Founded in 1929, the French historical journal Annales d’histoire economique et sociale brought revolutionary change to the way history was written. The group of French historians who rallied behind its flag called themselves ‘the Annales School’. Their main credo was Total History – an emphasis on socio-economics (as opposed to diplomatic, military or political history), how it evolved over long periods of time (as opposed to distinct events like battles or coronations), and a deliberate attempt to include all strata of society in the analysis, rather than the fortunes of a few prominent men and women.

Fernand Braudel, who edited the journal from 1956 to 1968, is possibly the best-known exponent of the style, and The Wheels of Commerce is the second part of his epic trilogy on the origins of capitalism. While the first part had focused on “everyday life” in the period under consideration (the 15th to 18th centuries) – what people ate, drank, wore, used and lived in across the world, the second instalment is at a higher plane of analysis, the instruments of commercial exchange – village fairs and markets, the advent of shops, the story of itinerant peddlars and journeymen, money changers and financiers, the first few joint stock corporations and finally, an account of long-distance trade across continents. It is the last named, Braudel says, that provided the first glimmers of capitalism, allowing as it did for calculated risk-taking, the valuation of time, and the concentration of capital by reinvestment of extraordinary profits. The third volume promises to be at a still higher plane of analysis – a history of the world as a market economy.

Braudel’s tale takes us from Venice and Genoa to Amsterdam, London, Paris and Geneva, and further afield to Armenia, Jeddah, Surat, Malacca, Macau, the Philippines and Acapulco, as he traces the path of centuries of trade and capital flow. His research consists of sifting through tax receipts, property registrations, statutes, records of lawsuits, wills and testaments, personal letters and business correspondence, scribbled profit calculations, balance sheets and travelogues of ordinary people. The technique, while typical of the Annales school, wasn’t invented by them. I was reminded of Adam Smith, in his Wealth of Nations, regaling his readers with a table listing the price of wheat each year between 1202 and 1733, and a seventy-page digression concerning the variations in the value of silver in the same time-frame. These were necessary for his demolition of the prevalent mercantilist love of hoarding precious metal; Braudel’s case is constructed in similar painstaking fashion.

It is only at the very end that he allows himself the luxury of addressing the big theoretical questions : was Marx right in suggesting that capitalism was the logical successor of feudal society? Was capitalism a secular trend, or the preserve of a privileged minority that effectively “ran the world”? Why was social change synchronized across Europe? Did the state facilitate or hinder the growth of capitalism? Did capitalism originate in Western Europe, and if so, why? Did double-entry accounting have any role to play in the development of capitalism? Does Max Weber’s theory linking capitalism to the Protestant ethic hold water? Does capitalism equal rational behavior? Is there a difference between a market economy and capitalism? Is Capitalism a culmination, a final stage of progress?  The discussion of each of these questions is animated and satisfactory, except, perhaps naturally, for the last one.

The problem with Annales history, of course, is that it is very, VERY, dry reading. Classical history may gloss over inconvenient details that don’t fit into the grand narrative; it may be elitist and even downright dishonest in its quest for the heroic and the poetic – but at the end of the day, it can be gripping, inspirational, and attention-grabbing in a way that socio-economic history can never be. This, of course, is a tragedy. Modern attention spans being what they are, a love for historical truth will soon be consigned to the unfashionable outposts of academia, where shabby professors and awkward students huddle together in ill-funded departments, poring conspiratorially over arcane texts like so many Kabbalists, while pop history plays loudly, incessantly and inaccurately, but to full houses, at theaters close to you.

Séglène Royal vous invite à l’Université Populaire Participative

du lundi 30 novembre à 18h30

au théâtre DEJAZET, 41 bd du Temple – Paris 3ème – métro République

“D’Une rive à l’autre, l’Euro-Méditerranée en question“

animée par Najat Vallaud-Belkacem

intervenants :

ouverture de Ségolène Royal

Antoine Sfeir, Directeur des Cahiers de l’Orient, Président du Centre d’Etudes et de réflexions sur le Proche-Orient en relations internationales au CELSA

Pascal Boniface, géo-politologue, fondateur et dirigeant de l’institut des relations internationales et stratégiques

Hakim El Karroui, essayiste, fondateur du Club XXIème siècle

Jean-François Coustillière, Officier de Marine et fondateur du cabinet JFC Conseil

Sihem Bekhodija, directrice des rencontres chorégraphiques de Carthage et initiatrice du Printemps de la danse

Chères amies, chers amis,

Parlant de la Méditerranée, l’historien Fernand Braudel disait qu’elle était “(…) mille choses à la fois. Non pas un paysage, mais d’innombrables paysages. Non pas une mer, mais une succession de mers. Non pas une civilisation, mais plusieurs civilisations superposées… La Méditerranée est un carrefour antique. Depuis des millénaires, tout conflue vers cette mer, bouleversant et enrichissant son histoire (…)”

La Méditerranée, est un carrefour de civilisations, un espace riche de son infini diversité, riche aussi de ses contradictions. Espace de paix, de tolérance, d’amitiés, qui a vu vivre sur les mêmes terres musulmans, juifs, chrétiens ; mais aussi espace de tensions, de rivalités et trop souvent de guerres. Entre fraternité et incompréhensions, la Méditerranée est la ligne de crête sur laquelle Orient et Occident ne cessent, depuis des siècles de s’enrichir mutuellement et de s’affronter.

Comme tant de fois dans son histoire, la Méditerranée est aujourd’hui à un croisement. Et du visage qu’elle prendra, dépend d’une certaine façon l’équilibre du monde. Car ce qui s’y joue est ni plus ni moins que l’avenir des relations entre le Nord et le Sud, entre l’Orient et l’Occident. Ce qui s’y joue, c’est l’issue du combat contre l’intolérance, la peur de l’Autre et toutes les formes de fondamentalismes.

Au moment où certains érigent des murs et des barrières humaines, culturelles ou économiques, au moment où des Cassandre insinuent le doute sur la possibilité d’une harmonie entre les différentes rives de la Méditerranée, il est plus important que jamais d’en rappeler la vocation historique. Berceau des trois monothéismes, point d’émergence d’un humanisme puisant sa source à Athènes, Jérusalem et dans la civilisation islamique des Lumières, la Méditerranée doit renouer avec ce qu’elle est au plus profond d’elle-même : un lieu d’échanges, de circulation et d’hybridation. Un lieu de métissage exceptionnellement riche.

Porte de l’Europe vers le Sud et l’Orient, point de rencontre naturel de l’Afrique avec l’Europe, la Méditerranée est notre avenir commun.

Cette université populaire sera l’occasion d’éclairer l’histoire singulière des relations entre l’Europe et l’ensemble du monde méditerranéen, l’occasion aussi de mettre en lumière les défis stratégiques, économiques, sociaux, culturels ou environnementaux que toutes ses rives ont en partage. Un an et demi après le lancement au forceps de l’Union pour la Méditerranée, quel bilan peut-on d’ores et déjà dresser ? Quels projets devons-nous faire naître ? Autant de questions auxquelles répondront les intervenants exceptionnels qui nous font l’honneur de leur présence.

Vous êtes toujours plus nombreux à participer à nos universités populaires participatives et je tiens à vous en remercier chaleureusement. Ce succès, c’est d’abord le vôtre.

Amitiés sincères,

Ségolène Royal

Fernand Braudel

Para muchos, hablar de historia es hablar de hechos. Extrañamente hay más que simples hechos a la hora de pensar, escribir y estudiar la historia. Quien observa el pasado con la limitación de la simple cronología y enunciación, es una persona que no ha contado con una preparación adecuada, pero que además no se ha detenido a pensar en cómo suceden las cosas ni en qué ámbitos se desarrollan.

Ahora bien, la visión lineal de los acontecimientos humanos es algo que nos rodea plenamente y que no desapareció de los historiadores hasta bien entrado el siglo XX. Inlcuso hoy, la gran mayoría de quienes trabajan la historia se mantienen del lado “positivista” de la metodología, estableciendo fechas y narrando de forma lineal los hechos y acciones humanos.

Corresponde al que, para mi gusto, ha sido el historiador más prominente del siglo el establecer una de las principales transformaciones en la concepción temporal historiográfica. Fernand Braudel, investigador francés perteneciente a la llamada Escuela de los Annales, concibió un tiempo histórico múltiple. En primer lugar, denota una “larga duración”; tiempo lento que puede implicar siglos y hasta milenios. En su maravillosa obra El Mediterráneo y el Mundo Mediterráneo en la Época de Felipe II, establece una equivalencia entre esta larga duración y lo que él llamó Geohistoria, “… una historia casi inmóvil, la historia del hombre en sus relaciones con el medio que le rodea; historia lenta en fluir y en transformarse, hecha no pocas veces de insistentes reiteraciones y de ciclos incesantemente reiniciados” (Braudel;1949;p. 17).

La “mediana duración”, es equivalente a lo que en historia denominamos Procesos. Siendo más limitada que los largos

Edward Carr

lapsos de la geohistoria, su ámbito es esencialmente humano. Nuestras instituciones, por lo general, han surgido de procesos que poco a poco tienden a transformarse en estructuras históricas, perpetuándose hasta quedar en lo más profundo del subconsciente humano. Por último, la “corta duración” es el ámbito del acontecimiento, el hecho sin más que su propia identidad como destello del actuar humano en un tiempo determinado. Este “motor braudeliano”, como lo denomina Josep Fontana, entregó diversificaciones conceptuales y metodológicas de gran importancia para los historiadores. Así, el tiempo dejó de ser único y, como las dimensiones espaciales de la materia, pasó a ser múltiple. Esta consecuencia ha sido de gran importancia en la forma en que observamos los hechos del pasado, ya que la cronología dejó de ser el método de narración tradicional. Más bien, se logró asentar un estructuralismo muy interesante, en el que se pueden agrupar diversas acciones humanas para dilucidar problemas de amplia genealogía. De este modo, lo que antes se denominaba como el problema de “los orígenes”, pasó a ser con Braudel el problema “de las permanencias”.

La percepción de los hechos también se vio transformada. Según nos diría Edward Carr, los hechos históricos existen a medida que adquieren la importancia en los estudios historiográficos (Carr;1961;p. 15). Con Braudel, sin embargo, los hechos comenzaron a ser importantes a medida que son necesarios para explicar un proceso o una estructura determinada. Así, con Braudel asistimos al final de la discriminación de los hechos.

Scriam pe un fir de pe blogul Adrian Năstase, –nu mai fac trimiterea la adresa URL–, în septembrie 26, 2009 la 5:06 pm, @ Aya […] De când ati intrat voi aici, calitatea limbajului s-a degradat. Vreau sa va reamintesc ca gramatica româneasca tiparita în anul 1828 la Sibiu ne-a extras din epoca fanariota si a facut posibila o civilizatie româneasca moderna. Fernand Braudel are sintagma celebra: „Grammaire des civilizations”, Gramatica de la Sibiu a fost influentata de gramatica filosofica a lui Condillac, si de gramatica lui Destutt de Tracy. Ideologia primara pe care au construit-o se trage din iluminismul francez. În Scoala de la Sfântu Sava, tocmai acea ideologie primara a generat ideologia nationalismului românesc. Dupa ce Lioncik Tismenetki si-a batut joc de limba româna în perioada 1940-1941 în Basarabia rupta din România prin pactul Ribbentrop-Molotov, Vladimir Tismaneanu nu a facut un minim efort în Raportul Tismaneanu sa construiasca o punte spre traditia europeana din ideologia nationalismului românesc. Îl citeaza pe undeva în Raport, Vladimir Tismaneanu pe Destutt de Tracy ? Nu ! Si trebuia sa faca aceasta ! Daca nu, îi considera pe dascalii nostri de rumânism niste înapoiati. Sansa noastra ca natiune au fost geniile din secolul XIX care au salvat limba româna de la pieirea anuntata cu un grotesc exces de anticipare de catre Voltaire în secolul XVIII, iar acum de articole din Britannica si carti de la editura Humanitas. La fel cum în secolul XIX am fost salvati în „cuget si simtiri” de Ideologia Scolilor Centrale (ideologia Destutt de Tracy), de senzualismul psihologic si senzualismul pedagogic al lui Condillac, de iluminismul industrial scotian si de ideologia clasica germana (incorporate în spiritul de la Junimea), acum trebuie salvat limbajul românesc unde fiecare cuvânt trebuie vazut ca un concept de marketing, si rescrisa o doctrina economica româneasca unde fiecare produs oferit pe piata trebuie vazut ca purtator de sens lingvistic. Evolutia lingvistica în lume este clara: reductia numarului de vernaculare. Nu cred în victoria vreunei lingua franca, fie si globish. Civilizatia româneasca este scrisa ca gramatica generativa, acesta este avantajul nostru. Începem sa scriem echivalentul Gramaticii de la Sibiu pentru secolul XXI. Este un program de munca imens în fata noastra, esential este sa nu îl abordam în stilul phatic al culturnicilor de elita. Produsul industriilor noi cuprinde un 1/Concept, incorporeaza o 2/Metoda, mai mult, produsul incorporeaza 3/Informatie, fiind chiar vector de informatie precum Cuvântul, si în mod necesar si evident, produsul industrial are o 4/Utilitate si are o 5/Calitate. De ce am folosit litere mari ? Pentru initierea unui proces de brainstorming.

