Deh, stiu, am terminat cu inceputul. Se mai intampla..

Nu puteam sa nu va arat si niste imagini video de acolo, nu?

In aceasta seara, la un eveniment organizat de Romtelecom, pentru doar 30 de minute din pacate, ne-am bucurat de o scurta reprezentatie a faimosilor Cirque du Soleil. Trupa din Montreal  ne-a incantat  cu acrobatii maestre, cu muzica lor ambientala superba si cu o coregrafie extrem de bine pusa la punct. Un spectacol scurt dar plin de farmec si dinamism. Imi dau seama cam cum ar fi unul adevarat…

Asta este, ne-am multumit si cu atat..

Ieri noapte am avut un vis fierbinte. Atit de fierbinte, ca m-am trezit in flacari mai ceva ca Ana Lesko. Toata ziua am misiit cu ginduri ciudate…am avut chiar spor, intr-o dorinta constienta de a ajunge acasa mai repede. Ajunsa acasa, am informat masculul in limbaj codat despre ce ar putea pierde daca nu se lasa sedus cit mai curind. Mi-a aratat cu privirea pierduta si intrebatoare catre cineva…ceva de genul…si cu el ce facem? Cineva-ul ala care deborda de energie, care intotdeauna spune implacabil “nu vreau sssa dorm nici acum nici mai tirziu”, cineva-ul productie proprie. Desigur, am inghitit in sec si m-am invinovatit imediat ca m-am lasat dusa de val, si l-am ascultat facind planuri solide pentru “dupa ce adoarme micul terorist”. Nu stiu altii cum sint, dar eu ador sa fac planuri. Sint chiar o freak, imi place sa nu scape nimic de sub control si totul sa fie cunoscut in amanunt. Totul, in afara de sex. Doar sexului ii dau voie sa se intimple cum vrea el…ba am chiar pretentia sa ma surprinda. Nu e nimic romantic sau erotic sa te programezi ca pe la un 23,45 sa te bagi in pat. Buun…si preludiul cam cit sa dureze? Draga mea, se apropie ora 0 si 5 minute, ar cam fi timpul sa ne incadram in interval…acum avem voie!

Nu visez la vacante fara copil pentru ca am avut o experienta de-asta fisiita complet. Ni se face dor de el in primele 24 de ore si ne urim reciproc ca ne-am sacrificat sa nu ne vedem odorul ca sa fie celalalt fericit. Dar celalalt nu vroia asta!  Vacantele cu copil? Le stiti pe alea? E vorba despre vacantele copiilor, nu ale noastre. Noi ne vlaguim energia incercind s-o temperam (fara succes) pe-a lor. Ii pazim pentru ca sintem in locuri straine, ceea ce le da puteri nebanuite si pretentii pe masura, ii momim cu orice pentru un moment de liniste, de soare…Si daca in toata nebunia generata de monitorizarea lui perpetuum mobile apucam, ne mai facem niste ochi dulci si o promisiune pentru noapte pe care stim dinainte ca n-o s-o respectam, pe rind, rapusi fiind la datorie!

In toate familiile normale care au copii, sexul e un factor aminat si programat. In adolescenta, esti dozat de imprejurari, de educatie, de lipsa de experienta sa nu te avinti aiurea si sa “faci prostii”. In tinerete, cind ai toata viata inainte si tocmai ai invatat sa zbori te pricopsesti cu vreo alegere ciudata “il/o iubesc si vreau sa fiu cu el toata viata mea”, pe criterii incerte, sau care sigur nu vor mai coincide cu cele formate la maturitate. Ca fata/femeie, esti apostrofata aprig si catalogata aiurea daca-ti permiti sa admiti ca ai dat gres si  eventual inchei relatia construita cu mintea cruda. Dupa casatorie, in mai toate familiile apar copiii. Cum nu toti sintem norocosi sa fim ajutati de parinti/bunici in deslusirea misterului pe cit de mic fizic, pe atit de invaziv si dorit in vietile noastre, prioritatile ni se schimba drastic. Aproape ca revenim de unde am plecat: sexul nu e important, sexul poate fi intotdeauna aminat,  sexul nu poate fi o prioritate, “nici acum, nici mai tirziu”, ca sa folosesc expresia favorita a micului nostru dresor.

