Daca am fi doar noi in intreg Universul, de ce atata risipa de spatiu pentru o singura civilizatie?”.
4) Nu in ultimul rand, ci chiar in primul: Eva nu avea cum sa aiba ochii albastri!

          Mă gândeam să nu mă duc la vot, ca românul, îngreţoşat şi sătul de circul şi pâinea viermănoasă oferită de preastimabila clasă politică. Apoi mi-am dat seama că, aşa caragialiană până în măduva oaselor cum este ea, mi-ar face o plăcere mai mare ca în loc să o ignor cu desăvârşire, să-i trag mai sus amintitei o flegmă. Între ochi. Mi-ar fi plăcut să fie acidă, dar posibilităţile mele fizice sunt limitate, mă voi mulţumi cu ce am. Nu am urmărit cu deosebit interes cursa acestor alegeri, nici personajele propuse, nici grohăiturile lor de porci nenorociţi. Toţi sunt o apă şi-un pământ aşa că mi-a fost suficient ce am aflat de pe afişele electorale, de prin ziarele citite de pensionari prin autobuze şi alte surse de informare gratuite sau să spunem ieftine – ca să existe o concordanţă perfectă între sursele mele şi caracterul viitorilor aleşi. Tanti Leana, care la capacităţile ei ar da dovadă de o competenţă deosebită la buticul din colţul blocului de unde îmi iau ţigări în fiecare dimineaţă… ciobanul şi nebunul ale căror chipuri, deşi schimbate, le recunosc în fiecare zi în marea grădină a Edenului – acest Bucureşti sufocant, cântăreţi de muyică populară (scuzaţi eroarea dar scriu pe tastatură românească şi “z”-ul ia formă de “y”) întreaga protipendadă a ţării s-a strâns pe listele slinoase care vor trimite o nouă serie de aleşi, de viitori parveniţi, coţcari sau jefuitori la scară mare sau mică (în funcţie de posibilităţile fiecăruia), toţi nişte nespălaţi din punct de vedere moral, care au ajuns unde sunt prin propria forţă, exclusiv cea intelectuală.

          Şi pe cine să votezi dintre toate aceste personaje proeminente? Toţi promit… toţi promit aceeaşi insalubritate în care ne zbatem de atâţia ani de zile, toţi emană acelaşi miros de canalizare, garantează că nu ne vor dezamăgi, continuând să ne strice imaginea, urmărind cu încăpăţânare să fim în continuare numiţi “ţiganii Europei”. Mi-am stors creierii, încercând să găsesc măcar un candidat de care să mă simt reprezentat, pe care să pun ştampila, chiar dacă aş face-o cu mari îndoieli, cu teamă… Au fost momente în care mi-aş fi dorit să lucrez la controlul calităţii în materie de carne de porc, pentru că acolo, pe carnea aceea rozalie, atrăgătoare, e mult mai uşor să pui ştampila. O ştampilă aplicată pe acea carne ar avea o valoare imensă pentru societate… o ştampilă aplicată pe “carnea” acestor porcine este echivalentă cu… cu ce mama dracului, pentru că aşa cum până acum nu şi-au justificat existenţa nu o vor face nici de acum încolo!? Şi din respect pentru matematicieni nu aş pune semnul echivalenţei între nulităţile de pe buletinele de vot şi mulţimea vidă. (Oh, dacă s-ar fi numit “mulţimea vită”!)

          Oricum, se ştie, noaptea este un sfetnic bun… şi astă noapte am găsit soluţia. Mâine nu voi avea posibilitatea să votez raţional, cu inteligenţa pe care consider că o posed, cu conştiinţa românului care îşi doreşte să trăiască mai bine. Mă voi duce la vot şi voi vota cu inima. O inimă mare, desenată cu pixul pe hârtia lor mizerabilă. Încă sunt în dubii… să o străpung cu o săgeată?

Ei bine, trebuie sa ma laud pentru ca si deoarece nu ma da modestia afara din casa. Ma laud cu primul articol intr-un ziar, cu prima investigatie facuta in cariera mea de jurnalist, cu prima mea reusita…

PS: daca vreti autograf contactati-ma )

De trei zile ma spal cu sapunuri europene. Ma pregatesc pentru alegeri. Vreau sa fiu foarte curat ca sa nu influentez calitatea scrutinului, care oricum va fi “Curat murdar.” De ce votam? De-aia!

Pentru ca imi plac tipul si mintea lui, vreau sa dau un raspuns lung. Horia m-a intrebat ieri intr-un comment o chestie justificata. Si mi-a placut si cum a pus intrebarea, mi-a placut tonul, mi-a placut contextul si, mai presus de toate, mi-a placut autenticitatea intrebarii. M-a intrebat baiatul daca nu au si nemtii falitii lor, pe scurt. A vrut sa stie daca Berlinul asta e raiul pe pamant sau daca asteptarile noastre de romani prapaditi sunt asa de sfrijite incat ametim de placere la vederea oricarui colt de Occident. M-am gandit de ieri si pana azi la chestia asta si am vazut (pentru ca e bine sa acorzi atentie reala unei intrebari si sa onorezi un om cu un raspuns atent) Berlinul cu ochi critic, poate chiar cu ochi rautacios. Mi-a aruncat atitudinea la fileu un vecin care nu m-a salutat. Prima oara cand mi se intampla chestia asta de cand m-am mutat aici. Eram impietrita, nici nu mai puteam sa cobor, noroc ca a venit pe scara vecina de sub mine si ne-am zambit larg, exagerand cu politetea, asa incat sa-l complexam pe vecinul nesimtit. Ca nici pe ea nu o salutase. Si m-am gandit “de ce nu ma saluti, ma, futu-ti gatii ma-tii” si asa mai departe. “Ca nu am venit din Bucuresti pana aici ca sa nu ma saluti tu, ca, daca era pe nesalutate, stateam acolo.” Ziua era mohorata, se tot scremea sa ploua si lumea parea si ea ca se screme sa faca ceva, era o tensiune in aer. Asa ca era perfect. Pentru experiment. Erau si foarte multe gunoaie in cartierul turcesc, nu am vazut atatea gunoaie nici macar pe Valea Prahovei. Da’ trebuia sa traversez Kreuzberg-ul, ca sa ajung intr-un parc care imi place mie mult. Si erau foarte multi turci. Stateau in usile magazinelor, se sprijineau de copaci, din astea mai romanesti. M-am gandit ca mai bine suport tiganii nostri decat turcii lor.