La care Aya spune, pe septembrie 26, 2009 la 9:23 pm : @ Blogideologic / UN SEMNAL PERICULOS IN POSTAREA TA: INTENTIA DE MUTILARE A LIMBII (”NOVLIMBA” DE TIP ORWELL!) In finalul aberantei tale postari (asa-zisa replica pe care mi-ai adresat-o si mie, in “septembrie 26, 2009, 5:06 pm”- exista un fragment care indica, fara putinta de tagada, ca intre fascism (totalitarismul negru- pe care il sustii pe fatza) si comunism (totalitarismul rosu) nu exista nici o diferenta de fond si nici de moduri de actiune, dar numai de culoare a hainei. Mie imi indica un semnal foarte periculos! Punctual, fragmentul final (sustinut, in mod sigur, de vulgata fascizanta careia ii apartii) este, pe fond (subliniez, pe fond) replica fidela a modului de actiune specific khmerilor rosii (culoarea sumata indica tipul de haina totalitara) in perioada revolutiei lui Pol Pot. Ceea ce s-a intamplat in Cambodgia acelor ani- inclusiv crima culturala si mutilarea limbii- isi gasesc corespondentul intr-o idee din postarea ta (de fapt, ar trebui sa iti multumim caci, astfel, aflam ce au de gand fascistii ascunsi sub diverse “bloguri ideologice” in Romania). Reproduc, in paralel, acel fragment din postarea ta si sinteza a ceea ce s-a intampalt cu limba cambodgiana, in perioda lui Pol Pot (culmea, tot sub “indrumarea” unui colectiv de cunsocatori in domeniu, cum sugerezi si tu ca ar trebui sa se intample cu romana). Fragmentul referitor la cambodgieni este dincolo de orice dubiu valoric, caci apartine unui erudit- in acelasi timp, militant al atitudinii anti- totalitare, indiferent de culoarea totalitarismului (negru, rosu, verde). Iata ceea ce propui, privind mutilarea limbii romane, “adaptarea” ei la discursul dorit de vulgata careia ii apartii (un alt fel de novlimba, cum spunea Orwell!): “limbajul românesc unde fiecare cuvânt trebuie vazut ca un concept de marketing, si rescrisa o doctrina economica româneasca unde fiecare produs oferit pe piata trebuie vazut ca purtator de sens lingvistic. (…) Începem sa scriem echivalentul Gramaticii de la Sibiu pentru secolul XXI. Este un program de munca imens în fata noastra, esential este sa nu îl abordam în stilul phatic al culturnicilor de elita. Produsul industriilor noi cuprinde un 1/Concept, incorporeaza o 2/Metoda, mai mult, produsul incorporeaza 3/Informatie, fiind chiar vector de informatie precum Cuvântul, si în mod necesar si evident, produsul industrial are o 4/Utilitate si are o 5/Calitate. De ce am folosit litere mari ? Pentru initierea unui proces de brainstorming.” Iata sinistrul petrecut cu limba cambodgiana (transformata, printr-un proces de mutilare, asemanator cu cel “propus” de jalnicul tau creier fascist, in falsa “limba khmera”).

Să selectăm din fragmentul înfierat de tine termenii principali. şi să-i trecem în English. Rezultă : Product Concept Method Information Utility Quality. O căutare cu Google dă +aproximativ 13.400.000 pentru Product Concept Method Information Utility Quality. +

Am privit fugar în primele 30 de lucrări listate, şi nu am găsit vreo trimitere la “fascism”, “fascist” şi “khmer rouge”. Dacă tu vrei să umpli “butoiul danaidelor”, eşti liberă să te osteneşti.  

Mă bănuieşti de “INTENTIA DE MUTILARE A LIMBII (”NOVLIMBA” DE TIP ORWELL!). La începutul blogului mă prezentam : “Sînt un scriitor de tutoriale, un technical writer pentru dezvoltarea durabilă în România. Rezolvarea problemelor cu obiective multiple, aşa cum este într-un mod special dezvoltarea durabilă, cere în oricare etapă evaluări-şi-echivalări-optime-prin-compromis, sintagma aceasta în limba română se scrie pe scurt tradeoffs în limba engleză.” Evident, în cadrul unui stat naţional unde există o limbă dominantă, dar care nu intră în categoria „limbajelor sacre“ moderne, contemporane, chiar post-moderne, deci aflată numai în statutul de „vernaculară“ — limbaj purtător de informaţie foarte puţin relevantă pentru lumea post-modernă în care trăim — cum poţi să exploatezi oferta reală a „masei critice“ în cunoaşterea teoretică, tehnico-productivă şi în cunoaşterea prudenţială până la producerea unei deplasări de paradigmă în societate ? O naţiune devine bogată numai când stăpâneşte perfect cele trei tipuri de cunoaştere: ştiinţa dezvoltării durabile este situată la intersecţia lor.   Dintr-o parcurgere rapidă („răpede privire“) a bibliografiei domeniului, devine limpede că ştiinţa dezvoltării durabile face apel la o multitudine de concepte, într-o agregare de mare rafinament intelectual. Asemenea tipuri de gândire constituie privilegiul unor perioade de pace, conjugate cu o criză societală reală. Ştiinţa dezvoltării durabile propune căi de stopare a degradării mediului, soluţii ideologice primare care pot să fie credibil înscrise pe o listă de alternative aflate dincolo de „globalizarea“ pe care economistul Joseph Schumpeter (1883-1950) — care a predat la universităţile din Cernăuţi şi Harvard –, o numea „distrugere creativă“. Depozitarele majore de informaţie cu semnificaţie antropică, societală, umană, aşa-numitele „limbaje sacre“, sunt la ora actuală limba engleză şi limba franceză. Jucând acelaşi rol pe care-l aveau în antichitatea civilizaţiei mediteraneene „greaca“ şi „latina“, iar în India Evului Mediu — „sanskrita“. Deci este clar că apelez la Oldspeak, iar nu la Newspeak, cum acuzi tu. Eşti prea categorică în acuzaţii nefondate. Bănuiesc că aşa era toată “familia” de alogeni de la centrala securităţii  din Bucureşti în anul 1956.

Titus Filipas

După 1989 a fost repetată la noi, în pseudo- discursul culturnicilor de elită, sintagma folosită pentru prima oară în cultura română de către Titu Maiorescu : “Forma fără fond”. Sintagma este un grup de cuvinte care posedă unitate categorială şi funcţională, iar gramatica sintagmei ţine încă de gramatica filosofică. În secolul XIX românesc, gramatica filosofică a  constituit fiducia pentru modernitatea noastră. Este bizar că domnul profesor Titu Maiorescu  nu aminteşte, în interpretarea expresiei pe care frecvent o citează, şi asertarea deosebit de inteligentă a lui Victor Hugo : “La  forme c’est le fond qui remonte.”  

Fiecare dintre marii cărturari ai secolului XIX românesc a fost unic în felul său. Hai să-l amintim pe filosoful Vasile Conta, care foloseşte sintagma “lege fatală”, poate inspirat de Jules Michelet şi Edgar Quinet. Mircea Eliade observa că expresia  “lege fatală” avea deja la Vasile Conta  şi conotaţia carljungiană de „arhetip cultural”.  

La noi, cultura supravieţuirii este încărcată de arhetipuri străbune. Până la urmă, forma nouă din cultura română trebuie să adere la fondul arhetipal. Romania Orientală ca primul stat de drept a fost creată juridic în primele trei secole din era creştină. Arhetipurile  culturale străbune din fondul  nostru de romanitas au fost aliate cu modernitatea în secolul XIX printr-o gramatică transformaţională. Gheorghe Asachi, Gheorghe Lazăr şi Ioan Eliade Rădulescu au stimulat în spaţiul mioritic, ori “Nirvana pastorală” românească, echivalentul cultural al unui Big Bang! Era un Nou Univers ceea ce construiau ei. Gramatica românească instituţionalizată,  supranumită   „Gramatica de la Sibiu”, pleca de la „gramaticile filosofice” ale lui Condillac şi Destutt de Tracy. În conceperea Gramaticii de la 1828, Ioan Eliade Rădulescu a trebuit inevitabil să dea răspunsuri practice la  chestiuni de filosofie lingvistică şi epistemologie. Se ştie că Ioan Eliade exprima nişte opinii cât se poate de clare în problema alegerii între scrierea fonetică  şi scrierea etimologică, legată de ordinea ierarhică între vorbire şi scriere, iar aceasta-i o chestiune filosofică! Apoi, de vom citi mai atent o scrisoare a lui Ioan Eliade Rădulescu către Costache Negruzzi, vom descoperi că  Eliade Rădulescu este  conştient de importanţa conceptului metafizic  de “prezenţă”, – un fel de echer, dar nu în sens masonic, pentru verificarea  cuvintelor -, în limba română. Gramatica de la Sibiu  a fost o gramatică filosofică ! Istoria  renaşterii naţionale româneşti sprijină  titlul cărţii lui Fernand Braudel :  « Gramatica generativă a civilizaţiilor », ‘Grammaire des civilisations’, în fapt un  manual de istorie a  civilizaţiilor destinat iniţial doar „liceelor din Franţa”, instituţie intelectualiceşte vie,  născută din ‚Ideologia Şcolilor Centrale’*. Renaşterea ideologică a Partidului Naţional Liberal  românesc după decembrie 1989 a fost iniţiată de către Dan Amedeo Lăzărescu plecând de la vechile surse inspiratoare pentru liberalismul românesc din secolul XIX, ideologia lui Condillac şi Destutt de Tracy. Istoricul  Dan Amedeu Lăzărescu a încercat să-l re-insereze pe Destutt de Tracy  în discursul democratic românesc după 1989.  Fu pedepsit crunt pentru îndrăzneală  de “tinerii lupi” români  Mircea Dinescu şi Andrei Pleşu, mari ştabi pe atunci la CNSAS.

Noi valuri de ură împotriva arhetipurilor  străbune româneşti (numite batjocoritor “resentimente” şi “neant” ) care ne-au ajutat în supravieţuirea ca neam, valuri de ură care atacă renaşterea ideologică a naţionalismului   românesc, sunt postate în serie pe blogul domnului Vladimir Tismăneanu la adresele URL :

http://tismaneanu.wordpress.com/2009/09/10/veninul-resentimentului-un-eseu-de-sorin-lavric/

http://tismaneanu.wordpress.com/2009/09/09/sa-ne-rugam-si-pentru-resentimentari-cristian-preda-despre-lumea-romaneasca-de-azi/

http://tismaneanu.wordpress.com/2009/09/09/magma-din-care-se-naste-ura-ioan-stanomir-despre-resentiment/

http://tismaneanu.wordpress.com/2009/09/08/egalitatea-neantului-marta-petreu-despre-resentiment-ura-ranchiuna/

http://tismaneanu.wordpress.com/2009/09/08/mihai-neamtu-despre-resentimentul-parazitar-si-gregaritatea-urii/

http://tismaneanu.wordpress.com/2009/09/10/sever-voinescu-despre-zgura-sulfuroasa-a-resentimentului/

Dar iată cum încep să renască vechile arhetipuri culturale româneşti în forme noi şi trufie ( vezi http://roxanaiordache.wordpress.com/2009/09/10/magistratii-l-au-pus-la-respect-pe-traian-basescu/ ). Doamna Mona Pivniceru se manifestă (surprinzător pentru preşedintele României!) numai ca o răzeşoaică aprigă (supărător pentru preşedintele României).

