Va voi povesti astazi despre Feng Shui, binecunoscuta cale prin care omul isi poate aranja camera pentru a scapa de energii negative si a se pozitiona in deplina armonie cu Dumnezeu.

Pentru asta, orice om rational trebuie sa stie sa-si gaseasca energia Zen, o forma de energie care nu depinde de masa deoarece sufletul nu are masa, nu este material. In schimb depinde de viteza si de distanta la care se afla de Iisus Hristos, adica in drumul sau catre mantuire. Cu cat sufletul este mai aproape de Dumnezeu, mai apropiat de mantuire, cu atat forta Sa il atrage mai puternic conform principiilor mecanice newtoniene.

In momentul cand are loc contopirea omului cu Dumnezeu, se petrece divinizarea, orgasmul daca vreti, spiritul transcedentand in absolut.

Totusi, aceasta ascensiune nu se face prin placeri, la acest orgasm nu se ajunge in mod conventional, prin cresterea gradului de satisfacere trupeasca, ci prin injosirea trupului. Conform legilor fizice ale conservarii energiei, energia placerii trupului trebuie sa fie cat mai mica astfel incat energia sufletului sa tinda catre absolut. Viata noastra lumeasca este nimic pe langa ce ne asteapta dincolo, asta ne invata si Biserica, sa fim umili, sa nu cerem mult, sa nu avem pretentii de la cei care ne conduc, ci sa ne ducem viata in liniste, sa fim multumiti cu ce avem, caci acestea de la Dumnezeu sunt date iar noi trebuie sa-i multumim inchinandu-ne si rugandu-ne.

Mancatul mult, mancatul pe timp de post, activitatile sportive, placerile carnale, bautura, televizorul, jocurile, revistele eretice precum Descopera sau Stiinta si Tehnica, ne consuma pe noi de la Mantuire si ne distrag atentia catre nimicuri lumesti.

Cum sa ne aranjam casa Feng Shui

Stilul in care ne aranjam casa are mare importanta pentru energiile pozitive sau negative care se perinda prin casa. De exemplu, cum credeti ca ar reactiona un inger al Domnului daca ar gasi dulapul in stanga patului si nu in dreapta lui? Nu v-ar starni scarba si repulsie daca ati gasi asa ceva? Cum credeti ca se mai poate mantui cineva cu asa o aranjare nedemna?

Capul va doare teribil, in plus apar si migrene, dar si ghinioane teribile, aparatele se vor strica, imprimanta va scoate fum, toate acestea sunt semne ale razbunarii fortelor pentru partea pe care ati ales-o pentru dulap.

O regula fundamentala este sa nu detinem tehnologii avansate in dormitor. Televizorul, de exemplu, este un izvor al Raului, el trebuie numaidecat indepartat din aceasta camera. Telefonul mobil nu are ce cauta in fata Domnului, in procesul de comuniune cu Acesta, indiferent ca este smartphone sau un simplu 3310.

Oglinda este un alt obiect periculos intr-o casa crestina. Ea face adesea legaturi cu alte dimensiuni, din ea pot aparea suflete captive prinse in spatiul dintre material si spiritual, urmand ca singura solutie, in lipsa lui Jennifer Love Hewitt, este sa chemati divizia de bioenergoterapeuti experti in probleme ezoterice.

De asemenea orice tablou sau imagine cu stapani comunisti sau alte chipuri cioplite (tatucul Ceausescu, Iliescu, Vadim, Lara Croft, s.a.m.d.) trebuie inlocuite cu icoane cu Iisus, sfinti si Maica Domnului. Camera ideala Feng Shui arata cam asa:

O astfel de incapere plina cu icoane si chipuri sfinte face orice drac sa se sperie si sa paraseasca locul, lasand in urma o armonie perfecta gata de a fi atinsa de orice rob al Domnului.

Mentiune: Cred cu toata taria in Dumnezeu si o indragesc in mod deosebit pe Feciora Maria. Cati dintre noi ii mai stim insa, povestea?

“Parintii Fecioarei Maria – Ioachim si Ana

Tatal Fecioarei Maria se numea Ioachim si era din semintia lui Iuda. Sotia lui Ioachim se numea Ana si era fiica preotului Matthan. Astfel, tatal Fecioarei Maria era un urmas al regelui David, iar mama, o descendenta din familia preoteasca a lui Aaron, implinindu-se prin aceasta proorocia ca Mesia va avea o dubla descendenta: imparateasca si preoteasca.

Arhanghelul Gavriil aduce vestea cea buna

Pentru ca nu aveau copii, Ioachim si Ana au inceput sa fie ironizati si batjocoriti de oameni. Lipsa copiilor era considerata un blestem din partea lui Dumnezeu. Si totusi, Ioachim si Ana nu s-au razvratit impotriva lui Dumnezeu, nici nu au renuntat la viata lor virtuoasa, rugandu-se in continuare cu lacrimi si nadajduind in bunatatea lui Dumnezeu. Traditia spune ca in al cincizecilea an al casatoriei lor Marele Preot de la Templu a refuzat in public jertfa lor, numindu-i blestemati.

Intristati, cei doi parinti s-au indreptat spre casa lor din Seforis si au hotarat sa se retraga fiecare pentru post si rugaciune. Ioachim a zis catre sotia sa Ana: “Pe mine nu ma indeamna inima sa mai intru in casa mea, caci noi suntem urgisiti de Dumnezeu. Iata eu ma duc la munte si acolo voi posti si ma voi ruga lui Dumnezeu, doar se va milostivi si ne va da noua un copil”. Iar Ana a inceput sa se roage lui Dumnezeu cu durere si cu multe lacrimi, zicand: “Doamne, Atottiitorule, Cela ce numai cu cuvantul ai facut cerul si pamantul si toate cate se vad; Cela ce ai zis fapturilor Tale sa traiasca si sa se inmulteasca; Cela ce ai binecuvantat pe Sarra, femeia lui Avraam si a nascut pe Isaac la batranete si ai daruit Anei fiu, de a nascut pe Samuel proorocul, da-mi si mie roada pantecelui meu si nu lasa sa fiu de ocara intre oameni, ca de voi naste fiu, sau fiica, il voi inchina Tie cu toata inima si-l voi da sa slujeasca in biserica slavei Tale” (I Regi 1, 11).

Ingerul Gavriil se va arata fiecaruia, spunandu-le ca rugaciunea lor nu a fost trecuta cu vederea si ca Dumnezeu le va trimite binecuvantarea Sa. Tot el le-a vestit ca acest prunc se va umple de Duh Sfant din pantecele mamei sale si ca va fi un vas ales lui Dumnezeu. (Luca 1, 4-23).