Si mi-am dat seama ca nu simt sa gandesc asa, asta era atitudinea romaneasca. Vesnic pregatit sa sari la beregata, vesnic pregatit sa vezi ce e urat, vesnic pregatit sa spui ca era mai bine sa faci altceva decat ceea ce tocmai faci. A fi pe faza vesnic, a gandi ca lucrurile sunt un afront la adresa ta, a avea o dispozitie de cacat – toate astea mie mi se intamplau in Romania. Si nu e foarte complicat motivul. Pur si simplu durase prea mult mizeria Romaniei. Pur si simplu mi se epuizasera resursele de intelegere, de trecut cu vederea, de iertare. Resurse de care ai nevoie peste tot. In fiecare clipa e ceva de inteles, de trecut cu vederea sau de iertat. A cauta raiul pe pamant si a-ti dori o situatie idilica mie imi par lucruri feciorelnico-plicticoase. Nu vreau sa traiesc intr-un tablou, eu chiar vreau sa traiesc intr-un oras. Si nu sunt “menschenfeindlich” (un om care uraste oamenii, adica). Si nici nu vreau, precum majoritatea femeilor, sa imi creez eu un culcus care sa ma gadile, un culcus dupa regulile mele tematoare.

Falitii nemtilor? Sunt peste tot. Cretini nemti? Sunt peste tot. Mai ales aici, unde nu sunt doar fosti RFG-isti ci si fosti RDG-isti – de la amestec vine nenorocirea. Pentru ca RDG-istii au ocazia sa stea nas in nas cu prosperitatea RFG-istilor. Si asta nu le place. Sunt multi oameni murdari, sunt multi oameni prost crescuti, sunt foarte multi someri care sug bani de la stat, sunt foarte multe femei obeze care nu inteleg ca sunt obeze si atunci se imbraca asa incat sa nu poti depasi prea usor situatia, sunt cersetori, sunt cocalari nemti care vin de prin orasele mititele si fac ca toti dracii de emotie ca au ajuns la Berlin, sunt vanzatoare plictisite, cateodata agitatia betiei de weekend devine greu de suportat. Dar astea toate sunt niste maruntisuri. Niste maruntisuri. Atunci cand fondul e bun, fondul e sanatos, astea sunt niste maruntisuri. Nu se comite nici o agresiune, nu se comite nici o nedreptate sau, daca se comit, rar, aceste lucruri, cei vinovati sunt pedepsiti. Iar asta pluteste in aer cu un parfum de o mie de ori mai frumos decat primavara. Puterea legii a devenit un slogan pentru romani, ma si feresc sa spun ceva despre lege, ca sa nu fiu acuzata ca folosec un limbaj idiot, de lemn. Dar faptul ca greselile nu trec nesanctionate te face sa ai ingaduinta cu ele. Tu nu trebuie sa-ti bati capul cu pedeapsa ci cu iertarea. Pe cand in Romania, batandu-ti capul numai cu pedeapsa, nu prea mai e loc de iertare in sufletul tau. Aici te gandesti cu ingaduinta cand vezi ca un bou face o tampenie pentru ca stii ca si-o ia de nu se vede de la politie. Si atunci mai-mai ca ai vrea sa nu il vada nimeni, ca doar nu esti o babatie dementa gen administrator de bloc de la noi, nu vrei ca oamenii sa fie plesniti la orice greseala, tu vrei sa inteleaga ca nu e bine sa greseasca. Si, cu sprijinul legii germane, poti sa fii iertator, ca iti da mana. Devii un om mai bun sau, ma rog, iti revine bunatatea ingropata in Romania. Asa cum ti se intampla tie, se pare ca li se intampla si altora. Ca nu se simte ura in aer. De fapt, ura e frumoasa cand e simtita ca lumea. Nu ura. Nu se simte tafna aia permanenta din Bucuresti. Tafna si pizma, astea sunt cuvintele mai potrivite decat “ura”. Lumea nu are responsabilitatea judecatii, pedepsei, nu are nevoie sa isi faca singura loc si dreptate. Implicit, lumea are alte preocupari si nu e cu batul in cur tot timpul, nu e stresata ca se poate intampla ceva nasol, ceva din care nu o sa mai poata iesi decat cu mare tevatura sau deloc.

E o ironie interesanta – o sa mentionez o carte a unui scriitor despre care am discutat cu Horia aici, pe blog. Si anume o carte a lui Gabriel Liiceanu, “Despre ura”. Am mai spus ca aceasta carte vorbeste despre cum romanii s-au si mulat al naibii de bine si cu a naibii de multa sete pe sistemul de trai comunist. Prin urmare, nu comunismul este cel care ne-a distrus, ca a mai fost comunism si la altii ci comunismul a fost cel care a trezit cel mai bine esenta noastra imputita. Ei bine, daca e sa pot spune ceva despre Berlin, pot spune ca nu simt nimic vecin cu ura in aer. Da’ nimic.