*vezi http://blogideologic.wordpress.com/2007/12/08/ideologia-scolilor-centrale/  

Titus Filipas

Gramatica românească tipărită în anul 1828 la Sibiu ne-a extras din epoca fanariotă şi a făcut posibilă o civilizaţie românească modernă. Fernand Braudel are sintagma celebră: „Grammaire des civilizations”, Gramatica de la Sibiu a fost influenţată de gramatica filosofică a lui Condillac, şi de gramatica lui Destutt de Tracy. Evoluţia lingvistică în lume este clară: reducţia numărului de vernaculare. Nu cred în victoria vreunei lingua franca, fie şi globish. Şansa noastră au fost geniile din secolul XIX care au salvat limba română de la pieirea anunţată cu un grotesc exces de anticipare de către Voltaire în secolul XVIII, iar acum de articole din Britannica şi cărţi de la editura Humanitas.  La fel cum în secolul XIX am fost salvaţi în „cuget şi simţiri” de Ideologia Şcolilor Centrale (ideologia Destutt de Tracy), de senzualismul psihologic şi senzualismul pedagogic al lui Condillac, de iluminismul industrial scoţian şi de ideologia clasică germană (incorporate în spiritul de la Junimea), acum trebuie salvat limbajul românesc unde fiecare cuvânt trebuie văzut ca un concept de marketing, şi rescrisă o doctrină economică românească unde fiecare produs oferit pe piaţă trebuie văzut ca purtător de sens lingvistic. Filosoful Jean Baudrillard scrie un mesaj important pentru viitorime, aluzia lui filosofică fiind prezentă chiar şi în filmul de anticipaţie Matrix. Civilizaţia românească este scrisă ca gramatică generativă, acesta este avantajul nostru. Chiar dacă, după 1989, credeam că modelul Bourbaki este cel care ne va salva, acum nu mai cred, oricum el trebuie criticat în ceea ce are contraproductiv, anume supralicitarea teoriei matematice a mulţimilor în limbaj. Este interesant că se dezvoltă acum un curent de doctrină economică americană care insistă pe tradiţia industrială scoţiană incorporată în secolul XIX în economia USA. Începem să scriem echivalentul Gramaticii de la Sibiu pentru secolul XXI. Este un program de muncă imens în faţa noastră, esenţial este să nu îl abordăm în stil phatic. Produsul industriilor noi cuprinde un 1/Concept, incorporează o 2/Metodă,  mai mult, produsul incorporează 3/Informaţie, fiind chiar vector de informaţie precum Cuvântul, şi în mod necesar şi evident, produsul industrial are o 4/Utilitate şi are o 5/Calitate. De ce am folosit litere mari ? Pentru iniţierea unui proces de brainstorming.

Titus Filipas

Der Einhegung von Commons begegnet man gelegentlich in höchst unangenehmer Weise – der Einhegung der modernen Stadtentwässerung zum Beispiel, die zurecht als eines der wichtigsten Gemeingüter überhaupt betrachtet werden kann.

Manchen Historikern zufolge ist das Römische Reich ja nicht an der militärischen Stärke seiner Feinde zugrunde gegangen, sondern an der fehlenden Technologie um den täglichen Dung seiner Einwohnermillionen zu entsorgen. Man habe Brot in Roms Strassen verbrannt, um die üblen Gerüche zu übertünchen, so schrieb der französische Historiker Braudel. Sei’s drum – wir haben uns inzwischen daran gewöhnt unsere Notdurft per Knopfdruck mit ein paar Eimern Trinkwasser in einem kleinen Loch verschwinden zu lassen und kaum einer von uns kennt noch die Nutzung eines mittelalterlichen Abtrittserkers aus eigener Erfahrung. Von diesen aus schiss man früher durch ein Loch in schmale Gassen, in denen heute Touristen die Speisekarten gemütlicher Gasthöfe studieren. Der alltägliche und ererbte Luxus unserer modernen Notdurftentsorgung wird uns in der Regel erst bewusst, wenn die Klospülung wegen eines Rohrbruchs nicht mehr funktioniert, oder wenn  eine unachtsam entsorgte Windel den Abfluss verstopft.

Noch einen Grund kann’s geben, dass einem das Wasser quasi bis zum Halse steht: Wer in der Öffentlichkeit, weit weg vom eigenen Abort, plötzlich dringend mal Wasser oder Schlimmeres lassen muss, dem passiert es immer häufiger, dass ihm der Eintritt zum rettenden Urinal verwehrt oder ein herzhafter Obulus für den Zutritt zu selbigem abgeknöpft wird. Preise von 80 Cents und mehr sind keine Seltenheit. Wehe dem, der kein Kleingeld parat hat, denn das Urinieren am nächsten Baum (ohnehin nur eine für Männer denkbare Lösung) ist nicht nur manchem peinlich, sondern vielerorts sogar strafbar. Gefängnis oder Resorption? Eine Rückbesinnung aufs Gemeinwohl (auch wenn man über diesen Aspekt nicht so gerne spricht) wäre (gelinde gesagt) nett und erschiene mir unserer hochentwickelten Zivilisation angemessen.

Empfohlene Literatur zum Thema: Von der Schîssgruob zur modernen Stadtentwässerung von Martin Illi und Hansruedi Steiner (NZZ-Verlag, 1992). Ein grandioses Buch!

What does fundamentally make a new business idea a successful venture ?

I have been looking for a clear and crisp 20-second answer on that for quite a while. Is there such a thing as a rule of thumb telling whether a business idea is worth pursuing?   Is there a mantra subconsciously used by entrepreneurs and venture capitalists  to detect attractive market opportunities?

There are many long answers to that question but few short and good ones.

I just found a gem 30 second long answer in the person of Vinod Khosla, a famous venture capitalist:

So big problems equal big opportunities. If there is no problem to solve, why would someone pay you to solve something that is not a problem ?. Simple. Isn’t it?

Another venture capitalist told me once: “Think of new ventures as a pain reliever! “.  In other words: “Show me the pain and sell me the pain reliever”

If there is a pain, there is a need that can potentially be monetized .

Now, let’s apply this line of thinking to social media ventures.  Social networks such as Facebook or Twittter are interesting as social phenomena for the huge traffic and users’ interactions they generate but do they  solve a fundamental problem for the consumer? Are social networks “pain relievers”?

Some will argue that social networks are just a modern version of a trendy bar where one socializes with an extended network of friends and where the owner, failing the drinks to sell, is desperately trying to attract one’s attention to low priced ads?

Without undermining the social importance of social networks, what “pain” do they really relieve us from? What “monetizable” need are they serving ?  Are they just covering social needs that one was satisfying in the past without having to pay anything or to involve advertisers in the experience whatsoever ?

Let me refer to the excellent article:  “Social Networking Is Not a Business” by Bryant Urstadt (MIT Technology review).  “Web 2.0, the dream of the user-built, user-centered, user-run Internet- has delivered on just about every promise except profit.  But will its most prominent example, social networking, ever make any money?”

Most social networks are struggling to break even.  Are social networks businesses?  Do they solve a problem? Not sure.

History shows that social  interactions  are often disconnected and immune from the mechanics of the merchant sphere. (see work of Historian Fernand Braudel : “Civilization and Capitalism” Tome 1 : The Structures of Everyday Life). This might be the crux of the matter. Social networks  may be the modern platform of a non merchant everyday life.  Social networks may be no place for business which would explain why click-through rates on Facebook are in average 0.04% when they reach at minimum 2% on Google.

Again social needs v.s merchant needs.

If Google is clearly a “pain reliever” for consumers conducting searches for purchasing reasons ,  social networks may just give their investors a migraine…

Time for an Advil?

Fri Jul 17 18:41:27 2009
It always puzzles me to see people accepting and passing along ideas based on notions of geographic determinism. If the Spartans martial superiority was determined by their non-coastal location we should expect to see the same superiority in the Aetolians, Thessalians and Epirians. If a people were successful/unsuccessful based simply on their geographic location then we would have reached an equilibrium centuries ago and we could abandon history. But the Greeks, Romans, Byzantines, Mongols, Mughals, etc. RISE as well as FALL, without much change in their geography.

I’m no expert on the Annales school but I was always under the impression that for Braudel, geography was not so much a cause but rather the first level of historical observation. It provides a backdrop for the longue durée of social and cultural change that takes place over many centuries and also for the deceptive surface effects of histoire événementielle, those supposedly great events we often describe as history but for Braudel are merely “surface disturbances, crests of foam that the tides of history carry on their strong backs.”

Mentalités, our most basic social and cultural perceptions, interact and respond to the almost unchanging geography and environment, but are not determined by them as they tend to change over the centuries. On the other hand, geographic or environmental time is one of repetitions and cycles, rather than events and change. Change at this level is almost imperceptible to us and we tend to confuse it with the constant regular cycle of life.

“In fact, the apparent death of a coastal region may be no more than a change in the rhythm of life. It may pass in turn from coastal trading to long-distance voyages, that is for the historian, from an unrecorded to a recorded existence, vanishing again from his attentive gaze every time it lapses into its obscure everyday life. It is as if a regular law has determined the life-cycle of the population and the sea.” (Braudel, The Mediterranean and the Mediterranean World in the Age of Philip II, Vol. 1 p. 148)

Les Onze, p.78

“(…) tapi dans ce grand froid et son coeur ayant froid Robespierre sortit le couteau pour raser de droite et de gauche, les modérantins et les exagérés, le beau couteau nommé Saint-Just; parce que le vent de ventôse sonne plus théâtralement que la neige qui gît doucement dans nivôse; parce qu’il n’y a pas de neige dans le tableau, mais comme un effet de grand vent, quoiqu’il n’y ait pas de vent non plus; parce que surtout vous le savez, dans un amalgame hardi, romanesque, certains ont dès l’Empire appelé ce tableau définitif Le Décret de ventôse. Non, c’était avant. Il fut commandé dans les deux mois précédant ventôse, en nivôse an II, le 15 ou le 16 nivôse, soit autour du 5 janvier 1794, vers la ci-devant Épiphanie, jour des Rois.”

Une chambre en Hollande, p.32-33:

“Descartes est tourangeau. Il a grandi sous d’aimables ombrages, auprès de murmurantes eaux, goûté la poésie. Pour lui, et non pour Kant à qui il suffisait de demeurer, la question s’est posée de savoir quel lieu faciliterait le dessein d’y voir clair en toute chose et d’abord en lui-même. Il ne s’en explique pas expressément. Comment le pourrait-il? Le sentiment de la nature n’a pas encore été thématisé. Il s’en faut d’un siècle et demi.”

A quelques semaines de distances deux récits français, chez Verdier. Ce n’est pas vraiment l’éditeur qui a imposé le rapprochement. Ni l’amitié qui unit les deux auteurs, ni leur origine (le Limousin: ce “far center” français), ni même leur exigence littéraire, leurs (bons) goûts communs (Flaubert, Faulkner, Simon) qui donnent un ton et une tenue à leurs écrits.

Surtout, ce sont deux récits nourris de la lecture de grands historiens, qui prennent pour sujet deux révolutions occidentales. Mais deux visions assez différentes, problématiques en tout cas, du cours de l’histoire.

Un (fort) vent  braudélien souffle sur le récit que fait Bergounioux de la découverte du cogito par Descartes.

