Poate cel mai nereusit final posibil, un lick blues improvizat(nici in ziua de azi nu am inteles de ce). Insa a iesit relativ bine, in ciua emotiilor din partea colegilor mei. Pentru mine nu era prima oara cand urcam pe acea scena, ba chiar am luat 3 locuri 1 pe tara in 3 ani consecutiv cantand in formatie cu scoala generala la blockfleute.

Creanga nucului bătran işi strigă surd existenţa, crăpându-se lentoric către apexul chelit de anotimpul rece. Sărutările reci şi pline de pasiune ale-nteleptului noiembrie-mi dau fiori, făcându-mă să păşesc totuşi intrepid mai departe pe drumul făr’ de consoartă, care suspină-ncet şi tăce.

În seara asta noiembrie moare. Şi eu, odată cu ea. O parte din mine se stinge uşor, adierea vântului rece ajutându-m-afabil să-mi sting lunară existenţa. Îmi cojesc camuflajul, un ritual la care mă supun, după cum ţi-am mai zis, lunar. Te iubesc şi te vreau, te doresc şi te iau, vreme!Tu, noiembrie, mă faci insensibilă bitch, ah!Tu mă faci să nu simţ, administrându-mi dozat în miligrame anestezice.

S-aş vrea, aş vrea un pic să mai rămâi .Să mă mai joc în incomensurabilul covor de uscate frunze, frunze ce făr’ de suflu şed acum, inerte. Să visez înotând prin ele, s-alerg hrănindu-mi trupul cu aerul rece şi auster de târzie toamnă. Să..să privesc clară luna cu ţine, noiembrie. Vreau din nou dulce să-mi mângâi biciuitii-mi roşii obraji , să mă faci să mă simţ iarăşi bine, a zâmbi repetitiv şi ingenuu să mă faci din nou, soptindu-mi printr-un vârtej de fum şi frunze palmate, sfaturi cum numa’ tu ştii, noiembrie. Să mă scald din nou în purificatoarea ploaie, să sar ca un arierat în plină sordidă stradă doar de bucuria ploii. E chiar atât de simplu! Să culeg din nou picături şi să le păstrez peste lungă impasibilă iarnă, concentrându-mi gândirea asupra lor şi făcându-le-n globuri multicolore şi dungi de fum a exploda. Şi uite aşa…

Mă vezi căzând şi te uiţi îndobitocit la neputinţa ta, indepărtandu-te tot mai mult..şi cad tot mai mult, afundându-mă-n tenebrul abis, int-un vertij făr’ de un temerar vis.

Nu mi-am dat seama cand am trecut de miezul noptii. M-am uitat la un film, mi-a luat vreo 3 ore sa-l vad pe tot. L-am interupt de vreo patru ori. M-am plimbat prin casa cu telefonul in buzunarul pijamalei si cu castile in urechi. Pentru ca ma doare capul si prefer sa port asa convorbirile care “se intind”. A, si mai pot face si altceva: un ceai, o tigara. Se pare ca, atunci cand ai devenit din nou “available”, telefonul suna si la ore tarzii; iar conversatiile dureaza mai mult. Din pacate pentru ele, se incheie mereu cum nu si-au dorit. Nu ma intereseaza acum, chiar deloc. Ce anume? Ceea ce imi propun ele. Orice, nu are importanta. Banuiesc ca e o faza: aceea in care nu mai dai nici macar doi bani pe ceea ce iti spun femeile. Nu le urasc dar…nu ma pot preface ca mai cred toate idioteniile.
Sunt cam suparat. Azi mi-am adus aminte de o faza: atunci cand am plecat de acasa, cand mi-a spus ca vrea sa divortam, m-am mutat la o prietena (nu, nu m-am culcat cu ea; cel putin nu atunci). Asteptam in fiecare zi un mesaj, un telefon, un semn de la sotia mea, sa imi spuna ca ii e dor de mine, ca ii pare rau, ca a gresit, sa ma intrebe cum sunt, daca nu am nevoie de ceva. Nimic. Silencio stampa. Intr-o buna seara, telefonul a sunat. Bucuria mea a fost de scurta durata. Ma sunase sa ma intrebe unde e uscatorul de haine. De parca poti pierde nenorocitul ala de uscator intr-un apartament de doua camere. Cacat, doar nu e un cercel, nu? Si atat, m-a intrebat asta si apoi mi-a inchis. Asta a fost tot. Timp de cateva saptamani, nu am primit nici macar un mesaj de la ea. Cica nu a avut credit. Cat de orb si cat de prost am putut fi. Si inca mai sunt, in mare masura. Doar povestesc toate etapele astea, aici, ca sa mi le clarific in minte. Poate asa nu ma mai apuca dorul de ea si nu imi mai pare rau dupa o relatie care nu ar fi trebuit sa existe.
In alta ordine de idei, cred ca divortul asta mi-a declansat un puseu de “middle age crysis”, nu de alta dar am toate simptomele: merg la masaj, la manichiura, la cosmetica, imi cumpar haine, imi schimb frizura. Mai lipseste sa imi iau o decapotabila si sa abordez o tipa de liceu (cred ca mai stiu sa rezolv niste probleme din Gheba iar, la engleza, nimeni nu comenteaza mai bine decat mine “Death of a salesman”). Weekend-ul se anunta ocupat, merg la un fel de team building cu tot felul de oameni de afaceri, sper sa inchei niste contracte pentru ca altfel, criza asta va fi prima si ultima criza pentru afacerea mea. Pana la weekend mai este, musai sa imi aduc aminte sa duc camasile la curatatorie (dezavantajul de a sta singur).
Noapte buna!

