… Failed!  Day one and night two resulted in utter failure!  Granted I got a bit done with Faina (dinged 38 an’ got into a good KHQ group), I failed to take advantage of double xp today.  Ah well, I’ll make up for it tomorrow.  I must admit, though, I am enjoying Sorcerer quite a bit.  Ironically it was the one class I had no intention of

Actually, the one class I had no intention of ever playing was, and still is, Spiritmaster.  I hate having pets in-game an’ I hate having to rely on them even more.  Summoner, beastmaster, spiritmasters, hunters, I’ve never cared for these classes.  Sorcerer was the second class I had the least amount of interest for.  Now that I think about it, my Sorcerer is my first Mage avatar, lol.  But I am enjoying the nuking an’ having different casting animations abolishes the boring monotony of spellcasting (something that really irked me while playing a Mage in WoW).  An’ the cloth items having the most revealing cleavage had absolutely nothing to do with my creating a mage…

In all seriousness, with current RL hardships I have to dedicate more of my time out of the game.  An’ being offline for those couple weeks was an eyeopener, revealing just how much time my ass is rooted gaming.  Yet, at the same time I like Wanted and the game too much to quit cold turkey.  An’ unfortunately Wanted lost a few good players today, one of ‘em being an established Cleric.  Though I’m sure the other 14 or so Clerics can make up for this loss I’ll continue leveling Faina for a couple of reasons.  One being I enjoy healing an’ am partial to the character (will be even more so when I get that friggin’ Plastic Surgeon ticket).  Secondly…  Meh, don’t really need any other reason than that.

The Sorcerer I created last night is already prepping to break into the 20’s.  I’m not going to share who my character is ’cause frankly it’s nice being able to game, once in awhile, completely solo.  No obligations, connections, just the game.  An’ if I wasn’t trying to break old habits I’d log in right now an’ get 20 but… I must resist!

It’s that time again!

Okay, yeah, I neglected the blog a few days… I was too lazy to scan things. While this is from may, I wanted to have EVERYTHING scanned before my next upload… Fair warning, Dec ‘09 will have stuff older than most of what’s already posted!

Anyway~

19 Scans 20 Images.

Dominan… as a trap >:D It obviously didn’t get very far, but I still hope to someday draw most of my main males as traps…

An AU RP version of Katzen. From the RP Lovely Guardian’s Ite on Relorean

Another drawing of Rai’s Niut and my Slavas~ This time it was just practice.

From Left to right, Dieter, Shayma, Dominan, and Ione. An alt Universe version of them created for an Rp. One of the darker ones I may redraw it, some day.

An alt universe version of Katzen. Not much to say.

Yet another Alt universe version of Katzen.Faina, Ratsael, and Kirchon from a now defunct RP.

One of about five 4Koma made for Relorean that I never finished.

This one features Dieter, Reine, Rai’s Arian, and Stavaros’ Ulick and Abhorson (The axe).

The second 4Koma. This one features Arian and Dieter.

I have no idea how I planned to fit all of this properly into four panels. It’s part two of the one above, by the way.

Featuring Dieter, Rai’s Arian, Stavaros’ Ulick and Abhorson.

“An average day at Raika Castle”, like the other three is based on an RP that was going on at the time and has skipped ahead like… seven years since this one.

Featuring Dieter, Anca (cat), Briant (4th panel, boy), Redder (4th panel, long ears), Arian, Abhorson, And a few villains from the same RP (At least one other one in the 4th panel being Stavaros’)

A random healer (Left) and Dieter’s mom, Marie.

Arian as a necromancer and Dieter as a zombie. It’s likely best you don’t ask.

Kisara (Of Yu-Gi-Oh fame) and Gwen Stacy (from Spiderman). They’re a (still unfinished) gift to my friend Izzy (@koushiroIzumi on twitter)

My Artist Avatar as a Digimon Tamer

The first draft of Katzen from the Magical girl Rp mentioned above.

POPIPOPIPO POPIPO! Tako Luka time!

Another underwhelming trap attempt! This time it’s Dieter.

The final draft of Ite Katzen.  Too bad that the RP is to the point they characters have added more frills of justice, and this is horribly outdated :<

Chibi slavas… I’m not good at chibis This was drawn to be the answer image to a drawing of Niut by Rai.

Rin from “Daughter of Evil” by AkunoP/MothyP.

Hopefully, I’ll have the next one up today.

Faina:  *Snicker*

Maiden:  ?

Faina:  *Snort* Look at the shadow…

Maiden:  … OMG! /lulz

Maiden:  You’ve got to get a screenshot of that…

Faina:  One step ahead of you! ^^

Wow… just wow.  An’ I thought the launch day was crowded…  GG, LC was totally packed with players!  It looked as if the entirety of Eltnen declared war on the Lepharists.  Pure madness!  One would figure double xp weekend would bring out the morons (in full force).  I swear, I didn’t think it was possible to meet that many reckless peeps in less than a few hours.  My mind is boggled!

While there are still some level-headed peoples, it seems double xp weekend has brought about mass hysteria!  Everyone’s rushing to get something done.  Whatever that something is doesn’t matter so long as killing an’ gaining xp is in the equation.  An’ when people rush things they tend to get really really reckless S T O O P I D !

I heard so much QQ over chat it was ridiculous, lol.  People stealing other mobs, being accused of MPK, dying left an’ right due to bad (desperate) pulls, positioning, etc.  What’s to be expected when a dozen or so players decide to camp on top of each other within a single, small grid of the map!?  I think Maiden an’ I got accused of MPK.  I can’t be sure, the guy didn’t specify who he was talking to an’ the fact that he did it over /say didn’t help much.  Of course, if they were killed because of us it was purely unintentional.  Maiden an’ I were trying to keep our mob in a corner, but with the craziness that was ensuing there were several people passing right through our fight and probably got hit by an AoE or something.

I can complain about the people for hours but I can’t complain about the experience.  Holy kwap, 300k+ xp per kill!?  The double xp makes a significant difference for my highest level characters (Faina an’ Delcea, both 37).  I decided to create a mage (Sorcerer) an’ see just how quickly I could level to Ascension.  In less than an hour I got it!

