Lucian Bute a castigat partida contra lui Librado Andrade si si-a pastrat titlul mondial la categoria supermijlocie,versiunea IBF.L-a batut pe mexican in runda a patra prin KO,ceea ce mi-a placut este ca l-a trimis de doua ori la podea si mi-a placut ca a controlat partida de box asa cum trebuia sa o faca,pur si simplu nu i-a lasat nici o sansa mexicanului ,ceea ce in final l-a facut sa planga.
Cred ca este clar pentru toata lumea ca Lucian Bute este si va ramane un mare campion,chiar este un moment de bucurie pentru noi,pentru ca meritam asta si ma bucur ca mai avem si noi campionii la care sa ne uitam cu mandrie.

www.lacasuriortodoxe.com/ imagine preluată

Anei, spre Luare Aminte – Povestea Pelaghiei… !

Motto :

* Fericirea adevărată n-o are, nu poate s-o aibă decât acela care o dă… Şi, ca s-o dai, nu e nevoie s-o ai; iar ca s-o ai, trebuie săîncepi prin a o da ! *   ( Alexandru Vlahuţă )

*******

Pelaghia…

Aceasta Sfanta a trait pe vremea Soborului celui a toata lume de la Calcedon (451), fiind comediana in Antiohia. Pe atunci se numea Margareta si, mai inainte de a cunoaste dreapta credinta a crestinilor, ducea o viata de placere si desfranare, pana intr-o zi cand, Dumnezeu, atingandu-i cugetul, o facu sa-si schimbe viata, sa se intoarca la El. Adunand patriarhul Antiohiei, in cetatea sa, un sobor de mai multi episcopi, unul din ei, Sfantul Non, a fost rugat sa spuna poporului cuvantul lui Dumnezeu. Pe cand propovaduia el in fata bisericii, iata ca se opreste la usa bisericii vestita comediana Margareta, inconjurata de un alai intreg de tineri si de tinere, imbracati in vesminte scumpe si purtand bratari de aur. Si ea era atat de frumoasa, incat oamenii nu se puteau satura privind-o. Si, oprindu-se printre credinciosi, alaiul ei umplea vazduhul de buna mireasma si de arome. Si episcopii, si-au intors ochii de la ea, ca de la un mare pacat. Singur, episcopul Non a privit-o indelung si a grait: “Dumnezeu, in bunatatea Sa nemarginita, se va milostivi si de aceasta femeie, lucrul mainilor Sale.” Iar Margareta s-a oprit deodata, ascultand cuvantul sfantului episcop. Si, indreptandu-se catre cei credinciosi, episcopul Non a zis: “Luati aminte la femeia aceasta, de la care eu multa invatatura am aflat. Socotiti cate ceasuri a zabovit in camera ei, spalandu-se in imbracandu-se cu ales vesmant si impodobindu-se la oglinda cu multa grija, numai ca sa se arate mai frumoasa decat celelalte femei, in fata oamenilor. Iar noi, care dorim din toata inima sa fim bineplacuti lui Dumnezeu, ne lenevim si nu ne silim sa impodobim pacatosul nostru suflet, nu ne sarguim sa-l spalam cu lacrimile pocaintei, nici sa-l impodobim cu margaritarele faptelor bune, ca sa se infatiseze cu vesmant cuviincios in fata lui Dumnezeu”.
Si s-a cutremurat Margareta de cuvantul episcopului si cu ochii plini de lacrimi si-a schimbat viata si-l ruga pe batranul Non sa-i arate calea mantuirii. Deci, invatand-o cele de trebuinta, iar ea pocaindu-se cu adevarat, a primit harul Sfantului Botez si s-a numit Pelaghia. Si, liberand pe robii pe care ii avea si impartindu-si averea la saraci, la vaduve si la orfani, s-a retras la o manastire, in viata curata, in smerenie si in rugaciune. Iar mai pe urma, tainuindu-se, s-a imbracat in haina aspra de par, si, ducandu-se la Ierusalim, si-a zidit o chilie de schivnic pe muntele Maslinilor. Si s-a inchis in aceasta chilie, traind dupa voia lui Dumnezeu cealalta viata ce i-a mai ramas, iar, dupa trei ani de zile, a raposat cu pace in Domnul. Dumnezeului nostru slava!

http://www.ortodoxism.ro/

ANEI…

Am citit, cu ceva vreme în urmă, Povestea Pelaghiei, într-o Carte de Povestiri Ortodoxe. O avea mai mereu la el, Părintele Ion Petrică de la Mănăstirea *  Sfântul Ilie de la Izvor *, Bocşa Vasiova, Judeţul Caraş-Severin, pe atunci colegul meu de servici şi, împreună cu mine, redactor al revistei * Zâmbetul Speranţei *, revista Centrului de Plasament * Speranţa * Reşiţa / Complexul de Servicii Sociale * Speranţa * Reşiţa… o colecţie de gânduri, creaţii ale copiilor instituţionalizaţi şi deopotrivă ale personalului de specialitate, un… Zâmbet, într-o lume, aşa cum e….