Un lider adevarat, ca la carte. Un om care nu uita ca fiecare membru al echipei trebuie sa aiba un rol specific in atingerea rezultatelor propuse. Un om care vede imaginea de ansamblu dar ii lasa pe cei din jur sa o creeze si sa o detalieze, mai mult decat atat, lasandu-le impresia ca intreaga constructie vine de la ei.

Totul a inceput cu comunicarea viziunii, a proiectului, a carui analiza urmeaza sa stabileasca daca e viabil sau nu. Apoi, pentru ca situatia era cumva noua, confuza si contradictorie pentru participantii la intalnire, comparand cu obiectivele zilnice, i-a ajutat pe toti sa o vada. Viziunea. Ideea.

Ce a urmat a venit natural: in primul rand evaluarea situatiei actuale si distanta ce trebuie parcursa pentru implementarea proiectului, faza in care input-ul tuturor a avut un rol covarsitor caci parerea fiecaruia despre obiective si resurse arata dimensiunea provocarii individuale si la nivel de echipa.

Al doilea pas: stabilirea resurselor necesare pentru realizarea sub-obiectivelor: design, pozitionare, comunicare, fiecare dintre acestea avand nevoie de cercetare, planificare, implementare.

In al treilea rand stabilirea pasilor si a calendarului ce urmeaza a fi parcursi, cu mentionarea riscurilor de neindeplinire si a factorilor de impact pozitiv sau negativ pentru a fi controlati.

Iar in final impartirea responsabilitatilor. Dupa competente, disponibilitate si potential. Apoi s-a imbracat si a plecat. Spre alta intalnire, alt proiect, alta echipa de creat si valorificat.

mai acid ca niciodata…mai nesimtit sa zic asa,mai al dreaq,mai cum vreti voi…totodata la fel,dar in acelasi timp diferit total…M-am intors,exact ca gherila PTM…cand nimeni nu credea,ei au venit sa ia ce mai era,te-au gasit si nu mai poti scapa,G.H.E.R.I.L.A.  …Tot asa i-am gasit si yo,si ii voi gasi in continuare…oriunde ar fi,orice ar face…Voi fi mai rau ca un “paparazzo“…Pe urmele lor mereu,doi ochi care nu vor fi inchisi niciodata…Te feresti?!Te simti privit?!Afla ca esti…Poti fugi,dar nu te poti ascunde…

Randurile de mai jos vor fi pentru acei care se vor regasi in ele…Pentru ele si pentru ei…Pentru ca,nu-i asa,la un moment dat iti vine greata de ceea ce vezi pe strada,in transportul in comun,la metrou,la mall,in magazine,in jurul tau…Si vreau ca toata lumea sa stie…iar acei care se regasesc,sa se simta,si sa moara de ciuda…Mircea Badea va fi copil pe langa mine…Merita sa rada lumea de ei,de ele…