I was kinda torn between two plans prior to the start of double XP.  Plan A was getting Faina leveled as much as possible, reaping all the benefits for my priest.  But then the concept of leveling my alts to lv30 crossed my mind (for the Daeva-whatever armor set and weapon).  But, ultimately, I’ve settled on getting Faina leveled as much as possible.  She is my main, after all, an’ a healer is usually always sought after.  Plus I’ll actually be useful to the legion again, lol!

Oh man, it’s passed 4:00AM…  While I was robbed of my internetz I was usually in bed no later than 1:00AM.  Breaking back into bad habits…  No!  Breaking back into gamer habits!  My body hates me for it, though… Mutiny!  I’ll succumb an’ go to bed this time…  but I’ll get you, drowsiness, you’ll see!  /shakes fist

H’okay, gettin’ back into it…  I apologize for the last couple posts being so short, lol.  Gettin’ the internetz back left me with a lot of unfinished business to, well, finish…  But not I’m all caught up again!

Anywho, I had prepared an entry while I was offline but I deleted it, intentionally.  The ramblings contained in that entry were crazier than usual, enhanced by the withdrawals I was experiencing being offline…  disconnected…  But now it’s in the past an’ I can heartily laugh it off!  … Or not.  /mumbles something about incompetent Verizon employees

Anyway!  I decided, during my extended afk, to dust off the healer title an’ play Faina again!  While I love Sin I really don’t want the e-peen that’s associated with topping the dps charts, an’ especially the competition.  I’ve done it in the past, fighting for the top spot on dps an’ with dps meters being implemented into Aion…  I just don’t want that kind of pressure, honestly.  Nor do I have the time.  Being on top, you need the best weapons, equipment an’ stones.  An’ holy shit, man, there’s no way I can keep up with slotting my gear with physical crit an’ attack stones.  I just can’t afford it nor do I really have the time to contribute to earning all that money.

The only variables I know of that affect healing in Aion are consumables.  Other than that, the numbers for heals are set in stone.  Plus… I love healing, lol, an’ I’m good at it.  So, until Aion announces the rumored Monk class (gg, I’m hoping) I’ll be sticking with my Cleric.  Now if only they release those friggin’ Plastic Surgeon tickets so I can change her up a bit!

Seems they also added some new costumes with the latest patch.  Just in time too, lol, I was gettin’ ready to buy Faina a Monk’s Robe like the one Delcea wears.  Instead, she’s now sporting a toga!  Can’t bring myself to reskin my primary armor set, though, I really do like the Defeated Archon’s mail set for females.  The only unfortunate thing is that every Cleric on the server also loves the set an’ wears it, lol.  Ah well.

The Solorius Festival is underway an’ so far it looks good.  It’s great seeing the trees set up in Sanctum an’ the keyboard is fun, lol, though it does get pretty crowded.  My only real complaint are the fireworks…  They don’t hold a candle to the ones in FFXI.  Ah well, can’t win ‘em all, I suppose…

Din gama stirilor cancanistice “Ce a mancat x” va preziiiiiiiint Pestele si Mamaliga (suna a titlu de fabula).
Speram sa nu ne sara in cap Asociatia Pestilor Ghinionisti.
Cea din urma poza este cu faptasul.

o poza foarte faina

Pui prajit a l'americain

(4 portii, 60 min)

Ingrediente:

4 piepturi de pui (sau 8 picioare de pui)

300 gr faina

200 gr pesmet

4 linguri rase praf de usturoi

2 linguri rase piper macinat

4 linguri rase boia iute

2 linguri delikat pui

2 oua

200 ml apa

ulei pentru prajit

Preparare (60 min)

Se taie puiul bucati (in cazul picioarelor se separa pulpele de ciocanele si se desfac cu un cutit de-a lungul osului pentru a se praji mai usor si in interior – sau se poate scoate osul cu totul). (5 min)

Se iau doua boluri si in primul bol se toarna faina, 2 linguri de praf de usturoi, 1 lingura piper si 2 linguri boia si se amesteca.

In al doilea bol se toarna pesmetul, 2 linguri de praf de usturoi, 1 lingura piper, 2 linguri boia, 2 linguri delikat si 2 oua si se amesteca cu apa pana se omogenizeaza. (5 min)

Se intinde o folie de aluminiu (sau plastic) langa cele 2 boluri pe care vom aseza bucatile de pui inainte de a le pune la prajit in ulei.

Se pune uleiul la incins, cam 2 cm adancime – destul de puternic atat cat sa fiarba, dar nu si sa ne explodeze in fata. (5 min)

Se iau bucatile de pui si, una cate una, se trec mai intai prin bolul nr.1, apoi prin bolul nr.2 si apoi iar prin bolul nr. 1 si se aseaza pe folie. Cand am terminat de dat toate bucatile de pui prin amestecuri, le punem usor in ulei ca sa se prajeasca si le intoarcem des la foc mediu ca sa nu se arda, dar cat sa fie bine facute in interior. (45 min)

Dupa ce s-au gatit, bucatile de pui se scot din tigaie si se astern pe o farfurie pe care am pus servetele de hartie pentru a absorbi uleiul.

Pofta buna.

Am ramas in urma cu povestitul.Da’ recuperez imediat.

Dupa,cum ziceam, eram la Faina. Si la Faina am dormit frumos toata noaptea si m-am trezit ca tot omu’ normal pe la 8.Numai ca nu aveam calculator,nu aveam unde merge,asa ca mi-am baut frumos cana cu cola (in loc de cafea) si am fumat o tigara, si dup-aia am stat mult si m-am gandit ce sa fac pana s-or trezi si altii nu asa de harnici ca mine.

Neavand de lucru,am explorat acareturile.Podul plin cu fan,tare frumos mirosea.Mi-o adus aminte de vremurile copilariei,m-am nostalgiat un pic,apoi am trecut mai departe.Mi-am amintit si de instructiunile lu’ nea Grigore,si-am oprit generatorul.Apoi s-o facut opt jumate.Si tot nu era treaz nimeni.