Praznicul liturgic al Nasterii Maicii Domnului

Sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului exista si la coptii egipteni si la iacobitii sirieni [...].

In Apus, sarbatoarea este adoptata in timpul papei Serghie I (687-701). In sec. al VI-lea, Sf. Roman Melodul a compus Condacul si Icosul acestui praznic, iar in sec al VIII-lea, Sf. Ioan Damaschin a alcatuit Canonul ce se canta la slujba Utreniei. Data de 8 septembrie aleasa pentru praznuire reprezinta ziua sfintirii unei biserici dedicate Fecioarei Maria, construita la Ierusalim de catre imparateasa Eudoxia la inceputul sec. al V-lea.

Maica Domnului in Calendarul popular

Sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului marcheaza hotarul astronomic dintre vara si toamna. Batranii spun ca in aceasta zi randunelele pleaca spre zonele calde, insectele incep sa se ascunda in pamant, iar frigul isi face simtita prezenta. De aici si spusa: “O trecut Santamarie, leapada si palarie!” Este vremea in care se desfasoara diferite targuri si iarmaroace. Din aceasta zi se incep unele activitati practice specifice: culegerea unor fructe si plante medicinale, batutul nucilor, recoltarea ogoarelor, culesul viilor, semanatul cerealelor de toamna.

Fecioara Maria este cea mai indragita divinitate feminina a Panteonului romanesc, invocata si astazi de fete pentru grabirea casatoriei, de femei pentru usurarea nasterii, de pagubiti pentru prinderea hotilor, de descanta­toare pentru vindecarea bolilor etc. Ea are trasaturile Nascatoarei, a Marii Zeite neolitice, invocata in momentele de grea cumpana ale omului. In basme ajuta eroinele sa iasa din impas, dar le pedepseste cu asprime cand ii incalca ordinele, vindeca boli grele, reda vederea fiicei orbite de mama vitrega, inzestreaza fecioara vrednica si ascultatoare si o casatoreste cu fiul de imparat etc. In unele traditii Maica Domnului, adesea identificata cu astrul noptii, Luna, sau cu Pamantul, se roaga de Dumnezeu sa nu prapadeasca lumea, sa nu izgoneasca vanturile cu avantajele pe care le aduc acestea oamenilor.” (Sursa: www.crestin-ortodox.ro)

Preasfânta, Preacurata, Preabinecuvântata Maica Domnului - Ziua de Sfânta Marie

Magda Puskas – Ziua de Sfanta Marie.Manastirea Rohia : Balada Sfântă…

Pentru toti crestinii ortodocsi, 15 august este ziua de “Sfanta Maria Mare”, sarbatoare prezenta in calendarul Bisericii ca “Adormirea Maicii Domnului”.

Tot astazi, 15 august se sarbatoreste si Ziua Marinei Romane , Sfanta Maria fiind considerata ocrotitoarea marinarilor. In orase, porturi, pe malul Marii Negre si pe malul Dunarii se organizeaza Ziua Marinei, zilele orasului, serbari, spectacole, slujbe religioase in aer liber.

La Mulţi Ani, băieţelului meu drag, Mario-Zoran !

La Mulţi Ani, Doamnelor :

-Mariana Ciutacu ,

-Maria Barbu

Maria Magdalena Dănăilă !

La Mulţi Ani, Domnişoarei Măriuca Şerban !

La Mulţi Ani, cu sănătate, bucurii, împliniri, pace, Lumină şi linişte sufletească, tuturor sărbătoriţilor Zilei de Sfânta Maria !

( ICOANA MAICII DOMNULUI DE LA MANASTIREA ROHIA )

Rugaciuni catre Maica Domnului

” Preacurata si binecuvantata de Dumnezeu Nascatoare Marie, Maica cea buna a Bunului Imparat, varsa mila Fiului Tau si Dumnezeului nostru, spre patimasul meu suflet, si cu rugaciunile tale ma indrepteaza spre fapte bune, ca cealalta vreme a vietii mele, fara prihana sa o trec, si pentru tine Raiul sa dobandesc, Fecioara de Dumnezeu Nascatoare, care esti una Curata si binecuvantata.

Ingerul lui Hristos, pazitorul meu cel Sfant si acoperitorul sufletului si al trupului meu, iarta-mi toate cate am gresit in ziua de astazi, si de toata viclenia vrajmasului meu celui potrivnic ma izbaveste, ca sa nu manii cu nici un pacat pe Dumnezeul meu si te roaga pentru mine pacatosul si nevrednicul rob, ca sa ma arati vrednic bunatatii si milei Preasfintei Treimi si Maicii Domnului meu Iisus Hristos si tuturor Sfintilor. Amin. ”

*******

” Împărăteasa mea preabună şi nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, ajutătoarea săracilor şi primitoarea străinilor, bucuria celor întristaţi şi acoperământul celor necăjiţi, vezi nevoia mea şi necazul meu; ajută-mă ca pe un neputincios, hrăneşte-mă ca pe un străin. Necazul meu îl ştii, dezleagă-l precum vrei, că nu am alt ajutor în afară de tine, Maica lui Dumnezeu, ca să mă păzeşti şi să mă acoperi în vecii vecilor. Amin  ”

PREA SFANTA MAICA SI FECIOARA :

Legenda Mănăstirii Rohia :