Si incepem cam asa…Mai toata ziua sunt in mall acum…deh,meseria e de vina…Si vad vrute si nevrude…Aud de asemenea vrute si nevrute…frateeee!!!Deci iti vine sa faci cruce de ce auzi si ce vezi…In farmacie,de exemplu,intra azi una,la vreo 23 ani,insotita de unul…sa ii zic doar asa,ca sa nu incep sa il fac in toate felurile inca de la inceput…bineinteles,el cu portofelul,ea cu cumparaturile si dorintele…Si incepe…iubi,vreau crema d`aia,d`aia,sampon d`ala,d`ala,etc. …El scoate portofelul,se uita nu ciudat si nu mult,zice “Si“, “Si“…Dupa care incepe…Ia lubrifiante,gel intim,prezervative,durez cu vibratii,etc,etc,etc. …bun,hai sa zicem ca ar fi un cuplu normal asta pana acum…Acum vine bomba…El,bagami-as pola in totzi mortzii lui de cheag obosit,avea cel putin 55 de ani…Futu-i in gura de italieni,de-o ard in romania numai dupa pushtoaice,ii cauta moartea pe acasa,si ei sunt in farmacie…bine frate,hai sa zic,nu e el de vina…Acu stai ca ma iau si de ea…Fa,uita-te in pola mea pe strada,ca rade lumea de tine…Tie oare chiar nu ti-e rusine asa putin???Nu ai si u obraz,urechi sa asculti,sau te culci cu “banii lui“ nu cu el…Iti imaginezi ca venitnd in MALL,deci da,nu in magazine mai mici,mai ferite,ti-ai gasit si tu locul unde sa vii…IN MALL,si te afisezi cu macaronarul obosit dupa tine,nu ti-e rusine ca rade lumea…nu te simti asa jenata…rusinata…nu ai si u pic de bun simt??!!Ti-ai gasit,a pierdut cineva rusinea sa o gasesti tu?!

Si super faza,ca nu esti singura…Se mai gaseste cate una din aia care vine pe ploaie torentiala in fustitza mini,cu cizmulitze albe din alea de pitzipoanca de la coltul strazii sau de pe A1(si spun A1 pt ca mi-am luat o tzeapa mare acolo,dar voi reveni si cu subiectul asta alta data),vine plina de farduri,de ruj strident,de machiaj din ala gen MADONA,insotita de ghici cine?!De cate un bulangiu din ala de poarta ochelari,e vai mortzii lui,imbracat din Obor cu Nike-uri sau din Europa cu Armani,murdar tot pe haine,si mai poarta si cate un lant din ala de aur tiganesc la gat,scos afara peste puloverul Armani cumparat din Europa de la reprezentanta lor:))Adica frate,e urat,adica e urat cu spume,si pe deasupra mai e si jegos…caracter jegos,haine jegoase,jegos el prin definitie…fato,nu mai uitam special la tine sau la voi sa stii,insa…pana mea,nu aveai cum sa nu imi sari in ochi…nu spun ca sunt eu Brad Pitt,Cristiano Ronaldo sau mai stiu yo cine…sunt urat si yo…DA!!!Sunt urat cu spume,asa ma consider yo!!!Dar ala e mai urat ca mine de 10 ori…De mine nu prea s-a spus ca sunt urat,insa de tine si de “Galantul“ tau a ras un Mall intreg…trezeste-te la realitate…lasa milionul ala care il da el pt tine,castigat in cine stie ce depozit de si-a rupt oasele,si acum moare de ciuda ca i-l mananci tu…Deschide ochii,dar ce sa iti spun yo tie,care nu te lasa orgoliul nici sa ridici privirea din pamant cand esti cu el,vocea iti tremura de parca ai fi iesit atunci din Tunelul Groazei,iar cand esti cu prietenele tale perverse care te-au sfatuit sa traiesti pe interes,in club,esti cea mai gagica dintre animatoare…Si alea au mai multa onoare in fata oamenilor decat tine…