Este noapte cind scriu asta, a doua noapte dupa visul pe care l-am avut. In loc sa-mi gasesc aici de treaba, aveam de pus un plan solid in aplicare. Ei bine, nu sintem nici obositi, nici instrainati, nici cu accese subite de apatie sau boala, sintem doar realisti: nu ne place sa programam, nu mai sintem la inceput cind anticiparea aproape ca durea…e inca o seara in care ne fofilam si fugim unul de altul si facem sexul in cea mai ingrata dintre forme: aminat!

Astazi, inainte de a pleca la tara pentru a ne serba tatal, am trecut o fuga pe la Muzeul Taranului Roman pentru a vedea Targul de Sf. Nicolae organizat acolo. Intr-un spatiu destul de restrans si putin inghesuit s-au intalnit creatii mai mult sau mai putin artistice ale mesterilor populari din aproape toata tara.
Unele mai interesante, frumoase si pe gustul nostru, altele nu. In orice caz, preturile afisate nu erau deloc atragatoare.:O)

Asa ca, ne-am multumit doar sa privim minunatiile care au iesit din mainile lor iscusite.

Pe urmatoarea pagina puteti vedea si voi cateva imagini de la acest eveniment. Sper sa va placa.

E aici, al doilea PR TEA. Uite aşa adunăm ediţii PR TEA la portofoliul PRIME Cluj
De data aceasta e în Corvinus Pub (şi asta nu pentru că eu sunt din Hunedoara iar logo-ul celor de la pub duce cu gândul la castelul din Hd), e tot într-o joi, 3 decembrie, de la ora 18.00. “One man show-ul” e Călin Crainic, căruia îi place să vorbească murdar despre relaţia dintre consumator-brand . De data aceasta va ridica în slăvi consumatorul! Vă aşteptăm, deschişi la discuţii, să veniţi cu critici, sugestii, opinii, păreri etc!
Cât despre PRIME, avem baby members noi! ..semnăm parteneriate, desenăm afişe, încercăm să ne teambuilding-uim, avem brief-uri noi şi tăt felu adiacente.

Alineatul II din post: întâmplări din viaţa subsemnatei.
» mi-am luat tenişi de fiţe, de la Converse;
» m-am împiedicat, în birou, şi am căzut cât sunt eu de “uşoară” de faţă cu toată lumea! morala: acum scrie pe prag “Diana, AI GRIJĂ!”
» mi-am şters contul de Hi5, mi-am dezinstalat messenger-ul şi gtalk-ul şi acum folosesc Digsby şi Trilian.
» mi-am cumpărat cărţi despre relaţii publice, strategii de comunicare şi direct marketing.
» încă nu mi-am verificat lista cu rezoluţii pentru noul an de anul trecut, dar deja o am pregătit pe cea pentru anul viitor;
» am participat la un fel de treasure hunt, care a meritat toată oboseala;
» mi-au apărut pentru prima dată cearcăne;
» folosesc deranjant de mult sintagma “social media”;
» I love brands, therefore I help consumerism grow!

Dar hey, ce mai contează? Noi să ne twitteruim!
Pe joi,
diana elena

Am auzit de mied prin povestile sau filmele cu cavaleri din Evul Mediu. De curand, am vazut chiar si un documentar pe Discovery dedicat acestei licori. Mied-ul este un vin din miere. Bautura Dragostei ii mai spun unii… Dupa ce am vazut acel documentar, de pofticios ce sunt, am combinat vin alb cu miere pentru a vedea  si eu cam ce gust are… A fost bun dar nu era ce imi doream eu, adica nu era licoarea obtinuta din fermentarea mierii…

Iata ca, asteptarile mi-au fost rasplatite si, la un targ dedicat dulciurilor, am gasit chiar vin din miere (medovina=mied), de origine slovaca. L-am desfacut si am gustat… Mi-a placut..:D Divin….Parca conduc un imperiu acum:D, ma rog, cel putin un regat..:D

Are idee cineva daca la noi in tara se produce?

Am dat o fuga prin parcul Carol pentru a mai lua si noi o gura de aer de toamna, pana nu vine iarna. Intotdeauna mi-au placut culorile pe care toamna le scoate la iveala. Galben, rosu aprins, caramiziu si verde, toate in combinatii care mai de care mai suprinzatoare si mai placute ochiului. O simfonie de culori in mijlocul unei citadele aglomerate si gri. Frumos….