M-am gandit sa fac focul,dar era deja foarte cald in cabana,ca pana la miezul noptii am rasfatat sobele cu lemne uscate de fag si brad.Da’ tot ii bine sa ai lemne taiate,asa ca m-am dus frumos in magazia cu lemne,si-am tot spart la ele pana o mai trecut o ora.Si-apoi,multumit de mine,mi-am spalat mainile in zapada si-am mai fumat o tigara.S-or trezit cativa mai matinali,or inspectat curajosi vremea de-afara,si-apoi s-or dus sa faca zgomote la baie.Si mirosuri.

Mi s-a facut foame,asa ca am mancat din mancarea tuturor,ca a mea nu-mi placea.Si buna o fost.Si cu burta plina,ne-amm hotarat ca e musai sa facem o excursie.Si-am plecat in excursie.

Traseul,foarte complicat.Am mers 500 de metri de-a lungul caii ferate si am admirat valea Vaserului,si pe valea Vaserului curgea Vaserul,si curgea ca orice rau,la vale.Si noi mergeam la deal.Si-apoi am urcat pe-un drum forestier,si-am tot urcat,si prin noroaie,si zapada,si noroaie,si-am baut apa minerala,din izvor de munte.Si-am mai baut si bere,ca,deh,ii mai buna ca apa de izvor.Si ni s-o facut frica sa mai mergem mai departe,ca era padure,si era pustiu,si pe drum numai tractoarele treceau,asa ca ne-am intors de unde am pornit.

Si am golit tata bautura ce-o aveam,pe langa mocanita si in mocanita,am cautat sticla de palinca ce-am uitat-o cand am venit,dar fara succes,ne-am strambat pe tren ca tampitii,vorbind toti cu limba scoasa si incercand sa ne facem vecinii sa ne inteleaga,am mai gasit ceva bautura,am baut-o si pe aia,si intr-un final ajunseram iara la Viseu.

Gazda,la fel de primitoare,ne-o lasat sa mancam in bucatarie,am mancat pana ne-o crapat burtile,meniu regesc, pateu, pateu, peste, branza, zacusca, salam, mustar.Si ne-am pokerit un pic,si iara am baut bere,si am povestit vrute si nevrute,si io am adormit si m-am trezit cu sforaitul meu,si s-or speriat restu din camera,si-am bombanit ceva nervos,si cand am deschis iara ochii era dimineata.Da’ asta-i pe ziua urmatoare.

So after a lot of consideration, I’ve decided to switch classes.  Faina’s earned her rest an’ now I’m feeling kinda bummed about buying those Cleric skill books (100k each!) in advance…  D’oh!!

Ah well, it’s not like I’m never going to play her again.  I do plan on leveling Faina up to 5o eventually, but that will come after I level my new main, Delcea!  DPS has always been my calling, an’ while a lot of people have asked me to reconsider shelving Faina I just can’t resist the kicks, flips an’ total pwn you in the face-ness of the sins, lol!  Less than a couple days I’ve already managed to get Delcea halfway to 23, so I’m making decent progress right now.  An’ I finally got my public chat channels working again, so finding pugs is actually possible for me now, lmao!

With all my guildies breaking through the 40 mark I’ve got to hussle to catch up.  Luckily enough Maiden’s Chanter is 25 so I’ll have some company soon enough.  Going to see if I can get Delcea into the best friggin’ legion on Ariel too!  … What?  No!  No, not Wanted.  Pfft!  UnWanted!!

Sexy Kunoichi, Delcea and Maiden’s glorious cleavage!

De multa vreme foloseam faina alba intr-o punga albastra. Zilele trecute vrand sa cumpar una de la magazinul din spatele blocului, fetele de acolo mi-au facut un semn discret ca nu este buna. Am cerut atunci sa-mi recomande alta si am luat Faina alba 000, produsa de SC Prambac SRL si ambalata de SC Succes Nic Com SRL. Am folosit-o imediat si a rezultat o paine excelenta. A crescut foarte frumos, este alba si buna la gust. Asta-i punga. Am luat si alba 650, care va fi incercata zilele urmatoare.

cald în bucătărie. na, că sună la uşă. cin să fie, cin să fie? nimeni. mde… bancuri proaste făcute oamenilor ocupaţi. mă întorc în bucătărie. iar sună. devin “uşor” nervos. nu mă mai uit pe vizor şi deschid:
- care eş…
îngheţ. scara plină de urlători care cîntă:
- mulţi ani trăiască…

