Die Abenter & Phantastik Nautilus hat in der aktuellen Ausgabe 12/2009 ein ausführliches Interview mit Christian Serratos, Daniel Cudmore und Edi Gathegi publiziert, welches von Robert Vogel auf der Ring*Con 2009 geführt wurde.

Ein wichtiger Auszug daraus für alle Vampir- und Ring*Con Fans:

Frage: Haben Sie schon andere Conventions besucht, und  wenn ja, wie unterscheidet sich das Verhalten der Fans von Land zu Land?

Edi Gathegi: Hier in Deutschland haben die Fans mehr Respekt vor uns als Personen. Sie freuen sich über das gemeinsame Erlebnis mit uns auf der Bühne oder während der Photosessions und Autogrammstunden und sind nicht aufdringlich. Anderswo läuft das Ganze sehr viel chaotischer ab und man braucht einen Leibwächter …

Christian Serratos: Normalerweise kommen wir durch einen Seiten- oder Hintereingang in das Conventiongebäude, aber hier kann man unbedarft durch die Menge gehen, ohne befürchten zu müssen, dass sich Fans auf einen stürzen.

… (mehr im Heft)

Die Ausgabe läßt sich auch komplett und kostenlos online durchblättern:

http://www.abenteuermedien.de/images/pageflip/n69

FDS foi feito para curtir..aproveitar…descansar..deixar o stress da semana de lado…..A Felix apóia essa idéia!!!

Programação completa

Bartholomew Augustin, Bartholomew Avery James, Bartholomew Dexter,

Bartholomew Elliot Steven, Bartholomew Elias, Bartholomew Eli,

Bartholomew Ezra,Bartholomew Fergus, Bartholomew Frank,

Bartholomew Felix, Bartholomew George,Bartholomew Harvey,

Bartholomew Idris, Bartholomew Isidore, Bartholomew Julian,

Bartholomew Jasper, Bartholomew Jude, Bartholomew Jago,

Bartholomew Marley,Bartholomew Miles, Bartholomew Moses,

Bartholomew Osric, Bartholomew Ofir,Bartholomew Pierce

, Bartholomew Rafael, Bartholomew Russell, Bartholomew Toby,

Bartholomew Thomas.

(Articolele precedente le puteţi citi likuite, aici )

Șoricelul pedala din toate cele patru lăbuțe încercând disperat să nu se lase purtat de râul care venea în cascadă peste el și să se prindă de grunjii de pământ ud ce se desprindeau din peretele găurii. Blana-i era ciuciulită și udă, urechile înfundate, iar mișcările-i deveniră tot mai molcome și mai dezlânate. Se cufundă într-un întuneric de smoală și gândurile încetară. Alunecă dus de șuvoi, mai mult mort decât viu. Lichidul săpase și deschisese o galerie prin care se rostogolea spre adâncurile pământului această vietate mică, în stare de inconștiență. Ajuns într-un spațiu mai larg se izbi de pardoseală și un firicel rubiniu îi izvorî din botic. Auzi niște pași apăsați apropiindu-se de el. O matahală căreia-i vedea doar coada spelbă, fără fir de păr, se apropie de el. De spaimă, își reveni din leșin.

- Ți-am zis să nu mai bei ca porcul. Uite, te-ai pișat tot pe tine. Puți tot a pișat. Cred că te-ai și căcat. Spurcăciunea dracului ce ești! În loc să-ți bagi capul într-o găleată cu apă rece, cum ți-am zis, ți l-ai băgat într-o găleată cu wiskey. Ridica-te și curăță aici! Că doar n-o să curețe colega mea…

- Nu m-am pișat pe mine… bâigui șoricelul cu ochii ieșiți din orbite de groază. S-a pișat Motanul Felix pe mine! A vrut să mă omoare!… M-am ascuns de el și …

- A, deci e și Felix aici. Fe-liiix!!! strigă, punându-și labele pâlnie la bot, guzganul cu blană rozalie pe care Traian, adunându-se de jos și scuturându-și blănița, îl putea admira acum în toată splendoarea. Hai, coboară că ne-ntâlnim la Grivco!!! Sau la Athene Pallace!  Unde vrei?

- La Grivco ne-ntâlnim, veni răspusul tunător multiplicat de ecourile galeriei.

”Deci se întâlnesc la Grivco ca să mă piardă pe mine!” își zise șoricelul chițăind de mulțumire că e șoricel și se va putea strecura acolo, între Mai-Mari, să-i audă ce vorbesc. Se trase binișor într-o parte dând să se facă nevăzut.