Cateva fotografii de acolo, intr-o prea frumoasa  zi aurie…

In timpul ei liber, pantera mov se mai duce si la scoala. La un master al Universitatii Bucuresti. In orarul masterului respectiv si-a facut loc si un curs de istoria religiilor.  Acum nu vorbim despre continutul cursului sau modul de predare al domnului profesor. Desi, ma stiti carcotasa, am putea vorbi si despre asta.

Dar sa ma abtin:P si sa ajung la subiectul zilei de azi, si anume obligatia mea si a colegilor mei de a merge intr-o sambata la biserica, la slujba de vecernie, plus cateva ore in plus de discutie cu preotul si obligatia de a-i pune intrebari. Obligatia. Yep. In anul 2009. In mediul universitar, urban, european in care ne aflam. ‘Asadar nu va faceti planuri pentru sambata seara, pentru ca va dura cam de la 17 la 21-22.’ zise pedagogul de scoala veche.

Problema s-a pus (literalmente) la modul urmator: cine nu vine are nota scazuta la examen. Se face prezenta la fata locului. Dupa cele 2 ore de slujba si inca vreo 2 ore de discutie cu preotul se va discuta despre examen si lucrarile pe care trebuie sa le facem. Adica lucruri de discutat la curs..in timpul orei de curs…care, nu intamplator, e trecuta in orar pentru ca timp de 2 ore pe saptamana niiiimeni si nimic sa nu-i rapeasca domnului profesor limelight-ul. Eh, dar daca domnul profesor ar fi atat de lipsit de ambitie incat sa se limiteze, in mod banal, la orele de curs ce-i sunt rezervate, cum ar putea dumnealui sa ne deschida orizontul in masura in care harul sau ii da sansa sa o faca? Pai nu e pacat? Am mai zis ca nu e vorba de vreo povestire de Creanga de acum 2 secole? Chestia asta e wrong in atatea feluri incat nici nu stiu de unde sa incep. Off the top of my head:

-Religia nu e obligatorie. in nici un fel.

-Nici un profesor nu are dreptul sa oblige studentii la activitati in afara orelor de curs

-A merge obligat la biserica, de fatada, de gura altcuiva, nu prea ma pricep, dar cred ca inseamna fix a-ti face pacate

-80% dintre noi suntem fete. And you know, e si treaba aia foarte logica si fireasca cu interdictia femeilor in biserica in perioadele ‘murdare’. Gotta love the church.

-Nici un om nu are dreptul (incepand cu cel moral) sa-l constranga pe altul sa faca ceva anume prin santaj. Pentru ca amenintarea cu nota e tot un santaj.

-Poate unii dintre noi suntem catolici. Sau evrei. Sau scientologi, in pana mea.

Dau cuvantul audientei. Cum e? E ok? Voi ce-ati face?

De cand sunt in Cluj am tot circulat cu troleul pentru ca n-am masina, n-as putea sa am masina la cum conduc si nu in ultimul rand pentru ca am distante mari de parcurs. Asta nu e asa de interesant totusi.

Ieri cand ma intorceam linistita de la cumparaturi m-am gandit sa iau un 43 (un autobuz pe care nu am abonament). Am tot cautat prin portmoneu stiind ca sigur am un bilet necompostat. Nu l-am gasit nicicum si m-am gandit sa-mi cumpar. Am vazut ca trebuie sa schimb 50 de ron pentru 3 lei cat costa un bilet de care dupa parerea mea ma puteam lipsi. Am hotarat sa nu-mi mai iau pentru ca oricum nu aveam numai o statie de mers. Am asteptat ceva dupa mirificul 43 si cand a venit am urcat la mijloc pentru ca un tip care a urcat in fata mi se parea suspect de a fi controlor. Ma uit si in spate… Alt tip suspect de a fi controlor. Si acum … surpriza: Chiar am prins control pentru prima data pe 43, bineinteles cand nu aveam bilet.