mă rog. nu cîntă, intonează urlă etc. ionela, andra, anca, elena, gabi, nora, george, ioana, carmen, florin, simona, paul, lorena, cristean, anca, dan, mihaela, dan, andrei, angela, andrei, sanda, dragoş, aleaxandra, liviu, irina, aurelian, mirel, ella, emil, veronica, florin, nuami, cristian, maria, daniel, diana, zohar, ruxandra, cristian, ileana, florin, diana, ion, flavia, catalin, dorothea, bogdan, mihaela, bogdan, alin şi alţii pe care nu-i mai văd că scara are coturi. oricum vecinii au ieşit ca la bîlci şi nu înţeleg ce se întîmplă. îi bag în casă. locuri pe covor, gîrlă. scaune ioc. doama tanţa sparge scrumiera. aplauze prelungite.
- s-au spart ghinioanele.
- poate-mi plătesc unii facturile…
- nu mai fii şi tu supărat de ziua ta!
- nu sunt, dar ce mă fac cu voi. iaca nişte vin roşu, pahare sunt aici… uite tirbuşon… pe mine mă scuzaţi că am ceva treabă.
- ce ne faci?
- cozonaci!
- cînd sunt gata?
- vezi lopata!
- ne spui cum?
- da! pe drum!
aplauze unanime.
- nu vă primesc în bucătărie că e foarte cald ca să fie ingredientele calde.
- nu ne spui…
-…cum le pui?
- mai tîrziu
o să viu
să vă zic
că-s peltic!
plec spre cîmpul de luptă:
- un voluntar la mine fuge!
se reped vreo doi.
- doar unul!
mutre lungi.
- bine, veniţi amîndoi.
- ioane, ia tu te rog ligheanul ăla şi cazează-l pe masă.
- dane, pune în lighean făina. da, da, alea patru chile, că la cîţi sunteşi îmi trebuie un vagon de cozonaci. acu facem maiaua. lapte la încălzit cît să suporte mîna. pui laptele peste drojdie să se desfacă, un pic de făină şi nişte zahăr. vezi nu turna zahărul cu lopata că moare maiaua. aşa… batem uşor pînă face băşici. lăsăm să dospească. acu facem o gaură în făina din lighean, punem maiaua, gălbenuşurile, albuşele, restul de zahăr şi începem să frămîntăm. uşor ca să înglobăm tot. acu începe bîlciul. în vasul de pe aragaz e unt topit. amestecăm cu ulei ca să nu iasă cozonacul uscat. mă rog, aşa mi s-a spus că se întîmplă. începe partea grea. ioane, tu ţine, te rog, de lighean, iar tu, dane, stai de pază la grăsime.
- cît frămînţi?
- pai pînă nu mai rămîne aluat pe deşte şi oricum la cantitatea asta măcar o oră.
şi dăi şi luptă. moi mîinile în grăsimea călduţă, frămînţi şi iar… şi iar… scoatem coca din lighean, presărăm făină pe masă şi dă-i şi luptă şi luptă şi dăi.
- la cozonac ideea e frămîntatul, de aia e dificil să-l faci singur. ai grijă să nu torni zahăr prea mult şi lichidele, adică laptele şi ouăle să fie în funcţie de umezeala făinii. de aia e bine ca bucătăria să fie caldă. cozonacul e ceva viu căruia-i trebe’ să-i fie bine la facere, că să nu te refuze la crescut. proporţii găseşti la greu pe internet, dar eu pun după ochi, ţine de experienţă. la început e bine să fii foarte strict ca să n-o dai în bară.
terminăm, ei mai obosiţi de uitat, decît eu de frămîntat. aşa-s bătrînii. Punem aluatul în lighean la loc, acopăr cu o pînză albă şi mergem la un pahar de vin. ei. eu stau de umplutură. e secret de familie. nuca se fierbe-n lapte. cu cacaoa şi zahărul. se lasă la răcit şi se bat albuşele rămase de la gălbenuşuri. spuma care nu cade din vas se înglobează în crema răcită. între timp coca dă pe-afară. ţip:
- două voluntare.
andra şi carmen se reped la uşa bucătăriei:
- aici sunt formele…
- …păi văd şi nişte crătiţi…
- de forma cilindru aţi învăţat la şcoală?
- eu ştiam că…
- discutăm după. acu e muncă la greu. cineva tapetează formele cu unt şi făină. cineva ia aluat din lighean, pune pe masa presărată cu făină, ia de aici umplutură şi răsuceşte aşa… după care obiectul se depune în formă. pentru cratiţi folosiţi ideea de mel mel codobelc…
- punem apă?
- faci mişto?
- io? nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu…
- bine. formele se lasă un pic să crească şi după asta se dau la cuptor. te rog să baţi nişte ouă. iei pensula şi îi pictezi. se poate presăra zahăr sau pune mieşi de nucă, dar pictatul le va da luciul de sărbătoare.
iese primul d ela cuptor. e fierbinte. îl aşez cu grijă pe o parte pe bufet unde pusei o placă mare de lemn.
- cîţi ies?
- şaişpe?
- cîţi???
- cîţi ai auzit. la un chil trebuie să iasă patru cozonaci în aceste forme. dacă ies mai puţini e semn de lene că nu l-ai bătut destul…
- …săracul de el.
- bine. căinează-l acu. faci mişto în continuare.
- io? nuuuuuuuuuuuuuuuuu…
- … da da.
în sfîrşit ultima tranşă e la cuptor.
- hai să ducem la popor cîţiva. mai vine un  voluntar?
- nu e periculos?
- da, dacă nu ai minte şi bagi în tine o tonă, dar uşor uşor cu vin roşu de buturugă e perfect.
apare elena, numai un zîmbet de la vin:
- gata cozonacii? îi încearcă cu degetul.
- ai grijă! da, sunt gata.
fetele iau cîte doi cozonaci şi ducem în casă. nu se taie. se rup şi fiecare ia cîte o fîşie fierbinte. vin, cozonaci, prieteni, ce mai viaţa e perfectă. mă iau cu vorba , cu vinul şi deodată simt miros de ars. ionela de colo:
- e semn că n-ai avut noroc în viaţă…
- bătaie, mai apuc să spun repezindu-mă în bucătărie.

Eugenia a fost numele unor biscuiţi dulci, glutenoşi, tip Sandwich cu cremă de cacao şi savoare de rom. Pe vremea comunistilor, Eugenia era biscuitele cel mai îndrăgit de către toate categoriile sociale(numele a devenit un substantiv comun, care denumeste toti biscuitii de acest tip, asa cum Dero* este sinonim in limbajul romanilor cu orice tip de detergent). Deoarece era impusă rationalizarea, nu se găseau prea multe sortimente de dulciuri. Eugenia era astfel foarte consumată. Circula chiar un banc in acea perioada: Care e cea mai ieftina femeie? Eugenia!

Numele de Eugenia este la ora actuala folosit de firma “Dobrogea“(o firma cu capital 100% romanesc) pentru un sortiment de biscuiti cu ciocolata,vanilie,cacao,capsuni sau lamaie, similar ca aspect si consistenta cu Eugenia din perioada comunista.
Dobrogea Grup deţine Eugenia, ca marcă proprie, încă din anul 1997. În anul 2005 Dobrogea a relansat Eugenia ca produs premium într-o nouă formă, cu un ambalaj atractiv care păstrează mult mai bine calitatea produsului. Iar in 2007 s-a realizat si un spot publicitar cu scopul de relansare a brandului(campania subliniaza totodata autenticitatea “Eugenia” ca brand autohton si istoria pe care aceasta o are pe piata romaneasca):

Biscuiţii Eugenia cu cacao pot fi ambalaţi in: 100 pachete/bax; 24 pachete/display sau 7 pachete/family pack. Celelalte sortimente sunt ambalate in: 100 pachete/bax sau 24 pachete/display.

