La categoria “muviz for frichi pipăl”, doamnelor şi domnilor, să le urăm un călduros bun venit lui James Spader şi Maggie Gyllenhaal, dereglaţii din

Am mai zis ceea ce urmează să scriu, însă repet, fiindcă – mai ales acum – îmi place sunetul tastelor zbârnâind – urăsc să mi se povestească filme sau cărţi. E ca şi cum aş merge într-o drumeţie cu un psychic care mi-ar zice la fiecare câteva minute: acum o veveriţă virgină (wtf???) o să ne taie calea şi tu o să-i faci poze, pe stânga urmează o cascadă superbă 327.3 metri înălţime, prietenul tău tocmai a primit un sms în care scrie “iar eşti cu aia? de aia nu răspunzi?” etc. I need the f—–g thrill.

Therefore, despre Secretary alias Poziţia Nu Se Iartă (pescuit de la Carmen) o să vă dau următoarele sâuri (de la Secretary ofcorS):

Some people like it rough

Submissive

Sanatorium

Secret

Sex

Sadism

Single

Sensual

Spicy

Soulmates

Iar pentru cei care nu spicuieşte englezeşte:

Sălbatici e unii, bre

Supuşi până la sânge

Sanatoriu

Secret

Sex

Sadism

Singur

Senzual

Spiperat

Sărac de suflet nu mai îs, căci am găsit găsit pe cineva să mă Suporte, Servească, Slăvească, Schingiuiască, Sărute la plecare

Enjoy responsibly!

De nuevo enamorado del cine que se está produciendo en Europa, y de nuevo sorprendido por las producciones de origen germano-turcas. Fatih Akin presentó (tras su célebre “Contra la pared”) “Al otro lado” en 2007, obteniendo el premio a mejor guión en el festival de Cannes.

Cartel original alemán

Akin nos presenta un film dónde unos protagonistas totalmente creíbles enseñan como perdonar, aunque el dolor sea enorme. Personajes que se cruzan entre sí sin darse cuenta de lo cerca que están. Un hombre mayor que se siente solo, una prostituta madura preocupada en poder mandarle dinero a su hija en Estambul para sus estudios, una activista política idealista prófuga, una joven enamorada, una madre preocupada y un hijo distanciado de su padre tras un trágico acontecimiento son los protagonistas principales de esta historia, dónde aprender a perdonar es la única solución para expulsar sus “demonios” internos y redimirse.

Fotograma, las tomas y perspectivas que utiliza Akin son totalmente acertadas para adentrarte dentro de los personajes

El film se divide en tres partes: La muerte de Yeter, La muerte de Lotte y Al otro lado. Algo que personalmente  no me parece muy acertado ya que anula el factor sorpresa de los trágicos destinos de esos dos personajes, aunque por otro lado le da cierto toque más poético a la historia.

El gran defecto que le veo a esta película es la falta de dinamismo (se llega a hacer un tanto lenta) en algunas de sus partes, aunque es suplido de sobra por las interpretaciones, el guión y la trama en sí. Altamente recomendable.

La empatía es una de las características principales de los personajes. Ponerse en el "otro lado"

A todos les ha pillado un poco de sorpresa el tema de Jorge Javier, pero a los teleginios se nos ha quedado el cuerpo un poco igual. ¿Qué otro presentador carismático tenemos ahora en antena? ¿Punset? Dentro de poco, os comentamos la jugada.

Como esta semana no estaba Marina, el nivel intelectual descendió varios enteros, pero el resto de los titulares hicimos todo lo posible por suplir su ausencia. Podéis escuchar la tertulia, pinchando aquí o haciendo clic en la imagen.

Pelicula que te mostrará como se forma: el ser uno mismo.

HECHIZO DEL TIEMPO: 

ES UNA PELÍCULA  QUE TE MOSTRARÁ COMO APRENDER A SER UNO MISMO.

TODOS LOS CAMINOS LLEVAN ACASA.

TE PERMITIRÁ ENTENDER COMO SE FORMA LA AUTOCONFIANZA, EL CARÁCTER Y MUCHOS VALORES HUMANOS IMPORTANTES.