Fiind putina lume in autobuz si statia destul de lunga era clar ca unul din ei o sa ajunga si la mine. Am intrebat-o pe o tipa daca nu are un capat de bilet necompostat si mi l-a dat. Cred ca i-am multumit de vreo 10 ori si am tot insistat sa-i dau bani pe bilet si nu a vrut sa-i ia. Vreo ora dupa inca ii tot faceam urari de bine in gand. De fapt si acum cand ma gandesc la treaba asta inca ii mai fac urari. Am pastrat biletul salvator si mi l-am pus chiar langa calc .

Sa mai zica vreodata cineva ca nu atragi evenimentele doar gandidu-te la ele…

Pentru că unităţile de învăţământ la care facem antrenamente se pregătesc cu drag şi spor pentru alegerile de duminică, nicio sală nu va fi disponibilă nici astăzi, aşa cum nu a fost nici ieri. Îmi pare rău că nu am apucat să pun anunţul şi aici după ce a trimis sensei Crăciunel mesajul.

Probabil că ne vom confrunta cu o situaţie similară şi înainte de turul al doilea al prezindenţialelor. De data aceasta sper să fiu mai pe fază şi să anunţ şi eu pe blog mai din timp.

Baftă!

Dupa aforismul ‘prea multi drogati responsabili in Cehia’, prilejuit de intersectarea cu un cos de gunoi pentru seringi, intr-un parc semi-central din Praga, am dat azi peste unul cu atat mai impresionant cu cat concentreaza un adevar trist intr-o pastila amara (cum altfel). Anume cel ca azi sunt prea putini hoti cu simtul masurii in Romania. In trecut, “fura ce fura, da’ mai lasa si de prasila. Lucru mare, asta.” Daca va zic ca autorul ‘pastilei’ e Johnny Raducanu, care in monologul lui aduce parfum de alte vremuri, pe care mi-as dori sa le fi respirat, o sa vi se para poate mai putin amuzant si ceva mai mult intristator, pentru ca vine de la un om ce stie ce vorbeste, care a apucat in viata si bine, si diverse feluri de rau. Inclin sa cred ca noi nu cunoastem prima parte. Intoarsa din cate o alta tara europeana, ma simt iarasi ca atunci cand am scris postul asta, din nou ma apuca sila lipsei de alternative, indignarea ca la noi nu se poate, tristetea adusa de umilinta la care suntem supusi atat de des. Mai rau, intr-un final ma cuprinde iar resemnarea.

Am gasit aici un tool interesant pentru twitter care iti permite sa iti afisezi pe blog lista tuturor celor pe care ii urmaresti sau te urmaresc  impreuna cu fotografia acestora si link catre contul lor. Aplicatia permite si eliminarea fotografiilor userilor din mozaic lasandu-ti astfel posibilitatea crearii unei liste mai mici pe care o poti utiliza in articole atunci cand faci referire la persoanele respective.

De ce zic ca mi se pare interesant? Pentru ca iti ofera o privire de ansamblu a celor pe care ii urmaresti si a celor care te urmaresc, privire care nu o poti obtine direct din contul tau. Pe mine cel putin ma ajuta la formarea si organizarea listelor din contul meu de twitter.

Iata deci pe cine urmaresc ….

Si cine ma urmareste:

Fratele Nelu Chiţescu a vorbit aseară despre istorie. Printre altele spunea că dacă am împărţi cuvântul din limba engleză în două (history) am putea spune că este vorba de istoria Lui, istoria lui Dumnezeu. Dacă ne gândim bine aşa este. Nu noi suntem personajele principale ci Dumnezeu. Istoria noastră nu are valoare decăt dacă o aşezăm în istoria lui Dumnezeu. Odată ce ne-am decis să legăm istoria noastră la istoria lui Dumnezeu, vedem că El intervine în istoria noastră personală iar din acel moment acele clipe capătă valoare pentru noi. Acele momente în care Dumnezeu intervine în istoria noastră, în viaţa noastră, momente în care vedem efectiv cum El ne poartă de grijă merită memorate, merită amintite, merită spuse şi altora.

Am scris mai jos un fragment preluat de pe blogul fratelui Florin Ianovici: o situaţie în care Dumnezeu intervinte în istoria vieţii lui. Chiar merită să deschizi link-ul de la sfărşit şi să citeşti tot.