În această noapte, Zâna Măseluţă mi-a vizitat băieţelul, lacrimi mărgăritare, durere, vocea mamei şi… * povesteşte-mi mami, să-mi treacă… *… Şi ne-am rugat mai întâi împreună la Îngeraş, şi * Tatăl Nostru care eşti în Ceruri… * şi la Maicuţa Domnului şi-am început să-i povestesc… Îi descriam cu glas molcom cum a fost Margareta-Pelaghia şi cum şi-a împărţit ea averea văduvelor, orfanilor, săracilor, cum s-a ruşinat cu podoabele, sulemenelile şi fastul ei… cum a Devenit, mai apoi, Pelaghia… Mi-am amintit în timp ce povestea curgea şi vorbele pe care deseori Părintele mi le spunea, nu le reţin exact, ceva de genul * tu ai dreptate, dar eşti ca un taifun, nu aşa… fiecare cu Calea lui… şi Cale şi-o alege fiecare *… Zoran asculta, Povestea Pelaghiei, deodată, m-am Înseninat şi-am înţeles ce aştept eu de la… ANA, mintea şi sufletu-mi s-au Limpezit ! Doamne, NU o urăsc pe ANA, eu nu pot, nu ştiu, nu vreau a urâ…. Am zâmbit, cu toată inima am zâmbit şi Zoran a spus : * mami, ştii că eşti mai frumoasă când zâmbeşti?… *…. I-am răspuns, orice copil vrea răspunsuri : * ştii, Zoran, multe femei din lumea asta ar trebui să IA AMINTE LA POVESTEA PELAGHIEI ! * şi el, cum numai un copil ştie să pătrundă…. : * mami, tu nu eşti rea, hai să ne rugăm şi pentru femeile alea, să-mi treacă durerea mai repede *. Ne-am rugat şi-ntr-un târziu, puiul meu a adormit zâmbind.

Pentru prima dată-n viaţă, de când te ştiu, ANO, m-am rugat pentru tine, să pătrunzi într-o zi, Povestea Pelaghiei, dincolo de cuvinte spuse şi nespuse, deasupra de tăceri, şi-ai să reuşeşti să simţi lacrimile nevăzute ale… multora… Căinţa să-ţi fie * văzută * numai prin Fapte şi fi-va primită ! Nu vorbele au greutate, ele zboară, lovesc, şuieră pe lângă urechi cum vântul, dar Ele, faptele noastre rămân * moştenire * şi bine-ar fi , zâmbet, copiilor noştri ! Şi-mi doresc din adâncul sufletului, să ai tăria să spui copiilor Povestea Pelaghiei, când o fi timpul, şi zic că E TIMPUL, să ai Înţelepciunea să acorzi Faptelor atenţia cuvenită, poţi asta, aşa simt eu, că-ţi stă-n putinţă ! Ai să primeşti în schimb Zâmbetul Speranţei, al copiilor, cum niciodată nu ai primit de la nimeni şi Iertare şi Iubire şi Respect…

Părintele, are Cartea…. citeşte Povestea Pelaghiei, ANA ! Poate într-o zi, vei spune şi tu la rându-ţi şi altora s-o * citească *, e o Poveste şi deopotrivă o Pildă ,un fir de Lumină spre Devenire… e o altfel de Cale !Te asigur că nimeni nu va dori să ştie când ai s-o faci, doar FĂ-O !

Doamne Ajută !

* Fericirea trebuie să fie o răsplată, NU un scop… *   ( Antoine de Saint Exupery )

Sibilla

*******

Novo ordo seculorum

Vine o vreme în care

Îngerii cad seceraţi;

Cerul se-nchide şi n-are

Vântul odihnă de marţi.

Peştii se-aruncă-n harpoane,

Tatăl copilu’-şi vânează,

Foamea-i o foame de carne,

Apa din vas sângerează.

Slovele cad din cuvinte,

Predica urcă pe rug.

Tot a fost scris dinainte.

Cine se smulge din jug? …

Spaima e rece şi mută,

Singuri cu sine suntem,

Omul pe om nu-l ascultă.

Am coborât în blestem.

Ca-ntr-o armată de ceară,

Semnul se-nfige, de jar.

Primiţi mai lesne o fiară,

Decât să iubiţi un Pescar?

Autor – Gabriela Savitsky

Mulţumesc, Gabriela !