    ¿Y TÚ QUE SABES? 

 ES UNA PELÍCULA QUE TE ENSEÑARÁ COMO SE FORMA LA ACTITUD POSITIVA Y PARA QUE SIRVE ESTE TIPO DE ACTITUD.

  VITUS, EL NIÑO PRODIGIO…

 

Kinovisio

12/10/2009

17.00 PAGAFANTAS. Borja Cobeaga, 2009. Espanya. VE (GG)

19.30 MODESTY BLAISE. Joseph Losey, 1966. Gran Bretanya. VOSC (L)

22.00 EL SIRVIENTE. Joseph Losey, 1963. Gran Bretanya. VOSE (FM / L)

13/10/2009

17.00 LA POSIBILIDAD DE UNA ISLA. Michel Houellebecq, 2008. França-Espanya-Alemanya. VE (GG)

19.30 BOOM. Joseph Losey, 1968. Gran Bretanya-EUA. VOSC (L)

22.00 ACCIDENT. Joseph Losey, 1967. Gran Bretanya. VOSC (L)

14/10/2009

17.00 LLIRIS TRENCATS. David Wark Griffith, 1919. EUA. Muda, amb rètols en català (A)

Amb l’acompanyament musical de Joan Pineda.

19.30 ACCIDENT. Joseph Losey, 1967. Gran Bretanya. VOSC (L)

22.00 BOOM. Joseph Losey, 1968. Gran Bretanya-EUA. VOSC (L)

15/10/2009

17.00 ÚLTIMOS TESTIGOS: FRAGA IRIBARNE – CARRILLO, COMUNISTA. José Luis López-Linares, Manuel Martín Cuenca, 2008. Espanya. VE (GG)

20.00 EL SIRVIENTE. Joseph Losey, 1963. Gran Bretanya. VOSE (FM / L)

22.00 ACCIDENT. Joseph Losey, 1967. Gran Bretanya. VOSC (L)

16/10/2009

17.00 MI VIDA EN RUINAS. Donald Petrie, 2007. EUA-Espanya. VOSE (GG)

19.30 VAPOR. Eldar Rapaport, 2009. EUA. VOSE

ELS NOIS DE LA PISCINA. Louis Dupont, 2009. França. VOSC (GiL)

Amb la presència de Louis Dupont, Tom Godefroy, Jean-Philippe Franqueville i Fabríce Payan.

21.30 THE BABY FORMULA. Alison Reid, 2008. Canadà. VOSC (GiL)

17/10/2009

17.00 TETRO. Francis Ford Coppola, 2009. Itàlia-EUA-Espanya-Argentina. VOSE (GG)

19.30 OCAÑA, LA MEMÒRIA DEL SOL. Juan J. Moreno, 2009. Catalunya. VE (GiL)

Amb la presència de Juan J. Moreno i Manuel Huete.

22.00 MAÑANA TODO SERÁ MEJOR. Javier Acha, 2008. Espanya. VE

SR. PERFECTE. Jacqui Morris, 2009. Gran Bretanya. VOSC (GiL)

18/10/2009

17.00 JAZZ ON CARTOONS. George Pal, Walter Lantz, Dave Fleischer, 1934-1954. EUA. VO

(Sessió Infantil)

19.30 HEIKO. David Bonneville, 2007. Portugal. VOSC

JAMES. Connor Clements, 2008. Irlanda. VOSC

DISH. Brian Harris Krinsky, 2009. EUA. VOSC

GEVALD. Netalie Braun, 2008. Israel. VOSC

DADDY’S BIG GIRL. Reid Waterer, 2008. EUA. VOSC

BUTTERY TOP. Catherine Crouch, Kelly Hayes, 2009. EUA. VOSC (GiL)

Amb la presència de David Bonneville i Brian Harris Krinsky.