Sau tu mai asta care mergi la Pro Gym,iei instructorul de fitness cu tine si mergeti impreuna in farmacie de va cumparati creatina,Tribulus,Mega Cla sau X Cell ca sa te umflii bine,apoi vii in mall 5 zile la rand cu aceeasi camasa transparenta ca sa ti-i se vada pectoralii si bratele de fier topit,si speri ca poate o scoti si tu pe una la un suc,sa i-o tragi si tu in seara asta…Te dezamagesc prietene,o sa gasesti din alea doar 1 din 10 milioane…Si cum bucurestiul cu toti turistii lui(aici turistele),in perioada asta,nu are mai mult de 4 sa zic max 5 milioane de locuitori,tzeapa ta prietene…majoritatea aici sunt ca prietena ta de mai devreme,care mergea cu italianul dupa Durex cu vibratii…Ghinion amice,mai spala-te,da si u cu un parfum cat de cat mai original cumparat de la Sephora nu din obor,si fii mai civilizat…Iti dau un sfat,lasa-ti si putina burtik,nu multa,pune o toala mai curata pe tine si nu foarte stridenta(nu camasa aia a ta roz transparenta ca s-ar putea sa te intalnesti cu Naomi si e nasol),o pereche de Adidasi(nu neaparat cumparati de la Nike sau Adidas,sau Other,merge si Leonardo,si Debenhams si Costello daca esti asa sarac),daca nu un pantof frumos cu o camasa,mai zii si u un sarutmana,iar cand iesi din mall nu mai striga si tu in gura mare jane(instructorul de fitness si cel mai valabil tovaras al tau cu care “rupe-ti“ fiarele la flacoane si fiole) hai frate ca am mai futut una aseara…Nu de alta dar s-ar putea sa mai fie si “sifonari“ de langa tine…Si apropo,daca te-as simtit careva in situatia asta,fereste-te,ca sunt cu ochii si pe tine…nici nu stii cum voi scrie si despre tine maine…deocamdata atat…Va mai minunez si pe voi cu noi intamplari “amuzante“ maine!!!

Ciao!!!

Ii povesteam lui Bogdy zilele trecute faza cu pedofilia…

Rock Bird: si sa vezi faza, ma trezesc cu asta in lista de mess
Rock Bird: aveam id’ul la profil
Rock Bird: si il iau la misto
Rock Bird: si prostu nu se prinde
Rock Bird:
Mizc X Esem: o…k…
Mizc X Esem: mai ca mi mila d el
Rock Bird: da de mine nu ti’e?
Rock Bird: ca eu m’am trezit cu el pe capu meu
Rock Bird:
Mizc X Esem: there there
Mizc X Esem:
Mizc X Esem: mi mila de el pentru ca
Mizc X Esem: imi si imaginez de ce tratament a avut parte
Mizc X Esem:
Mizc X Esem: ca tot veni vb…
Mizc X Esem: da nu ma injura…
Mizc X Esem:
Mizc X Esem: uite ce trebuia sa ii arati pedofilului…

Ar fi fun sa le arati pedofililor asta…dar nu cred ca ar pricepe inside joke’ul…si in plus, chiar nu merita sa le acorzi atata atentie. Like…THEY’RE DOING IT WRONG!

Cinta…

Adakah engkau masih berjaga di sana, wahai sang penjaga lara

Faza bertanya, masihkan ada gelepar setia merangkum jiwa

Cinta…

Adakah engkau masih bersinggasana di sana, wahai sang penakluk jiwa

Faza bertanya, masihkah ada kebahagiaan diperhambaan sukma

Cinta…

Adakah engkau berkenan kemari, wahai sang pembawa bahagia

Faza bertanya, masihkah ada setitik asa di pagut keajaiban rasa

Purwakarta, Agustus 09

Penyair Hati

Silahkan juga baca artikel terkait:

• Coretan Hati Untuk Sang Pecinta
  

Šejtan neprestano slijedi i čovjeka zavodi sve dok ga ne zavede, pokvari i priključi svojoj propaloj stranci. Ibn el-Kajjim, rahimehullah, je sakupio faze šejtanovog zavođenja:

Prva faza:

Odvođenje u kufr, širk i neprijateljstvo prema Allahu, subhanehu ve te’ala i Njegovom Poslaniku, sallallahu ‘ elejhi ve sellem. Kada to uspije uraditi s čovjekom prestane i odmori se od njega. To je prvo što od čovjeka želi i stalno se trudi da to dobije, kada to postigne priključi ga svojoj vojsci i postane Iblisov pozivač i zamjenik.