Eugenia

Magazinele FRESH

Alte marci din gama biscuitilor firmei “Dobrogea” sunt:
- Merlin – Biscuiţii Merlin sunt biscuiţi dulci, crocanţi şi gustoşi, potriviţi pentru desert sau pentru o gustare delicioasă în orice moment al zilei. Si au un gust destul de bun, dupa propria experienta .
- Digesta – Biscuiti zaharosi de forma rotunda cu adaos de fibre, gust dulce, placut, specific aromei de scortisoara, de măr şi de lămâie.
- Saltza – Biscuiţii Saltza sunt biscuiţi crackers de diferite forme (triunghiuri, hexagoane, ciupercuţe, romburi, pătrate, ovale, etc), comercializaţi în 3 sortimente: cu sare, mac şi susan şi ambalaţi în pungi de 150 g.
Alte marci cunoscute din portofoliul “Dobrogea Group” sunt:
- faina Dobrogea – Făina Dobrogea este lider naţional de piaţă cu o cotă de 29%. Dobrogea Grup SA deţine poziţia de lider încă din anul 1994, fiind producătorul care a definit categoria pe ambele segmente: făina pentru retail şi făina pentru consumuri industriale, şi, totodată, primul producător care a creat un brand pentru un produs de larg consum.
- malai grisat,gris,tarate marca Dobrogea.

- .. produse de panificatie(in special paine)
- cerealele pentru mic dejun “Captain Crantz“(am mancat si eu si sunt destul de bune ).
Grupul Dobrogea detine un lant de 23 de magazine in orasul Constanta si in principalele orase ale judetului, denumite “FRESH DOBROGEA” organizate ca supermarket-uri si minimarket-uri ce comercializeaza produse alimentare de consum zilnic si care au in plus un concept personalizat de vanzare a produselor proaspete de panificatie si patiserie Dobrogea.
*Preluata acum in 1995 de Unilever, dupa inca 40 de existenta in Romania, marca a fost promovata insistent, cu aproape 44 de milioane de euro.

Dragă Ioana,

mă întrebi, cum e cu piureul acela minunat de cartofi, din care ai gustat, cînd ai trecut pe la mine. Nimic mai simplu. Fierbi nişte cartofi în coajă sau nu. Depinde de ce preferi pentru că, după cum bine ştii, gustul nu e acelaşi. La mine fuseseră în coajă din cauză că am schimbat macazul. Îi pui într-un castron sau în robotul de bucătărie. Adaugă nişte ouă, cam un ou întreg la doi cartofi măricei. la fiecare ou pui şi o lingură zdravănă de smîntînă. Sare, piper după gust şi mai pui oarece ierburi aromate. Ce fel de ierburi? Te gîndeşti şi tu la ce-l serveşti ca garnitură şi ai grijă să se pupe una cu alta. Amesteci pînă iese o pastă fină. De aia zic eu că e mai bine să foloseşti robotul, iar nu să te stresezi cu furculiţa. Iei o formă, o tapetezi cu unt şi făină, torni compoziţia în ea şi dai la cuptor pînă de face o crustă frumoasă deasupra. Dacă ţii la aspect bate un ou şi înainte de cuptor unge suprafaţa compoziţiei. Poftă bună!

p.s. Uitasem. Dacă îl mănînci gol, poţi adăuga nişte brinză rasă după chef.

“Si deve precisare che le res nullius non sono giuridicamente equiparabili alle res derelictae: mentre le prime, per essere tali, non devono mai essere appartenute ad alcuno, le res derelictae possono anche essere state di un precedente proprietario, ma ne deve risultare evidente lo stato oggettivo di abbandono (corpus derelinctionis) e la riconoscibilità sociale di tale stato (animus derelinquendi): mentre una sedia abbondanata presso un cassonetto dell’immondizia evidenzia le due menzionate caratteristiche, un portafoglio ai piedi di un avventore di un locale pubblico, che non si è accorto della sua caduta, pur essendo in uno stato oggettivo di abbandono, non è socialmente riconoscibile come oggetto di cui il legittimo titolare voglia disfarsi.”

Sono distinzioni giuridiche, sicuramente dotte  e  valide trovate curiosando sul Web ( ho dimenticato di annotarne la fonte ).  Purtroppo  nella  mentalità  corrente  ma  talvolta anche da  parte di gente che mastica più  latino che buon senso , si fa , per ignoranza o per convenienza,  una  gran confusione  tra  i termini sopra ricordati.

Un grave handicap degli Italiani in genere e dei meridionali in particolare è il dare poco o nullo valore alla Res pubblica  intesa  come  bene comune, collettivo e come tale da salvaguardare .

 Viviamo la cosa come se essa non ci appartenesse ,  abdichiamo al ruolo di padroni , seppure in comproprietà, per  accettare  il ruolo di  spettatori  disinteressati  se non  complici  e , qualora le occasioni ce lo permettono,  di piccoli ladri furbi ( Faine  mediterranee ) che si ritagliano il loro piccolo boccone  di frodo. 

E’ l’atteggiamento tipico di chi si sente intimamente un gradino sopra gli altri per malizia , scaltrezza, “ saper  vivere”,  e che  intimamente gode nel appropriarsi di beni altrui piccoli o grandi che siano.

Questa tipologia  di persone che è  sempre esistita , attualmente è in aumento anche  perché la naturale controparte ,  i cacciatori di faine, ( un po’  per le leggi che le hanno dichiarato specie protetta, un po’ per la necessità di vivere “tranquilli”, un po’ per inconfessata invidia e speranza di emulazione)  rinuncia sempre più spesso al contenimento e alla circoscrizione del fenomeno.