22.00 NO MATEU LA BRITNEY. Pascal Lièvre, 2008. França. SD

NOI. Auraeus Solito, 2009. Filipines. VOSC (GiL)

19/10/2009

17.00 LA SEGONA PÀTRIA. David Pallarés, 2009. Catalunya. VO (GG)

19.30 NOI TROBA NOI. Kim-Jho Gwang-soo, 2008. Corea del Sud. VOSC

CIUTAT DE FRONTERES. Yun Suh, 2009. Palestina-Israel-EUA. VOSC (GiL)

22.00 TO EACH HER OWN. Heather Tobin, 2008. Canadà. VOSC (GiL)

20/10/2009

17.00 CIEN METROS MÁS ALLÁ. Juan Luis de No, 2008. Espanya. VE (GG)

19.30 SÉVER. Ainhoa Andraka, 2009. Espanya. VE

GENDER ME. Nefise Özkal Lorentzen, 2008. Noruega. VOSC (GiL)

22.00 I SAW PATRICK LAST NIGHT. Borja Álvarez Ramírez, 2009. EUA. VOSC

SHANK. Simon Pearce, 2009. Gran Bretanya. VOSC (GiL)

Amb la presència de Borja Álvarez Ramírez i Christian Martin.

21/10/2009

17.00 EL GOLEM. Paul Wegener, Carl Boese, 1920. Alemanya. Muda, amb rètols en català (A)

Amb l’acompanyament musical del mestre Joan Pineda.

19.30 FIGUERES. John Greyson, 2008. Canadà. VOSC (GiL)

22.00 IN YOUR FACE (THE INTERNATIONAL LESBIAN ANTHEN). Tonje Gjevjon, 2009. Noruega. SD

AI MEI (GHOSTED). Monika Treut, 2009. Taiwan-Alemanya. VOSC (GiL)

22/10/2009

17.00 LA SOMBRA DEL ICEBERG. Hugo Doménech, Raúl M. Riebenbauer, 2007. Espanya. VE (GG)

19.30 FUORI TARGET. Werther Germondari, Maria Laura Spagnoli, 2008. Itàlia. SD

HOLA, EM DIC LESBIANA. Iben Haahr Andersen, Minna Grooss, 2009. Dinamarca. VOSC (GiL)

Amb la presència de Werther Germondari i Maria Laura Spagnoli.

22.00 VIL ROMANCE. José Celestino Campusano, 2008. Argentina. VO (GiL)

23/10/2009

17.00 HÁBLAME DE AMOR. Silvio Muccino, 2008. Itàlia-Espanya. VOSE (GG)

19.30 NA MADRUGADA. Duda Gorter, 2008. Brasil. SD

EDIE & THEA: A VERY LONG ENGAGEMENT. Susan Muska, Greta Olafsdottir, 2009.

Països Baixos-EUA. VOSC. (GiL)

Amb la presència de Duda Gorter, Susan Muska i Greta Olafsdottir.

21.30 BAVEJA. Nancy Kissam, 2009. EUA. VOSC (GiL)

24/10/2009

17.00 EL SIRVIENTE. Joseph Losey, 1963. Gran Bretanya. VOSE (FM / L)

19.30 EN LA LUZ DEL SOL BRILLANTE. Jesús Torres Torres, 2008. Mèxic. VE

YO DUAL. Alana Simoes, 2007. Cuba. VO

ATLÁNTICO. Fabio A. Meira de Sousa, 2008. Cuba. VOSC

NON-RESIDENT ALIEN. Cruzito (Alejandro Gabriel Cruz González), 2009. EUA. VOSC

LUCHA. Maria Breaux, 2009. El Salvador-EUA. VO

EL RELOJ. Marco Berger, 2008. Argentina. VO (GiL)

Amb la presència de Cruzito.

22.00 OCAÑA, LA MEMÒRIA DEL SOL. Juan J. Moreno, 2009. Catalunya. VOSC (GiL)

25/10/2009

17.00 L’HORA DELS REGALS. Gorka Sesma, 2008. Espanya. VC (Sessió Infantil)

19.30 NO OBLIDIS MAI. Isidoro Vila Soler, 2009. Catalunya. VC

AMARRADOS – COMO EL GÉNERO TODAVÍA NOS TIENE ATADOS.