Pelaghiei histoire dit tout ce que je n’ai pas dit …

Sibilla

imagini preluate de pe google.ro

informaţii preluate de pe surse : înţelepciune.ro , ortodoxism.ro,

Astăzi, în Noua Lume din eRepublik (primul joc de strategie socio-politică şi militară), se “aniversează” ziua cu numărul 666, numărul Fiarei (nu e vorba de acea Fiară, prietenii ştiu de ce ), cum îl mai numesc unii. Adevărul este că pentru mine cel puţin, 666 înseamnă:

666 is the natural number following 665 and preceding 667. It is also an abundant number. It is the sum of the first 36 natural numbers (i.e. 1 + 2 + 3 + … + 34 + 35 + 36 = 666), and thus a triangular number. Since 36 is both square and triangular, 666 is the sixth number of the form n²(n² + 1) / 2  and the eighth number of the form n(n + 1)(n² + n + 2) / 8. “666 (number).” Wikipedia, The Free Encyclopedia.

Headless Chicken

Revenind la eRepublik, într-un articol oficial, echipa ce administrează jocul ne asigură că echipa este pregătită să înfrunte fiara şi că vom vedea cu toţii ziua 667.

Cum s-a pregătit echipa eRepublik? Şi asta tot din articolul specificat mai sus o aflăm: au vânat găina fără cap (foto) şi au încarcerat-o într-o cuşcă impenetrabilă păzită de doi programatori. Mai apoi au angajat 22 de preoţi înarmaţi cu Sfânta Biblie a PHP-ului şi Symphony-ului (ediţia 2009)

Este unica şansă să vă înscrieţi în eRepublik în ziua 666 (apare în pagina de profil). eRomânia chiar are nevoie de voi. Un război greu se pregăteşte să înceapă şi numai cu ajutorul vostru putem învinge forţele malefice ale PEACE (o alianţă care face exact contrariul numelui ei).

P.S. Eu am tradus textul după care a fost înregistrat tutorialul în limba română

Si cand visele-ti cutremura gandirea

Si nu stii ce si cum,

Alegi iar un alt drum

Acerb si sinuos,

Dar deja totu’-i iar pe dos!

Si totusi,nu regret nimic

Din ce-am facut intrepid si ce temerar voi face

Deoarece prea mult am suprimat.

Am cam iesit din carapace.

Oniric mi se pare-acum somnul

Unde subconstientu-mi scoate la suprafata

Ceea ce-ascund cu blazare-n timpul zilei.

O evadare din rutina zilei

Visele-mi ofera;coborarea cortinei

Si-eliberarea acerbei fiare,

Ce nu mai suprima,ci-nlatura

Orice-ndoiala si atroce fiind,

Isi croieste belicos drumul de curmatura

Spre al sau vis,cu neverosimila-i alura,

Si nimicind totu’-n calea-i..

Egoista fiind,fiara.

Si trezit fiind,observi efemera,dar cutremuratoare, subversiune.

Si-ti doresti sa fi fost adevarat.

Dar nu,s-au spulberat..

Erotismul,zborul,omorul-deci,placerea

Chiar înainte să-i ştiu numele şi renumele, Tim LaHaye mi-a tulburat existenţa cu filmele ce au ieşit din romanele sale (seria Left Behind). Îmi amintesc că vreo două pelicule mi-au bântuit adolescenţa cu spăimoase viziuni apocaliptice. Neavând altă „sursă de informare”, am cam luat de bune ideile filmelor. Abia recent am realizat ce industrie poartă actualmente în spinare şi în vârful peniţei – ori în tastatură – autorul american. Între timp, atât fricile cât şi interesul pentru aceste viziuni de sfârşit mi s-au diminuat considerabil.

Din pricini profesionale, am fost nevoit, de curând, să iau din nou contact cu perspectiva lui LaHaye şi să mă îngrozesc, pe alocuri, câtă pasiune, câtă virulenţă şi câte şi mai câte se adună în jurul unor interpretări care, în marea lor majoritate, se vor dovedi mincinoase sau măcar inutile. Editura Cartea Creştină urmează să publice cartea Codul Apocalipsei de Hank Hanegraaff. Trebuie să spun că, dacă nu era nevoie să o citesc, probabil că n-aş fi dat niciodată banii pe ea, iar de citit, sunt minime şansele s-o fi citit. Acum că am făcut-o însă, n-aş putea zice că îmi pare rău.

Probabil că pentru cei deosebit de preocupaţi de sfârşitul vremurilor, lectura acestei cărţi se impune cu necesitate. Ca să nu mai lungesc vorba, divulg poziţia pe care se situează Hanegraaff: se opune făţiş şi cu multe probe teologiei implicite şi explicite a lui Tim LaHaye&co. Habar nu am câţi adepţi o fi strâns între timp Supravieţuitorii şi nici câţi dintre aceştia sunt români.