- Unde pleci, dragule? se pisici o soricuță blondă, apărută nu se știe de unde, înveșmântată într-o rochie Coco Chanel, și împestrițată de bijuterii, brățări, cercei cu cristale Swarovski.

Șoricelul încremeni din pricina surprizei.

- Tu??!… Aici?! … Cu guzganul rozaliu? Cu ăștia?…  Și … stai puțin …, se bălbâi el, de ce ești șoricioaică? Ai fost și tu la fotografia de grup?

- Nu, iubitule, dar nu știi că noi doi suntem empatici? Ce ți se-ntâmplă ție mi se-ntâmplă și mie. Nu pleca nicăieri, vei pierde partea cea mai interesantă…

- Și ce cauți tu cu ăsta? îi strecură șoptit, privind pieziș înspre guzganul care-și spăla cu lăbuțele blănița, aruncând ocheade unui ciob de oglindă.

- Băi pârlitule! Nu destul că te-am suportat atâția ani?! Nu destul că ai vândut pirogile și ți-ai pus galbenii la teșcherea fără să-i împarți cu nimeni? ‘Tu-ți răscrucea și anghinarea mă-tii de bețiv! Guzganul înhăță o bâtă de base-ball și-i trase una cu sete în căpățână.

- L-ai omorât! se tângui șoricica.

- L-am omorât pe pustia… Ăsta nu-i mort. Hai să-l scoatem afară că, până ne-ntoarcem, se descompune aici și ne-mpute palatul!

Cei doi îl aburcară fiecare de câte două labuțe, îl scoaseră printr-o galerie laterală care dădea în câmp și-l aruncară cât colo, în iarba uscată, sub soarele arzător.

- Nu-l îngropăm?, însistă, oarecum înduioșată, șoricica.

- Să-l îngroape gaia! Eu? Poate vrei să-i punem și cruce lu’ păgânu’ ăsta! Hai, că-ntârziem la-ntâlnire!

Cei doi își scuturară blănițele, se dădură de trei ori de-a berbeleacul și se transformară în două ființe umane care ieșeau din câmpul de la marginea orașului, își curățară încălțările de noroi și urcară în limuzinele care-i așteptau la marginea șoselei.

- M-au părăsit toți… gemu șoricelul, venindu-și în simțiri și căutând din ochi o frunză mai mare, să se tragă la umbră din calea soarelui de amiază care-i împungea cu un miliard de săgeți capul ce devenise o rană vie. M-au vândut și m-au trădat și m-au părăsit… izbucni el în lacrimi. E Holocaustul! Uuuu! U-u-u-u! Î-hî, î-hî, î-hî! izbucni în hohote de neputință și disperare. Lacrimile se uscau ca niște pete albicioase la colțurile ochilor. Ar fi vrut să fi murit, să nu simtă această durere teribilă care-i sfâșia măruntaiele. Sunt pierdu-u-ut! Doamne! Salvează-mă! urlă el căutând cu ochii în zarea cerului sclipitor ca o folie de aluminiu. Nu mă lăsa să pier aici, neștiut de nimeni! Î-hî, î-hî, î-hî! urlă șoricelul către un Dumnezeu care nu catadicsea să-i răspundă. Doar o boare răcoroasă adie ușor mișcând vârfurile ierburilor.

- Dă-mi un semn că exiști! Vreau să pun mâna și să urlu: Este! Te rooog! Doamne Dumnezeule, știu că nu mă crezi! Că mint așa cum respir! Dar acum… Te rog, dă-mi un semn!  Arată-mi calea mea și îți voi respecta întru totul dorința! U-hu-u-hu-u-hu! se smiorcăi șoricelul halucinând deja din cauza arșiței.

În tăriile cerului de sineală se rotea în spirale înalte un șoim imperial.  Ochii lui scormonitori, rotunzi și magici urmăreau orice mișcare, oricât de imperceptibilă. Își strânse cercurile din ce în ce, apoi coborî ca o săgeată și-l apucă cu ghearele ca niște cange pe micuțul șoricel. Țâșni cu el înapoi în cer. Îl purtă peste oraș, apoi peste munții cu creste înzăpezite, peste câmpurile pârloagă de ani buni. Peste ruinele fostelor uzine, fabrici, șantiere, de unde fiarele ruginite se ridicau acuzator ca niște brațe descărnate. Peste cursurile de apă, pline de peturi și nailoane. Peste pădurile din care rămăseseră doar la șosea pâlcuri de copaci, în adânc fiind decupată de fierăstraiele electrice.

- Vezi? Ia aminte, rosti, scurt Șoimul.

- Și pe tine te-a transformat fotograful acela vrăjitor? Ce mă bucur că nu sunt singurul batjocorit!…exclamă șoricelul care pân-aci tăcuse cu moartea în suflet.