Luni dimineata m-am trezit. Eram in garsoniera bisericii Muntele Sionului din Roma. Avusesem un vis care m-a marcat puternic. Fetele mele, Aniela si Carina erau in camera alaturata. Pentru prima data m-au insotit in lucrarea lui Dumnezeu. Le-am chemat langa mine si le-am povestiti visul:

Ajunsesem la poarta cerurilor. Acolo erau doua intrari apropiate. Una era catre rai si una era catre iad. Am observat ca toti oamenii care ajungeau acolo se indreptau spre intrarea catre rai. Insa acolo era un inger. Si unii dintre ei erau aruncati spre cealalta intrare care ducea spre iad. Am vazut o persoana cunoscuta care a fost asa aruncata.

Am inteles atunci de ce Biblia spune ca unii vor fi “aruncati in intuneric…”. Pentru ca de fapt nimeni nu mergea spre iad. Toti se indreptau spre intrarea catre rai.

La un moment dat ingerul de la poarta s-a indreptat catre mine si mi-a spus:

”- Tu ce faci?.

- Eu i-am raspuns:nu cred ca este timpul ca eu sa fiu aici!

citeşte continuarea aici

A Classificação Decimal de Direito ou Classificação Decimal de Doris ou Classificação de Doris é um sistema de classificação decimal de bibliotecas especializadas em direito, desenvolvido por Doris de Queiroz Carvalho. Utilizado em biblioteconomia é específico para obras jurídicas relacionadas com o direito brasileiro.

Origem

Esta classificação surgiu por iniciativa e obra de Doris de Queiroz Carvalho, bibliotecária e bacharel em direito brasileira que concluiu pela necessidade de se expandir e aprofundar a “Classe 340″ (Direito) na Classificação Decimal de Dewey que é universal e serviu de base para a Classificação Decimal Universal que é utilizada na maioria das bibliotecas multidisciplinares.

O trabalho foi realizado pela bibliotecária primeiramente para uso interno da Biblioteca do Ministério da Fazenda. A sua primeira edição foi publicada em 1948, mais tarde, em 1953, nova edição seria lançada. E muitos anos depois, em 1977, saiu a terceira edição.

A Subchefia para Assuntos Jurídicos da Casa Civil da Presidência da República, em 2000, tendo necessidade de catalogar o acervo legislativo do país optou por utilizar a “Classificação de Doris” para esta finalidade, para isto solicitou a autora autorização para atualizar a sua obra, o que foi feito em conjunto com ela. Concluído o trabalho em 2002 a autora permitiu fosse exposta na rede mundial de computadores, na página da Presidência da República, para livre acesso por qualquer interessado.

A quarta edição traz, entre outras novidades, a transposição do Direito do Trabalho para a categoria de Direito Privado, ampliação do Direito Previdenciário, o engrandecimento da parte de Direito Internacional Público, especialmente quanto aos organismos internacionais e atualização do Direito Canônico. Foram acrescentadas, ou receberam maior desenvolvimento, as classes de Direito Ambiental, Direito Econômico, Direito Agrário e Direito do Consumidor.

Especificamente para a área de Direito a “Classificação Decimal de Dóris” é mais abrangente e mais profunda nas subclassificações do que qualquer outro sistema ou metodologia existente em biblioteconomia em língua portuguesa dirigida aos sistemas jurídicos de origem Romano-germânica.

As principais bibliotecas jurídicas especializadas de órgãos federais brasileiros utiliza a “Classificação de Dóris”. Não é incompatível o uso desta classificação com a “Classificação Universal” ou de “Dewey”, simultaneamente, por bibliotecas multidisciplinares desde que para a área de Direito (Classe 340) se faça uso apenas da “Classificação de Dóris” e de outra para as demais disciplinas ou campos do conhecimento.

No Distrito Federal, algumas bibliotecas da administração pública utilizam esta classificação decimal, dentre elas pode-se citar: Presidência da República, Advocacia Geral da União, Ministério da Justiça, Ministério do Trabalho, Senado Federal, Supremo Tribunal Federal, Tribunal Superior Eleitoral, Tribunal Regional Federal – 1ª Região, Procuradoria-Geral da República e Procuradoria Regional da República – 1ª Região.

