Şi am ratat calificarea. Vorba lui Boloni, ca deobicei, noi românii ne-am mulţumit cu puţin şi am fost laşi. Ştie maghiarul ce ştie, că doar a trăit printre noi.

Poza asta este foarte sugestivă. Olandezii au vrut să ne calificăm împreună. Nu s-au întrebuinţat de fel. În prima rpriză au ratat enorm şi ne-au invitat la joc. Însă noi nu am putut. Am intrat pe gazon cu temele nefăcute. Parafrazând, aş putea spune că situaţia seamănă întrucâtva cu, să zicem, un examen de matematică la ISE Cluj, unde profesoara chiar ar vrea să treacă toate fetele habarniste care se reprofilează pe economie, după ce au absolvit cu brio un profil de filologie. Ea le-ar trece, dar pentru acest lucru trebuie să scrie şi ele ceva. Nu le poate da 5 pe o foaie goală. Exact aşa şi cu Van Basten în meciul contra României. El chiar a vrut să sărbătorim calificarea împrună… dar pentru asta nu putea să poruncească echipei să îşi dea autogoluri pentru că noi nu ştim şi nu vrem să atacăm. Repet, imaginea este foarte sugestivă… “eu am făcut tot posibilul, Victor, însă trebuia şi tu să îţi pui echipa să atace!/asta e, baftă mare în sferturi cu Suedezii!”.

Am ratat calificarea. Doare. Nu faptul că am ratat-o, ci modul în care am făcut-o. Nu e de plâns… ci e de râs. Ne-am făcut de râs din nou… pentru a câta oara, oare? În loc să progresăm şi să jucăm curajos, precum ne-au învăţat italienii în ultima partidă disputată de naţionala noastră, noi ne-am retras în apărare şi am abuzat de angajări în adâncime spre cei doi pseudo-atacnţi, care mai mult făceau faza de apărare, Mutu şi Marius Niculaie. Şi Italia a deschis scorul în meciul cu Franţa… Pirlo nu a ratat un penalty acordat italienilor tot atât de uşor, precum nouă, în meciul contra lor. Tot de pe urma acelei faze au beneficat şi de avantaj numeric italienii, după eliminarea nejustificată a lui Abidal. Era clar că se vor impune.

Totuşi nu am ieşit la joc şi i-am invitat pe copiii olandezi să ne atace. Şi aceştia au făcut-o. Au înscris prin Huntelaar în reprza a doua, după ce s-au jucat efectiv cu ocaziile prin Robben şi Van Persie. Mă aşteptam ca măcar acum să ne aruncăm în atac, precum turcii în grupa A. Deh… am plecat capul şi am făcut ciocul mic. Am mai cules o lalea, de această dată, venită din partea lui Van Persie.Evident, am început să piţigăim doar după meci la talk-show-uri şi euro-showuri… prin cei care trebuiau să piţigăie pe bancă sau pe teren, vezi Piţurcă, Contra, Raţ. Aşa a fost şi în istorie. Mai mereu turcii au luptat… noi ne-am plecat. Poate de aceea e atât de frumos fotbalul naţional, pentru că respectă mentalitatea naţiunilor.

Deşi sper să se înece olandezii cu italienii, dacă aceştia vor trece de Spania, nu cred să se întâmple una ca asta. Olanda a arătat fotbal până acum. La fel şi Italia. România nu. Franţa nu. Concluzia, cine a jucat fotbal a mers mai departe. De aceea fotbalul e un sport drept.

Îmi pare rău, nu pentru căpşunarii din tribune(aşa zişi suporteri model)… pentru că da, majoritatea pigmentaţilor şi coloraţilor de pe acolo erau căpşunari, ci îmi pare rău pentru prieteni de ai mei, care în calificări au investit timp şi bani, umblând după România în deplasări şi acasă. Au fost în Olanda. Au fost în Bulgaria. Şi pentru cine? Merita aşaceva, Codrea, care se declara onorat să fie driblat de Zidane… Codrea care a arătat ceva doar în meciul cu Italia în speranţa că va prinde un contract mai bun decât cel de la Siena? Merita Nicoliţă una ca asta, Nicoliţă, care nu ştie decât să alerge, iar când îi explici acest fapt, mai are şi tupeul ordinar de a se supăra? Merita… dar mai bine mă opresc aici. Mentalitatea suporterilor care stau jos fluturând eşarfe cu românia la intervale regulate de timp şi strigând câte un “Ro-mânia” şi “pe ei, pe mama lor” din când în când i-a caracterizat şi pe jucătorii noştri.

Merita România! Asta este cert! Naţiona mea merită oricând să aibă parte de suporteri, care să se dedice trup şi suflet echipei. Naţionala mea merită un antrenor care să pună piciorul în prag şi să ştie ce are de făcut atât în vreme de pace, cât şi în vreme de criză. Piţurcă e doar jumătate din acel antrenor. Azi a dovedit-o. Naţionala mea merită jucători tineri, precum Keşeru, Torje, Bicfalvi, Sepsi, Deac, Stancu, Tătărăuşanu, care să fie promovaţi alături de tinerii existenţi deja, Marica, Zicu, Ştefan Radu, pe lângă nucleul, deja bătrân, Mutu, Chivu, Lobonţ, Dică, Goian, Rădoi, Tamaş, Raţ.

Din păcate la acest Euro nu am scris istoria(precum turcii)… ci doar o parte din ea. 11 cetăţeni români de etnie ţigănească au fost singurii suporteri arestaţi la această ediţie a europenelor pentru furt. Cam cu atît am rămas noi de pe urma competiţiei. Pentru că cele două egaluri sunt tot atât de bune ca şi urna a treia, pe care oricum o vom ocupa dacă ne vom califica pentru ediţia din 2012.