Debra Chasnoff, 2009. EUA. VOSE (GiL)

Amb la presència de Isidoro Vila Soler, Ferran Pujol i Carme Grau.

22.00 DIA FELIÇ A BARCELONA. Johann Pérez Viera, 2009. Espanya. VE

TENGO ALGO QUE DECIRTE. Ana Torres-Álvarez, 2009. Espanya. VE

DIARIO DE UN CORAZÓN. Juan José Serrano, 2009. Espanya. VE

PACO. Jorge Roelas, 2009. Espanya. VE

SOCARRAT. David Moreno, 2009. Espanya. VE

PULSIONES. José Manuel Carrasco, 2009. Espanya. VE (GiL)

Amb la presència de Johann Pérez Viera.

Kinovisio

28/09/2009

17.30 LA SAL DE ESTE MAR. Annemarie Jacir, 2008. Palestina-Suïssa-França-Espanya-Bèlgica.

VOSE (GG)

19.30 LA GRAN NIT. Joseph Losey, 1951. EUA. VOSC (L)

22.00 UN HOME A LA PLATJA. Joseph Losey, 1955. Gran Bretanya. VOSC

INTIMITAT AMB UN ESTRANY. Joseph Losey, 1956. Gran Bretanya. VOSC (L)

29/09/2009

17.30 EL KASERÓN. Pau Martínez, 2008. Espanya-Catalunya. VE (GG)

19.30 UN HOME A LA PLATJA. Joseph Losey, 1955. Gran Bretanya. VOSC

INTIMITAT AMB UN ESTRANY. Joseph Losey, 1956. Gran Bretanya. VOSC (L)

22.00 EL TIGRE ADORMIT. Joseph Losey, 1954. Gran Bretanya. VOSC (L)

30/09/2009

17.30 LIVERPOOL. Lisandro Alonso, 2008. Països Baixos-França-Catalunya-Argentina-Alemanya.

VO (GG)

19.30 CHE, EL ARGENTINO. Steven Soderbergh, 2008. França-EUA-Espanya. VO (E)

22.00 TEMPS SENSE PIETAT. Joseph Losey, 1957. Gran Bretanya. VOSC (L)

01/10/2009

17.00 PAINTBALL. Daniel Benmayor, 2009. Catalunya. VOSE (GG)

19.30 ALÇANT EL VOL. Lara Juliette Sanders, 2007. Alemanya. VOSC (DM)

22.00 LA GITANA I EL CAVALLER. Joseph Losey, 1958. Gran Bretanya. VOSC (L)

02/10/2009

17.00 CHE, EL ARGENTINO. Steven Soderbergh, 2008. França-EUA-Espanya. VO (E)

19.30 TEMPS SENSE PIETAT. Joseph Losey, 1957. Gran Bretanya. VOSC (L)

22.00 EL PRIMER EN LA CARRETERA. Joseph Losey, 1960. . VOSC

LA CLAVE DEL ENIGMA. Joseph Losey, 1959. Gran Bretanya. VOSE (L)

03/10/2009

17.00 CHE: GUERRILLA. Steven Soderbergh, 2008. França-EUA-Espanya. VO (GG)

19.30 LA GITANA I EL CAVALLER. Joseph Losey, 1958. Gran Bretanya. VOSC (L)

22.00 EL SIRVIENTE. Joseph Losey, 1963. Gran Bretanya. VOSE (L / FM)

04/10/2009

17.00 PÉREZ, EL RATOLÍ DELS TEUS SOMNIS 2. Andrés Schaer, 2008. Catalunya-Argentina. VC

(GG) (Sessió Infantil)