La longue durée se fait très longue:

« A l’approche de l’ère chrétienne, la Gaule chevelue dort toujours les yeux ouverts, dans la pénombre crépusculaire de ses bois. », p.8

Le déterminisme devient déterminant:

« Il n’est pas de repos, de calme persévérance en soi-même, de quant-à-soi dans les positions médianes. La situation du pays, entre le Nord et le Midi, les Alpes et l’Atlantique, l’a exposé, dès le commencement des temps historiques, en Europe, aux vues intéressées de tous ses voisinages. Il n’aura fait, depuis lors, que chercher à sauvegarder quelque chose de lui-même. C’est pour n’y avoir pas réussi qu’il s’est réfugié dans l’universalisme abstrait, cette fiction qu’il s’ingénie à donner au genre humain et à lui-même comme la réalité. », p.7-8

On croit entendre la voix du maître:

La Méditerranée et le monde méditerranéen au temps de Philippe II:

“Mais il est de plus grands spectacles, aux marges et au coeur de la Méditerranée. Une charnière essentielle du monde méditerranéen reste l’ancienne limite européenne de Rome, le Rhin et le Danube où la poussée catholique trouvera, au XVIème siècle, sa ligne forte: nouveau limes que les Jésuites réoccuperont avec leurs collègues et les coupoles de leurs églises à accolades. La rupture entre Rome et la Réforme s’est faite précisément au long de cette cicatrice ancienne. C’est ce qui confère, plus encore que les querelles d’États, son caractère “solennel” à la frontière du Rhin. La France du XVIème siècle, comprise entre cette ligne avancée de Rome et la ligne des Pyrénées que touche à l’extrême la poussée protestante, la France déchirée entre les deux partis aura, une fois de plus, subi le destin de sa position géographique.” (tome II, p.500 de l’édition de poche).

L’histoire de Bergounioux est un cours lent mais puissant, orienté, nécessaire, dans une longue tradition, à la fois marxiste et libérale (braudélienne en somme) qui fait marcher les hommes par-delà les catastrophes, sur les voies d’un certain progrès: l’empire romain et sa chute, la formation de l’État moderne, la civilisation des moeurs, Norbert Elias, Auguste Comte. Un régime d’historicité moderne, où le temps, pour reprendre les idées de Hartog et Koselleck (1), est en lui-même producteur de nouveauté et de progrès. On en avait déjà un aperçu saisissant dans Jusqu’à Faulkner ou dans son Bréviaire de littérature. On pourra selon l’humeur trouver ces grandes enjambées à travers les siècles d’une audace folle ou d’un ennui scolaire.

Chez Michon l’histoire prend une majuscule et une texture plus composite. Le récit lui-même est plus long, la construction plus habile et complexe que le travail chronologique de Bergounioux. Un peintre de petite extraction (François-Elie Corentin), un tableau mystérieux, des commanditaires aux mobiles flous et inquiétants, les Onze du Comité de salut public dirigé par Robespierre.
La flèche du temps suit un parcours plus heurté, moins lisible. Au siècle des Lumières, au moment même où le mot “révolution” perd son sens d’éternel recommencement pour ouvrir sur le jamais-vu, l’”Histoire” de Michon devient curieusement répétitive. Le « comble de l’Histoire » (p.93), c’est la Terreur, celle de 1794 bien sûr, mais avant, mais après, mais toujours: une violence anthropologique, qui vient l’homme et de ses peurs fondamentales. Sous certains aspects une histoire cyclique et sombre, aux antipodes de celle de Bergounioux, un ancien régime d’historicité dans lequel le temps n’est plus facteur de progrès mais simple contenant, cadre dans lequel se déroulent des événements (souvent des catastrophes) qui tendent à se rejouer indéfiniment.  Shakespeare (on croise Macbeth), Nietzsche.

Mais aussi et surtout Michelet: c’est l’autre face de l’Histoire selon Michon, dans une tradition plus moderne, qui va vers un accomplissement, une prise de conscience de soi. Tradition de la Geschichte, l’Histoire en soi, quasi mystique, hégélienne, qui ne distingue plus l’ensemble des faits passés de leur mise en récit, parce qu’elle se fait en se disant et inversement.

De très grandes orgues ponctuent Les Onze :

«  C’est Lascaux, Monsieur. Les forces. Les puissances. Les Commissaires.
Et les puissances dans la langue de Michelet s’appellent l’Histoire. »

Point commun: Michon et Bergounioux sont à l’école de deux historiographies d’avant le tournant des années 70, d’avant la déconstruction, “l’histoire en miette”, les “nouveaux objets”, “les nouvelles approches”. Les historiens qui parlent dans leur écrits sont plus confiants dans leur savoir, leur langue peut-être plus exigeante (et l’on peut sans exagérer qualifier Michelet et Braudel d’historiens-écrivains, comme l’ont bien repéré Ricoeur et Hartog), mais moins soucieuse de remettre en question les grandes catégories historiques (l’Etat, la Terreur, la Raison, le Mal…) et les grandes catégories d’analyse de la profession. A cet égard la fiction de Michon est plus ambigüe, et son rapport à la réalité historique plus inquiet.

J’avoue pourtant une certaine déception. Ce qui me gêne le plus n’est pas d’ordre épistémologique, au contraire, mais nait du sentiment que les deux écrivains sont comme restés élèves, l’un parce qu’il est exagérément  fidèle, l’autre par sa volonté permanente de se détacher du récit historien pour “faire” littéraire. Les compositions sont brillantes comme deux élèves peuvent être brillants. La phrase a été travaillée, retravaillée, comme chez les plus grands, sauf qu’ici on le sent à chaque ligne, virgule, alinéa. L’un et l’autre se sont souvent comparés à des artisans, et l’on voit là des traces du burin, ailleurs la marque d’un polissage trop appuyé.  Deux récits courts, et pourtant lents, qui cherchent à durer sans y parvenir. Des tentatives pour donner sens au moindre détail, mais comme étouffées dans l’œuf,  se limitant toujours à l’allusion érudite mais finalement stérile, au traitement du sujet en somme. Michon s’en tire mieux, là aussi, même s’il laisse un goût d’inachevé.

Ainsi la construction de la forteresse de La Rochelle :

« - depuis que le cardinal-duc avait fait lever, plus ou moins à coups de trique, plus ou moins à coup d’écus, des bataillons de Limousins pour construire au large de la Rochelle et autant dire alors en pleine mer de grands apparaux de guerre, des digues, des babels bien cimentées de ciment limousin, sang et boue, où lui, le cardinal-duc de Richelieu, debout sur les digues par-dessus les Limousins dans son habit de fer et de pourpre, pensait que tous les huguenots du monde viendraient se fracasser et mourir toujours, sortir de l’Histoire- » Les Onze, p. 35

L’évocation est puissante mais isolée. Ce n’est qu’une scène, un décor où prend place le peintre Corentin, là où la forteresse sebaldienne, au début d’Austerlitz, par la description de son expansion formidable et absurde, ouvre une nouvelle période narrative,  une autre dimension, une autre échelle de temps et d’espace.

Textes admirables sans aucun doute, mais comme le sont des meubles de belle facture. C’est beaucoup, mais pas assez.

Note:

(1) On lira de François Hartog, au Seuil: Régimes d’historicité et Evidences de l’histoire (avec un chapitre sur Michelet et un autre consacré à l’histoire récit, qui s’arrête notamment sur Braudel); de Reinhart Koselleck: Le Futur passé, contribution à la sémantique des temps historiques (édition de l’EHESS)

The Spring 2009 Sixteenth Century Journal is out, celebrating the SCJ’s 40th anniversary with reviews of some of the most important books of the last 40 years, and thought pieces on what is to come. It’s a great idea, and there are a few that deal explicitly on Spain:

De Lamar Jensen reviews Garrett Mattingly, The Armada (1959).

Carla Rahn Phillips reviews Fernand Braudel, The Mediterranean and the Mediterranean World in the Age of Philip II, 2 vols., trans. Siân Reynolds (1972).

James D. Tracy reviews Fiscal Crises, Liberty, and Representative Government, 1450-1789, ed. Philip T. Hoffman and Kathryn Norberg (1994).

In the “Looking Forward” section, James B. Tueller, “Mulling over Magellan: A Future-spective about Spain in the Pacific.”

and Linda K. Williams, “Local and Global: Expanding Vision in the Study of Sixteenth-Century Latin American Arts.

Intel has been fined $1.45 billion. Yes folks. That’s with a “B.” It is the largest fine that the European Union’s Competition Commission. As James Kanter of the Times reports

Ms. Kroes said Intel had “used illegal anticompetitive practices to exclude its only competitor and reduce consumers’ choice — and the whole story is about consumers.” She said Intel’s practices had “undermined innovation.”

This is the single-largest fine incurred by any company in the history of European commerce. It dwarfs what the commission had previously fined Microsoft–497 million euros. (Intel’s fine in euros is 1.06 billion.) Intel should’ve seen the writing on the wall. They’ve already been fined by similar commissions in South Korea, and been investigated by its Japanese equivalent, though not fined. It is also currently under investigation by the Federal Trade Commission (which is the American equivalent). Now, what is that Intel did? It paid computer manufacturers to not use AMD, it’s main competitor in the microprocessor market.

To be clear, I’m not really interested in this news because it’s funny to think about how many zeroes there are in 1.45 billion, though that is very hilarious. But why I’m sort of heartened by the news is that trade commissions across the world are becoming a lot more vigilant in anti-trust stuff especially in the realm of technology corporations. As the Times reports, the European commission is investigating CISCO, IBM(again), and Google. What is clear is that Europe is clearly at the vanguard of trade law enforcement across the globe. They are, as the article describes them, “activist.” It seems that the US will follow suit under the new administration. Obama’s effect on the anti-trust activity is not really high on the list of talking points for television news programs but I think it should be. And while I fully acknowledge that the Administration’s position on torture, the wars, and other matters are far more pressing, for those of us who are interested in exploding the system of oligarchal capitalism that has reigned, it is hopefuly news to say the least.

One last note, for those who think that I’m putting all my faith in the rhetoric of regulation a la Keynesianism…I’m not. What I’m interested in is the potential political openings of market dynamics for the left. We have simply blamed a reified notion of “the market” for all of society’s ills for far too long, at the cost of glorifying Statism. There must be some room for an anti-Statist leftism in the States, which has proven to be very difficult. We have to ask again whether capitalism is pro- or anti-market. And I think this case with Intel and the financial mess is that, as the great historian of capitalism Fernand Braudel very early on noted, capitalism is, at heart, anti-market.

Related: Manuel De Landa on markets and anti-markets.

Un articol despre canularul “brăţărilor  dacice de aur” poate fi citit la adresa URL  http://stiri.kappa.ro/actualitate/bratarile-meserie-aur/stire_188218.html .  Pe blog am scris în multe rânduri : http://blogideologic.wordpress.com/2007/12/25/semnul-mirarii/ http://blogideologic.wordpress.com/2007/12/25/cultul-inacuratetei/ http://blogideologic.wordpress.com/2008/07/28/mircea-cartarescu-si-tropul-pervertit/ , despre scandalul “brăţărilor  dacice de aur” pentru care unii escroci au încasat  bani grei de la săracul buget al României. Şi sunt implicate pentru sprijinirea escrocheriei numele unor personaje publice de mare rezonanţă, cum ar fi Călin Popescu-Tăriceanu, care va trebui să fie judecat, să plătească ! Dar nu aspectele politice şi financiare mă interesează, ci aspectele de cunoaştere şi cultură. Întâmplător, această reluare de către presă a scandalului privind canularul “brăţărilor  dacice de aur” vine odată cu anunţul apariţiei unui volum omagial Andrei Pleşu, “filozof” balcanic, volum din care lipseşte asertarea comparativă necesară. Pentru că există în contemporaneitatea noastră un mare filosof  balcanic autentic, slovenul Slavoj Žižek, vezi  http://en.wikipedia.org/wiki/Slavoj_%C5%BDi%C5%BEek .

Fără asertarea comparativă din volumul omagial Andrei Pleşu putem  întreba cu bună justificare : Mai există România culturii ?

Cine era chemat, pe linie cultural-academică, să atesteze autenticitatea “brăţărilor  dacice de aur” ? Seminarul de Arheologie Vasile Pârvan, de la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Cine conduce acest Seminar de Arheologie de la Universităţii din Bucureşti? Profesorul universitar dr. Mircea Babeş! Care în loc să se ocupe de o temă ştiinţifică extrem de serioasă, mergând pe  linia lui Fernand Braudel, se bagă într-o deviaţie politică, atacând în mod expres protocronismul, pentru că acesta era atacat şi de Raportul Tismăneanu! Ca şi cum profesorul universitar dr. Mircea Babeş, de la Seminarul de Arheologie Vasile Pârvan al Universităţii din Bucureşti nu ar avea o listă de priorităţi ! Îi amintim noi prioritatea sa numărul 1, el fiind un slujabaş plătit de statul roman ! Demontarea canularului “brăţărilor  dacice de aur” ! În ceea ce îi priveşte pe protocronişti, aceştia au fost primii care au demonstrat foarte convingător lipsa de autenticitate a “brăţărilor  dacice de aur”, să amintesc aici numai articolele cercetătoarei Aurora Peţan.