In rest, micile bucurii ale unui sistem occidental sunt binevenite, cum sa nu? Mie imi plac lucrurile care sa-ti usureze viata in zona ei neimportanta. Nu cred ca invat mare lucru stand ca proasta la coada la banca sau chinuindu-ma sa impachetez in cearsafuri, sfori si ziare un pachet sau vazand functionari publici oftand peste tot. Nu am interes pentru pierderea vremii, in general. Daca o societate poate sa ma serveasca contra cost, eu sunt fericita. Nu stiam exact ce sa fac cu societatea care ma batjocorea contra cost. Daca o societate stie sa ma rasplateasca pentru faptul ca ma duce mintea, cu atat mai bine. Nu vreau sa ma chinui cu fleacuri cum ar fi sa dau din coate ca sa inteleaga lumea cine sunt, ca nu sunt prizonier de razboi. “If you build it, he will come” cum e citatul din filmul “Field of Dreams”. Eu mi-am facut zi de zi datoria in viata asta. Am fost cuminte, am fost frumoasa, am luat numai note mari, m-am dus la facultate, am muncit, am ajutat pe toata lumea, am avut bune maniere, nu mi s-a flescait fundul, am gandit revolutionar, am fost liberala, am fost buddhista, am mirosit bine de tot – cum de oi fi ajuns eu in situatia in care sa ma uit critic si rautacios la tot ce se intampla in jurul meu, in Romania? Ca aveam toate motivele sa fiu toata numai o bucurie si o implinire. Pai, am ajuns pentru ca eram o minoritate si nici macar o minoritate persecutata oficial ci pe ascuns. Am ajuns cum am ajuns pentru ca nimic din ceea ce faceam nu conta pe termen lung, era ca in Mesterul Manole, doar ca eu nu voiam sa zidesc pe nimeni nicaieri ci sa eliberez pe toata lumea.

M-am intors tot prin Kreuzberg si un sofer de taxi turc mi-a blocat involuntar drumul cu masina lui. Si s-a uitat jenat la mine, nu mai stia cum sa faca sa se miste mai repede din drumul meu si, vazand ca e circulatie si ca mai trebuie sa stea un pic, si-a pus mainile pe fata, in semn de exasperare rusinata, in semn de, vai, ce poate sa-mi faca el. Si am ras de n-am mai putut. A ras si el. Cand am urcat pe scara cladirii mele m-am intalnit cu vecinul presupus nesimtit. M-a salutat cu toata gura, cu toata fiinta, mi-am dat seama ca e britanic si am vazut ca tocmai se muta in cladire, mi-am dat seama ca fusese timid mai devreme, nu stia sa zica “Hallo”, stia sa zica doar “Hello” si s-a intimidat putin omul. Dar a recuperat si a zis curajos o combinatie intre “Hallo” si “Hello”.

De ce am eu fascinatia Occidentului? Nu o am. Sunt tari europene care ma calca pe nervi. Sunt tari in care nu as sta nici daca mi-ar da cineva milioane de Euro. Nu le spun, ca sa nu fiu acuzata de afurisita discriminare. Si sunt tari pe care le iubesc enorm cu toate ca nu sunt occidentale. Din astea pot sa aleg un exemplu: Slovacia. Germania nu ma fascineaza. Nici Berlinul. Dar vad o disponibilitate reala de a rezolva orice rahatel, vad o disponibilitate reala de transformare in bine, vad minti deschise peste tot, de-aici si arta foarte puternica din oras. Vad initiative private mici care se lupta sa supravietuiasca, vad stradanie permanenta de a intelege lucruri, nu vad o lancezeala in niste conceptii imbecile si mandria acestei lancezeli. Nu vad coruptie, nu vad criminali intangibili, nu vad mizerii nesanctionate, nu vad cum raul preia conducerea si se mai si lafaie. Vad un echilibru, vad o proportie constructiva a binelui si una constructiva a raului, le vad, asa cum am mai spus, luptandu-se in permanenta. De cele mai multe ori castiga binele si atunci echipa, evident, capata motivatie si pofta de joc pentru a doua zi. Invers decat in fotbalul romanesc, adica.

In orice situatie am fost implicata aici, atitudinea a fost “nu se poate sa nu gasim o solutie”. Si asa sunt si eu, asa am fost intotdeauna, doar ca in Bucuresti incepusem sa par o nebuna cu atitudinea asta, oboseam pe toata lumea. Oamenii din Bucuresti nu voiau decat un confort stupid, marunt si sa reuseasca sa isi camufleze pe cat posibil acest confort in putrefactie. Stiu ca de vina era si sistemul pentru ca nu oferea legea, justitia despre care am vorbit in cazul nemtilor dar atunci… macar un singur lucru mi-as fi dorit de la romani, asa cum am tot spus: recunoasterea faptului ca suntem un popor care a gresit. Un popor care a gresit grav, nu oricum. Un popor care traieste in greseala. E foarte important sa recunosti asta. Esential. De ce suntem cu coada sus? Nu stiu. Si daca tot am zis cuvantul “coada”, conchid privirea mea critica asupra Berlinului. Berlinezii, la fel ca toti nemtii, au avut coada sus. Si n-a fost bine. In consecinta, au lasat-o jos. Da’ jos de tot, nu oricum. Si au judecat toate ridicarile de cozi si le-au pedepsit. Si la tot pasul vezi ce greseli s-au facut cu coada sus. Si acum coada lor se misca, nu sta teapana. Adica e vie. Coada romanilor e moarta, de-aia si sta sus – rigor mortis.