Molti di noi, a partire dai comuni cittadini sino ad arrivare alle massime autorità, assimiliamo la cosa pubblica a cosa di nessuno  (res pubblica e  res nullius), per cui ci sentiamo quasi in diritto di farne ognuno quello che più ci aggrada , tralasciando la “visione “ allargata : Siamo tutti fotografi  che  preferiscono il teleobiettivo al grandangolo .

Non siamo purtroppo un popolo , non abbiamo un senso di appartenenza, stiamo perdendo quel poco di solidarietà e di cooperazione che si era faticosamente costruita nei secoli : è sempre più tempo di dialetti e di gabbie salariali, sociali e razziali.

Italianità , res derelicta !

Fată,

tu vreai a spune eu reţete cu ăi de ţin cură de slăbire. Păi se poate? Nici măcar Ioanei nu i-am dat hîrtia de la mama Valentina, care îţi spune şi ea să trăieşti foarte bine, nu ca zgîrcitul de Băsescu numai cu bine, că vorbii azi la telefon cu ea cîte-n lună şi în stele şi se simte ghinişor pe moldoveneşte de pe lîngă Roman, mai precis din Bătrîneşti de unde e ea. Şi sor-mea Ancuţa îţi ură de toate, numa’ să le poţi tu lua pe toate şi parcă văd că-mi faci o rentă mai ceva ca Ioana ce dă din colţ în colţ şi nu se-ndură de bătrîneţile mele. Bun aşa. Cu binecuvîntările terminarăm. Să trecem la tortul cela de-ţi linseşi deştele.

Iei nuci sau migdale dacă vrei să te dai mai cu moţ, că auzii că-ţi place să întinzi mese apelpisite, să dea invitaţi-n zbanţ de aruncă unu-ntr-altul cu telefoanele. Deci vreo 500 grame miez de nucă bine pisat. Tu ştiu că-l dai la maşinăria aia de nu lasă oamenii din bloc să doarmă, da’ e treba ta, nu mă bag. Pui 300 grame zahăr sau praf de ăla pentru diabetici, da’ mai cu milă, 300 grame de cacao de aia bună şi neagră, cu care auzii că face nepricopsitul ăla de Iancu nişte de alea cu lapte de-ţi rămîm dinţii precum coaja de copac, iar nu de mesteacăn, şi două. trei linguri de făină. Amesteci. Iei o cratiţă, nu cartiţă, pui două pahare sau trei de borsec sau sifon la fiert şi faci ca pe-o mămăligă cu amestecătura de mai sus. Baţi bine, fată, că atfel mai bine iei prăjituri de la Ana lu’ Copos, ăl’ de răposă Rapiduleţul şi banii uteceului. Laşi să se răcească. Da’ nu stai. Nu, că pui pe tine şi nu e în regulă. Uite la mine cum stă carnea, mai tare ca aia de viţel de la măcelăria din Miniş. Iei 10 ouă. Separi gălbenușele de albușe. Bați bine de tot albușele. Da’ bine, auzitu-m-ai? Iei cratiţa cu compoziţia  şi începi să încorporezi gălbenuşele şi albuşele bătute spumă cu răbdare. Nu amesteci ca pe tocăniţă de la dreata la stînga, ci de jos în sus, ca să prindă băşicuţe. Nu pui mai mult de o lingură o dată. Ai înţeles? Bun. Cînd ai terminat adaugi rom, vanilie, esenţă de portocale. Poţi pune şi stafide, da’ ai grijă ,că Ioanei nu-i plac. Atenţie la stafide. Nu le pui din pungă ca ţăranu’ de Iancu, că e leneş, ci înainte le laşi într-un pahar de rom să ia volum. E clar? Apoi iei o formă de tort, o tapetezi cu unt şi făină si dai la cuptor cu foc potrivit nu tare. Laşi pînă iese paiul curat. Pui la răcoare. Ai frişcă? Nu? Faci. Dacă nu faci, cumperi. Da’ nu de aia din tulpină de soia, ci de aia adevărată. După ce s-a răcit pui frişca pe blatul ăla la greu. Razi ceva ciocolata amăruie peste şi gata.

Cam asta e. Hai că eu îmi mai pun o votcă de la Ioana şi trag un trabuc de la tine.

La mulţi ani!

- Da… Eu sunt. Cine-i? Mishu? Se aude ca dracu, unde eşti? Cum acasă? În Baltă… Aha. Păi mută-te lîng-o antenă… N-am. Care e baiul?… Şniţel vienez vrei matale a găti. Ce mare brînză?… Aha… Mă flatezi acu. Ştii că specialiştii costă şi acu’ e criză. Dai tu o suta cinşpe lei noi pe reţetă?… Vrei factură?… Sigur că da. Ia de scrie. N-ai creion… Ai pix… Ce glume bune. De unde le ai?… De la Crăciunul de pe TVR1… Aha… Băi, scrii sau nu scrii, că măresc factura?… Bine. Cauţi viţel, nu ştiu unde găseţti, amicul Piscupscu vorbea de o măcelărie pe Pantelimon pe lîngă cimitirul armenesc, da’ el e specialist în pătrunjel, aşa că… Cum spusei, iei… nu, nu-s oltean şi nu mă mai întrerupe… iei viţel, carnea e roz, nu roşu închis… da, se face şi cu porc, dar nu e acelaşi lucru… aha, lasă, iei matale viţel sau nu mai faci reţeta asta… cum ce să faci atunci cu ea? O plăteşti. Scrie şi taci!… Atacă şi scufundă?… Băi, da’ nu-ţi mai tace meliţa aia o dată?… Ok. Tai bucata în felii cam de un centimetru şi le baţi cu grijă să ajungă subţiri… Desigur că se întinde. Sărezi, pipărezi, dai prin făină. Baţi nişte ouă şi le treci bătătură… NU telijentule,prin ouăle bătute şi apoi le treci printr-un pesmet cît se poate de fin… Adică?… Cumperi şi-l mai pisezi matale oleacă… Cum cît?  Cît ai chef. Eu de exemplu folosesc făină de pască… Care brinză?… Nu, fraiere, făina de pască e făcută din azima, pasca, evreiască. E mult mai fină… Unde găseşti? În Israel, de exemplu… E război acolo? Bine că ai aflat. Lasă astea. După ce le-ai trecut prin pesmet le pui în baie de ulei, nu în tigaie. Ai înţeles?… Nu?… Iei matale o cratiţă pui ulei din belşug… de care vrei tu… Eu prefer de sîmburi de struguri sau de floare sau de palmier… Nu de porumb sau măsline că au gust prea tare. Deci, taci si-ascultă, pui în baia de ulei fierbinte. Laşi să se rumenească, scoţi şniţelul… Da, cîte unul nu toate odată, ai priceput… Cu plăcere… Pui obiectul pe o hîrtie absorbantă să nu geamă de ulei. Gata… Ce vrei?… Vrei şi garnitură? Pentru mine clasic e piureul de cartofi simplu, că aşa am ajuns la diametrul ăsta. Mai distins ar fi cartofi natur fără unt, doar cu puţin mărar deasupra. Vrei cu cartofi prăşiţi? Fă rost de-un ficat… Nu de pate de ficat, de unul pentru tine… Aha, nu mai spune… Legume… Aha… Dragule, totul ţine de gustul tău, dacă vrei roşu ia unul tînăr şi mai slab, da’ eu spun că o tămîioasă albă seacă, sau un Risling, merge perfect… Te duci la Viena? Şi de ce vroiai reţeta?… Ca să ştii cum fac ăia şi să compari?… Eventual să le dai şi vreo două perechi de palme, că aşa-ţi spuse Iancu…De unde ştiu eu reţeta? De la televizor, de la un bucătar austriac… Mde… Hai pa şi vezi de achită factura la timp. Călătorie plăcută şi vezi că e o expozţie Klimt parcă, nu te înfunda îm mall… Bine, bine, te pup.