Titus Filipas

Astronauţii americani se îmbrăcau în costumele lor spaţiale complet albe pentru a respecta  arhetipul ‚cavalerului alb’ ? Primii astronauţi se chemau de fapt cosmonauţi, ei îmbrăcau culoarea roşie a costumelor pentru zboruri spaţiale. “Vă dau voie să stăpâniţi întregul univers, dacă mie  îmi lăsaţi Italia”, era declaraţia muzicianului Giuseppe Verdi. Alfonso Mărinimosul, învingătorul angevinilor, instalează la Napoli  capitala  Coroanei   Aragonului şi  Cataloniei.  Deşi, în principiu,  capitala naturală şi înfloritoare a Cataloniei este Barcelona, pesta neagră de la 1348 a ucis jumătate din populaţie,  şi a schimbat echilibrele demografice şi economice în această regiune a Mediteranei.  Sunt tot atâtea puncte de sprijin ale  aserţiunii  lui   Fernand Braudel despre lumea mediteraneană:  „Istoria este  reconstrucţie“. Deviza premonitorie a lui Alfonso Marinimosul era proclamată pe latineşte: „Vir sapiens dominabitur astris” – „Oamenii înţelepţi vor stăpâni astrele”. Aceşti oameni  văzuţi de Alfonso Marinimosul se vor putea chema ‚astronauţi’? 

În  mesajul cosmonautului rus Yuri Gagarin, primul pământean ce stăpâneşte universul din zbor circumterestru, este prezent  aluziv subiectul reconstrucţiei lumii  plecând de la civilizaţia oraşelor Italiei.  Aproape hilar  de optimistul salut al lui Yuri Gagarin aflat pe orbită: „Salut întreaga umanitate şi pe Anna Magnani!“, ascunde, îmi place să cred, titlul filmului unde jucase Anna Magnani:  “Roma, citta aperta” al lui Roberto Rossellini, simbol din icoane cinetice  pentru noul  început de civilizaţie în Europa.  “Roma, citta aperta” marca începutul Neorealismului italian, şi  startul refacerii Italiei distruse de război. Dacă sunt interpretabile  în această gamă zisele  rusului Yuri Gagarin, cu atât mai mult pentru noi, românii, celebra frază a lui Petru Rareş  pronunţată la 1540:  “Vom fi ce-am fost, şi mai mult decât atâta“, ce repeta,  în alt fel, cele spuse de   Mihail al VIII-lea Paleologul când  parafase hrisovul pentru Aghia Sofia cea curăţită la preluarea  Bizanţului, se poate citi  şi în gama tâlcului dat de Vico ori repetat de Iorga. 

Titus Filipas

Anselm Kiefer, Naglfar, 1998

le teorie sono reti: solo chi le butta pesca

Franco Moretti, grande studioso del Romanzo, in Atlante del romanzo europeo 1800-1900 si potrebbe dire che non fa altro che pescare. Teorie, linee evolutive della geografia europea, mentalità e molto altro ancora possono essere rintracciati nei romanzi europei Ottocenteschi. Dai romanzi sentimentali a quelli storici e dal romanzo di idee al picaresco, Moretti ci conduce nelle più straordinarie creazioni dei grandi della letteratura. Da come l’Inghilterra è divenuta un’isola grazie ai romanzi di Jane Austen, alla polarizzazione fra bene e male nella Londra di Conan Doyle e Dickens e soprattutto l’egemonia culturale della Parigi di Balzac, vera e propria Hollywood del romanzo nell’Ottocento. Il romanzo europeo ha contribuito alla costruzione dello Stato-Nazione, ha fuso campagna e città e messo a nudo le contraddizioni coloniali. Insomma un attore della geografia e della storia.

É possibile disegnare delle mappe e tracciare delle linee sulla base di questi romanzi? Ovviamente si, ed è su queste carte che bisogna lavorare (o se si vuole interpretare) e i risultati sono sorprendenti e illuminanti. Si possono addirittura azzardare nuove teorie sugli stili. Dalla Morfologia della fiaba di Propp alla Orografia del romanzo europeo il passo è davvero breve. Non manca una geografia della letteratura, i gusti dominanti dell’Ottocento o i generi che hanno trionfato nella maggior parte dei Paesi, esercitando in seguito un’egemonia culturale i cui effetti sono ancor oggi ben visibili, poiché

gli esseri umani esigono soluzioni soddisfacenti, non ottimali [...] Una volta trovata una soluzione che funzioni, la cosa di solito basta

Ogni cartografo rischia nel costruire le proprie mappe, e certamente è obbligato a “radicalizzarne” le impostazioni e dunque anche l’Atlante che Moretti ci offre sarà certamente discutibile. Ma è come se si aprissero porte e finestre: si ha la sensazione che lo spazio, il suo sentimento, la sua forza generatrice, non nuocciano in alcun modo alla Storia e alle storie, né siano in antagonismo con la lettura “interna” delle forme, e che piuttosto ne dilatino l’orizzonte, spesso un po’ compresso.

This is a video of a lecture by the philosopher Manuel DeLanda, discussing politics and power, economics, and military discipline. He ties these three subjects together in a concise and well referenced thesis reinterpreting economic history. DeLanda stresses the importance of abandoning a binary logic of political study in recognition of the heterogeneous nature of socio-political networks.

There is a clear correlation here with Gilles Deleuze and Felix Guattari’s theory of rhizomatic assemblage (see the book A Thousand Plateaus), as well as Michael Hardt and Antonio Negri’s interpretation of political power through the interrelated network of the multitude (see the book Empire). DeLanda introduces the subject by quoting from Fernand Braudel’s ‘History of Economic Systems’ to support his argument. The lecture brings together the theories of diverse historians, economists, and political philosophers in an attempt to reframe our understanding of political history and economic power.

DeLanda states that a unitary understanding of economics, such as seeing capitalism as a homogeneous system is simplistic and faulty. He presents the works of some institutional economists, such as John Kenneth Galbraith, as sometimes more discerning, and he explains that we must realize that the market and capitalism are not one and the same. He argues that a multiplicity of economic systems have coexisted within European and Western history, and that it is not useful to view economic history as a migration from one homogeneous system to the next (such as from feudalism all the way to monopoly capitalism).

Furthermore, DeLanda explains the impact of military discipline on contemporary industrial and economic discipline. As an example, he states that management science taught in business schools is an extension and translation of earlier theories from military operations research.

Here are some related readings to learn more about the subject:

Manuel DeLanda, ‘A new philosophy of society‘

Fernand Braudel, ‘On History‘

Fernand Braudel, ‘Civilization & Capitalism: 15th-18th Century‘

Fernand Braudel, ‘The Mediterranean: Volume II‘

Gilles Deleuze and Felix Guattari, ‘A Thousand Plateaus’

Michael Hardt and Antonio Negri, ‘Empire’

Michel Foucault, ‘Discipline and Punish: The Birth of the Prison‘

Immanuel Wallerstein, ‘Time and Duration: The Unexcluded Middle‘

Thorstein Veblen, ‘Conspicuous Consumption‘

Para começar a introdução de algo temos que ter claro o que pretendemos abordar e saber qual a finalidade de se abordar esse algo. No caso venho aqui com a intenção de analisar os problemas históricos de forma complexa, ou seja, observarmos a historia perpassada por diversos outros tipos de conhecimento, nunca fechada em si, mas que pode entrar em conversação com os conhecimentos mais diversos.

A complexidade enquanto pensamento, a meu ver, possui certos conceitos-chave que precisam ser trazidos à tona e que necessariamente relacionam-se entre si, dos quais são multidão, relação, teia (ou rede), informação e feedback.

Dentro de cada conceito-chave há dois fatores que possibilitam sua integração, a parte e o todo, o individuo e a sociedade. E se olharmos a complexidade com essa lente, no que diz respeito ao individuo e a sociedade em relação, o tema que antes era estudado pelas ciências biológicas e exatas pode inclusive ser estudado pelas ciências humanas, sendo que a intenção maior é me voltar mais para o olhar histórico.

O que difere o historiador das outras áreas de conhecimento é se pautar quase que essencialmente nas fontes para que seja elaborado um estudo científico. As teorias vão se construindo de acordo com a construção da pesquisa. Quando digo que minha intenção é analisar a historia de forma complexa não quero dizer que utilizarei a teoria da complexidade para olhar o passado, mas que utilizarei dos conceitos que ela me oferece para uma melhor compreensão do passado.

Diversos estudos históricos já se voltaram para o tema da multidão, no que diz respeito ao seu surgimento nas cidades e seu desenvolvimento com a Revolução Industrial, e a informação com o avanço avassalador dos meios de comunicação de massa, porem outros temas dos quais a complexidade aborda ainda não foram explorados, ou não tão explorados quanto deveriam, como a formação de uma rede de relações e informações e o feedback.

Minha intenção com o estudo da história não é elaborar o conceito da complexidade, mas verificar como que a complexidade e seus conceitos-chave foram sendo praticados ou escamoteados no passado. Sugiro uma proposta para estudo na qual seria a conversação entre saberes, teóricos sociais e historiadores em comunhão.

No livro Historia e Teoria Social, Peter Burke propõe uma maior integração entre historiadores e cientistas sociais, onde os historiadores teriam de “levar a teoria social mais a serio…bem como inspirar teóricos sociais a se interessar mais por história”, sendo que não há dissociação entre empiristas e teóricos, mas sim que caminham juntos nas pesquisas que realizam, pois empiristas e teóricos são “duas extremidades de um espectro”[1].

Ao afirmar isso Burke coloca uma perspectiva de história enquanto conhecimento aberto as outras formas de se pensar o passado, um pensamento em conexão com outros saberes, a idéia então de rede que se forma na interação entre “vizinhos” de visões diferentes sobre um mesmo problema é posta em evidencia e que através de publicações e revisões da historiografia formam o feedback necessário para que haja um maior desenvolvimento do pensamento histórico.

De uma forma geral podemos dizer que o pensamento complexo esta impregnado na nossa mentalidade contemporânea, mas porquê? Segundo Reinhart Koselleck, um historiador dos conceitos, o emergir de um conceito esta estritamente vinculado com tempo, lugar e circunstâncias especificas de uma determinada sociedade, e que se resignifica no decorrer do tempo.

O conceito de complexidade então é fruto do nosso tempo, é fruto das circunstâncias que foram sendo vivenciadas ao longo do século XX. Encaro então que o próprio conceito de complexidade possui sua história, algo concreto que podemos nos pautar. Portanto o pensamento complexo pode ser estudado pelo e para o historiador.

Dizendo isso não pretendo que o pensamento complexo se torne uma escola, mas uma nova maneira de se olhar o passado. Nenhuma outra forma de abordagem do passado é descartada por completa, a concepção de tempo de longa duração de Fernand Braudel nos diz muito sobre o aprendizado das gerações de uma sociedade assim como o marxismo dos embates dialéticos da economia. Todo o acumulo de conhecimento já produzido, tanto pelo ocidente quanto pelo oriente, são acrescentados, analisados, criticados e desenvolvidos. Todos dizem de um passado, assim como todos também dizem muito de seu tempo.

Se caso pensarmos dessa forma, começamos a ver e a nos comportar de forma diferente, criamos uma nova ética, uma nova moral, caminhos são abertos para a descoberta do vizinho ao nosso lado. Descobrimos que quando olhamos o “outro” vemos nossa imagem refletida, mas sabemos que o outro também é diferente de nós.

Porem, a meu ver, a simples utilização do pensamento complexo não é o suficiente para que haja uma mudança real na forma como nos relacionamos, pois assim como mostra Stevie Johnson em seu livro Emergência, a complexidade pode muito bem existir de forma “top down”, ou seja, delegações de ordens e estruturas hierárquicas permanecem na principal forma organizacional, sempre vinculada aos princípios do capitalismo (egoísmo, acúmulo, propriedade privada e tantos outros). Enquanto esse ideal de individualismo extremado, no qual a única coisa que se visa é uma melhor disciplina para uma maior rentabilidade, sem levarem consideração os fatores que degradam a existência de um ser vivo, permanecer em nossas mentes e comportamentos, mesmo que utilizando a complexidade, a humanidade estará fadada à catástrofe (e o que mais me assusta é ver que o pensamento complexo esta nos projetos de administradores de empresas, governantes e muitos outros a favor de um melhor funcionamento do capital).