Druga faza:

Uvođenje novotarija. To mu je draže od grijeha i nepokornosti, jer je šteta novotarije prelazna na druge i grijeh od kojeg se ne čini pokajanje, suprotna je poslaničkom pozivu te poziva u nešto u što oni nisu pozivali. Novotarije su vrata kufra i širka. Kada navede čovjeka na novotariju i postane novotar postaje njegov zamjenik i pozivač. A, ako ga ne uspije uvesti u ovu fazu i čovjek bude od onih kojima je Allah, subhanehu ve te’ala, podario slijeđenje Sunneta i suprostavljanje novotariji, počinje sa sledećom fazom.

Treca faza:

Razni veliki grijesi. On se veoma trudi uvesti čovjeka u ovu fazu, naročito ako je učenjak kojeg ljudi slijede kako bi rastjerao ljude oko njega. Nakon toga se potrudi proširiti vijest o tom grijehu i podtsakne neke da umjesto njega rasznose te vijesti misleći da se time prebližavaju Allahu, subhanehu ve te’ala, ne znajući da time čine uslugu Iblisu i zamjenjuju ga:

One Koje vole da se o vjernicima šire bestidne galsine, čeka teška kazna i na ovom i na onom svijetu…(En-Nur, 19.)

Ajet prijeti onima koji vole da se o vjernicima šire loše glasine, a kako je tek kada oni sami preuzmu na sebe širenje takvih glasina, ne iz želje za dobro muslimana nego iz pokornosti Iblisu zamjenjujuči ga. Iblis sve to radi da rastjera ljude od učenih ljudi i da se ne okoriste njihovim znanjem. Grijesi tog učenog čovjeka, makar bili do neba, manji su od njihovih grijeha i kada se pokaju, Allah, subhanehu ve te’ala, prihavata njegovo pokajanje, dok su njihovi grijesi nepravda vjernicima, traženje njihovi propusta iz želje da ih osramote. Alla, subhanu ve te’ala, je u zasjedi, i zna šta ko nosi u srcu i u dubini duše. Ako ne uspije u ovoj fazi, pokušava uvesti čovjeka u sledeću fazu.

Četvrta faza:

Mali grijesi, kada se nakupe, mogu čovjeka uništiti. Imam Ahmed, rahimehullah, prenio je od Sehla ibn Sada, radjiallahu ‘anhu, da je Poslanik, sallallahu ‘alejhi ve sellem, rekao: Čuvajte se grijeha koje omalovažavate! Njihov primjer je kao primjer ljudi koji odsjednu u nekoj dolini pa svi donesu po grančicu i nanesu dovoljno da ispeku hljeb. Uistinu, kada čovjek radi takve grijehe unište ga. Rekao je Ibn-Hadžer, rahimehullah: Lanac prenosilaca je dobar.

Zabilježili se Darim i Ibn-Madže, rahimehullah, od Aiše, radijallahu ‘anha, da joj je Poslanik, sallallahu ‘alejhi ve sellem, rekao: Nipošto ne potcjenjuj grijehe, jer se za sve odgovara.

Prenio je Ibn-Musa, rahimehullah, u djelu Ez-Zuhd od Ebu Ejjuba el-Ensarije, radijallahu ‘ahnu, da je rekao: Neki ljudi rade dobra djela i pouzdaju se u njih a zaboravi na male grijehe pa kada sretne Allaha, subhanehu ve te’ala, bude njima okružen, a neki rade loša djela i strahuju zbog njih i kada sretne Allaha, subhanehu ve te’ala, bude siguran. Rekao je Ibn el-Kajjim, rahimehullah: Ako ne uspije uvesti ga u ovu fazu, pokuša u sljedeću.

Peta faza:

Rad dozvoljenih djela za koje nema kazne niti nagrade, samo da izgubi vrijeme koje je mogao iskoristiti u djela za sevap. (Dodajem da su ta dozvoljena djela: mnogo spavanja, jela, pića, odijevanje, beskorisna noćna sijela.) Ako ne uspije zavesti čovjkea u ovoj fazi i bude od onih koji čuvaju svoje vrijeme, znaju vrijednost svojih izdisaja i udisaja i da ih čeka uživanje ili patnja, pređe na slijedeću fazu.