Eugenia a fost numele unor biscuiţi dulci, glutenoşi, tip Sandwich cu cremă de cacao şi savoare de rom. Pe vremea comunistilor, Eugenia era biscuitele cel mai îndrăgit de către toate categoriile sociale(numele a devenit un substantiv comun, care denumeste toti biscuitii de acest tip, asa cum Dero* este sinonim in limbajul romanilor cu orice tip de detergent). Deoarece era impusă rationalizarea, nu se găseau prea multe sortimente de dulciuri. Eugenia era astfel foarte consumată. Circula chiar un banc in acea perioada: Care e cea mai ieftina femeie? Eugenia!

Numele de Eugenia este la ora actuala folosit de firma “Dobrogea“(o firma cu capital 100% romanesc) pentru un sortiment de biscuiti cu ciocolata,vanilie,cacao,capsuni sau lamaie, similar ca aspect si consistenta cu Eugenia din perioada comunista.

Dobrogea Grup deţine Eugenia, ca marcă proprie, încă din anul 1997. În anul 2005 Dobrogea a relansat Eugenia ca produs premium într-o nouă formă, cu un ambalaj atractiv care păstrează mult mai bine calitatea produsului. Iar in 2007 s-a realizat si un spot publicitar cu scopul de relansare a brandului(campania subliniaza totodata autenticitatea “Eugenia” ca brand autohton si istoria pe care aceasta o are pe piata romaneasca):

eugenia

Biscuiţii Eugenia cu cacao pot fi ambalaţi in: 100 pachete/bax; 24 pachete/display sau 7 pachete/family pack. Celelalte sortimente sunt ambalate in: 100 pachete/bax sau 24 pachete/display.

Alte marci din gama biscuitilor firmei “Dobrogea” sunt:

- Merlin – Biscuiţii Merlin sunt biscuiţi dulci, crocanţi şi gustoşi, potriviţi pentru desert sau pentru o gustare delicioasă în orice moment al zilei. Si au un gust destul de bun, dupa propria experienta .

- Digesta – Biscuiti zaharosi de forma rotunda cu adaos de fibre, gust dulce, placut, specific aromei de scortisoara, de măr şi de lămâie.

- Saltza – Biscuiţii Saltza sunt biscuiţi crackers de diferite forme (triunghiuri, hexagoane, ciupercuţe, romburi, pătrate, ovale, etc), comercializaţi în 3 sortimente: cu sare, mac şi susan şi ambalaţi în pungi de 150 g.

Alte marci cunoscute din portofoliul “Dobrogea Group” sunt:

- faina Dobrogea – Făina Dobrogea este lider naţional de piaţă cu o cotă de 29%. Dobrogea Grup SA deţine poziţia de lider încă din anul 1994, fiind producătorul care a definit categoria pe ambele segmente: făina pentru retail şi făina pentru consumuri industriale, şi, totodată, primul producător care a creat un brand pentru un produs de larg consum.

- malai grisat,gris,tarate marca Dobrogea.

- cerealele pentru mic dejun “Captain Crantz“(am mancat si eu si sunt destul de bune ).

Grupul Dobrogea detine un lant de 23 de magazine in orasul Constanta si in principalele orase ale judetului, denumite “FRESH DOBROGEA” organizate ca supermarket-uri si minimarket-uri ce comercializeaza produse alimentare de consum zilnic si care au in plus un concept personalizat de vanzare a produselor proaspete de panificatie si patiserie Dobrogea.

magazinele FRESH

*Preluata acum in 1995 de Unilever, dupa inca 40 de existenta in Romania, marca a fost promovata insistent, cu aproape 44 de milioane de euro.

Multumita gazdei primitoare,am aflat ca mocanita ce-o asteptam noi,ce pleca pe la 9,si ducea turisti,nu ne ducea pana unde am fi vrut noi,ca,deh,drum lung,o singura sina si incurca traficul feroviar.Da’ nu era asa mare problema,ca dimineata la 6 jumate fix pleca o alta mocanita,cu muncitorii de la padure,aia de taie lemne si le pun in vagoanele de tren si le dau drumu la vale,sa le lucreze altii ce nu stiu de frigu din munti.Asa ca musai o fost sa ne trezim sa mergem cu asta mocanita,ca ea singura mergea la Faina,si noi tot acolo mergeam.O zis ca atata bai e,ca s-ar putea sa nu fie locomotiva cu aburi,ca pun si ei ce au la dispozitie in ziua aia,s-ar putea sa mergem si cu dizelu’.Atata bai sa fie.