A emergência de um pensamento emergente, “bottom up”, (sem hierarquia, sem líderes) na academia, e a emergência de uma práxis emergente nas nossas relações desmorona toda uma lógica de raciocínio pautada pelo domínio e presunção e, um dia, quem sabe, quando isso ocorrer aprenderemos mais com um enxame de formigas, ou com uma multidão de pessoas, do que com cientistas em laboratórios e universidades renomadas.

Bibliografia:

·        BURKE, Peter, Historia e teoria social. São Paulo, Editora UNESP.

·        BURKE, Peter, A Escola dos Annales, 1929-1989, A Revolução Francesa da Historiografia. São Paulo, Editora UNESP.

·        JOHNSON, Steven. 2003. Emergência – a vida integrada de formigas, cérebros, cidades e softwares. Tradução: Maria Carmelita Pádua Dias, Rio de Janeiro, Jorge Zahar Editor.

·        KOSELLECK, Reinhart, Uma história dos conceitos: Problemas teóricos e práticos, Estudos Históricos, Rio de Janeiro,vol.5,n.10,1992,p.134-146.

cuadernos_no15_enero_2009 (Clic para descargar)

De: Alberto Ramos Balza <aramosbalza@yahoo.es> Fecha: Mar, 27 de Ene, 2009 2:54 pm Asunto: Cuadernos Nº 15. enero 2009 (Periódico plural y democrático editado por la Universidad de Carabobo – Venezuela)

aramosbalza Sin conexión Enviar mensaje Modificar membresía

+Vestitele vite albe, ce se hrăneau din păşunile ţerii şi cari se exportau până la Danzig şi în Anglia+ (Nicolae Iorga)

Fernand Braudel ne învaţă că aspectul  ecologic în istorie nu trebuie niciodată  subestimat. Bourul,  pe latineşte în clasificarea Linnaeus fiind numit ‘Bos primigenius’, pentru noi “boul primordial”  emblematic, animalul acesta de tracţiune  leagă Moldova de ecologie şi de istoria plugului.  Bineînţeles, boul fusese domesticit cu mult înainte să fi fost inventat  plugul cu bârsă şi cormană, a plugului care întoarce brazda. Chiar şi în enigmatica legendă  a nodului gordian este vorba despre o legătură între un mijloc de tractare pus în mişcare de boi, şi un mijloc tehnic care opune o foarte puternică rezistenţă. Dar, prin domesticire, puterile fizice ale speciei scad. Exemplarele  se ameliorează  numai din “rezervorul de gene” al speciei primordiale. În secolul  XX, Vasile Militaru (1886-1959) scria  poezia dedicată unui   superb exemplar care mai  păstra calităţile Primigenius : « Sâmbotine, Sâmbotine,/ Drag plăvan printre plăvani,/ Ce mergeai pe lunci cu mine,/ Când eram de şapte ani;/ Când era vre-o sărbătoare/ Eu mai mândru să  te fac,/  Îţi prindeam pe-un corn cicoare, iar pe altul flori de mac. »

Bourul pe stemă  arăta  că Moldova poseda un ‘genetic pool’ de mare valoare pentru  tracţiunea animală din  agricultură.  Bourul pe stemă  era în acelaşi timp o excelentă imagine de marketing pentru tîrgurile de vite ale Moldovei. Se poate afirma că economia medievală a Moldovei era o economie a excelenţei. Aşa cum ne arăta Mihai Eminescu în manuscrisul de Economie Politică al Domniei Sale, practicarea artei  manageriale a fost în Evul Mediu  românesc un model pentru stilul de cârmuire aşezată a celebrei zone de podgorii basarabene  „Codrul”. La fel ca şi „căpitanul de Codru”,   toţi „căpitanii de plai” erau în  fapt gestionari medievali foarte chibzuiţi, cu mare promptitudine a deciziilor  pentru ca roadele „plaiului”  să fie preluate, într-un maximum de siguranţă  posibilă pentru acel timp,  de comerţ. Mi-e teamă  că  imaginea pe care ne-o dă  Mihail Sadoveanu în „Neamul Şoimăreştilor” despre „căpitanul Mihu”  este limitată, nu reflectă şi  „adevărul economic” din istoria noastră. În fine, instituţia medievală  moldovenească  a „căpitanilor” de plai sau de Codru seamănă  extraordinar de mult cu instituţia republicană genoveză chemată „Capitani del Popolo”.

Titus Filipas

Samuel HUNTINGTON est mort mercredi dernier à l’âge de 81 ans. Cet ancien professeur à Harvard avait publié en 1996 le «Choc des civilisations» [1], un essai qui avait surtout eu beaucoup de succès après les attentats du 11 septembre 2001. Samuel Huntington avait avancé l’idée que, la guerre froide étant terminée, nous étions passé d’un monde bipolaire divisé par la fracture idéologique Est/Ouest à un monde où les conflits résulteraient  des différences culturelles et religieuses entre les grandes civilisations. J”en avais encore parlé à mes élèves de Terminale ES au début de ce mois de décembre, en les invitant notamment à être critique à l’égard de cette thèse.

Mais voyons tout d’abord l’article que Le Monde a publié samedi sur son site:

Samuel Huntington, auteur du “Choc des civilisations”, est mort

Quel choc? Quelles civilisations?

Le choc des civilisations est une grille de lecture du monde qui permet à  Samuel HUNTINGTON d’esquisser, quelques années après la fin de la guerre froide, une nouvelle théorie des relations internationales. Désormais, selon lui, les conflits allaient opposer les différentes civilisations.

Samuel Huntington définit la «civilisation» comme étant «le mode le plus élevé de regroupement et le plus haut niveau d’identité culturelle dont les humains ont besoin pour se distinguer des autres espèces. Elle se définit à la fois par des éléments objectifs, comme la langue, l’histoire, la religion, les coutumes et par des éléments subjectifs d’auto-identification […]. Les civilisations sont les plus gros “nous” et elle s’oppose à tous les autres “eux”». Cependant, il n‘est pas toujours très cohérent au moment d’identifier les différentes civilisations en présence. Il divise le monde en 7, voire 8 ou 9 civilisations:  la civilisation occidentale, (l’Europe occidentale, l’Amérique du Nord, l’Australie et la Nouvelle-Zélande, en bleu sur la carte) ; la civilisation orthodoxe (centrée sur la Russie, en mauve) ; la civilisation latino-américaine (turquoise) ; la civilisation islamique (vert) ; la civilisation hindoue (jaune) ; la civilisation chinoise (rouge), qu’il associe parfois à la civilisation bouddhiste (orange) ; la civilisation japonaise (rose) et enfin, «éventuellement», selon lui, la civilisation africaine (l’Afrique sub-saharienne non musulmane, en violet). On voit bien que les critères retenus par Huntington pour définir une civilisation sont confus: il utilise parfois des critères religieux (pour les civilisations islamique, orthodoxe, hindoue et bouddhiste), nationaux (civilisations chinoise et japonaise) ou géographiques (pour la civilisation africaine). Quand ça l’arrange, il a tendance à confondre les notions de “civilisation” et de “religion”. L’Islam et le bouddhisme semblent ainsi chacun correspondre à une civilisation tandis que le monde chrétien, arbitrairement divisé entre occidentaux, latino-américains et orthodoxes, ne suffit pas à en constituer une.

Par ailleurs, les aires retenues par Huntington sont loin d’être homogènes. Examinons la civilisation islamique (carte ci-contre): elle s’étend, de façon discontinue, du Sénégal à l’Indonésie. Peut-on cependant parler de ”bloc”? Le monde musulman, divisé entre Sunnites et Chiites dès la mort de Mahomet, est composé de peuples très différents. On a d’abord les Arabes, qui ne représentent que 20% du monde islamique en terme de population. On trouve ensuite le monde turc (avec la Turquie elle-même, mais aussi les peuples d’origine turque vivant en Asie centrale); le monde perse (avec l’Iran et les Tadjiks d’Asie Centrale); puis les Pendjabis en Inde, les Hui de Chine, les Pribumi de Malaisie et les Javanais d’Indonésie! Ces peuples sont parfois hostiles entre eux: la première guerre du Golfe, en 1991, n’a-t-elle pas révélé des désaccords au sein du monde musulman puisque les Turcs, les Égyptiens ou les Saoudiens étaient les alliés des Occidentaux contre les Irakiens? Surtout, en la situant dans la civilisation musulmane, Huntington semble ignorer que la Turquie est membre de l’OTAN depuis 1952: c’est un peu gênant.

Enfin, Samuel Huntington induit l’idée qu’une civilisation est une entité totalement figée et monolithique. Il refuse de considérer qu’il puisse y avoir des débats et des remises en question au sein même de chaque civilisation. L’appartenance civilisationnelle serait sur-déterminante:  la civilisation musulmane ne se résumerait finalement qu’à des intégristes et l’on ignore ceux qui y revendiquent un idéal de démocratie!

En réalité, quoiqu’en dise Samuel Huntington, une civilisation n’est jamais totalement unifiée. Dans ce livre magnifique qu’est Grammaire des civilisations [2], Fernand BRAUDEL, dont Huntington dit pourtant s’être inspiré, nous explique que les civilisations sont des «continuités»:

“Une civilisation, ce n’est donc ni une économie donnée ni une société donnée, mais ce qui, à travers des séries d’économies, des séries de sociétés, persiste à vivre en ne se laissant qu’à peine et peu à peu infléchir.”

Pour Fernand Braudel, pour appréhender une civilisation, au-delà de l’espace, de la société, de l’économie et des mentalités collectives,  il est indispensable en effet de prendre en compte les différents temps de l’histoire.

.

La vision de Samuel Huntington est donc très simplificatrice, pour ne pas dire simpliste,  puisqu’elle résume les conflits dans le monde à des enjeux culturels ou religieux. Pourtant, après les attentats du 11 septembre 2001, elle a été utilisée par l’administration américaine pour justifier la fameuse croisade des États-Unis contre le terrorisme. Elle fournit en effet un modèle d’analyse des relations internationales fort commode en désignant de nouveaux ennemis.  Deux civilisations sont principalement visées par Huntington: la Chine et surtout  l’Islam: «Dans tous ces points du globe, les rapports entre musulmans et peuples appartenant à d’autres religions (qu’il s’agisse de catholiques, de protestants, d’orthodoxes, d’Hindous, de Chinois, de bouddhistes ou de juifs) ont généralement été conflictuels et la plupart du temps violents à un moment ou à un autre, en particulier au cours des années quatre-vingt-dix. Si l’on considère le périmètre de l’Islam, on peut se rendre compte que les musulmans ont du mal à vivre avec leurs voisins». En désignant un ennemi et en globalisant la peur, cette théorie ne fait-elle pas paradoxalement le jeu des terroristes éventuels?

Pour terminer, citons cet extrait d’un excellent article [3] de René-Éric DAGORN, publié en 2003 sur EspacesTemps.net, où l’auteur, faisant le compte-rendu du livre de Marc Crépon, L’imposture du choc des civilisations, règle son compte à la théorie de Samuel Huntington en citant notamment les travaux de Norbert ELIAS [4]:

De la même façon que le « choc des civilisations » constitue une imposture, le sens du mot « civilisation » tel qu’il est utilisé par Huntington et ses épigones est également une imposture. Et, le livre de Marc Crépon refermé, on se rend compte de l’importance de la tache en cours : sortir le mot « civilisation » de l’impasse communautaire dans laquelle il est en train d’être enfermé.