Printre valoroasele monumente bisericesti si de arta religioasa, care atrag admiratia si pretuirea vizitatorilor din tara si de peste hotare, un loc de frunte il ocupa si Manastirea Sfanta Ana – Rohia, din Tara Lapusului, judetul Maramures. Asezata intr-un cadru pitoresc, pe coama unui deal, in mijlocul unei paduri de fag si de stejar, Manastirea Rohia constituie locul privilegiat al cautatorilor de liniste si reconfortare sufleteasca, al iubitorilor de frumos artistic si natural. Inceputurile manastirii sunt legate de persoana preotului ortodox roman Nicolae Gherman (1877-1959), paroh in satul de la poalele Dealului Viei – Rohia, deal pe care se gaseste asezata manastirea. Preotul ctitor a zidit manastirea in memoria fiicei sale, copila Anuta, pe care a pierdut-o, fiind chemata la Domnul in noiembrie 1922, la varsta de numai 10 anisori. Aceasta fetita s-a facut un binevestitor al voii Domnului caci, nopti de-a randul, copila ii aparea in vis tatalui ei, rugandu-l sa construiasca, o casa Maicii Domnului in Dealul Viei din hotarul Rohiei. La inceput, indureratul parinte tainuia in inima sa visele, pana cand, intr-o zi o femeie credinciosa, Floarea lui Ilie, a venit la el si i-a spus : “Parinte de ce nu asculti glasul lui Dumnezeu, care-ti porunceste prin copila Anuta, sa faci casa Maicii Domnului in Dealul Viei ?” Nedumerit parintele o intreaba – “ce casa sa fac Maicii Domnului ?” la care femeia i-a raspuns – “Manastire sa faci, parinte !” in acel moment parintele Nicolae si-a dat seama ca este vorba de o hotarare divinasi, cuprins de o liniste sufleteasca, s-a hotarat sa construiasca o manastire in amintirea copilei sale si pentru mangaierea credinciosilor din aceste parti. Sprijinit de consatenii sai, parintele hotaraste ridicarea Sfintei Manastiri intr-o poiana numita “la stejarul lui Pintea” unde, potrivit obiceiului a fost infipta o cruce. Peste cateva zile, insa, constata uimiti ca crucea pe care o asezasera in poiana nu mai era la locul ei, ci se afla in alta parte, tocmai pe pintenul dealului pe o stanca. Banuind ca o mana rauvoitoare a savarsit aceasta mutare, crucea a fost adusa si asezata la locul ei iar un credincios, pe nume Alexandru Pop, a ramas de paza peste noapte. Seara tarziu cand a inceput sa ninga credinciosul s-a intors acasa. A doua zi, de dimineata, cand a ajuns acolo, desi nu era nici o urma pe zapada proaspat cazuta, crucea nu era la locul ei ci a fost din nou gasita pe locul unde se afla actuala biserica a manastirii. Cu totii au considerat ca acesta nu poate fi decat un semn revelat prin care s-a aratat locul unde sa fie construita biserica sfintei manastiri. Lucrarile pentru ridicarea bisericii au inceput in anul 1923. Dupa multe greutati, cu sacrificii mari si ajutat de entuziasmul si bratele sutelor de credinciosi, s-a reusit ca in timp de doi ani sa fie ridicata o biserica modesta si o casa monahala. Manastirea a fost sfintita abia in 1926, de catre vrednicul de pomenire episcopul Nicolae Ivan al Clujului, la 15 august, de sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului, care a devenit hramul manastirii. Astfel a luat fiinta “primul asezamant de acest feliu” in Ardealul alipit. Multa vreme, asezamantul a ramas la stadiul de schit, neputandu-se dezvolta din cauza accesului foarte greu. Manastirea s-a putut dezvolta dupa 1965 si mai ales 1970, cand s-a introdus curentul electric si s-a amenajat drumul de acces.

” Pentru acest motiv se numeşte Maica Domnului “rana dracilor”, fiindcă nu poate satana să piardă pe om, atâta timp cât omul nu încetează să alerge la ajutorul Maicii Domnului. ”  ( Sf Serafim de Sarov )

” Important este însă pentru noi să avem conştiinţa legăturii cu Maica Domnului şi să ne simţim angajaţi întru cinstirea Maicii Domnului ca să fim în cultul Bisericii noastre, să fim încadraţi în cultul Bisericii noastre, nu numai la sărbătorile Maicii Domnului, ci totdeauna când ne aducem aminte şi de Maica Domnului, şi să o ţinem în cinstirea care i se cuvine celeia ce este, după exprimarea Bisericii, “mai înaltă decât cerurile şi mai curată decât strălucirile soarelui”, ca ceea ce este “mărirea a toată lumea”, ca ceea ce “din oameni a răsărit şi pe Stăpânul – pe Domnul Nostru Iisus Hristos – L-a născut”. Să avem conştiinţa aceasta a măreţiei Maicii Domnului şi să ne simţim sub acoperământul ei, în ocrotirea ei, în cuprinsul atenţiei ei şi pentru fiecare dintre noi. În cazul acesta suntem în rosturile pe care le vrea Biserica noastră şi pe care Biserica noastră ni le pune în atenţie.

Cât priveşte pe cei care nu sunt cinstitori ai Maicii Domnului, străini de ortodoxie, eterodocşii, să ne rugăm lui Dumnezeu să-i miluiască şi să ne pară rău că n-au bucuriile pe care le avem noi din cinstirea Maicii Domnului, că n-au ajutorul pe care-l avem noi din cinstirea Maicii Domnului. Cred că Maica Domnului va fi bună şi cu necinstitorii ei, sau în orice caz va fi bună cu cei care nu o cinstesc pur şi simplu, nu că au ceva împotriva Maicii Domnului, pentru că Maica Domnului e bună şi o să-i înţeleagă şi pe cei care sunt cuprinşi de neputinţa aceasta a mândriei sau de păcate care nu-i lasă să înţeleagă lucrurile aşa cum sunt, pentru că nu se lasă conduşi de Biserică. Părintele Arsenie Boca, Dumnezeu să-l odihnească, zicea că “în mintea strâmbă şi lucrul drept se strâmbă” aşa că Maica Domnului o să-nţeleagă pe cei care au avut minte strâmbă şi noi dorim ca oamenii să aibă măcar bucuria pe care o avem noi din faptul că suntem cinstitori ai Maicii Domnului. Dumnezeu să ne ajute! ”  ( Arhimandrit Teofil Părăian – http://www.nistea.com/theotokos2.html )

Sibilla&Lucas

imagini, informaţii  preluate de pe google.ro

citate preluat de pe www.citapedia.ro

Balade Sfinte – youtube

desen de Adina CRISTICĂ

de Const. MIU

Slavă Ţie, Maică-Floare,

Din Grădina lui Iisus,

Azi, e zi de sărbătoare –

Cu Iubire de nespus!

Tu ai dat apoi bobocul

Din corola-ţi pământească

Şi, când i-a venit sorocul,

Jertfa Lui să ne-ocrotească!

Lacrima în ochi Te ţină,

Că eşti Floare făr’ de vină

Şi-ai născut o altă Floare

Cu Iubire şi mai mare!                                          

Dacă nu ştiaţi, vă informez eu. Ecologiştii moldavi sunt cei mai speciali ecologişti din lume, adică bigoţi de nu-şi mai încap în piele. Cică, nu ar fi de ajuns asanarea mediului, mai e nevoie şi de purificarea societăţii pe care şi-o doresc mai morală, cum altfel decât introducând religia în şcoală ca disciplină obligatorie.