Si dimineata din 4 ne-am inmultit si ne-am facut 9,da’ nu din vina noastra,ca or mai venit de la Cluj noaptea inca 5 prieteni,si ei ne-or trezit.

Si-am ajuns noi in gara,si-am intrebat de ne ia,si-o zis ca ne ia,si ne-o luat.Tren mai frumos ca mocanita asta io n-am vazut.Un singur vagon de calatori,denumit clasa,multe vagoane pentru transport lemne.Lemne mari,de 12 metri lungime.Frumos vopsit in albastru,banci de lemn,seminte pe jos.Un pic cam frigutz,da’ in mijlocul vagonului salsaluia o dihanie de soba,ce ardea frumos si o data cu fumu imprastia si caldura.Nasu’ o zis ca domnisoarele mai friguroase pot merge si in dizel,ca-i mai cald,da’ toti ne-am tinut tari si-am ramas pe loc.Si frumos era vagonu,caldura avea cat vroiam,o tigara am putut s-o fumez linistit pe scaun,si-a doua la fel,si-a treia la fel,ca o fo’ lung drumu,cam 3 ore.Si cand ni s-o facut foame am mancat sanviciuri,da’ la muncitori cand li s-o facut foame or pus frumos slana pe soba si-or prajit-o,s-or mancat-o,si ne-or ametit cu mirosu.Da’ nici noi nu ne-am lasat mai prejos,ca am scos repede tuica de prune,sau jepeu’,cum ii ziceau cunoscatorii,si paharele de campanie,si degraba am scurs-o.Si i-am dat si la nasu’,si-o zis ca nici nu se gandea ce-l asteapta azi dimineata cand s-o trezit.

Si-ntr-un final am ajuns la Faina.Pentru necunoscatori,Faina (de la faina de grau),n-avea case,n-avea locuitori,avea ceva padurari si niste taietori de lemne.Si noi ne-am asezat la o cabana din ocolu silvic.Frumoasa cabana,cu sobe de teracota in fiecare camera,cu bioler la baie,cu bucatarie frumos aranjata,cu zeci de cani cu ocolu silvic Viseu.N-am luat nici una ca suvenir.Si nea Grigore,paduraru,ne-o facut instructia,ne-o prezentat generatoru de curent,ne-o luat benzina si-o turnat-o frumos in rezervor,si-o zis ca pe-o noapte ne ajunge.Si n-o baut cu noi adalmasu,ca o zis ca-i in timpu serviciului.Da’ noi tot am baut. Si-o zapada frumoasa,si mare,si alba,si moale,si se prindea asa frumos in bulgari,ca n-am rezistat si vreo ora ne-am batut cu ea,de mi s-or udat toate cele.Da’ am obosit repede,asa ca am mancat si dup-aia am zis ca plecam in recunoastere,ca era ceva cascada tare frumoasa mai in deal,si noi tare vroiam sa o vedem.Numa ca cu vorba una am zis,da’ cu fapta alta.Ca ne-am pus toti pe furis la somn.Si cand ne-am trezit tragea sa se intunece.

Asa ca am pornit numa sa vizitam biserica din deal.Tre sa spun ca taietorii de lemne is tare credinciosi,asa ca era biserica in Faina.Si-am facut noi langa biserica 2 cetati,si am tot obosit zidind la ele,tot mai inalte,tot mai groase,si ne-am batut iara cu zapada.Da’ greu ma mai dureau mainile,asa ca mari daune n-am facut.Da’ nici ailalti,ca toti eram se pare cam obositi.Asa ca ne-am pus frumos in cap sa daramam cetatile cu picioarele,cu fundu,cu spatele,cu ce-am apucat.Si-am stabilit fiecare ca noi am castigat,si ne-am dus acasa.Iara am mancat,sandviciuri,conserve,conserve de carne,de peste,de pateu,zacusca,branza,slanina,ceapa,ceai.Si dup-aia o venit vremea de bere,vin,vodca si whisky.

Si am jucat mima.Pana ne-am plictisit.Si-am jucat boltz.Pana ne-am plictisit.Si-apoi am povestit de munti.Si am mai pus pe foc.Si-apoi Mimi o povestit de excursiile lui imaginare pe K2.Si iara am mai pus pe foc.Si-apoi s-o facut noapte tare si noua somn.Si iara am mai pus pe foc.Si-apoi am adormit.

marda  impalpabilitate impedanță albăstriu cadmiere  marnos pripăși

dogmă  uzufruct falce  pictoriță  pentadactilă osteocit  îndreptui

podopunctură branșa  xantomatos șurubelniță îngrămădit granulocitoză  ladă

ștoluire pricăjit epidemiologică rarefia echinism membru popaz

periodont steatoză peniță  darac  provocație  persiană  oidium

greghetin  intendență  crăpătură interstițial vinuleț  prundar  oleomargarină

califat  otrăvi  poarcă  fluierător prototipic înghiontire  borhot

papilos

Pandispan cu prune si nuci, si topping de inghetata de fructe.

Da mi-am facut de cap si de cucui. Faza e ca eu nu am vrut sa mai fac praji, dar pentru ca am fost acum cateva saptamani cu prietenele mele la Galeriile Dalles si am luat niste faina … altfel, care are de toate dar numai faina alba nu, si pentru ca trebuia sa o incerc, am facut, again, pandispanul cu care deja sunt intrata in istorie Dupa cum se vede din poze, aluatul mi-a cam dat batai de cap, cel putin cand l-am facut, dar incredibil a fost gustoasa.
Sorry n-am poza cu punga de faina, am uitat sa-i fac si ei poza, dar data viitoare cand o mai scot la o prajitura, o sa o bag si pe ea in seama.

De departe, prunele sunt cele mai faine fructe pe care le putem manca la cuptor. In combinatie cu nucile iese o nebunie totala.
Totusi, prima varianta si cea mai sanatoasa in care se pot manca sunt, crude! Va doresc pofta mare la prune!