- Eu șamanizez din când în când, măi dragă Traian. Acum mă duceam la o-ntâlnire la Grivco și te-am văzut pe câmp. Ai fi murit acolo. E păcat, totuși. Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului ci îndreptarea lui… mai rosti șoimul cu tonalitatea lui guturală inconfundabilă.

- Mă iei și pe mine la Grivco? strigă, plin de speranța reînsuflețită, șoricelul.

-  Nu ai zis că vrei să-ți afli calea? Parcă așa am auzit… îi răspunse, cu o nuanță de ironie indecelabilă, șoimul, privindu-l cu ochii lui rotunzi și hipnotici.

- Păi tu nu ești Dumnezeu! Nici nu crezi în el! strigă șoricelul, răgușit de spaimă, realizând brusc cine-l înhățase în gheare.

- Ei, e un fel de a spune… La nivel conștient, da, pot să spun că susțin că sunt ateu. Dar, în interioritatea mea, sunt un om profund religios. Hai c-am ajuns. Mă grăbesc să nu întârzii că nu se face… Deși …,  pe mine mă așteaptă cu toții.

Șoimul coborî respectând traiectoria acelorași cercuri perfect concentrice și-i dădu drumul șoricelului Traian la marginea unei haldine de gunoi.

(Va urma, desigur) Update pe care nu l-a cerut Cell61 care a scris o Proză arhiscurtă superbă, azi. Merită citită.

Tot ca recomandare, participați la Referendum.

All 4our One’s website has been updated.  Check it out at – http://www.all4ourone.com.  Let us know what you think about the website.

Hallå världen!

Trots min myskväll igår mår jag fortfarande inte bra. Det börjar bli väldigt tråkigt och lesamt nu. Jag vill ju va frisk!
Hemma från jobbet idag med alltså, och troligen imorgon också.
Mamse tyckte att jag kanske borde ha legat hemma i sängen i helgen istället för att ränt runt. Fast egentligen har jag ju inte gjort något som varit ansträngande. Bara kört och åkt bil, varit hos mamse, fikat och förvisso kollat på när Ronny spelat innebandy.
Visst e det mer påfrestande än att ligga hemma i sängen men jag hade nog dött av tristess om jag legat i sängen hela helgen.

Denna dagen ska jag ägna åt att tillfriskna… Läsa bok och förhoppningsvis ta mig ut på åtminstone en liten promenad med frivilliga fyrbeningar..

Bjuder på lite bilder från igårkväll, strax innan vi somnade…

Nemi va jättegosig…

Om ni tänker er att jag innan jag tog det här kortet låg vid datorn kan ni kanske förstå hur gosiga katterna va som verkligen låg nära, nära mig…
Minna, Findus och Nemi…

Minna, Findus, Nemi och Felix!
Jag provade att försiktigt flytta Felix till dom andra katterna… Det funkade en liten stund, tills Nemi blev less och ville gå ut…
Stora “pappa Findus” med småttingarna bakom sig.
Minna kommer nog vara den ständiga kattungen i den här familjen eftersom hon är så liten. Felix blir 6 månader på söndag och har snart växt om Minna som är 2,5 år.

Findus och Felix ville också gå ut så då gick Minna och la sig hos Nicki istället… Jag minns inte hur eller när Findus kom in igen men han låg i sängen när jag vaknade imorse. Konstigt det där…

Idag

Dinosarie-plantans blomma växer och växer…

Nämen titta! Det kommer ju en knopp till! Wihii!

Nu ska jag nog läsa en stund innan vi ska masa oss ut och få lite frisk jämtlandsluft i lungorna…

Hoppas ni har en fin måndag, en bra start på den nya veckan…

Hugs and pugs! För er som inte vet vad pugs är så kan ni ju kolla upp det…

Snacka om full rulle här hemma på vår gata i stan. Myran har legat i sitt gym och Felix och jag har byggt med lego. Det har ammats, ritats, lästs, försökt rädda Myran från anfall från storebror (inget elakt menat men ibland blir det lite hårt när man är 2), två skrikande och försök till skypande.

NU, sover båda två. Typiskt, Felix tog en spontan “nappis” innan lunch. Nåja, han behövde det nog. NU, kaffe för mig….

Hur ser er måndag ut? Kram

Stort ritpapper är bra ritpapper!

On Saturday October 10th, Noah and Mary White, friends of the family, graciously let us do a fundraiser for Unite for the Cure at their house.  We had two very wonderful consultants come out, one from Pampered Chef (Kim Enriquez) and one from Gold Canyon Candles (Liz Wolcott).  We raised $400 for Unite for the Cure and also raised awareness about SMA.  We had a great time and appreciate all the supporters!