De aici am extras două concluzii. Ori verzele noastre sunt nişte dobitoace încălţate şi nu ştiu ce înseamnă mişcare ecologistă, ori se cred prea şmecheri imaginandu-şi ca dacă îşi dac o dată cruce în public, vor trece pragul electoral. Hoooooo, ăcologiştilor, v-au luat-o demult alţii înainte, mult mai de stânga decât voi. Să ştiţi că comuniştii nu mai pot fi întrecuţi la acest capitol nici măcar de PPCD-işti. V-aţi trezit şi voi acum cu sentimente mistice s-o faceţi pe originalii. Mergeţi mai bine în pădurile defrişate şi făceţi-vă acolo cruce la vederea dezastrului pe care nu l-aţi putut preveni pentru că preferaţi să pălăvrăgiţi cu graţie în mediul urban despre lemne, copaci şi Fecioara Maria, lua-v-ar Lucifer pe toţi la sânul lui cald şi generos. Hai sictir!

(22 martie, seara – Luca 1:39-56)

Nu ştiu prea bine cum au fost generaţiile dinainte de cea din care fac eu parte şi pot decât să preconizez în ce direcţie se vor îndrepta generaţiile care mă urmăresc îndeaproape. Ştiu însă că generaţiei mele îi lipseşte aplecarea spre poezie, spre cântec valoros, spre sondări profunde ale simţilor creştine şi exprimări pline de miez ale acestor trăiri. Poate că lipsesc trăirile sau poate e de vină manelizarea extinsă a societăţii, depărtarea de lectură şi, de ce nu, de valorile perene ale creştinismului: smerenia, sinceritatea, curăţia, adevărata închinare, practicarea disciplinelor spirituale.

Câte lucruri nu putea face Maria, mama Domnului, odată ajunsă la Elisabeta! Puteau să se aşeze şi să vorbească ore în şir despre sarcină şi problemele inerente ei sau puteau să îşi povestească una alteia tot ce s-a petrecut, în detaliu, de când nu se mai văzură. Ori puteau să se îndrepte spre lucrul zilnic şi cuvintele lor să se prindă repede în jocul vremelnicului, să vorbească câte în lună şi în stele dar nimic important. Ce rost avea poezia între două femei de condiţie umilă, fără nici un drept real în Israelul vremii? Nu era orice cântare la care să se fi gândit o pierdere de timp, un moft rezervat doar cercurilor înalte ale societăţii?

Dar atunci când s-au întâlnit binecuvântările au prins viaţă în cuvintele lor, frumos aranjate în două cântări care au frânt puterea negurii istoriei şi au ajuns până la noi încărcate de semnificaţii. Cuvinte pline de farmec le-au clocotit în inimă şi întâlnirea lor nu a făcut altceva decât să le scoată la iveală. Cântarea Mariei, dincolo de profeţii, aluzii fine şi citate din Vechiul Testament, rămâne pentru noi dovada de neşters că adevăratele pietre de hotar din viaţă ar trebui marcate prin poezie şi cântec scrijelit cu colţul inimii la adăpostul Aripilor Lui.

În societatea noastră noastră consumeristă, până şi creştinismul cu cântecele lui a devenit marfă de consum. Nu ne lipsesc cântecele scrise cu toptanul, care nu spun nimic ci doar dau din coadă şi nici cele copiate după modelele “de succes” ale lumii. Nu ne lipseşte poezia diferită care, parcă ar spune ceva dar nici poetul nu ştie bine ce şi nici măcar doinele în care ne jelim pe noi şi viaţa noastră. Nu, nu lipsesc nici cântecele scrise pentru public şi nu din inimă şi nici măcar cele care sunt un sincretism, fin sau grotesc între religiile lumii pentru a da bine la cât mai multe conştiinţe. Nu ne lipsesc nici concertele promovate bine, nici artişti ce se cred valoroşi, haine de paradă şi feţe de scenă.

Ne lipsesc însă cântecele  care izvorăsc din inimi cucerite de har şi experienţe trăite personal,  sinceritatea care înalţă un cântec şi frământarea care cerne cuvintele. Ne lipseşte căutarea febrilă a Lui, a dragostei şi cunoaşterii Lui, o căutare care să tâşnească în imnuri pline de sevă şi mai ales ne lipsesc oamenii care să coboare din “sala inspiraţiei” fără să strige ce au primit ei de la Domnului ci purtând, cu demnitate şi încredere, povara mesajului ce poate atinge generaţii la rând.

Daca esti prima data pe blog, iti recomand sa te abonezi prin RSS Feed sau email pentru a primi devotionalul zilnic. De aici poti downloada programul de citire a Bibliei pentru tot anul 2009

© 2009 ganditorul.wordpress.com Meditatii de-a lungul cărării!

Iisus spunea fariseilor:

Marcu Cap.:11 Vers.:17: Si-i invata si le spunea: Nu este  oare  scris: “Casa Mea casa de rugaciune se va chema, pentru toate neamurile”? Voi insa ati facut din ea pestera de talhari.

Astăzi Iisus iar spune “PreaFericitului” părinte patriarh Daniel: “V-a lăsat Dumnezeu Biserica drept poartă către Bine iar voi aţi transformat-o în Cuib de Hoţi !”

Cu toţii ne-am întâlnit cu preoţi şpăgari, cu toţii ştim că “trebuie să facem ce zice Popa nu ceea ce face el” …  dar investigaţia celor de la Romania Liberă ne arata adevărata faţă a Bisericii

Cea mai “vînată” orhidee europeană este fără îndoială Cypripedium calceolus – Papucul Doamnei. Însăşi numele ne dă de ştire că avem de-a face cu o legendă… Este o legendă care a fost preluată de multe popoare, asociind forma spectaculoasă a florii cu un papuc, al Zeiţei Venus, al Fecioarei Maria, al unei domnişoare, care toate, furate de dragoste, dar trezite la timp, au fugit din faţa ispitei, pierzîndu-şi condurul în iarbă. Dincolo de aceste poveşti încîntătoare care se pot povesti la gura sobei, realitatea este foarte tristă şi îngrijorătoare: Papucul Doamnei poate deveni o legendă cu adevărat, adică ceva ce a fost şi nu mai este. Pentru că a fost distrusă !

În toată Europa este pe cale de dispariţie şi este pe locul întîi pe lista plantelor protejate de lege. Multe organizaţii au început proiecte de înmulţire “in vitro” şi repopularea zonelor istorice, unde specia acum nu mai există, cu plăntuţe obţinute în laborator. Multe autorităţi au introdus amenzi exorbitante pentru distrugerea plantei sau a zonei în care ar creşte.

La noi Papucul Doamnei este protejat încă din 1938, prin Decret Regal. Ce preocupări avea Regalitaea…În Flora Romaniei, publicată în 1972, este menţionat ca fiind prezent în 21 de judeţe.