27 martie 2009 – Delimitarea, respectiv numerotarea secţiilor de votare de pe raza teritorială a unui judeţ, respectiv a municipiului Bucureşti.

7 aprilie 2009 – Anunţarea datei la care se va efectua tragerea la sorţi a celor 3 judecători care vor face parte din biroul electoral judeţean, biroul electoral al sectorului municipiului Bucureşti şi biroul electoral pentru secţiile de votare din străinătate.

8 aprilie 2009, ora 24^{00 –} Depunerea şi înregistrarea candidaturilor.

9 aprilie 2009 – Aducerea la „cunoştinţă publică” a listelor de candidaţi şi a candidaturilor independente 

1 mai 2009 -Punerea la dispoziţia partidelor politice, a alianţelor politice şi a alianţelor electorale a copiilor de pe listele electorale permanente

7 mai 2009 – Stabilirea locurilor speciale pentru afişajul electoral.

8 mai 2009 – Începerea campaniei electorale.

6 iunie 2009, ora 7^{00 –} ÎNCHEIEREA CAMPANIEI ELECTORALE.

"Inelul de Aur" de la Ezerovo, Bulgaria

Sunetul “ă” este folosit în Europa doar în limbile română şi albaneză, limbi care au în alfabet şi litera corespunzătoare. Sunetele “ă” şi “ş” au rămas din limba dacă, respectiv iliră, limbi care au multe caracteristici comune. Singura limbă antică europeană care avea în alfabet litera ş a fost limba etruscă, în care “Ş” era scris “M” (vezi şut – şutina).

Etrusca însă, nu avea sunetele “b”, “d” şi “g”.

Datorită alfabetului grec şi cel latin, sunetul “ş” nu putea fi reprodus în scris, aşa încât au fost preluate cuvinte din limbile dacă şi iliră, în care “ş” a fost înlocuit cu “s”. Similar, “ă” din limba dacă a fost înlocuit cu “a” sau “o”, iar î a fost înlocuit cu i, în limbile greacă şi latină.

Existenţa lui “ă” în limba română nu poate fi explicată decât prin existenţa acestui sunet în limba dacă. Aceasta pune într-o nouă lumină originea “latină” a cuvintelor româneşti care conţin sunetul “ă”. Putem vorbi, în aceste situaţii doar de o origine comună a acestor cuvinte, anterioară cuceririi daciei de către romani şi chiar anterioară apariţiei romanilor. Acelaşi lucru poate fi spus în legătură cu foarte multe cuvinte româneşti compuse cu prefixele “îm”, “în”, “răs” şi “răz”.
Marea majoritate a cuvintelor româneşti care încep cu litera î, sunt cuvinte compuse, având prefixele “îm” (aprox. 400 cuvinte) sau “în” (aprox. 1700 cuvinte). Numai câteva au corespondente in limba latină, care încep cu “im” sau “in” şi numai câteva provin prin compunerea cu cuvinte de origine franceză. În exemplele de mai jos sunt prezentate şi două cuvinte compuse fără prefixele menţionate, care au fost preluate în limba latină, fără a mai prezenta forma compusă:

armăsar – admissarius , lingură – lingula.

În plus, ele indică şi originea dacă a cuvintelor componente: armă, sar, ling, gură. Aceeaşi remarcă poate fi făcută şi pentru majoritatea cuvintelor compuse cu prefixele “îm”, “în”, “răs” şi “răz”. În plus, la aceste cuvinte se pot identifica noi sensuri.

În limba dacă, ”ş” apare adesea la sfârşitul cuvântului, la fel cum apare “os” în limba greacă. Mai jos sunt date două exemple de cuvinte dace, la care “ş” a fost grecizat în “os”: samuş – samos, criş – chrysos. Au fost identificate şi două cuvinte conţinând litera ş care au corespondent în limba etruscă: Mariş şi şut.

Prescurtări: D – dac, E – etrusc, G – grec, L – latin, DEX – dicţionarul explicativ al limbii române.

1. altoi (D) = care înalţă, înnobilează. Cuvântul a rămas in limba română cu sensul îngust de vlăstar pentru înnobilarea (înălţarea în sens figurat) unei plante. Sensul iniţial poate fi intuit în sensul figurat al verbului a altoi: a bate cu scopul de a înnobila, înălţa pe un copil, de unde şi zicala: “unde dă tata, creşte”.

2. alt (D) = altum (L) = înalt. În limba română, cuvântul alt şi cele compuse cu el ca prefix, au căpătat sensul de diferit. Totuşi, expresia “asta (aşa) e altceva” are de obicei sensul de “asta (aşa) nu mai este greşit”, altceva însemnând ceva diferit, dar în sens pozitiv (înălţător). Sensul original al cuvântului alt a fost păstrat în cuvintele altoi şi înalt = în+alt ca în expresia “înaltul cerului” = în+altul cerului adică în înălţimea cerului.

3. armăsar (D) = admissarius (L) = armăsar. Armăsar este compus din cuvintele dace “armă” şi “sar”, desemnând calul (vezi samsar) care transportă un om înarmat. Corespondentul latin nu mai păstrează forma compusă, aceasta indicând că a fost preluat şi latinizat cu sufixul “us”. La fel a fost preluat în latină şi cuvântul armă ca “arma”. Zeul Marte a fost preluat de romani de la daci, la care era numit Ares

4. arestai (D) = arrest (german) = arresto (italian) = pus sub arest, a aresta. A “aresta” este compus din cuvintele dace Ares şi “sta”, adică a sta sub puterea lui Ares, zeul războiului. Cuvântul “sta” apare cu forma “stai” în cuvintele dace schistai (pustnici) şi polistai (călugări) desemnând pe oamenii sfinţi care stau separat, respectiv în comunitate.