Principais Classes

As principais classes e subclasses adotadas pela “Classificação de Doris” que são depois subdivididas em vários níveis são as seguintes:

Classes Principais e Subclasses:

340 Direito

• 341 Direito Público

341.1 Direito Internacional Público

341.14 Direito Penal Internacional

341.2 Direito Constitucional

341.27 Direitos Fundamentais

341.28 Direito Eleitoral

341.3 Direito Administrativo

341.347 Direito Ambiental

341.378 Direito Econômico

341.38 Direito Financeiro

341.39 Direito Tributário

341.4 Direito Processual

341.43 Direito Processual Penal

341.46 Direito Processual Civil

341.5 Direito Penal

341.58 Direito Penitenciário. Direito de Execuções Penais

341.6 Direito Previdenciário. Seguridade Social

341.7 Direito Militar

341.75 Direito Penal Militar

341.8 Direito Aéreo. Código do Ar

341.87 Direito Aéreo Militar

341.88 Direito aplicado à Telecomunicação

341.89 Direito Espacial

• 342 Direito Privado

342.1 Direito Civil

342.12 Direitos Reais, Coisas e Bens

342.16 Direito de Família

342.165 Direito das Sucessões

342.17 Direito do Menor.

342.2 Direito Comercial

342.234 Direito Bancário

342.27 Direitos Intelectuais. Propriedade industrial, comercial, científica e de programas de computador.

342.28 Direito autoral. Direito Artístico e Literário.

342.29 Direito Marítimo

342.299 Direito Aeronáutico

342.3 Direito Internacional Privado

342.5 Direito do Consumidor

342.6 Direito do Trabalho

342.68 Direito Processual do Trabalho

• 343 Direito Canônico e Eclesiástico
• 344 Direito Romano

Fontes:

• CARVALHO, Doris de Queiroz. Classificação decimal de direito. 4a. ed. (rev. e atual.) Brasília: Presidência da República, 2002. ISBN 85-85142-20-0

Fonte geral: Wikipedia-Br

O nouă sală e disponibilă pentru antrenamente de kendo, în zilele de joi şi de vineri, începând cu ora 20.00, la Liceul Jean Monet, din cartierul Primăverii.

Harta cu locaţia poate fi vizualizată aici. Nu ştiu să fie vreo restricţie vis-a-vis de nivelul celor care pot veni la antrenamente, deci cred că sunt deschise atât pentru cei cu bogu cât şi pentru cei fără bogu.

Cei care vor să vină pentru prima dată la antrenamente, să îl contacteze pe sensei Crăciunel. Aveţi contactele în pagina cu cluburile.

Baftă!

           A aparut filmul Efect 30 cu Andreea Raicu. As vrea sa vad macar putin din el, dar din lipsa unui televizor declar pe propria raspundere ca mi se pare interesanta ideea. Plus ca imi place si de ea.. e frumoasa, recunosc. Neimplinita la 30 de ani desi pare ca le are pe toate.

         Si la 20 le cam avem pe toate si tot nemultumite suntem. E normal si e cat de cat sanatos sa fii asa. “Cand ti se spune papusa la 20 de ani poate fi amuzant”. Nu e totusi amuzant pentru ca inseamna ca ti se trec cu vederea alte calitati. Avem tot ce e necesar sa obtinem succesul, avem o agenda plina cu “to do-uri” pentru fiecare zi si speram ca fericirea sa ne incununeze abia cand atingem toate obiectivele propuse. Trebuie sa ne lasam timp si pentru micile bucurii cotidiene. Fa-ti timp sa te plimbi, sa te bucuri, sa alegi ce e bine si ce nu, sa dansezi! Nu-i lasa pe altii sa-ti programeze viata si fa ce vrei.

NAMORE UM BARRIGUDINHO
(palavras de uma psicóloga experiente)

Tenho um conselho valioso para dar aqui: se você acabou de conhecer um rapaz, ficou com ele algumas vezes e já está começando a imaginar o dia do seu casamento e o nome dos seus filhos, pare agora e me escute! Na próxima vez que encontrá-lo, tente disfarçadamente descobrir como é sua barriga.

Se for musculosa, torneada, estilo `tanquinho´, fuja! Comece a correr agora e só pare quando estiver a uma distância segura. É fria, vai por mim.

Homem bom de verdade precisa, obrigatoriamente, ostentar uma barriguinha de chopp. Se não, não presta. Estou me referindo àqueles que, por não colocarem a beleza física acima de tudo (como fazem os malditos metrossexuais), acabaram cultivando uma pancinha adorável. Esses, sim, são pra manter por perto. E eu digo por quê.