Dar este greu de ştiut unde mai există în locaţiile menţionate atunci… Avem informaţii răzleţe, date cu justificată teamă, că a fost găsit, chiar fotografiat, dar fără a da detalii şi este şi normal: nimeni nu va dezvălui unde a găsit o „comoară“, atîta timp cît jefuitorii pîndesc la tot pasul… Noroc că Cypripedium nu poate fi găsit cu detectorul de metale…

O poveste adevărată mi s-a întîmplat chiar mie. Am dus muncă de lămurire cu un domn să mă ducă să văd minunăţia timp de doi ani. Nu este decît un iubitor al naturii, nici comisar de mediu, nici membru al Green Peace, doar un simplu cetăţean… Dar i-a fost teamă, că dacă divulgă secretul, se va întîmpla o nouă distrugere.

Dacă am avea 1 astfel de om la 100 de locuitori şi nu la 100.000 am putea şi noi să ne mîndrim pe stema vreunei localităţi cu Papucul Doamnei aşa cum se întîmplă la Felsőtárkány în Ungaria sau la Snåsa în Norvegia, că pe-acolo o fi iubitorii de natură în majoritate. Şi culmea, astfel aduc şi turişti şi profit…

Hristos a înviat!

Nu sunt o persoană foarte religioasă. Nu merg la biserică des, nu ţin post decât foarte rar şi nu ştiu decât o singură rugăciune. Nu pot să spun:,, Sunt creştin. Cred în Dumnezeu’’. Nimeni nu poate spune că e creştin. Sunt conştient de faptul că, din moment ce nu am citit Biblia, poate nici nu am dreptul să vorbesc despre acest subiect, dar îmi asum riscul din nou.

De curând mi-am schimbat concepţia despre religie, despre imaginea lui Dumnezeu. De ce noi îi spunem Dumenzeu iar englezii îi spun God? De ce noi îi spunem Dumnezeu şi francezii îi spun Dieu? De ce nu are o singură denumire în toate limbile?

De ce trebuie să aibă un nume? Pentru că, prin nume, omul aduce mai aproape acea fiinţă sau obiect, rolul numelui fiind familiarzarea omului cu acel obiect sau fiinţă sau, în cazul acesta, cu divinitatea, ceva ce mi se pare imposibil. Un exemplu: cercetărorii, când găsesc o specie nouă de dinozaur sau plantă, îi dau un nume. Nu ştiu din ce familie face parte sau din ce subspecie, dar îi dau un nume, tocmai pentru a-l apropia, pentru a simţi că acel obiect face parte din ei.

De ce Iisus trebuie să aibă un chip? Eu nu ştiu cum arată Iisus sau Feciaora Maria. Nu i-am văzut niciodată. Ştiu doar cum I-au ilustrat cei care I-au văzut acum 2000 de ani, şi nu pot să o iau ca atare.

Eu cred că omul nu există, dar Dumenzeu sigur există. Omul a scris Biblia din egoism, din dorinţa de a nu fi uitat. Omul, făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu… ce frumos sună… omul…. o imagine a lui Dumenzeu.

De ce lumea e tentată să creadă mai mult ce spune intr-un ziar sau un documentar făcut de om decât ce ar avea de spus Biblia?( în condiţiile în care ai citit-o.) De ce lumea ar crede ce spune omul despre Dumnezeu? Puteţi să-l numiţi pe Dumnezeu într-un fel? Eu am făcut-o chiar acum în mod inconştient. La fel, Biblia este scrisă tot de om, motiv pentru care nu pot avea incredere totală nici în Biblie. E totul confuz pentru mine din acest punct de vedere şi va necesita mai multă gândire…

Aseară am fost la biserică ca mai tot ,,creştinul’’. A fost mai puţin aglomerat ca în alţi ani. Am mers cu sora mea la mănăstirea de lângă Alei. Desigur, peste tot există mimoze care trebuie să arate bine peste tot, chiar şi de Înviere, chiar şi la o mănăstire. Nu am putut să le ignor complet. Mă întreb… la ce Dumenzeului se gândesc, frate, când vin îmbrăcate cu fuste scurte şi decolteul larg la biserică? La ce se gândesc când se dau cu sclipici la ochi şi merg la biserică? Pentru ce merg la biserică dacă în timpul liber îi înjură pe preoţi de Dumnezei? De parcă Dumnezeul preoţilor nu e şi al lor… de parcă Dumenzeu ţine cont de cât de scurtă ai fusta, cât de larg e decolteul sau cât de mult sclipici ai la ochi, sau chiar câte icoane ai în casă sau câte cruci la gât, sau dacă sunt făcute din aur sau din lemn… Crucea nu te salevază de drac, nu-ţi asigură un loc în Paradis. Crucea e un simbol care mai degrabă e purtat ca podoabă în ziua de azi, nu că ar însemna ceva pentru persoana respectivă. Anul acesta a fost bine….. anul trecut nişte şmecheraşi strigau după mine în curtea bisericii: ,,pleacă dracului de aici, satanistule! De ce ai venit’’. I-am ignorat. Desigur, după atâta stat în picioare, lumea merge la restaurant pentru a bea ceva… ,,lasă… mergem şi noi la biserică de Înviere, să ne-ajute Dumenzeu…”

Cu greu m-am abţinut să nu le spun ceva acelor cuconele cu fiţe. E strigător la Cer, dar sora mea m-a liniştit spunându-mi că nu am mers la biserică pentru a face ordine. Are cine să se ocupe de asta, şi nu mă gândesc la oameni. Şi da… are dreptate. E problema lor… e păcatul lor, dar nu am putut să nu scriu despre asta. Nu mai e nevoie să vă zic de ce.

Nu cred că e nevoie să mai spun că divinitatea nu e ceva material. Divinitatea este o energie binefăcătoare. Există. Atât. Fiecare om găseşte dovada existenţei Ei în propriul său fel, iar cei demni sunt testaţi în mai multe rânduri. Face parte din jocul vieţii în care suntem cu toţii prinşi, fie că vrem, fie că nu.

Refuz că îi mai dau un nume acestei divinităţi. Pentru mine nu mai există Iisus sau Dumenzeu, există doar acele energii care guvernează totul şi acestor energii mă închin, iar conştiinţa şi instinctul îmi dictează acţiunile. Nu o consider o credinţă păgână din moment ce mă inchin tot Lor, doar că nu mai vreau să Îi numesc intr-un fel… e alegerea mea, e dreptul meu.

De fapt… nu mă ascultaţi…. cine sunt eu? Doar un alt necredincios care îşi exprimă părerea… nu mă ascultaţi… e dreptul vostru.

Sper şi cred… umbre şi praf.