Una dintre tezele – argumentate în Codul Apocalipsei – ce strică multe teorii despre sfârşitul vremurilor este aceea că mesajele apocaliptice din Noul Testament (Matei 16, 24,… 1 Tesaloniceni, Apocalipsa) i-au avut ca destinatari pe creştinii din secolul I. Prin urmare, aceste oracole s-au împlinit deja, măcar în parte, în primul veac. Toate subiectele fierbinţi ale actualităţii – de la cipurile biometrice la apariţia îngrozitorului Anticrist – îşi pierd astfel din atractivitate şi sustenabilitate. Faptul că ele s-au împlinit însă în generaţia apostolilor nu înseamnă că n-ar putea să anunţe – tipologic – şi alte evenimente care stau să se întâmple. Cu toate acestea, miza cea mai consistentă a disputelor escatologice este subminată odată acceptate idei precum aceea că, de pildă, Nero era fiara (numele lui întrunind condiţiile numerice necesare: 666!).

Pentru a-şi susţine demonstraţia, Hanegraaff recurge la cinci principii hermeneutice: principiul istoric, principiul literalismului, principiul iluminării, principiul gramaticalităţii, principiul tipologiei şi sinergia biblică. Nu intru mai mult în terminologia de specialitate, fiindcă nu mă fascinează în mod deosebit.

Situarea lui H.H. în această chestiune pare de bun-simţ. Mi s-a părut revoltător că aşa-numiţii creştini sionişti nu se sfiesc să proclame moartea palestinienilor şi imperativul unui stat evreu mult mai cuprinzător sub raport teritorial. Pat Robertson, vestit promotor al evangheliei prosperităţii, a fost în stare să afirme că cei care vor face concesii palestinienilor vor fi pedepsiţi de Dumnezeu precum Yitzhak Rabin sau Ariel Sharon. Există şi alţi indivizi care se numesc creştini – fiind chiar teologi – şi care justifică orice abuz împotriva palestinienilor invocând necesitatea întoarcerii poporului Israel între graniţele din vremea lui Solomon.

Se merge cu această idee până acolo încât se afirmă că la Ierusalim se vor reinstitui jertfele cu valoare soteriologică. Astfel că jertfa lui Cristos este invalidată explicit de dragul interpretărilor pretribulaţioniste.

Dacă Hanegraaff nu minte, atunci Apocalipsa a devenit un derdeluş unde tot felul de „teologi” (începând cu „iluminatul” J.N. Darby, din veacul al XIX-lea) îşi prezintă numerele de acrobaţie hermeneutică oricât de fanteziste. Poate vă stârnesc curiozitatea dacă vă spun că una dintre marile probleme exegetice şi practice ale pretribulaţioniştilor este încă „juninca roşie” desăvârşită, de care va fi nevoie – potrivit ritualului mozaic – pentru sfinţirea templului rezidit fix pe locul în care se află actualmente Domul de pe Stâncă (al musulmanilor), care, desigur, trebuie să dispară de pe faţa pământului.

Atâta scrupulozitate m-a descumpănit. De la un punct încolo devine amuzant, dacă aceste teorii ar rămâne doar fantazări de weekend. Chuck Smith a fost nevoit să-şi revizuiască prin anii ’80 o estimare care prevedea că Isus va reveni înainte de 1982, parcă. Calendarele dispensaţionliste au fost bulversate în mai multe rânduri, iar noile termene stabilite s-ar putea să fie curând – dacă n-au şi fost deja – infirmate. (Ziceu că Isus va reveni înainte să moară generaţia care a prins naşterea statului Isralel – 1948 – după ce anunțaseră în prealabil – retractând ulterior – că generația Primului Război Mondial e măsura vremurilor…) Cu toate acestea, oamenii perseverează să calculeze, să reinventeze scadenţe, să seducă mulţimi, să facă bani.

Nu sunt antisemit, ba dimpotrivă. Însă e clar că nişte oameni care se pretind creştini au luat-o rău pe arătură când închid ochii la epurarea etnică a palestinienilor – dintre care destui sunt creştini, nu musulmani, deci fraţii lor de credinţă – doar de dragul de a li se confirma teoriile lor fie ele oricât de „biblice”.

Ceea ce mă deranjează personal este nonşalanţa cu care aceste teorii curg de la amvoane de parcă ar fi de la sine înţelese, cu toate că abia secolul XIX le-a adus în fiinţă. Or fi ele la modă, dar sunt puţin cam prea originale ca să poată căpăta girul necondiţionat al creştinismului istoric. Ca orice teorie modernă însă, după ce îşi desfigurează predecesorii imediaţi, îşi caută legitimări istorice străvechi. Asta ca să salveze impresia validităţii. Nu altfel procedează organizaţiile pentru drepturi civile (fie că vorbim despre homosexuali, feministe sau alţii). Patentat probabil de reformatorii şi renascentiştii (care însă făceau asta din dragoste de adevăr, nu din nevoia de legitimitate), procedeul a devenit între timp prea versatil şi mârşav de la un punct încolo. Şi anume din acel punct în care speculează lipsa de informaţii, credulitatea şi labilitatea afectivă a mulţimilor.