5. bărbat (D) = barbatos/varvatos (G) = barbatus (L) = bărbat. Bărbat este rădăcină atât pentru corespondentul grec, cât şi pentru cel latin. În insula Corfu există o localitate numită Barbatos. Limba greacă este anterioară celei latine, deci bărbat nu este de origine latină. Nu poate fi nici de origine greacă, deoarece barbatos/varvatos este un cuvânt prehelenic, rar folosit în greaca veche. Bărbat este şi numele fratelui lui Litovoi, un alt nume dac.

6. boer (D) = boer (danez) = stăpân, boier. Cuvintul dac boer se regăseşte în numele Boerebistes (Burebista). Acest cuvânt compus înseamnă stăpânul Ebistes. Cuvântul danez boer înseamnă fermier, stăpân al pământului. Păstrarea acestui cuvânt confirmă influenţa dacă asupra danilor stabiliti in Danemarca, numită Dachia în evul mediu.

7. cel (D) = cel (E) = zeitate chtonică. La daci, “cel” avea o conotaţie sacră, ca în: “cel de pe comori” sau “cel mai cel”. “Acel” avea sensul de “al lui Cel”, deci este posibil ca Cel să fi fost la daci, zeiţa mamă, ca şi la etrusci. “Celu” era la etrusci un titlu de preot, probabil corespondentul cuvântului dac “acel”. Pe o plăcuţă etruscă din sec V î.C., găsită la Populonia, este reprezentat zeul războiului, Laran, luptându-se împotriva lui Celsclan (“clan” = fiu), giganticul fiu al zeiţei Cel, a pământului. “Celius Tuscorum lingua September mensis dicitur” se traduce din latină: “celius (celi) în limba etruscă înseamnă luna septembrie” (vezi Testimonia Linguae Etruscae, 801, 824). Deci luna recoltei, era numită după zeiţa chtonică, Cel.

8. celar (D) = cela (E) = încăpere subterană, pivniţă, celar. Ambele cuvintele derivă din rădăcina “cel”. (vezi “cel”). Cuvântului românesc celar îi corespunde “chilear” (pivniţă) în dialectul aromân. Ulterior, cuvântul etrusc “cela” a căpătat sensul de încăpere, cameră, îndepărtându-se de legătura cu rădăcina “cel”, zeiţa subpământeană. El a fost preluat în limba latină ca “cella”.

9. criş (D) = chrysos (G) = aur. Din apele Crişurilor (= auritelor), care izvorăsc din munţii apuseni, era extras aurul, prin spălarea nisipului in băi. Cuvântul dac este rădăcină a cuvântului grecesc corespunzător, format prin adăugarea sufixului „os”, deci cuvântul grecesc derivă din cel dac.

10. crişan = aurar. Acest cuvânt, păstrat ca nume până azi, dovedeşte continuitatea prezenţei dace pe aceste meleaguri.

11. gelu (D) = gela (G) = rege. Cuvântul dac gelu, cu semnificaţia de rege, apare în numele Gelula – locţiitorul lui Decebal, iar mai târziu ca nume al voievodului Gelu, pomenit de unguri ca Gyla. Gheorghe Muşu menţionează cuvântul “suangela”, utilizat de Stephanus Byzantius cu sensul de mormântul (groapa) regelui.

12. haita (D) = Aita (E) = simbolul lumii morţilor (vezi lup).

13. jurământ (D) = juramentum (L) = jurământ. Jurământ vine de la rădăcina dacă “jur”, însemnând spaţiul în mijlocul căruia se află cineva sau ceva (cf. DEX). Jurământul se făcea numai în prezenţa martorilor din “juriu”. În latină nu există cuvânt analog rădăcinii jur, nici corespondent pentru juriu. Cuvântul latin “juramentum” este deci împrumutat din limba dacă.

14. lăpuş (D) = lapus (L) = iepure. Lăpuş apare în multe toponime, precum şi în Lăpuşneanu, dar sensul său a dispărut în limba română.

15. ler (D) = ler (E) = Dumnezeu.

16. leu/lev? (D) = lev (E) = leu. Existenţa, atât în limba etruscă, cât şi în limba rusă, a cuvântului “lev”, cu acelaşi sens, sugerează originea dacică a cuvântului. În DEX, cuvântul leu este trecut cu etimologie necunoscută!

17. lingură (D) = lingula (L) = lingură. Lingură este compus din cuvintele dace “ling” şi “gură”, desemnând un obiect care se linge în gură. Cuvântul latin, nu mai păstrează o formă compusă şi este în mod evident preluat din limba dacă.

18. livadă (D) = livadă. În DEX este considerat de origine slavă, de la bulgarul “livada” sau ucrainianul “levada”. Acest cuvânt nu are o formă similară în limba greacă, dar în insula Corfu există localitatea Livadia, care dovedeşte că acest cuvânt a existat în perioada prehelenică. Deci slavii au preluat acest cuvânt de la daci, transformând ă-ul, pe care nu îl au în alfabet, în a.