Jack. toate drepturile rezervate

Blagovestenia

Buna Vestire sau popular Blagovestenia (termenul slav corespunzator celui de Buna Vestire), este praznicul in amintirea zilei in care Sfantul Arhanghel Gavriil a vestit Sfintei Fecioare ca va naste pe Fiul lui Dumnezeu.
Buna Vestire este sarbatorita in fiecare an in perioada Postului Mare, fiind una dintre sarbatorile pentru care Biserica acorda dezlegare la peste, indiferent in ce zi ar cadea aceasta.
„Iar in a sasea luna a fost trimis ingerul Gavriil de la Dumnezeu, intr-o cetate din Galileea, al carei nume era Nazaret, catre o fecioara logodita cu un barbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Si intrand ingerul la ea, a zis: Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei. Iar ea, vazandu-l, s-a tulburat de cuvantul lui si cugeta in sine: Ce fel de inchinaciune poate sa fie aceasta? Si ingerul i-a zis: Nu te teme, Marie, caci ai aflat har la Dumnezeu. Si iata vei lua in pantece si vei naste fiu si vei chema numele lui Iisus.

Acesta va fi mare si Fiul Celui Preainalt se va chema si Domnul Dumnezeu Ii va da Lui tronul lui David, parintele Sau. Si va imparati peste casa lui Iacov in veci si imparatia Lui nu va avea sfarsit. Si a zis Maria catre inger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de barbat? Si raspunzand, ingerul i-a zis: Duhul Sfant Se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri; pentru aceea si Sfantul care Se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Si iata Elisabeta, rudenia ta, a zamislit si ea fiu la batranetea ei si aceasta este a sasea luna pentru ea, cea numita stearpa. Ca la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta. Si a zis Maria: Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau! Si ingerul a plecat de la ea.” (Luca I, 26-38).

Buna Vestire in calendarul popular

Buna Vestire este cunoscuta in calendarul popular sub denumirea de Ziua Cucului. De ce ziua cucului? Pentru ca in aceasta zi are loc primul sau cantec, prin care anunta vestirea primaverii.

Potrivit traditiei, daca primul cantec al cucului era auzit pe stomacul gol, in spatele omului, era semn rau: “Cucu-n spate mi-a cantat/ si moartea m-a sagetat!”

Exista obiceiul ca in aceasta zi, sa se numere de cate ori cucul isi canta numele, numar care ar descoperi cati ani mai avem de trait.

Flacaii si fetele il intrebau pe cuc cand se vor casatori: “Cucule voinicule/ Cati ani imi vei da/ pan’ m-oi insura (marita)?” Daca se in

tampla ca dupa rostirea acestor cuvinte, cucul sa cante, cantecul sau echivala cu un an de astepare. Dimpotriva, daca el tacea, tacerea sa era semn ca avem de-a face cu o casatorie grabnica.

De asemenea, craca pe care a cantat cucul de ziua sa, era taiata si pusa in scaldatoarea fetelor, in speranta ca flacaii nu le vor ocoli.

Adrian Cocosila
Sursa : www.crestinortodox.ro

Tradiţii :
De Buna Vestire este bine sa se puna pe pragul casei paine si sare pentru hrana ingerilor.
Traditia mai spune ca, in aceasta zi aducatoare de veste minunata, oamenii nu au voie sa se certe, fiind mare pacat: cine se cearta in ziua de Buna Vestire are necazuri tot anul. In Bucovina nu se pun oua la closca de Buna Vestire, pentru ca se considera ca ar putea iesi pui cu doua capete si patru picioare.

In unele zone, pentru a avea roade bogate in livezi, pomii se amenintau cu toporul si se stropeau cu tuica. Tot acum, gospodarii din Maramures aduna lucrurile de prisos de prin curti si le dau foc. Ritualul, cunoscut sub numele Noaptea focurilor, e practicat la fiecare casa maramureseana, el durand pana dupa miezul noptii sau pana in zori. Fiind dezlegare la peste, se spune ca acela care gusta peste de Buna Vestire se va simti tot anul ca pestele in apa. In popor se mai spune ca pescarii nu au voie azi sa arunce mamaliga in apa, pentru ca mor pestii. De asemenea, este ziua in care este bine sa se puna pe pragul casei paine si sare pentru hrana ingerilor.
flacaii si fetele il intrebau pe cuc lucruri care ii interesau mai mult, precum: “Cucule voinicule/ Cati ani imi vei da/ pan’ m-oi insura (marita)?” Tacerea cucului aducea mare bucurie celor care intrebau, deoarece tacerea echivala cu o casatorie grabnica, in vreme ce cantatul cucului ii aducea la disperare pe tineri, fiecare glas fiind socotit un an de asteptare!

Comportamentul Cucului a facut din el un simbol al nestatorniciei si mai ales, al adulterului, al dragostei tainuite, numita in popor si boala cucului, aici avandu-si originea si cunoscuta expresie: “Mai baiete cucuiete/ Ce ti-e capul tot la fete!”

Dupa cum stim, la Bunavestire este dezlegare la peste, pestele fiind celalalt “personaj” central al acestei sarbatori. In plan simbolic, pestele se apropie de cuc, avand un pronuntat substrat sexual; in acest sens, aduceti-va aminte numai de basmul in care tanara fata ramane gravida dupa ce a mancat peste. Consumul ritual de peste era justificat prin credinta ca cei ce vor face asa vor fi sanatosi ca pestele tot anul.

(Observator.com; Monitorul de Suceava)
Sursa : www.crestinortodox.ro

Sibilla

informaţii preluate de pe surse

imagine preluată de pe google.ro

]]> http://anausca.wordpress.com/2009/03/25/razvan-codrescu-praznicul-si-icoana-bunei-vestiri/ Wed, 25 Mar 2009 04:48:17 +0000 Ana Usca http://anausca.wordpress.com/2009/03/25/razvan-codrescu-praznicul-si-icoana-bunei-vestiri/