Ingerul digital 2. Subtitrare in lb romana from Petru Voda on Vimeo.

A trecut si finala de la Tg-jiu si a iesit dezastru ,pentru ca echipa de fotbal Poli Timisoara a pierdut atat campionatul cat si cupa Romaniei.Ce frustant poate ca sa fie ca sa pierzi totul in decurs de doua saptamani,numai in pielea fotbalistilor si a suporterilor sa nu fi ,pentru ca nu se stie ce se poate intampla.Pana la urma e si normal ca a iesit acel dezastru in tribune ,pentru ca am avut si un arbitru care a calculat orice minut si secunda ca sa o ajute pe CFR Cluj ca sa castige Cupa.Daca era un arbitru strain ,nu se mai intampla nimic si poate aveam si noi o finala frumoasa si pe teren ,dar asta e daca nu ei masurii din timp si lasi pe adversar ca sa te joace in picioare ,dar razbunarea lui Iancu va fi crunta rau de tot ,asa ca nu prea cred ca acum Sandu va avea vreo scapare de furia lui Iancu

       Ai observat ce se intampla cand te certi cu persoana iubita?

       Brusc, va transformati in doi adversari de temut, care-si reproseaza orice si ranesc prin orice mijloace.

      Ai observat cat de usor ii poti spune in acele momente: “Vreau sa ne despartim!” sau cat de apasat si inversunat arunci un: “Te urasc!” ? E incredibila metamorfozarea dintr-o fiinta umana, sensibilizata de dragoste..intr-o fiara dezlantuita.

      Si apoi…ce se intampla dupa ce razboiul se incheie? Lasi in urma victime, sange, infrangeri si..doar infrangeri…Pentru ca nu exista victorie…nu exista invingator!  Plangi, regreti si iti doresti sa poti da timpul inapoi, sa nu fi spus acele lucruri ingrozitoare! Plangi! Plangi! Plangi!

      Din pacate, nu poti spala cu lacrimile tale noroiul aruncat in celalalt, nu poti ineca durerea pricinuita…nu poti amorti nici macar o particica din propria-ti durere…si abia atunci realizezi ce ai avut! Ce lucru minunat ti s-a intamplat! Ce bine era! Abia atunci iti amintesti de cumulul de momente in care blestemai ce greu iti e…ce rau iti merge…si…parca..nu realizezi de ce mama dracului gandeai asa! Daca aia era durere..asta ce e?

      Privesc in jur…la ferestrele luminate…oameni singuri…tristi…pustii…abatuti….ca niste animale captive in propriile custi…resemnati…invinsi de proprii-i monstri…

       Si…la o adica…ce e dragostea? Curajul de a face lucruri nebunesti? Nevoia de a te sacrifica? Dorinta de lupta cu ochii acoperiti de un voal al iluziei…al idealismului iubirii…prin care vezi totul incetosat…distorsionat? Metamorfozare?

      Pana acum am regretat ca aduc in discutie lucruri marunte pe marginea carora aveam discutii interminabile si certuri aprinse…iar si iar..si iar…Apoi…aflandu-ma in bratele lui…am deschis ochii…Aceste tampenii de apropie….aceste nimicuri ne leaga…ne intaresc…ne consolideaza relatia…si rezultatele ne fac mai fericiti…

     Gandeste-te ca nu ii reprosezi nimic celuilalt…cel putin nu lucruri marunte…Apoi…dupa o vreme…mai scurta sau mai indelungata…acestea se intensifica incontrolabil…iau amploare…unde se ajunge? Unde se ajunge cu nemultumirea ta? Nevoile tale…neglijate treptat iti creeaza frustrari…dezamagire…pesimism…neimplinire…bariere…

Acum câteva zile a fost un protest la Palatului Parlamentului (Casa Poporului), în dreptul intrării spre Camera Deputaţilor. Era programat să dureze 4 ore, pe timpul dezbaterii în comisiile parlamentare a ordonanţei de guvern care legiferează actele cu cip RFID (identificare prin frecvenţe radio). Am înţeles ulterior că nu s-a luat încă nicio hotărâre în comisii, urmând să se mai dezbată. Poza alăturată e făcută de mine, care am trecut pe-acolo pe la 11:30, la o oră jumate după începerea protestului. Prin zonă era un grup destul de împrăştiat de vreo 50 de persoane, protestul fiind organizat de nişte tineri ortodocşi.