L’enjeu n’est pas seulement celui d’un mot, mais celui d’une vision de l’avenir du monde. C’est sans doute avec Norbert Elias et son analyse des processus de civilisation que nous pouvons trouver la porte de sortie à l’enfermement communautaire que Huntington veut faire passer pour de la civilisation : « Il semble que l’on ne voit pas très clairement encore le fait, pourtant frappant, que le puissant mouvement d’intégration de l’humanité […] représente jusqu’à nouvel ordre la dernière étape d’un long processus d’évolution sociale non programmée qui a toujours systématiquement conduit, en passant par de multiples stades, d’unités sociales plus petites et moins différenciées vers des unités sociales de taille plus importante, plus différenciées et plus complexes […]. À chaque passage d’une forme prédominante d’organisation peu différenciée et peu complexe […] à une (autre) forme prédominante d’organisation plus différenciée et plus complexe […] la position des individus […] se modifie de manière caractéristique […] : la portée de l’identification d’un être à l’autre […] augmente » (Elias, 1989, p. 221-22). Le double objectif de Samuel Huntington est exactement à l’opposé de l’analyse de Norbert Elias : le « choc des civilisations » c’est d’abord imposer l’idée qu’un tel processus de civilisation est non seulement impossible mais également un non-sens ; et ensuite mettre en place les processus psychologiques menant à la fabrication par ces pseudo-civilisations de leurs ennemis. Le « choc des civilisations » est l’une des pièces maîtresses de cette mise en culture des identités meurtrières les plus régressives des êtres humains.

.

Enfin, pour en savoir plus, n’hésitez pas à visionner l’émission Le dessous des Cartes, diffusée sur Arte en 2002, dont les cartes ci-dessus sont extraites:

Titlul este împrumutat de la postarea http://nastase.wordpress.com/2008/12/05/la-multi-ani-colegiului-national-%e2%80%9csfantul-sava%e2%80%9d/ , unde am comentat.

Introducerea culturală a secolului  XIX  românesc, ostensivă şi agresivă  cât a trebuit, a fost   « Şcoala de la Sfântul Sava ». Despre care Ion Ghica mărturisea:  “Când a venit în Bucureşti dascălul Lazăr, băieţii de la Udricani, de la Sfântu Gheorghe, de la Colţea şi de la toate bisericile, au golit acele şcoli şi au alergat la ‘Sfântu Sava’ cu Petrache Poenaru, cu Eufrosin Poteca, cu  Simion Marcovici, cu Pandele, cu Costache Moroiu  şi cu mulţi alţi  tineri din şcoala grecească.”  Ion Ghica  povesteşte despre obrăznicia  pegrei împotriva intelectualităţii româneşti „in statu nascendi”.  Istoria  renaşterii naţionale româneşti,   spusă de Ion Ghica,   sprijină  titlul cărţii lui Fernand Braudel (1902-1985):  « Gramatica generativă a civilizaţiilor », ‘Grammaire des civilisations’, în fapt un  manual de istorie a  civilizaţiilor. Teoria gramaticilor lui Condillac şi Destutt de Tracy a fost  pusă în practică de „romanticul paşoptist” Ioan Eliade Rădulescu în lecţiile cu elevii sârguincioşi de la şcoala Sfântu Sava. Gramatica de la  Sfântu Sava  era tipărită în anul 1828 la Sibiu. “The good time will come”, era înscrisul profetic indefinit de pe  inelul romanticului  englez  Percy Bysshe Shelley (1792-1827). Romanticii pleacă  de la un  ingenium al limbajului, ori de la codul sursă, cum s-ar spune în terminologia  programatorilor de azi. Academicianul Alexandru Duţu avea dreptate: Sîntem romantici pentru a fi într-o continuitate românească, pentru a fi  şi pentru a rămâne într-o stare naturală de drept. Romanticul nostru întemeietor Ioan Eliade Rădulescu  explica  rosturile  „gramaticii româneşti” într-o scrisoare către Costache Negruzzi (1808-1868): „Am vrut mai întâi, să-mi fac şi să-mi hotărăsc mie o limbă prin care să mă exprim şi să înţeleg aceea ce gândesc ; am vrut să-mi fac vocabularul termenilor tehnici şi m-am apucat de traducţii ; am început mai întâi gramatica şi nu ca să pui la locul lor zicerile unei limbi ce nu o cunoşteam, ci ca să trec prin tipii limbii şi ca să pot pune pe vocabularul meu termenii cei mai gramaticali şi să-mi formez limba gramaticei. Pe urmă am făcut sau am cules o geografie, am tradus cursul de matematică al lui Francoeur, logica lui Condillac şcl., câteva lecţii de literatură sau de poetică şi retorică. Prin urmare, eu a trebuit, vrând şi nevrând, a trece prin toţi termenii trebuincioşi în aceste ştiinţe, a-i boteza într-un fel, bine sau rău, şi a-mi îmbogăţi vocabularul meu.”  „Ca să nu-mi rămâie lucrarea neroditoare, ca să mă pot folosi dintr’însa cugetând de mai multe ori asupra unui objet ce-am cugetat odată, m-am făcut apostat din casa părintească, care îmi propunea înainte protecţii, slujbe, chiverniseli şi m’am pus în mijlocul zidurilor celor dărâmate ale Sfântului Sava, un biet dascăl cu câţtiva leuşori pe lună, înconjurat de câţiva şcolari săraci, hotărâţi şi fanatici în prieteşugul meu şi în cugetul şi alegerea lor. Am început lecţiile mele de la gramatică până am sfârşit cu dânşii un mic curs de matematice cu geografia împreună în limba naţională, în vreme de şase ani, fără să mă întrebe nimeni ce fac, fără  să vie cineva să încurajeze pe bieţii şcolari. Venea iarna, lemne de nicăiri, fiecare şcolar aducea câte un lemn de pe unde găsea, care abia era în stare să încălzească  preajma unei sobe sparte ce umplea casa de fum, şi să topească fulgii de zăpadă  ce vijelia îi repezea  pe ferestrele cele sparte. Tremurând, cu mâna îngheţată pe compas şi pe cretă, ne făceam lecţia şi Dumnezeu a binecuvântat ostenelile noastre, care erau nişte minuni ale dragostei şi ale hotărârei”. În dezvoltarea limbii româneşti,  efortul educaţional şi gramatical depus de  Eliad  este catapultat  de modelul rugăciunilor create, păstrate,  de biserica română ortodoxă, în care elementul laic şi elementul ecleziastic se contopesc. Era şi racordarea ideologiei româneşti din secolul XIX, când „boierii deveneau rumâni” printr-o alegere hotărâtă de ei,  la tradiţia românească din „prima epocă de renaştere culturală  la noi – epoca lui Matei Basarab şi a lui Vasile Lupu.” (apud  P.P. Panaitescu), când înceta „boscorodeala” slavonă a  popilor, îngăduiţi de acum să vorbească frumos româneşte.  La lecţiile de gramatică generală, şcolarii de la Sfântu Sava repetau şi texte  paradigmatice de rugă pentru cultură, precum: “Fie binecuvântată toată tinerimea, coboară-se mila şi fericirea Cerului peste dânsa ; slăvească-se naţia Românească, înmulţească-se cei ce o apără şi o ajută; stingă-se numărul celor ce voiesc să o derapene; stingă-se cu sunetul numele lor din cartea pomenirii şi a vieţii; păşească  cu repeziciune sfânta filozofie şi ştiinţele de la marginile pământului până la celelalte, întinză-se,  înmulţească-se şi în nenorocita noastră Patrie; fie bine primite ca să rămâie şi să se vecineze între noi!”, ori “Dea Domnul ca să sporească râvna culturii între Români şi să înceteze toate împotrivirile,  coboară-se pacea şi fericirea Cerului peste mult suferitoarea noastră patrie; fie lacrimile şi năcazurile ei cele îndelungate şi pline de deznădăjduire auzite de Cer, şi vază de acolo mângâiere; împărăţească sfânta unire în braţele ei cele ostenite şi dreptatea însoţească toate pasurile şi săvârşirile Românilor, ca să fie ei toţi fraţi şi toţi să se bucure de drepturile pământului lor celui blagostovit, fie! fie! fie!… “  Nu era bigotism. Era sublinierea faptului că Limba Română, chiar  standardizată gramatical după sfaturile lui Condillac şi de Tracy, continua  să ofere  calea  spre Absolut. Prin încorporarea rugăciunilor, această carte de gramatică româneasca din 1828 construia o punte de retro-compatibilitate până în secolul XVII.  Să ne reamintim bine că în lipsa evidentă a unui Paradis pământesc,  Nichita Stănescu  revendica ontologiile scrise în Limba Română drept Patria sa! Instinctiv şi intuitiv, Poetul Naţional Nichita recunoştea naşterea unui Imperiu cultural neolatin. Imperiu ale cărui frontiere livreşti  se extindeau după gramatica de la 1828, când  explodau numeric, într-o „lege a marelui J” (graficul exponenţialei în dreapta zeroului seamănă cu litera J mare), tipăriturile  româneşti  sub forma periodicelor  şi cărţilor!
Titus Filipas

Ziaristul Dan Alexe scrie aici, http://www.romanialibera.ro/a140597/macedonia-slavi-si-albanezi-o-rivalitate-eterna.html , numai despre slavi şi albanezi aflători acum în republica Macedonia. Dar să ne amintim de călugărul Nicodim, ctitorul de la Tismana, originar din Prilep (Pîrleap sau Părleap), oraş în republica Macedonia de acum. Să nu uităm că Nicodim se născuse şi copilărise în acel teritoriu al arhiepiscopiei de Ohrid dăruită cu un hrisov special în marele plan strategic al lui Mihail al VIII-lea Paleologul de reconstrucţie pentru Romania. Şi toate faptele mari ale călugărului Nicodim de la Tismana urmează, strict în transcendenţa isihastă, din spiritul hrisoavelor lui Mihail al VIII-lea Paleologul. Tot itinerariul geografic foarte concret al călugărului Nicodim, mai întâi din Pîrleap la Muntele Athos, iar de aici în Oltenia, a fost ghidat de spiritul hrisoavelor lui Mihail al VIII-lea Paleologul pentru “strategia Romania”, precum şi de isihasm. La anul 1369, Vlaicu Vodă şi călugărul Nicodim (un văr al său mai îndepărtat) lămureau ostensiv faţă de regele Louis d’Anjou al Hungariei chestiunea “stăpânului natural”, întemeind mănăstirea Vodiţa, tocmai la extremitatea apuseană a banatului de Severin care ţinea de voievodatul muntean. Era, acolo, acelaşi tip de discurs al dreptului natural românesc ca şi la ctitorirea mănăstirii Tismana, unde în zidire sunt aşezate cărămizi vechi din castrele romane dinainte de împăratul Aurelian. Pentru a sublinia continuitatea şi identitatea în Romania. Pe un scurt răgaz istoric, Vlaicu-Vodã integrează şi viaţa românilor de la sud de Dunăre în viaţa statului românesc. Poetul Nichita Stănescu era invitat, ceremonios dar fratern, să-şi recite versurile la Struga de Ohrid, aşezare mirifică de pe Via Egnatia. Regiunea străbătută de Via Egnatia este supranumită uneori, fie pentru că Via Egnatia prelungeşte Via Appia, fie dintr-un exces de metaforă geografică : « Moldova Italiei ». Alteori denumirea « Moldova Italiei » este restrânsă numai la Macedonia. Ca entitate politică şi teritorială întreagă, Macedonia a existat numai câteva decenii în Evul Mediu, înainte de a fi ocupată de Bulgaria. Apoi, în campania militară din 1367, Vlaicu-Vodă creează o punte între sudul Olteniei şi Macedonia, unde altminteri el avea o mulţime de rude dinspre partea tatălui, Nicolae Alexandru Basarab. Dar după 1393/1394, Macedonia va sta sub jug otoman, împreună cu Bulgaria. Principatele moldav şi valah, pe de altă parte, se bucurau de tratamente extrem de diferite şi de favorizate din partea puterii osmanlâe. Aceasta este încă o premisă de plauzibilitate a ipotezei că la 1393 otomanii recunoşteau pentru principatele române toate drepturile decurgând din capitulaţii. La ora actuală, Macedonia este împărţită în trei: Macedonia Pirinului (aparţinând Bulgariei), Macedonia egeeană (aparţinând Greciei), şi Macedonia Vardarului (adică republica Macedonia, recunoscută de Grecia actuală doar sub sigla FYRM, de la Former Yugoslav Republic of Macedonia). Fiecare dintre părţi, (FYRM, Bulgaria, Grecia), încearcă să îşi aproprieze moştenirea statului macedonean antic.