Icoană rusească, Novgorod, sfârşitul secolului XV

Răzvan Codrescu – Praznicul şi icoana Bunei Vestiri

I

Sfântul Efrem Sirul (P. G. 92, col. 809) compară căderea neamului omenesc prin neascultarea Evei cu mântuirea neamului omenesc prin ascultarea Mariei – Noua Evă. Putem lesne dezvolta această comparaţie, spre a înţelege ceva mai mult din misterul feminităţii. Eva cea veche răspunsese afirmativ la chemarea şarpelui, spre pierzanie. Eva cea nouă răspunde afirmativ la chemarea îngerului, spre izbăvire. Cea „născută” din coasta lui Adam cel vechi se nevrednicise din trufie şi-şi agonisise „haine de piele”. Cea care va naşte ea însăşi pe Hristos – Noul Adam – se învredniceşte din smerenie şi-şi agoniseşte veşmânt de slavă. Liberă de orice constrângere, femeia căzuse atunci în păcat şi se făcuse mijlocitoare păcatului pentru Adam şi pentru toată sămânţa lor. Liberă de orice constrângere, femeia se înalţă acum la virtute şi se face mijlocitoare virtuţii pentru toţi şi pentru toate. De aceea pe Eva – „Viaţa” – cea veche Dumnezeu o blestemase să zămislească în păcat şi să nască în chinuri, pe când pe Maria – „Stăpâna” vieţii primenite prin har şi adevăr – Dumnezeu o binecuvintează să zămislească neîntinat şi să nască fără durere. Pe Eva dintâi „a luminat-o” purtătorul falsei lumini, Lucifer, duhul întunericului. Pe Eva cea nouă „a umbrit-o” tainic Duhul cel din Treime, Lumina cea adevărată, care „luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o”. Celei păcătoase i-a fost dat să nască pe Cain, ucigaşul de frate. Celei Preacurate i se dă să nască pe Domnul Învierii şi al dragostei frăţeşti. Eva e soaţă lui Adam şi mamă odraslelor lui. Maria e Mireasa lui Dumnezeu şi Maică propriului ei Mire. Pe maica noastră dintâi a înghiţit-o iadul, de unde sufletul ei a fost scos după mii de ani, prin mila biruitorului morţii. Pe Maica Domnului a înghiţit-o cerul, cu suflet şi cu trup, rânduind-o mai presus de îngeri.
„Troparul Bunei Vestiri numeşte această sărbătoare «începutul mântuirii noastre» şi «arătarea tainei celei din veac», iar Fecioara e numită «templu sfinţit» şi «sân de maică mai presus de ceruri». Sfântul Ioan Gură de Aur numeşte Buna Vestire «praznicul Rădăcinii», în sensul de început absolut al noului eon. Antropologia urcă astfel la «rădăcina mariologiei». Pentru Părinţi, naşterea lui Hristos, mai mult decât modalitate a Întrupării, are valoare de semn, replică vizibilă a naşterii invizibile – «născut de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria». De aici imaginea naşterii credincioşilor ex fide et Spiritu Sancto: credinţa fiecăruia se include, se înrădăcinează în fapta Fecioarei, înfiat-ul rostit de ea” (P. Evdokimov, Femeia…, p. 246).
Toate acestea şi multe altele – înţelese sau neînţelese de mintea omenească – se vădesc în strălumina Bunei Vestiri, care de aceea s-ar cuveni să fie ţinută drept adevărata zi creştină a Femeii, iar icoana ei s-ar cuveni să se impună conştiinţei creştine ca supremă reprezentare a „eternului feminin”.

Icoană de Andrei Rubliov, începutul secolului XV

II

Buna Vestire – gr. Evanghelismos, sl. Blagoveştenie, lat. Anuntiatio Beatae Mariae Virginis – a Întrupării lui Dumnezeu prin naştere neîntinată, unul dintre cele 12 praznice împărăteşti de peste an, ţinut de toată creştinătatea la 25 martie, este preludiul minunat al Evangheliei, al Veştii celei Bune aduse de Hristos şi răspândite în lume prin Apostolii Săi. Gavriil binevestind-o pe Maria – “Bucură-te, ceea ce eşti plină de har! Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei… Duhul Sfânt va pogorî peste tine şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema” (Luca 1, 28-35) – este una dintre temele iconografice cele mai răspândite şi mai îndrăgite în lumea creştină, iar răspunsul smerit al Fecioarei – „Iată roaba Domnului! Fie mie după cuvântul tău!” (Luca 1, 38) – înseamnă însuşi consimţământul firii omeneşti la marele plan mântuitor al lui Dumnezeu.

Buna Vestire se pare că era prăznuită de Biserică încă dinainte, dar reprezentarea ei iconografică – după unele tatonări timpurii (ca de pildă cea din catacomba Priscilla, datată în secolul II şi controversată tematic) – prinde contur mai precis abia prin secolele VI-VII, ca şi imnografia aferentă (Acatistul Bunei Vestiri, atribuit Patriarhului Serghie al Constantinopolului, este din secolul VII). Ea se bazează pe textul evanghelic al lui Luca (citat mai sus), pe evocarea liturgică (“Astăzi este începutul mântuirii noastre şi arătarea Tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu fiu Fecioarei Se face, şi Gavriil harul îl binevesteşte…” – Troparul Bunei Vestiri) şi, în unele variante, pe Protoevanghelia lui Iacob (XI, 1: mai întâi Maria ar fi auzit un glas la fântână – aşa-numita şi rar reprezentata “înainte-vestire” – şi, întorcându-se în casă tulburată şi nedumerită, se apucă să toarcă sau să coasă).
Îngerul coboară de sus, din stânga, fiind înfăţişat de obicei cu picioarele depărtate, ca în plină alergare, uneori cu o aripă ridicată în sus şi alta lăsată în jos (ceea ce întăreşte impresia venirii în zbor), în mâna stângă ţinând toiagul sau suliţa (simbol al investiturii sale divine) şi cu mâna dreaptă întinsă în semn de binecuvântare spre Fecioară, care stă dinaintea lui fie în picioare, fie aşezată în jilţ, dar smerită şi cutremurată, cu capul înclinat în direcţia crainicului ceresc, dar parcă evitând să-i înfrunte privirea (ochii ei caută mai degrabă spre privitorul icoanei, ca într-un fel de complicitate a umanului). Cu mâna dreaptă Fecioara schiţează un gest de răspuns, iar în stânga ţine fusul sau ghergheful (care uneori pare să-i scape din mână, marcând emoţia puternică a momentului).

“De obicei, icoana scoate în evidenţă unul dintre cele trei momente ale evenimentului.
Primul moment: apariţia Arhanghelului, salutarea lui, tulburarea şi chiar frica Sfintei Fecioare. În această situaţie, ea se întoarce şi, în surprinderea ei, scapă din mâini fusul cu care torcea.

Al doilea moment: mirarea şi prudenţa Maicii Domnului. [...] Din cauza căderii strămoaşei noastre Eva, Fecioara Maria este reţinută şi nu primeşte de îndată vestirea minunată din lumea de dincolo, ci pomeneşte de legea firii : «Cum va fi mie aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?!». Icoana redă acest lucru prin gestul mâinii ei, pe care o ţine în dreptul pieptului, cu palma întoarsă în afară – semn al uimirii şi al ezitării de a accepta.
În fine, al treilea moment: consimţirea Maicii Domnului. Aici, plecându-şi capul, îşi duce mâna la piept – gest al acceptării, al supunerii, hotărâtor pentru soarta lumii: «Iată roaba Domnului! Fie mie după cuvântul tău!» [...].