Você nunca verá um homem barrigudinho tirando a camisa dentro de uma boate e dançando como um idiota, em cima do balcão. Se fizer isso, é pra fazer graça pra turma e provavelmente será engraçado, mesmo. Já os `tanquinhos´ farão isso esperando que todas as mulheres do recinto caiam de amores – e eu tenho dó das que caem. Quando sentam em um boteco, numa tarde de calor, adivinha o que os pançudos pedem pra beber? Cerveja! Ou coca-cola, tudo bem também. Mas você nunca os verá pedindo suco. Ou, pior ainda, um copo com gelo, pra beber a mistura patética de vodka com `clight´ que trouxe de casa.

E você não será informada sobre quantas calorias tem no seu copo de cerveja, porque eles não sabem e nem se importam com essa informação. E no quesito comida, os homens com barriguinha também não deixam a desejar.

Você nunca irá ouvir um ah, amor, `Quarteirão´ é gostoso, mas você podia provar uma `McSalad´ com água de coco. Nunca! Esses homens entendem que, se eles não estão em forma perfeita o tempo todo, você também não precisa estar. Mais uma vez, repito: não é pra chegar ao exagero total e mamar leite condensado na lata todo dia! Mas uma gordurinha aqui e ali não
matará um relacionamento. Se ele souber cozinhar, então, bingo! Encontrou a sorte grande, amiga. Ele vai fazer pra você todas as delícias que sabe, e nunca torcerá o nariz quando você repetir o prato. Pelo contrário, ficará feliz.

Outra coisa fundamental:

Homens barrigudinhos são confortáveis!

Experimente pegar a tábua de passar roupas e deitar em cima dela. Pois essa é a sensação de se deitar no peito de um musculoso besta. Terrível!

Gostoso mesmo é se encaixar no ombro de um fofinho, isso que é conforto. E na hora de dormir de conchinha, então? Parece que a barriga se encaixa perfeitamente na nossa lombar, e fica sensacional.

Homens com barriga não são metidos, nem prepotentes, nem donos do mundo.

Eles sabem conquistar as mulheres por maneiras que excedem a barreira do físico. E eles aprenderam a conversar,a ser bem humorados, a usar o olhar e o sorriso pra conquistar. É por isso que eu digo que homens com barriguinha sabem fazer uma mulher feliz.

CARLA MOURA
PSICÓLOGA, ESPECIALISTA EM SEXOLOGIA

Dia Internacional da BARRIGA – Está chegando

Você, homem, quem está cansado de lutar contra balança, que se olha no “espelho” e vê aquela barriguinha e inveja o vizinho que gosta de andar “peladão” mostrando o abdômen bem definido etc…. não fique triste.
Lembre-se que o “palhaço malhador” ficou na academia por horas, lembre-se de quantas cervas ele evitou, guloseimas nem pensar, e tudo isto prá que?
Prá ficar na frente do espelho se achando bonitão?

CHEGA DE VIADAGEM!

O mundo inteiro sabe que quem gosta de homem bonito são os viados. Mulher quer homem inteligente, carinhoso e fofinho. Por isto está sendo lançado o dia 05 de Dezembro como o DIA INTERNACIONAL DOS BARRIGUDOS.

Chega de ter a consciência pesada após beber aquela cervejinha, ou aquele vinho, e comer aqueles petiscos. Vamos lotar os bares e restaurantes, vamos derrubar todas as cervas, vinhos, coca-cola e caipirinhas, comer aquela feijoada, macaxeira com charque, coxinhas e torresminhos. Vamos detonar aquela picanha gorda e o chantili com morangos.

Chegou a sua vez!! Salada, é o caralho!!

Nosso Lema: “Mais vale um barrigudinho bom de cama, do que um gostosão fracassado”.
Nosso ìdolo: “Homer Simpson”.
Nosso Dia: 5 de Dezembro, o dia Internacional dos Barrigudos.

Passe a diante para todos os barrigudos e simpatizantes!!

P.S.: E mandamos um recado para você “sarado gostosão”: Enquanto você malha, sua namorada está tomando cerveja num motel, com um barrigudo!