Hello all,

We just posted a new video on our youtube page, http://www.youtube.com/Triceptus, with a behind the scenes look of All 4our One, told from the perspective of Corsby “Catipus” Tatum.  View the video clip (IN CRYSTAL CLEAR TRICEPTUS HD) , right here:

I was looking up Edward Cullen on Wikipedia and I saw that it said that Edward was a Byronic hero. Because of that, I clicked on the link that explained what a Byronic hero was. Anyway, as I was reading the characteristics, it did sounds like Edward As I continued down the website, it mentioned that Lestat from the Vampire Chronicles and the Phantom from the Phantom of the Opera were Byronic heros as well, but I digress with the Phantom. That made me think about how much Lestat and Edward were alike in the sense that they are both Byronic heros. I think that’s the reason why I don’t like either character. I mean, it’s not that I hate them, but it’s just that they’re not my favorites characters from their respective series. Anyway, I think that’s the reason why I don’t like Lestat and Edward is the fact that they’re Byronic heros.

In my search for any Lestat vs. Edward stuff, I found quite a few pictures that made fun of Edward and the Twilight series or making fun of the fact the Twilight series “outshines” the Vampire Chronicles. The one that I found to be the most funny was the one where it showed Edward and Bella together in the first box, and the following three boxes showing Louis, Lestat, and Armand telling their opinions on the series. I found that Lestat’s and Armand’s reactions to be the most funny. Their reactions were classic Lestat and Armand. Anyway, the next one that I thought was funny was the one where Lestat as picking on Edward. I just found those funny. By the way, you can find the originals at this site.

Klockan visar 00:51 och jag sitter återigen i min säng. Nicki ligger och snarkar.
Jag e lite sur över att Reza åkte ut ur Idol ikväll, personligen tyckte jag hon va makalös ikväll, vilken magisk röst kvinnan har! Men det e ju de allra bästa kvar nu så det e ju tufft. Jag e sur ändå.

När jag va nere hos mostrarna ikväll fick jag svårt att andas, väldigt obehagligt. Det va som att jag blev extremt anfådd av ingen ansträngning alls. Det gjorde ont i min högra lunga. Det va inte utan att jag blev lite orolig en stund. Tänk om det är den där skrämmande och omtalade svininfluensan?

När jag kom hem ringde jag och surrade med Mamma angående andningen och hon tyckte jag skulle testa att ta nån astmasprej. Mamma är sjuksköterska och har jobbar på lungavdelningen i 14(?) år tidigare.
Min snälla mormor körde hit nån astmamedicin som vi kallar för “rödsprej” men den heter egentligen Symbicort.
Det känns lite bättre nu. Tack Mormor!
Kanske är det så att min kraftiga förkylning(eller vad det är) väckte mina astmaanlag till liv. Såna fall hoppas jag dom somnar om snart igen och aldrig mer vaknar. Anlagen alltså, inte jag. Så lätt blir ni inte av med mig =)

Felix leker slöpotatis. Han är förövrigt den enda av mina katter som ligger på såna här konstiga sätt…

Nu ska jag sussa. Ska masa mig upp hyfsat tidigt imorgon för att köra Lenita till  flyget, hon ska till Stockholm imorgon. Egentligen skulle det varit jag som skulle åkt dit imorgon men jag tackade nej och då fick hon åka istället.

Sov sött godingar!

I was bored recently and was on my computer I don’t know why but I typed Lestat vs. Edward into Google to see what I would get. Anyway, a lot of stuff that popped up were drawings of people making fun of Edward through Lestat’s point of view, and videos and articles asking who would win in a no-holds bar fight. I immediately thought that Lestat would definitely win. I say that because, after looking up their powers as a refresher, while Edward has super strength, super speed, and can read minds, Lestat can do or has all of that, plus so much more. Lestat also has pyrokinesis, the ability to fly, and he’s telekinetic. Plus, he killed an entire wolf pack by himself, albeit with the help of his two mastiff dogs. Anyway, I really think that Lestat would definitely win the fight against Edward, and that’s assuming Lestat doesn’t fall in love with Edward first, which I doubt would actually happen, and that Lestat doesn’t hurt Bella.

I finished reading Eclipse about a month, maybe a month and a half ago. The thing that I found most funny was in chapter 18 when Jacob, when he was in wolf form, came up to Bella and licked her. In that same general area, I also liked when Jacob, again in wolf form, looked like he was smiling. I think the reason why I liked those two parts was because it’s typical of Jacob to be happy-go-lucky. Anyway, I just found those two parts to be funny.