Dar această evidenţiere a momentelor menţionate nu este o regulă generală şi multe icoane le combină, înfăţişând, ca să spunem aşa, o sinteză a stării psihologice a Maicii Domnului. Ea îşi îndreaptă mâna spre înger, cerându-i parcă răspuns la îndoielile care o asaltează, şi, în acelaşi timp, plecându-şi capul, îşi exprimă supunerea” (L. Uspensky, Vl. Lossky, Călăuziri…, pp. 184-185).

Arhitectura esenţializată din fundal închipuie Biserica, dar şi pe Fecioara însăşi – Templu al Celui Prea Înalt. Duhul Sfânt e înfăţişat discret în partea de sus, ca mănunchi de raze ce ating nimbul Mariei (penetrând o eşarfă roşie – vălul fecioriei) sau ca porumbel (cum apare în scena Botezului în Iordan). Istoric, reprezentarea a evoluat de la un aspect mai static spre unul mai dinamic. În programul iconografic al bisericilor răsăritene, scena este reprezentată de regulă în două părţi: pe stâlpii (coloanele) dintre altar şi naos (Arhanghelul în stânga, Fecioara în dreapta) şi pe uşile împărăteşti.

“Începând din secolul al XV-lea, când iconostasul şi-a găsit forma definitivă, cu mai multe registre, mergând până la boltă, Buna Vestire va ocupa un loc central, pe uşile împărăteşti. Prin aceste uşi trece cortegiul preoţilor cu Evanghelia şi cu Cinstitele Daruri şi în faţa lor primesc credincioşii Sfânta Împărtăşanie. Astfel, de fiecare dată când se ţine liturghia euharistică, taina Bunei Vestiri e reactualizată…” (E. Sendler, Icoanele…, p. 44).

Să ne amintim că în limbajul liturgic Maica-Fecioară este numită ea însăşi “cheia Împărăţiei”, “uşă cerească” sau “uşă a mântuirii”, ori “dumnezeiască intrare a celor ce se mântuiesc”. Ea, Hodighitria(“Îndrumătoarea”), ne călăuzeşte în chip tainic, ca un rug aprins şi nemistuit, spre plinătatea bisericească a umanului şi ni se face nouă “poartă” duhovnicească spre Noul Ierusalim, spre lumina neînserată a Zilei a Opta.

Răzvan CODRESCU

Icoană bizantină , Ohrida, secolul XIV

Repere bibliografice:

Acatistul Bunei Vestiri…, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2008.

Biblia sau Sfânta Scriptură, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1988.

Biblia sau Sfânta Scriptură, Ediţie Jubiliară a Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001 (versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Î. P. S. Bartolomeu Valeriu Anania).

Branişte, Ene, Liturgica generală, cu noţiuni de artă bisericească, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1985.

Cavarnos, Constantine, Ghid de iconografie bizantină, traducere de Anca Popescu, ediţie îngrijită de Ştefan Ionescu-Berechet, Editura Sophia, Bucureşti, 2005.

Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, traducere de C. Săndulescu-Verna, Editura Sophia, Bucureşti, 2000.

Evanghelii apocrife, traducere, studiu introductiv, note şi comentarii de Cristian Bădiliţă, Editura Humanitas, Bucureşti, 1996.

Evdokimov, Paul, Femeia şi mântuirea lumii, cu o prefaţă de Olivier Clément, traducere de Gabriela Moldoveanu, Editura Christiana, Bucureşti, 2004.

Maxim Mărturisitorul, Sfântul, Viaţa Maicii Domnului, traducere şi postfaţă de diac. Ioan I. Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 1998.

Mineiul pe martie, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1977.

Sendler, Egon, Icoanele bizantine ale Maicii Domnului, traducere de Măriuca şi Adrian Alexandrescu, Editura Sophia, Bucureşti, 2008.

Uspensky, Leonid, Vladimir Lossky, Călăuziri în lumea icoanei, traducere de Anca Popescu, Editura Sophia, Bucureşti, 2003.

Promisesem acum 5 milioane de ani, cand am postat ultima oara pe blog (insa voi fi scuzat, persoana ocupata domnle…ocupata nu gluma), ca o sa revin cu o continuare a proiectului meu fotografic; si ca, tot atunci, o sa explic de ce se numeste Lyon-ul: Orasul Luminilor. Ei bine acesta este momentul (se aud surle si trambite din spatele scenei!!!), mai bine mai tarziu decat niciodata.

Am vrut ca proiectul “Lyon in the spot-light” sa fie impartit in doua etape, prima sa instantieze diverse locuri din Lyon, iar cea de-a doua sa acopere cele 4  zile in care Lyon-ul devine cu adevarat un Oras al Luminilor, perioada 5-8 Decembrie. In aceste zile orasul capata straie de sarbatoare pentru a-i multumi Fecioarei Maria pentru un miracol (sau cel putin asa este vazut) care acum mai bine de 300 de ani a salvat orasul de “moartea neagra” – ciuma bubonica.

Mai exact pe 8 Decembrie a fiecarui an lyonezii isi “reamintesc” de procesiunea din anul 1643 dedicata Fecioarei . Traditia spune ca toti lyonezii cu mic cu mare trebuie sa o cinsteasca pe Maria aprinzand lumanari si urmand un drum procesional catre Bazilica Fourviere (c0nstruita mult mai tarziu, dar care este si ea dedicata Fecioarei Maria).

Lumina plapanda a lumanarilor a devenit simbolul sarbatorii si a orasului, iar “Les fetes des lumieres” … ei bine in zilele noastre este una dintre cele mai cunoscute sarbatori din lume. Aproape 5 milioane de turisti au inundat in acest an strazile orasului – francezi, englezi, americani, romani, italieni, nemti, spanioli, si lista poate continua.

Si eu ca mai toata lumea am fost tras in valtoarea evenimentului, este o stare de jovialitate  de sarbatoare ce pluteste in aer, insa lyonezii raman totusi fideli semnificatiei religioase a acesteia. Cum a fost? cum m-am simtit? ce am vazut? merita, nu merita? o multime intrebari la care as vrea sa raspund, insa cred ca pot mai bine sa rezum totul la doua cuvinte: superba nebunie.

NUME: “Lyon in the spot-light”

PART II – “Why the city of lights ?!?”

O noua “lumina” asupra orasului Lyon. Lyon-ul in straie de sarbatoare, nebunia culorilor si luminii.

P.S.1 – linkul catre eveniment

http://www.lumieres.lyon.fr/lumieres/sections/en

P.S.2 – imaginile raman ne-editate