19. lup/lupu (D) – lup/lupu (E) Probabil că lupul reprezenta la daci pe zeul morţii, echivalentul lui Hades. În etruscă, “lup” înseamnă a muri, iar “lupu” înseamnă mort. Putem presupune ca dacă “lupu” era mortul, atunci “haita” era lumea morţilor. O să râdeţi, poate, dar chiar aşa era! Aita era, la etrusci, zeul care personifica lumea morţilor. Era reprezentat cu cap de lup, ca şi corespondentul său grec, Hades. Picturile funerare etrusce îl înfăţişează pe zeul morţii purtând capul şi blana unui lup. Pe de altă parte steagul de luptă al dacilor arăta similar şi foarte probabil, îl reprezenta tot pe zeul morţii. Semnificaţia acestui zeu dac era probabil identică cu cea a zeului egiptean Upuaut/Wepwawet – Ophois(G), zeul cu cap de şacal. Acesta era numit “deschizător al drumurilor”. Upuaut avea un dublu rol, fiind un zeu al războiului şi al cultului funerar, deschizând drumul atât pentru armatele faraonului cât şi pentru spiritele morţilor.

20. Mariş (D) = Mariş (E) = zeul fecundităţii şi fertilităţii. Mariş, numele dac al râului Mureş era şi numele zeului etrusc al fecundităţii, reprezentat fie ca un bărbat bărbos, fie ca un tânăr sau chiar ca un grup de nou-născuţi îngrijiţi de Minerva. Zona cu terenul cel mai fertil, propice agriculturii, aflată în imediata apropiere a Sarmisegetuzei şi a Devei, principalele centre ale puterii dace, este valea Mureşului.

21. miel (D) = miel. Acest cuvânt nu are o formă asemănătoare în niciuna din celelalte limbi vorbite vreodată în Europa. Forma latină “agnellus”, dată în DEX nu poate fi nicidecum la originea cuvântului. Să nu uităm că dacii erau în primul rând păstori şi nu au învăţat această meserie de la romani.

22. mierlă (D) = merlum (E) = mierlă. Mierla era pasărea morţii, atât la daci, cât şi la etrusci, care o menţionează în Liber Lintaeus, ca fiind cea care ridică sufletul mortului la cer. Rolul funerar al mierlei la daci se deduce din verbul a mierli, cu înţelesul de a muri.

23. mut (D) = mut (E) = care nu poate vorbi, mut. În etruscă au fost identificate cuvintele “mutna” şi “mutana”, cu sensul de sarcofag. Mut-na este de fapt un cuvânt compus ca şi pacha-na, care a fost tradus ca “ţinând sau aparţinând lui Pacha”. După aceiaşi logică, “mutna” se traduce ca “ţinând sau aparţinând lui mut”. Cuvântul etrusc pentru mort este “lupu” (vezi lup). Deci “mutna” nu înseamnă a mortului, ci a celui care nu vorbeşte (mutului).

24. oier (D) + pată (D) = oeoropata (G) = omorâtor de oameni. Oeoropata este numele dat de greci amazoanelor, care omorau păstorii şi le luau turmele. Cuvântul grecesc este compus din două cuvinte dace: oier/oeor şi pată care înseamnă a omor. Vechea expresie “fără de pată”, însemna “care nu a comis omor”.

25. Păca? (D) = Pacha (E) = echivalentul zeului grec Dionysos sau al romanului Bachus. Sunt multe cuvinte de origine dacă care încep cu păcă/păca, care conduc spre ideea că ar fi putut exista la daci un zeu similar etruscului Pacha: (a) păcăli, păcăleală, pocal, păcat, păcătui, împăcat, păcătoasă şi păhar. Păcală, din basmele româneşti , este un personaj similar satirilor de la greci, fiind posibil ca numele lui să provină de la numele unui zeu dac numit Păca. Grecii antici îl sărbătoreau pe Dionysos de anul nou. Acesta începea pe atunci, ca şi la romani, la 1 aprilie, zi rămasă peste tot în lume ca ziua păcălelilor. În această zi, Dionysus era reprezentat de un copil pus într-un coş, reprezentând renaşterea anuală a zeului, ca zeu al fertilităţii. Conotaţia negativă a cuvântului păcat a fost datorată apariţiei creştinismului, care a încercat să elimine cultul lui Dionysos. Cuvântul compus “împăcat”, precum şi derivatele sale indică sensul iniţial pozitiv al cuvântului păcat şi rolul jucat de zeul Pacha.

26. păcătoasă (D) = pachanthur (E) = echivalenta menadei (G) şi a bachantei (L) = femeie care participa la celebrarea lui Păca.

27. papar (D) = paparoina (G) = papaver (L) = mac. Macul era folosit in ritualul de aducere a ploii, numit de daci paparude. Cuvântul dac este practic rădăcina corespondentelor grecesc şi latin.

28. răspunde (D) = respondere (L) Cuvântul dac este compus din răs (mult) +spun +de (despre) şi înseamnă a spune multe detalii despre un anumit lucru. Cuvântul latin nu este compus, deci a fost preluat din altă limbă.

29. sac (D) = sac (E) = sac.

30. samuş (D) = samos (G) = înalt. Someşul cald şi cel rece izvorăsc din Muntele Mare din munţii apuseni. Dacii le numeau Samuş, datorită muntelui înalt (“mare”) din care izvorau.

31. sameş (D) = samos (G) = înalt. Sameş era numele unui “înalt” demnitar care strângea birurile dintr-un judeţ (zona condusă de un jude).

32. samă (D) = bir. De acolo vine “a da samă”, cu sensul de a da birul.

33. samavolnic = volnic (sau vornic) care ia sama (birul). Samavolnic şi-a schimbat sensul iniţial de titlu/funcţie de dregător luând sensul de abuziv. Cu acest sens, cuvântul a ajuns în limba rusă ca “samovol’nâi”.