Mi-a părut rău că doar pe cale religioasă şi în număr atât de mic se protestează împotriva unor măsuri care vor impune controlul asupra tuturor. Practic, deja au intrat în funcţiune paşapoartele şi permisele de conducere biometrice (cu cip RFID) şi cât de curând vor urma şi cărţile de identitate. Organizatorii au distribuit nişte materiale informative slăbuţe ca format, dar cu un conţinut bogat în detalii, din care reieşea că România este primul stat din lume care va include pe cipuri atât imaginea virtuală cât şi amprentele posesorului. Din nou, în timp ce în Grecia şi Serbia au fost proteste de amploare care au blocat implementarea unor asemenea măsuri de control, România este primul stat care se grăbeşte să le pună în aplicare, fără nicio campanie de informare sau dezbatere publică. ONG-urile noastre, cu puţine excepţii, au alte probleme – să bată câmpii despre progresul instituţional şi alte vorbe goale.

Evident, fiind o grupare religioasă, atrăgeau atenţia şi asupra versetelor din Apocalipsă (XIII, 16-17): „[Fiara] a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, liberi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei.”

Acuma, dacă luăm Biblia în consideraţie sau nu, şi cum interpretăm acest pasaj, rămâne la latitudinea fiecăruia. Ce mi se pare remarcabil e că de curând s-au permis în România, printr-o altă ordonanţă guvernamentală, implanturile de cipuri RFID în corpul uman. Deocamdată, doar ca măsură experimentală. Bineînţeles, nimeni nu ştie nimic nici de asta. Implanturile se fac aproape întotdeauna pe mâna dreaptă, şi în viitor cine ştie ce „război împotriva terorismului” va fi motivaţia pentru a ne însemna pe toţi cu câte o monstruozitate din-aia minusculă.

A, şi dacă se vor folosi cipuri RFID active, va fi posibil să îţi schimbe starea prin mici impulsuri pe care nu le sesizezi: de exemplu să provoace somnolenţă sau agitaţie. Calea cea mai sigură spre control. Mă îngrozeşte să mă gândesc că toate astea vor deveni realitate cândva, dar dacă oamenii vor fi aduşi la disperare şi la comoditate, vor accepta orice. Încet-încet, tehnologia îşi face loc şi în corpul uman. Şi asta cu acceptul nostru tacit: un pas a fost când am hotărât să cărăm după noi telefonul mobil pentru că „nu se mai poate fără în ziua de azi”, următorul va fi cipul pe actele de identitate, şi nu va dura mult până îl vom accepta şi în propriul corp. Sinistru, dar cu suficientă spălare de creier, orice e posibil.

Niciodata sa nu te lasi facut de un fraier sau eu stiu ce persoane care vor sa-ti faca rau sau pur si simplu sa te provoace pentru a te enerva sau pentru a te oftica ,ca asa vrea muschi lui si nu numai.Vai ce sa zic saracutul de el ?Nu stiu prin ce metode gasesti,dar niciodata sa nu pari un om bun ,deoarece se vor lua de tine si nu o sa mai scapi de ei prea curand daca nu actionezi o data mai repede pentru a scapa de ei ca nu ai chef sa te futa niste fraieri la cap ,doar pentru ca nu au creieri in cap si nu-l folosesc.Pur si simplu detesc acesti oamenii care nu au nici o treaba cu viata si pur si simplu nu vor altceva decat sa te enerveze si sa-si creze probleme tie si familiei.Asa ca cand o sa intalniti acesti prosti sa-i bateti rau de tot ,pentru ca asa merita si pur si simplu nu ai alta posibilitate .Niciodata sa nu fi un om bun cu cine nu trebuie ,fiindca nu te va ierta niciodata si va actiona in momentul prielnic pentru a-ti da o corectie si pentru a te invata pe tine cine e seful aici.

Cum e sa stai in fiecare zi si sa ataci pe toti asa pe rand ca asa iti vine tie si asa vrei tu sau asa trebuie ,pentru ca trebuie sa faci audienta.Ce a avut Mircea Badea sa-l atace pe Cristian Tudor Popescu pentru ca era imbracat intr-un trening chiar calumea.Si daca s-a imbracat in trening ce nu a avut voie sa se imbrace,trebuie sa-i ceara permisiunea domnului Badea ca sa se imbrace in ceva.Chiar asa ceva nu se poate,cum poti sa te agati de asa ceva.De limita bunului simt nu a auzit si de educatie  domnul Badea,cum respectivul domn are probleme mari de comportament ce poti sa-i ceri,atata poate si trebuie sa-l intelegem si pe el ca doar e om si el ,nu animal ca alti.Sunt curios de cine se mai ea doar ca sa aiba audienta maxima si sa curga bani in fiecare seara.Ce ar zice domnul Badea daca ar incepe toti ca sa se ia de dansul in fiecare zi si sa-l atace sa zicem pentru ca nu mesteca guma bine in gura,oare ce ar face ,ar incepe sa bata pe toti cu pumni si picioarele lui de catifea .Asa ca sa o lase mai usor cu domnul CTP pentru ca nu are de ce sa se ia de dansul ,domnul Badea sa se ia de cine se ia in general ca-i sta bine asa si nu trebuie sa se schimbe in modul in care ataca in fiecare zi pe unul si pe altul,doar ca sa faca audienta ca daca nu face il dau afara in secunda doi si saracutul de el o sa moara de foame .