Šesta faza:

U ovoj fazi šejtan pokušava čovjeka navesti da radi dobra djela manje vrijednosti, te mu ih uljepšava i podstiče na njih. Vrlo malo ljudi primjeti ovu vrstu zavođenja, ljudi obično kada osjete snažan nagon da urade neko dobro djelo za koje ne sumnjaju da je pokornost i da približava Allahu, subhanu ve te’ala, nije im ni na kraj pameti da bi to moglo biti od šejtana jer šejtan ne naređuje dobro, smatrajući da je to dobro i da je taj nagon od Allaha, subhanehu ve te’ala. Ti ljudi nisu krivi za to jer ne znaju da šejtan podstakne na sedamdeset dobrih djela kako bi naveo čovjeka na jedno loše ili da uradi djelo manje vrijednosti. To se može primjetiti samo svjetlom koje Allah, subhanehu ve te’ala, ubaci u čovjekovo srce koje je zaslužio dosljednim slijeđenjem Poslanika, sallallahu ‘alejhi ve sellem, vođenjem računa o vrijednosti dijela i o tome koliko su draga Allahu, subhanehu ve te’ala i korisna za čovjeka i iskrenija prema Allahu, subhanehu ve te’ala, doslednija Poslanikovom, sallallahu ‘alejhi ve sellem, sunnetu, Kur’anu i korisnija svim vjernicima, učenim i neukim. To mogu dokučiti samo Poslanikovi, sallallahu ‘alejhi ve sellem, nasljednici i zamjenici u ummetu. Većini ljudi je to uskraćeno i ne misle o tome, a Allah, subhanehu ve te’ala, daje svoje blagodati kome hoće. Ako ne uspije zavesti čovjeka ni u jednoj spomenutoj fazi okrene na njega svoje sljedbenike od ljudi i džina da ga na razne načine uznemiruju: proglašenjem da je nevjernik, da je u zabludi, upozorenje na njega, trudi se da ga uagsi i zabavi srce tim ratom i da ljudi da ne koriste njegovo znanje. Tako neprestano šalje na njega sljedbenike neistine od ljudi i džina.

To je primjetno i u našem društvu, ko god krene putem vjere i prihvati Poslanikovu, sallallahu alejhi ve sellem, uputu i krene njegovim putem naiđe na otpor, inat, ismijavanje od bližnjih i daljnjih, prijatelja i neprijatelja. Tako da mu je Alla, azze ve dželle, jedini spas. Jedan mladić je svoja iskušenja pretočio u stihove.

Knjiga: Zaštita od džina i šejtana u svjetlu kur’ana i sunneta // Autor: Vehib Abdusselam Bali

Faza Rindu rumah ini…
Sebuah rumah sederhana namun banyak cerita
Memang bukan rumah perdana yang ku buat
Namun perdana bagiku tuk bebas berucap

Faza Rindu rumah ini…
Faza Rindu rumah ini tiada dapat terbendung lagi
Tawa dan airmata telah menggores pada jejak yang ada
Sahabat merangkul langkah terkuatkan

Faza Rindu rumah ini…
Dan aku akan kembali…
Mencoba berbagi untuk menepi
Layaknya villa tempat mengistirahatkan hati

Faza Rindu rumah ini…
Dan aku nggak ingin lebih menderita lagi
Biarpun coretan ini mungkin naïf tanpa arti
Yang penting aku tidak rindu lagi

cu….!

Silahkan baca juga artikel terkait:

• My New Home: Perigitua.com
• Perigitua.com menyambut

Printre toate stereotipurile care circula (ma rog, nu circula – dar ne place noua sa le spunem intre noi cu mandrie) despre romani, sunt arhicunoscute cele despre ospitalitate, aptitudini poetice nemaipomenite, talent la fotbal si politica, etc etc. Nimeni nu vorbeste insa despre faptul ca, in tara asta, oricine de la vladica la opinca este, pe langa poet, fotbalist, politician, primitor si omenos, si expert in retele de joasa si medie tensiune. Mai pe romaneste, electrician.

Azi dimineata m-am trezit fara curent. Boon, zic…nici o problema, o sa vina. Dupa un timp m-am prins ca nu e “de la ei” – cum se zice, ci ca e picat undeva in bloc. Cobor la 4, unde e panoul cu sigurante pentru etajele 4-5-6-7. Bat la vecinu’ de la 17, cer cheia, mi-o da, imi zice ca el are curent. Devenea tot mai clar ca fie mi-a sarit patronul (siguranta aia umflata din panou) fie s-a intamplat ceva mai dubios – ca nici liftul nu mergea.