34. samsar (D) = samsar (bulgar) = simsar (turc) = cărăuş, cel care transporta “sama” pe cai “sar”. Cuvântul sar, cu sensul de cal a fost folosit şi în evul mediu, în saragea = sarica (turc) = călăreţ turc. Cuvântul este compus din “sar” – cal şi “agea” – conducător turc.
Existenţa în cuvântului sar în latinul “admissarius” – armăsar, dovedeşte că acesta nu este de origine turcă sau bulgară, ci a fost preluat in aceste limbi de la vlahi.

35. schistai/ktistai (D) = cei care stau separat, izolaţi, adică pustnici. De la rădăcina schi, cu sensul de separat, provin cuvintele schit şi schisma.

36. sfoară (D) = sphaira (G) = învârtire, răsucire. De la acest sens, pierdut astăzi, vine expresia “a da sfoară în ţară”, adică a face turul ţării. Sfoară, cu sensul de fir răsucit, derivă din toarcerea, răsucirea, prin care se face. Acest sens a ajuns în limba neogreacă sub forma “sfora”. Numai în limba dacă sfoară avea atât sensul de învârtire, răsucire, cât şi de fir răsucit, deci “sfora” a fost preluat de greci de la daci.

37. sus (D) = sus (E) = sus.

38. şut (D) = şuti (E) = lăcaş subteran. La etrusci, lângă poarta de intrare în mormânt scria “ca şuti” sau “ta şuti”, însemnând “acesta este lăcaşul subteran”. Cuvintele etrusce pentru mormânt erau “thaure” şi “thaura”, iar cuvântul pentru lumea subpământeană era “hintha”. Numeroase obiecte mortuare poartă inscripţia “şutina”, uneori incizată astfel încât obiectul să nu mai poată fi folosit, ca în cazul oglinzilor. Ieşirea din şut a minerilor înseamnă ieşirea din lăcaşul de sub pământ, nu din schimbul de lucru. În DEX se consideră ca şut provine de la germanul “schicht” – schimb. În afară de faptul că cele două cuvinte nu seamănă deloc, se pune problema de ce şut, cu sensul de schimb, nu este folosit decât în minerit?

39. tânăr (D) = Thanr (E). La etrusci, Thanr este o divinitate reprezentată pe anumite oglinzi, care înfăţişează scene de naştere şi copii divini.

40. tămaş (D) = tamas, thamas (G) = ginere. Tamas este un cuvânt prehelenic. Gheorghe Muşu sugerat originea sa egipteană, de la tham (thâm), cu sensul de legătură.

41. trei (D) = trei (E) = trei.

42. un (D) = un (E) = un.

43. vel (D) = vel (E) = mare, cu sens figurat, ca titlu. Cuvântul dac “vel”, cu sensul de mare a ajuns să preceadă un titlu sau rang boieresc în evul mediu, în Moldova şi Valahia (ex. vel logofăt). În limba română au rămas cuvintele derivate ca veleitate şi veleitar. La etrusci, vel preceda numele inscripţionate pe monumentele funerare. De exemplu, pe pereţii mormântului Francois de la Vulci, aparţinând familiei Saties (sec V î.C.) se află inscripţiile “vel saties arnza”, care se traduc “marele Saties micul Arnth”

Articol preluat de pe:

http://www.gk.ro/sarmizegetusa/latinitatea/limba_daca.htm

Probabil ca nu am sa scriu nimic din ce nu stiati deja, dar e weekend… si in weekend toata lumea are chef de IKEA. Sa zicem ca IKEA inspira si mi-a insuflat si mie putina inspiratie duminica seara.

IKEA a aparut in primavara lui 2007. S-a lasat asteptata foarte mult timp, dupa teasing cu reclame pe tema “Tidy up” si vizitele prietenilor prin restul Europei. Cand si-a deschis portile prima oara a fost prapad, se cumparau pana si mostrele de pe rafturile de la etaj, sala de mese era full iar traficul infernal.

Octombrie 2008, ce s-a schimbat? E simplu: meniul s-a diversificat putin, au aparut cateva obiecte noi de mobilier plus alte decoratiuni si au schimbat pungile din plastic cu pungi de hartie. In rest nimic, acelasi trafic, aceeasi imbulzeala, aceeasi podea care tremura.

Daca muncesti sau stai prin zona, e binevenita o masa la IKEA, desi si vecinii ei – Baneasa Shopping City, Carrefour – nu o duc nici ei rau la capitolul acesta. Daca nu muncesti / stai in zona, nu are rost sa mai repeti experienta dupa a 3-lea drum de intoarcere ce dureaza 2-3 ore. Te multumesti cu shaormeria de la colt sau cu o comanda la pizza si astepti cu nerabdare cina.

Dar nu vroiam sa vorbesc despre mancare, ca nu asta e esential, vreau sa vorbesc despre spiritul IKEA care cu greu se potriveste spiritului romanesc. OK, au un brand puternic, livreaza mobila de calitate, au mancare buna si produse de import sa zicem, “interesante”, dar la noi IKEA e ceea ce e si in restul Europei? IKEA ar trebui sa fie locul de unde iti iei mobila ieftina pe care o poti inlocui in 2-3 ani. La noi nu sunt decat cateva articole de genul asta, iar proportia dintre pret si lux e mult mai dezechilibrata decat in Austria, sau Suedia de exemplu, unde sunt cateva articole mai scumpe – mai peste bugetul unei familii normale.

IKEA RO sta bine la multe capitole fata de altii din bransa, dar nu e 100% IKEA EU.