Sunt fascinant si igrozit in acelasi timp de cit de relativa poate fi chestiunea „cernerii” zilelor sfîrsitului.

De la pasapoartele biometrice, legea duminicala, reactivarea „Institutiei Inchizitiei”, criza financiara mondiala, si alte analogii, paralelisme, simbolisme sau interpretari mai mult sau mai putin teologice, oamenii sunt interesati sa „identifice”, sa intuiasca, eventual sa traseseze semnele zilelor sfirsitului.

Cu cat mi se interzice sa ma enervez, cu atat simt ca ma mananca pielea mai rau. Nu mai functioneaza nici aer mult in piept, nici numaratoarea in gand pana la 10, nici alte artificii psihologice.

Ori eu nu constientizez corect natura lucrurilor, ori este vorba de o eroare in Matrix.

In ultima perioada am dat vina pe destin. Toti si toate decurgeau minunat, ca si cum as mai fi avut doar o luna de trait, iar acum acest destin impresionat de nu stiu ce fenomen cred ca s-a razgandit si-mi da 75 de ani.

Ma folosesc de blog pentru a ma descarca, ca un alt mic artificiu, ca sa reusesc sa ma destresez inaite de a ajunge in inposibilitatea de a-mi folosi mainile.

Mi-ar placea sa incep cu N. E un specimen neinteresant, care initial inspira mila, dupa care te scoate la propriu din minti. Cu regret spun, fara doar si poate, specimenul este aproape de casa, chiar in casa. Ma pune in dificultate deoarece nu stiu ce abordare sa mai adopt atunci cand il vad. NU, chiar NU imi place sa stau in apropierea specimenelor de sex feminin.

Dupa o analiza superficiala am dedus ca acest N. este o victima a unei familii numeroase. Copilarind intr-un oras in care apa calda exista numai in weekend, a ajung sa recupeze, la 29 de ani, toata apa calda de care nu a avut parte, astfel dimineata petrece 40 de minute in baie, iar seara 1 30 daca isi spala parul. Asa m-am pricopsit eu, eu care dimineata, cum ma dau jos din pat trebuie sa ajung urgent in baie pentru a fi usurata de 250 ml.

Cu cat incerc sa ma trezesc mai devreme, ea este mereu in baie. Daca bat si iar bat tot acolo ramane, in conditiile in care alti 2 “vezicari” fac pitici pe langa mine.

Asa mi s-a intamplat si in aceasta dimineata. Asa am pierdut ocazia in aceasta dimineata. Dupa ce am asteptat 15 minute, timp in care  pandeam usa, a iesit brust, iar replica a fost cu lovitura: “Vrei sa intri tu acum ca vreau sa fac si eu un dus”. In timpul acesta pierdeam orice urma de feminitate, crestea in mine o mandrie de baiat de imi vedea sa o bag si sa o scot.

Este ceea ce se intampla in fiecare dimineata dupa incercarile mele (au ramas doar la stadiul de incercari) de a o convinge ca fiecare dintre noi are aceleasi nevoi si ca trebuie respectat un anumit program.

Trista este si nevoie ei de electricitate (consecutiv 5 becuri,  calculator care face ca o rasnita in timp ce este deschis dc++ pentru binecuvantatul jardarmul in actiune, plasma deschisa la programul unde se pune muzica de radio), doar pentru ca, repet, la 29 de ani, ii este frica sa doarma singura.

Acest speciment neinteles ajuns sa-mi toceasca nervii precum imi taraste papucii pe parchet. Dupa tot stresul acumulat vine sa-mi ceara explicatii nefondate si sa tipe pentru, doar pentru o discutie penibila despre jaluzele (prefer sa nu detaliez pentru ca o bat daca ajung acasa si o gasesc in bucatarie).

IMI VINE SA TIP. Iar acum urmeaza specimenul doi. La limita satatatii sexuale, actul in sine trebuie construit, dezvoltat si adaptat, cred, mediului incojurator. Oare cu cat tipi mai tare insemana ca iubesti mai mult ?:)

Ca sa fiu mai explicita, M., specimenul 2, este o FIARA, o “masina sexula” precum jucaria pe care o are pe dulap. Nu intru in detalii umilitoare, spun doar ca a primit reclamatie de la administratorul blocului cu participarea activa a vecinilor implicati si bineinteles a politiei. Am tinut sa aduc aminte acest umil detaliu (spus de EA cu zambetul pe buze ca o reusita in viata) ca sa intelegi cat de greu imi este o sa conving, indirect, ca nu are rusine.  