Principalul stadion de fotbal din capitala republicii  Macedonia se numeşte Vardar. Poezia lui Dimitrie Bolintineanu subliniază inserţia  elementelor  macedo-române de pe Via Egnatia  într-o cultură comună tuturor românilor. Via Egnatia e tăiată lângă Salonic de râul Vardar ce vine din Macedonia, trecând şi prin capitala   Skopje a fostei republici iugoslave Macedonia. Fernand Braudel era  fascinat de drumurile de transhumanţă ale  păstorilor români, între Galiţia germană (Haliciul, ţinut pe bazinul hidrografic superior al râului Nistru), trecând prin România şi Macedonia,  ajungând până la Marea Egee spre  care curge Vardarul. Împăratul Vasile al II-lea (976-1025), fiul marelui împărat macedonean  Nekiforos Focas (963-969), fusese supranumit „Bulgarohtonul” după ce a  redeschis   în Anul Domnului 1018 libera cale  pe uscat între Via Egnatia şi zona ripariană a Dunării. Câţi dintre acei macedoneni despre care scrie istoria bizantină  erau de fapt români?

Ştim că pe vremea Imperiului Otoman existau foarte mulţi români în Macedonia.  Iată   versuri doveditoare scrise  de un martor: Dimitrie Bolintineanu. Strofele, pe care le-am numerotat, sunt  extrase din poezia “San Marino”,  pe care ne-o recita extaziat, nouă, elevilor, profesorul Predică Petre de la liceul ‚Fraţii Buzeşti’ din Craiova : (1)’ San-Marino astăzi are / Sărbătoare de păstori, / O serbare / De plecare / La Vardar ce cură-n mare, / Alergând pe pat de flori. /(2) Se întinde masa dalbă / Pe un plai lângă  cătun, / Cu smântână / De la stână / Şi cu fagi de miere albă / Şi cu vin de la Zeitun. /(6) Popii binecuvantează / Şi  atunci toţi s-au mişcat / De plecare / Către mare, / Turmele înaintează, / Toţi cu totul le-au urmat. /(7) Caii poartă în spinare / Corturi, pături, aşternut, / Toată casa, / Toată  masa / Şi veşmânt de-mbrăcare, / Tot ce au, Tot ce-au avut. /(8) Mumele, în glugi pe spate, / Poartă prunci cu păr bălai / Sau mioare / Lîncezioare. / Clopotele, legănate, / Sună depărtat pe plai. /(9) Turma beagă, câinii latră, / Caii nichează  uşor ; / Mai departe, / La o parte, / Sub o măgură  de piatră, / Cântă-n fluier un păstor.’ Avem mărturia lui Mihail Sadoveanu  din „Anii de ucenicie” că macedonenii  vor influenţa prin norocul lor financiar cultura română, sprijinind editarea unor reviste literare superbe, chiar dacă erau  tipărite  în  tiraje homeopatice, aceasta  judecând lucrurile după normele „culturii de masă”. Olteanul Şerban Cioculescu era la un moment dat intrigat că niciun presupus „consătean” de la Sadova nu îl căutase vreodată pe Mihail Sadoveanu. Pentru că acei presupuşi „consăteni” olteni de fapt  nu existau, conchide Şerban Cioculescu:  bunicul dinspre tată al lui Mihail Sadoveanu venea de pe teritoriul traversat de Via Egnatia.  Să  amintim că tatăl macedonean al Bolintineanului venea la noi de pe un versant al muntelui Morav, iar bunicul lui Mihail Sadoveanu, trecut în actele româneşti cu porecla Corciali, venise de pe celălalt versant. Acei mireni macedo-români îl imitau pe călugărul macedonean  Nicodim  de la Tismana.

Titus Filipas

Depois de ter, antes de todos, previsto o declínio do império americano, Immanuel Wallerstein afirma agora que entrámos desde há 30 anos na fase terminal do sistema capitalista. “A situação torna-se caótica, incontrolável para as forças que até então o dominavam, e assiste-se à emergência de uma luta, já não entre os detentores e os adversários do sistema, mas entre todos os actores para determinar o que o vai substituir”, diz o sociólogo norte-americano.

Entrevista feita por Antoine Reverchon, para o diário francês Le Monde em 11 de outubro de 2008. Reproduzido do Esquerda.net

Para além de signatário do manifesto do Fórum social de Porto Alegre, em 2005, o senhor é considerado um dos inspiradores do movimento altermundialista. Fundou e dirigiu o Centro Fernand-Braudel para o estudo da economia dos sistemas históricos e das civilizações da universidade do Estado de Nova York, em Binghamton. Como situa a crise económica e financeira actual no “tempo longo” da história do capitalismo?

Immanuel Wallerstein: Fernand Braudel (1902-1985) distinguia o tempo da “longa duração”, que vê sucederem-se na história humana sistemas que regem as relações do homem com o seu meio material, e, no interior destas fases, o tempo dos ciclos longos conjunturais, descritos por economistas como Kondratieff (1982-1930) ou Schumpeter (1883-1950). Encontramo-nos hoje claramente numa fase B de um ciclo de Kondratieff que começou há 30-35 anos, após uma fase A que foi a mais longa (de 1945 a 1975) dos 500 anos de história do sistema capitalista.

Numa fase A, o lucro é gerado pela produção material, industrial ou outra; numa fase B, o capitalismo deve, para continuar a gerar lucro, financiarizar-se e refugiar-se na especulação. Desde há mais de 30 anos, as empresas, os Estados e as famílias estão a endividar-se maciçamente. Estamos hoje na última parte de uma fase B de Kondratieff, uma vez que o declínio virtual se torna real, e que as bolhas explodem umas a seguir às outras; as falências multiplicam-se, a concentração do capital aumenta, o desemprego aumenta, e a economia conhece uma situação de deflação real.

Mas actualmente, esse momento do ciclo conjuntural coincide com, e portanto agrava, um período de transição entre dois sistemas de longa duração. Penso de facto que entrámos desde há 30 anos na fase terminal do sistema capitalista. O que distingue fundamentalmente esta fase da sucessão ininterrupta dos ciclos conjunturais anteriores, é que o capitalismo já não consegue “fazer sistema”, no sentido que entendia o físico e químico Ilya Prigogine (1917-2003): quando um sistema, biológico, químico ou social, se desvia cada vez mais frequentemente da sua situação de estabilidade, quando deixa de poder encontrar o equilíbrio, então assiste-se a uma bifurcação.

A situação torna-se caótica, incontrolável para as forças que até então o dominavam, e assiste-se à emergência de uma luta, já não entre os detentores e os adversários do sistema, mas entre todos os actores para determinar o que o vai substituir. Eu reservo o uso da palavra “crise” para este tipo de período. Pois bem, encontramo-nos numa crise. O capitalismo está a chegar ao seu fim.

Por que não haveria de tratar-se de uma nova mutação do capitalismo, que já conheceu a passagem do capitalismo mercantil para o capitalismo industrial, depois do capitalismo industrial para o financeiro?

O capitalismo é omnívoro, capta o lucro precisamente onde ele é mais importante num determinado momento; não se contenta com pequenos lucros marginais; pelo contrário, maximiza-os constituindo monopólios – ele ainda tentou fazê-lo ultimamente nas biotecnologias e nas tecnologias da informação. Mas penso que as possibilidades de acumulação real do sistema atingiram os seus limites. O capitalismo, desde o seu nascimento na segunda metade do século XVI, alimenta-se do diferencial de riqueza entre um centro, onde convergem os lucros, e periferias (não necessariamente geográficas) cada vez mais empobrecidas.

Neste sentido, a recaptura económica da Ásia do Leste, da Índia, da América Latina, constitui um desafio inultrapassável para a “economia-mundo” criada pelo Ocidente, que já não é capaz de controlar os custos da acumulação. As três curvas mundiais dos preços da mão-de-obra, das matérias-primas e dos impostos estão por todo o lado em forte subida desde há décadas. O curto período neoliberal que está prestes a concluir-se apenas inverteu esta tendência provisoriamente: no final dos anos 1990, estes custos eram certamente menos elevados que em 1970, mas eram bem mais importantes que em 1945. Na realidade, o último período de acumulação real – os “trinta gloriosos anos” – só foi possível porque os Estados keynesianos puseram as suas forças ao serviço do capital. Mas, também aí, foi atingido o limite!

Há precedentes da fase actual, tal como a está a descrever?

Houve muitos na história da humanidade, ao contrário do que pretende a representação, forjada no século XIX, de um progresso contínuo e inevitável, inclusive na versão marxista. Prefiro situar-me na tese da possibilidade do progresso, e não na sua inelutabilidade. Com certeza que o capitalismo é o sistema que soube produzir de uma maneira extraordinária e notável mais bens e riquezas. Mas há também que olhar para a soma das perdas – para o ambiente, para as sociedades – que ele provocou. O único bem é aquele que permite obter para o maior número uma vida racional e inteligente.

Dito isto, a crise mais recente parecida à de hoje é o afundamento do sistema feudal na Europa, entre os meados do século XV e do século XVI, e a sua substituição pelo sistema capitalista. Esse período, que culminou com as guerras de religião, vê afundar-se o poder das autoridades reais, senhoriais e religiosas em favor das comunidades camponesas mais ricas e das cidades. Foi aí que se construíram, por pequenos passos sucessivos e de uma forma inconsciente, soluções inesperadas cujo sucesso acabará por “fazer sistema”, alargando-se lentamente, sob a forma de capitalismo.

Quanto tempo poderia durar a transição actual, e em que poderia culminar?

O período de destruição de valor que encerra a fase B de um ciclo Kondratirff dura geralmente entre dois e cinco anos antes das condições de entrada numa fase A, quando um lucro real que pode de novo ser extraído de novas produções materiais, descritas por Schumpeter, estiverem reunidas. Mas o facto de esta fase corresponder actualmente a uma crise de sistema fez-nos entrar num período de caos político durante o qual os actores dominantes, à frente das empresas e dos estados ocidentais, vão fazer tudo o que é tecnicamente possível para reencontrar o equilíbrio, mas é muito provável que não o consigam.

Os mais inteligentes, esses, já compreenderam que seria preciso arranjar algo de totalmente novo. Mas múltiplos actores agem já, de forma desordenada e inconsciente, para fazer emergir novas soluções, sem que se saiba ainda que sistema resultará destas tentativas.

Encontramo-nos num período, bastante raro, em que a crise e a impotência dos poderosos deixam um espaço ao livre arbítrio de cada um: existe hoje um lapso de tempo durante o qual nós temos, cada um, a possibilidade de influenciar o futuro pela nossa acção individual. Mas como este futuro será a soma do número incalculável destas acções, é absolutamente impossível prever que modelo se irá impor no final. Dentro de dez anos, talvez vejamos mais claramente; dentro de trinta ou quarenta anos, um novo sistema terá emergido. Creio que é absolutamente possível tanto assistir-se à instalação de um sistema de exploração ainda mais violento que o capitalismo, como ver ao contrário instalar-se um sistema mais igualitário e redistributivo.

As mutações anteriores do capitalismo culminaram muitas vezes num deslocamento do centro da “economia-mundo”, por exemplo da Bacia do Mediterrâneo para a costa Atlântica da Europa, e depois para os Estados Unidos da América. O sistema que se segue será centrado na China?

A crise que vivemos corresponde também ao fim de um ciclo político, o da hegemonia americana, encetado igualmente nos anos 1970. Os Estados Unidos continuarão a ser um actor importante, mas jamais poderão reconquistar a sua posição dominante face à multiplicação dos centros de poder, com a Europa ocidental, a China, o Brasil, a Índia. Um novo poder hegemónico, se quisermos retomar o “tempo longo” braudeliano, pode levar ainda uns 50 anos a impor-se. Mas ignoro qual será.

Entretanto, as consequências políticas da crise actual serão enormes, na medida em que os donos do sistema vão tentar encontrar bodes expiatórios para o afundamento da sua hegemonia. Penso que metade do povo americano não vai aceitar o que está em vias de acontecer. Os conflitos internos vão por isso exacerbar-se nos Estados Unidos, que estão na iminência de se transformar no país mais instável politicamente do mundo. E há que não esquecer que nós, os americanos, estamos todos armados…

Immanuel Wallerstein é investigador do departamento de sociologia da universidade de Yale (EUA), ex-presidente da Associação internacional de sociologia, fundador e director do Centro Fernand-Braudel para o estudo da economia dos sistemas históricos e das civilizações da universidade do Estado de Nova York, em Binghamton, e colunista, entre outras publicações, do Esquerda.net

Tradução de Jaime Pinho