Deschid, bag lampa de control, 5 apartamente yok curent. Trecem peste faptul ca habar n-aveam care din cele 5 e apartamentul meu, ca nu s-a gandit nimeni sa le noteze – sau macar sa le puna in ordine, si mai trecem si peste faptul ca sistemul electric dateaza din anii 60, deci privind panoul ala ma simteam ca un arheolog care descopera o civilizatie pierduta, toate pareau in regula. Ma duc in piata, cumpar patron, ma intorc, si incep sa scot la intamplare sigurante in speranta ca o sa-mi nimeresc apartamentul. Si de aici incepe partea cu “romanul s-a nascut electrician”. FIECARE siguranta scoasa avea cel putin 20 de ani vechime si fusese shuntata de cel putin cateva ori cu litza. Adica a sarit, si un dorel inteligent a legat pe deasupra litza ca sa nu mai cumpere una noua.

In timp ce ma invarteam pe-acolo incercand sa dau de cauza problemei, apare si-un prieten al unei vecine, pe care-l chemase fiindca nici ea nu avea curent. Omu’ isi scoate si el lampa de control si ne punem impreuna pe masurat, doar ca sa ne dam seama ca nu sigurantele erau de vina. Blocul datand din paleozoicul inferior, era cablat cu 3 faze la 380 V (nu pretind ca inteleg ce am scris mai sus, am dat copy-paste din memorie la ce mi-a zis nenea ala) iar una din acele faze picase. Daca va intrebati de ce, raspunsul e simplu si il inteleg chiar si eu: s-a intamplat oareshce supratensiune, si sigurantele, in loc sa sara cum trebuie, au ramas intregi fiindca litza improvizata de dorei nu s-a ars. Deci supratensiunea s-a dus unde-a stiut ea mai bine – pe faza.

Boooon, coboram la parter, cerem cheia de la panoul principal, il deschidem, din nou ma simt ca intr-un centru de comanda din al doilea razboi mondial, omu’ masoara fazele si intr-adevar, una din ele era moarta la datorie. Scoate de-acolo o ditai siguranta de 60 de amperi (de marimea unui mic butoiash) siiii….siiiiiiiiiiiiiiiii, ghiciti ce? ERA SHUNTATA CU LITZA! Asadar, cand a venit doamna supratensiune NICI siguranta de faza n-a avut bunul simt sa se arda. Asa ca supratensiunea si-a pus palma-n cur, a injurat de vreo doua trei ori, si a plecat pe tabloul general. Unde, spre deosebire de celelalte, n-are acces decat Electrica. Deci acolo era singurul loc unde exista o siguranta normala si fuzibila. Asadar, pe principiul “si daca ramuri bat in geam, imi bag picioru’, tai copacu`” jumatate de bloc a ramas duminica fara curent din cauza ca romanul, in infinita lui intelepciune, s-a hotarat sa fie si electrician pe langa alte indeletniciri. Colac peste pupaza, Electrica a cerut stampila asociatiei de locatari pentru interventie. In caz ca nu v-ati dat seama inca, administratora era plecata la tara. Deci deja ma pregateam moral sa stau la lumanare, sa citesc o carte (indeletnicire a carei valoare n-o stii cu adevarat decat atunci cand ramai cu totul fara jucarele high-tech) si sa cinez romantic in miros de biserica.

Din fericire, acum nu scriu aceasta postare cu ajutorul unui hamster care alearga pe o rotita si-mi face curent, fiindca problema s-a rezolvat. Insa ma gandesc serios sa investesc cateva zeci de lei in 20 de sigurante noi, pe care sa le pun pro bono pe panou ca sa evitam pe viitor situatii din astea. Nu de alta, da’ ma tem ca data viitoare o sa gaseasca o cale sa sunteze si tabloul general cu litza, si chiar nu stiu la ce ar putea duce asta

La final, si o scurta morala: nu-ti dai seama de cat de importante sunt lucrurile pe care le iei de bune (apa curenta, curentul electric) pana nu ramai fara ele. Si atunci, apelezi la litza

V-am pupat pe portofele, si s-auzim de bine!

via.