Uite asa am absolvit-o pe ea de orice vina in momentul in care o vecina inundata  de la baia noastra mi-a “scuipat” in fata cat de deranjata este de galagie. O intrebare aveam atunci in minte: “Ce se intampla, doctore? ”. A fost in care m-am decis sa-i vorbesc. Au trecut 5 luni, acea discutie a fost reluata, pana aseara cand a tipat, urlat, ragnit, gemut la fel ca de obicei.

Discutia a fost mai mult decat penibila. O sa redau cuvinetele ei: “Esti chiar nesimtita ca exagerezi asa. Nici macar nu se aude pentru ca ma abtin cat pot. Ce vrei acum, sa nu mai fac nimic? Ai vazut ca dau televizorul tare. Cum de ti-ai permis sa-mi trimiti mesaj atunci. Nu puteai si tu sa astepti pana terminam?”. Am vazut ca nu are cine sa ma asculte.

Va rog sa ma ajutati sa gasesc o strategie pentru specimenele alaturi de care folosesc aceeasi baie si bucatarie.

S-a dezbatut in Parlament problema pasapoartelor biometrice. O problema destul de controversata, din cate am vazut. Dar o controversa iscata inutil de unii reprezentanti ai Bisericii ortodoxe, care probabil trebuie sa-si justifice existenta si “grija fata de valorile crestine”. Nu stiu cat de normale sunt dezbaterile din Parlament pe tema asta, probabil ca alesii neamului nu aveau altceva mai bun de facut la momentul respectiv.

Din cate am inteles, Biserica se opune introducerii pasapoartelor biometrice, pe considerentul ca in calculator trebuie introdus numarul 666, pentru a accesa codul de baza al cipului din pasaport. Acest numar, 666, se spune ca reprezinta numarul Fiarei, al Diavolului. Hai s-o lasam balta, mai suntem in Evul Mediu, sa mai credem in superstitii din astea, cu Diavolul, Lucifer, Mefisto, Belzebut sau cum s-o mai fi numind el ? Chiar, de ce nu ii ardem pe rug pe astia care initiaza ideea acestor pasapoarte ? Sau pe cei care le vor folosi ? Ca doar s-au dat cu Diavolul, sunt eretici, nu ?

Mi se pare o prostie de-a dreptul hilara, sa ajungi sa te temi de niste cifre banale, care impreuna se spune ca ar forma semnul fatidic “al Fiarei”. Superstitii de felul asta au fost si acum cativa ani, cand se spunea ca in 06.06.2006 va veni sfarsitul lumii, Apocalipsa. Si iata ca nu s-a intamplat nimic. Cred ca ne lasam prea repede indoctrinati cu niste false percepte religioase de catre anumite fete bisericesti, care probabil din dorinta de a iesi cu ceva in fata si de a nu-si pierde autoritatea asupra credinciosilor (ce funny suna, “credinciosilor” ), le baga pe gat tot felul de prostii. Iar romanul, credul si cu frica de Dumnezeu, cum este, rumega imediat asa ceva. Nu sunt ateu, cred in Dumnezeu, dar aiureala asta cu cifra Diavolului mi se pare banala si de adormit copiii. Unii sunt atat de habotnici si de indoctrinati, incat au organizat si mici demonstratii impotriva introducerii pasapoartelor biometrice. Preotii vad Diavolul in orice, in toate lucrurile care contravin “invataturii” lor. Ei au vazut Diavolul si in codurile de bare ale ambalajelor, dar uite ca nu li s-a intamplat nimic “necurat”, ca sa folosesc un cuvant foarte drag lor. Si cardurile de credit tot pe baza unor coduri functioneaza, dar nu cred ca domnii cu barbi nu folosesc asa ceva, desi le-au incriminat si pe-astea. Daca ne apucam acum de numerologie, cred ca vom gasi o gramada de combinatii de cifre din care sa reiasa tot felul de date numerice “malefice”. Peste tot se vad teorii ale conspiratiei, aliante francmasonice si evreiesti, Satane si cifre malefice.

Pentru final, cateva maxime pe care le-am gasit pe net, intr-un comentariu la un articol despre subiectul mai sus prezentat:
“Nimic nu e mai inspaimantator ca ignoranta oamenilor” – Goethe;
“Religia este capodopera artei de a dresa animalele, deoarece dreseaza oamenii cum sa gandeasca” – Arthur Schopenhauer;
“E nevoie de religie pentru ca oameni buni sa faca lucruri rele” – Steven Weinberg;
“Oamenii nu comit vreodata crime cu atata dedicare şi cu atata bucurie ca atunci cand o fac din motive religioase” – Blaise Pascal
“Cele mai groaznice si cele mai crude crime pe care istoria le-a inregistrat au fost comise sub adapostul religiei sau al altor motive la fel de nobile” – Mahatma Gandhi