19.30 EL TIGRE ADORMIT. Joseph Losey, 1954. Gran Bretanya. VOSC (L)

22.00 ALÇANT EL VOL. Lara Juliette Sanders, 2007. Alemanya. VOSC (DM)

05/10/2009

17.00 CAÑO DORADO. Eduardo Pinto, 2008. Espanya-Argentina. VO (GG)

19.30 EL CRIMINAL. Joseph Losey, 1960. Gran Bretanya. VOSE (L)

22.00 ELS MALEÏTS. Joseph Losey, 1961. Gran Bretanya. VOSC (L)

06/10/2009

17.00 EL BRAU BLAU. Daniel V. Villamediana, 2008. Catalunya. VC (GG)

19.30 LA CLAVE DEL ENIGMA. Joseph Losey, 1959. Gran Bretanya. VOSE

EL PRIMER EN LA CARRETERA. Joseph Losey, 1960. Gran Bretanya. VOSC (L)

22.00 EL CRIMINAL. Joseph Losey, 1960. Gran Bretanya. VOSE (L)

07/10/2009

17.00 ORÍGENS DEL CINEMA: DELS PIONERS A L’SLAPSTICK. 1896-1919. Muts. (A)

Amb l’acompanyament musical del mestre Joan Pineda.

19.30 ELS MALEÏTS. Joseph Losey, 1961. Gran Bretanya. VOSC (L)

22.00 LOQUILANDIA. H. C.  Potter, 1941. EUA. VOSE (CA)

08/10/2009

17.00 A UN METRO DE TI. Daniel Henríquez, 2009. Xile-Espanya. VO (GG)

19.30 LOQUILANDIA. H. C.  Potter, 1941. EUA. VOSE (CA)

22.00 EL SIRVIENTE. Joseph Losey, 1963. Gran Bretanya. VOSE (L / FM)

09/10/2009

17.00 PAISITO. Ana Díez, 2008. Argentina-Espanya-Uruguai. VO (GG)

19.30 REY Y PATRIA. Joseph Losey, 1964. Gran Bretanya. VOSE (L)

22.00 EVA. Joseph Losey, 1962. Itàlia-Gran Bretanya-França. VOSC (L)

10/10/2009

17.00 EL CANT DELS OCELLS. Albert Serra, 2008. Catalunya. VC (GG)

19.30 EL SIRVIENTE. Joseph Losey, 1963. Gran Bretanya. VOSE (L / FM)

22.00 REY Y PATRIA. Joseph Losey, 1964. Gran Bretanya. VOSE (L)

11/10/2009

17.00 ANIMAL CHANNEL. Maite Ruiz de Austri, 2008. Espanya. VE (GG) (Sessió Infantil)

19.30 EVA. Joseph Losey, 1962. Itàlia-Gran Bretanya-França. VOSC (L)

22.00 MODESTY BLAISE. Joseph Losey, 1966. Gran Bretanya. VOSC (L)

Când cauţi un job şi găseşti o dragoste, explicaţiile ar putea fi următoarele:

1. Destinul joacă leapşa cu tine, iar la sfârşitul jocului vei fi:

a)      îndrăgostit

b)      îndrăgostit şi concediat

c)      într-un spital de veseli, îndrăgostit şi concediat

2. Nu  căutai, de fapt, un job, ci comoara din insulă, însă exuberanţa te-a zăpăcit şi ai nimerit în alt film.

3. Nu există nicio explicaţie logică, fiindcă viaţă nu-i logică, ci imprevizibilă şi surprinzătoare.

4. Cupidon are nevoie de un arc nou, pentru că cel automat puşcă demenţial pe unde şi pe cine apucă.

O să vă scutesc de partea cu suspansul şi-o să vă spun că varianta câştigătoare e cea dintâi cu punctul c şi că jocul se-ntâmplă în producţia nemţească Barfuss, mai pe limba noastră, desculţ. Ce-mi inspiră mie cuvântul ăsta, desculţ … copilăria cu toate minunăţiile ei, candoare, joacă, nebunie şi pe toate o să le regăsiţi în film, plus o coloană sonoră de salvat în folderul My music. Poftiţi şi două cireşe, să nu ziceţi că vând gogoşi:

Nu mai zic prea multe, căci io-s dintre ăia care detestă să li se facă arşice misterul unui film sau al unei cărţi bune cu detalii – aş putea să te urăsc o săptămână întreagă, dacă îmi faci treaba asta.