Speram la mai bine, la mai multe si la mai ieftine… de la IKEA
Cuvinte cheie: IKEA, mobila, mobilier, Carrefour, Feeria, Europa, standarde europene

Adresa: Complexul Comercial Feeria, Bucuresti-Otopeni (sau mai simplu, inainte de primul pod dupa iesirea din Bucuresti)

Dat in functiune in anul 2006, abatorul de categorie A cu o capacitate de sacrificare de 350 capete porcine si 100 capete bovine pe zi ,reprezinta un model de tehnicitate si modernitate pentru produse obtinute la standarde europene de igiena, de calitate si de protectie a mediului.
Clientii nostri sunt procesatori interni , lanturile independente de retail, distribuitori nationali si zonali. De asemenea, S.C. LADRISI GROUP S.R.L. proceseaza animale si pentru clienti din spatiul intracomunitar.

S.C. LADRISI GROUP S.R.L. este modernizat prin construirea unui centru de abatorizare cu o capacitate de 3100 tone de carne pe an,finantat prin fonduri SAPARD in valoare de 1.7 milioane de euro prin programul FERMIERUL.Reprezentand deja un furnizor important in piata  carnii, LADRISI GROUP a pasit cu incredere in intampinarea unor noi provocari de competitivitate, de eficienta si de viziune in piata odata cu aderarea Romaniei la Uniunea Europeana. Solutiile de consolidare a pozitiei pe piata comunitara sunt la indemana: mobilizarea resurselor umane si indrazneala unui nou inceput.

Devotati principiilor calitatii si traind cu intensitate pasiunea investita in satisfactia lucrului bine facut,cei 80 de angajati ai LADRISI GROUP imbina cele mai importante valori caracteristice unui producator din domeniul agroalimentar:
·                                 CALITATE
·                                 DISTINCTIE
·                                 RESPECT PENTRU OAMENI
·                                 RESPONSABILITATE
·                                 SPIRIT DE ECHIPA
·                                 PERFORMANTA

Produse S.C. LADRISI GROUP S.R.L. :

Din punct de vedere igienic, taierea animalelor se face in conditii care asigura carne de calitate cea mai buna si o putere de conservare foarte indelungata. Dotarea cu instalatii tehnice perfectionate sporeste eficienta economica a sectorului de valorificare a carnii.

Suntem asigurati de aprovizionarea cu apa in cantitati suficiente pentru necesitatile fluxurilor tehnologice si pentru igienizarea intreprinderii.

De asemenea aceste unitati industriale destinate taierii animalelor si prelucraii carnii se incadreaza in normele privind constructia si utilarea, prevazute de organele competente. Controlul carnii produse de catre abatoare este realizat de catre medicii veterinari impreuna cu laboratoarele de specialitate.

Calitatea excelenta a produselor noastre este obtinuta prin:

Dotarea inteprinderii cu instalatii tehnice performante.

Achizitionarea de materii prime de o calitate superioara.

Contractarea unui personal cu un grad de calificare ridicat.

Respectarea normaleor igienico-sanitare la toate nivelurile productiei.

Respectarea conditiilor de ambalare,depozitare si transport.

Pentru a asigura o calitate ireprosabila a carnii ne preocupam in permanenta de resprectare bunelor practici de lucru si igiena in toate fazele procesului tehnologic.Personalul de care dispunem la S.C. LADRISI GROUP S.R.L. are o inalta calificare si experienta in domeniul industriei carnii.

S.C. LADRISI GROUP S.R.L. ofera prestari servicii servicii de abatorizare(sacrificare,transare) in regim de prestari servicii pentru intern si export :

* porcine

* bovine

* cabaline

Animalele sunt transportate in conditii care respecta normele de bunastare a animalelor si sunt abatorizate,expertizate si controlate conform celor mai noi standarde europene.

S.C. LADRISI GROUP S.R.L. are ca principal obiect de activitate abatorizarea de porcine bovine,si cabaline.Beneficiind de un proiect modern, care inglobeaza tehnologii de ultima generatie S.C. LADRISI GROUP S.R.L. a fost acceptat si sustinut prin fonduri Sapard de catre Uniunea Europeana.S.C. LADRISI GROUP S.R.L. pune pe primul plan siguranta alimentara, calitatea produselor si pregatirea profesionala a angajatilor companiei am obtinut clasificarea ca abator de categoria A, ceea ce ne-a permis abordarea cu succes a pietelor externe, 90% din total productie fiind destinata pietei intracomunitara europeana.Datorita unei investitii permanente in cresterea capacitatii de productie S.C. LADRISI GROUP S.R.L. este in cautarea unor noi parteneri de afaceri, alaturi de care sa continuam, in beneficiul ambelor parti,dezvoltarea afacerii.Aratandu-ne totala disponibilitate de adaptare la cerintele clientilor nostri, asteptam cu incredere si suntem deschisi la orice oportunitate, propunere din partea dumneavoastra.

S.C. LADRISI GROUP S.R.L.

Sediul : Filipestii de Targ,Sat Bratasanca

Str.Principala,Nr.184,Jud.Prahova

CUI : RO 13645823

Nr.Registrul Comertului : J29/1073/2000

Punct de lucru :Ceptura,jud.Prahova

Cont : RO17RZBR00000600096448114

Raiffeisen Bank Mizil

Tel/Fax : 0040.244.44.55.77 /  0040.244.44.55.78

E-mail : abator.ceptura@gmail.com

Contact : Inginer Valentin Enache

Mobil : 040.73.20.20.100

Compania S.C. LADRISI S.R.L. oferă posibililor angajaţi oportunităţi egale de angajare, limitate doar de dorinţa şi de abilităţile fiecărui posibil angajat.

 Incă de la bun inceput S.C. LADRISI S.R.L. ofera tuturor colegilor noştri şansa de a-şi dezvolta o carieră de succes, de a-şi lărgi mereu cunoştinţele şi de a-şi imbunătăţi experienţa alături de noi.