Deci, una bucată de film la care nu ştii când vei da din plâns în râs şi viceversa, numa’ bun de luminat weekend-ul tomnatic.

Enjoy!

P.S. Citii pe IMBD la comentarii că ar fi un sirop americănesc făcut de nemţi. Părerea mea este individu’ care-o debitat o asemenea inepţie s-o uitat la film în paralel cu vreun meci din liga campionilor, fiindcă Barfuss e anything but an American syrup branded by Hollywood, deşi scenariul e acolo a fost scris.

E un vis nebunesc după care te trezeşti ameţit şi bucuros că (încă) eşti viu.

Hacía mucho tiempo que llevaba detrás de ver esta película y por fin la he conseguido.

“¿Qué es la vida?”, es una película de nacionalidad francesa, dirigida por Francois Dupeyran (“Clandestino”, “La machine” y  “El pabellón de los oficiales”, de todas también guionista). Se estrenó el año 1999 y logró la Concha de Oro en el Festival de San Sebastián a la Mejor Película.

Sus protagonistas son Eric Caravaca, al que le dieron un premio Cesar al actor revelación. Este intérprete también ha protagonizado “El elegido”, “La clienta” y “Eden al oeste” que se estrena en octubre bajo la dirección de Constantin Cota Gavras.

A Jaques Dufilho también se le premio con la Concha de Plata al mejor actor por su trabajo en este largometraje. Este largo nos narra, de forma muy cruda y realista, la historia, de una familia. El argumento lleva una gran carga del pasado que repercute enormemente en el presente del personaje, Nicola (Caravaca) debido al choque que supone que un joven labriego quiera buscar su futuro y realizarse en la ciudad, solo y sin dinero, en una sociedad capitalista. Podemos ver la angustia que se produce él mismo al intentar dejar de ser quien es, un campesino  que ama los amaneceres,  acaricia la tierra en sus manos y que trae al mundo, con la ayuda de su abuelo, los becerros de sus vacas.

Es una narración de tono lírico, donde las ilusiones no tienen fronteras, con una gran dosis de poesía,  en la que comprobamos que a este director le sobra habilidad para condimentar la historia de unas vidas grandes hecha de pequeñas cosas. Nos lo cuenta con ritmo pausado, con unos personajes muy atractivos y con una narrativa tersa. Nos los enseña con rumbos ya dibujados en la arena del destino. Su peculiar estructura  presenta espacios deseables para el espectador, pues las ilusiones no tienen fronteras y esta hora y media de película te transporta.

Bella historia de humanismo. Bien contada y con  maravillosos paisajes.

Un trabajo atrayente y reflexivo sobre el poder que debiera tener el campo sobre los hombres y cito una frase de la película: “No nos haremos ricos, pero si tenemos tierra nunca pasaremos hambre”.

Kinovisio

Esta es la programación de la Filmoteca para este mes de Septiembre de 2009:

14/09/2009

17.30 SU MAJESTAD MINOR. Jean-Jacques Annaud, 2007. França-Catalunya. VOSE (GG)

19.30 RUIDO. Marcelo Bertalmío, 2005. Uruguai-Catalunya-Argentina. VO (GG)

22.00 EL DETECTIVE. Gordon Douglas, 1968. EUA. VOSE (FM)

15/09/2009

17.30 LOS OJOS DE ARIANA. Ricardo Macián, 2008. Espanya. VOSE (GG)

19.30 CLUNY BROWN. Ernst Lubitsch, 1946. EUA. VOSC (CA)

22.00 SER O NO SER. Ernst Lubitsch, 1942. EUA. VOSC (CA)

16/09/2009

17.30 CARTAS PARA JENNY. Diego Musiak, 2008. Catalunya-Espanya-Argentina. VO (GG)

19.30 SER O NO SER. Ernst Lubitsch, 1942. EUA. VOSC (CA)

22.00 EL DETECTIVE. Gordon Douglas, 1968. EUA. VOSE (FM)

17/09/2009

17.30 AMOR, DOLOR Y VICEVERSA. Poncho Pineda, 2009. Mèxic-Catalunya-Espanya. VO (GG)

19.30 EL CAÇADOR DE DICTADORS. Klaartje Quirijns, 2007. Països Baixos. VOSC (DM)

22.00 CLUNY BROWN. Ernst Lubitsch, 1946. EUA. VOSC (CA)

18/09/2009

17.30 LA VIDA LOCA (MADE IN USA). Christian Poveda, 2008. Mèxic-França-Espanya. VO (GG)

19.30 EL DETECTIVE. Gordon Douglas, 1968. EUA. VOSE (FM)

22.00 EL DIA DE LA MARMOTA. Harold Ramis, 1993. EUA. VOSC (CA)

19/09/2009

17.30 LA VERGÜENZA. David Planell, 2009. Espanya. VE (GG)

19.30 EL DIA DE LA MARMOTA. Harold Ramis, 1993. EUA. VOSC (CA)

22.00 PERSIGUIENDO A AMY. Kevin Smith, 1996. EUA. VOSE (CA)

20/09/2009

17.30 OBRES MESTRES DE L’ANIMACIÓ: DAVE FLEISCHER, UB IWERKS I WALTER LANTZ.

1933-1942. EUA. VO (Sessió Infantil)

19.30 PERSIGUIENDO A AMY. Kevin Smith, 1996. EUA. VOSE (CA)

22.00 EL CAÇADOR DE DICTADORS. Klaartje Quirijns, 2007. Països Baixos. VOSC (DM)

21/09/2009

17.30 AL FINAL DEL CAMINO. Roberto Santiago, 2008. Espanya. VE (GG)

19.30 AMB UNA PISTOLA A  LA MÀ. Joseph Losey, 1945. EUA. VOSC

EL NEN DELS CABELLS VERDS. Joseph Losey, 1948. EUA. VOSC (L)

22.00 ELS SENSE LLEI. Joseph Losey, 1950. EUA. VOSC (L)

22/09/2009

17.30 FUGA DE CEREBROS. Fernando González Molina, 2008. Espanya. VE (GG)

19.30 MEMMORTIGO?. Delmir de Caralt, 1934. Catalunya. SD

EL HOMBRE IMPORTANTE. Domènec Giménez i Botey, 1935. Catalunya. SD

PORTA CLOSA. Enric Fité, 1947. Catalunya. SD

PREGÀRIA A LA VERGE DELS COLLS. Llorenç Llobet-Gràcia, 1947. Catalunya. VC (AC)

Amb l’acompanyament musical del mestre Joan Pineda

22.00 EL DETECTIVE. Gordon Douglas, 1968. EUA. VOSE (FM)

23/09/2009

17.30 EL NIÑO PEZ. Lucía Puenzo, 2008. Espanya-Argentina. VO (GG)

19.30 ELS SENSE LLEI. Joseph Losey, 1950. EUA. VOSC (L)

22.00 AMB UNA PISTOLA A LA MÀ. Joseph Losey, 1945. EUA. VOSC

EL NEN DELS CABELLS VERDS. Joseph Losey, 1948. EUA. VOSC (L)

24/09/2009

17.30 LOS ABRAZOS ROTOS. Pedro Almodóvar, 2009. Espanya. VE (GG)

20.00 EL DETECTIVE. Gordon Douglas, 1968. EUA. VOSE (FM)

22.00 EL MERODEADOR. Joseph Losey, 1950. EUA. VOSE (L)

25/09/2009

17.30 LA TETA ASUSTADA. Claudia Llosa, 2008. Perú-Espanya-Catalunya. VO (GG)

19.30 M. Joseph Losey, 1951. EUA. VOSC (L)

22.00 LA GRAN NIT. Joseph Losey, 1951. EUA. VOSC (L)

26/09/2009

17.30 CATALUNYA ESPANYA. Isona Passola, 2009. Catalunya. VO (GG)

19.30 UN DESCONEGUT EN FUGA. Joseph Losey (Andrea Forzano), 1952. Itàlia. VOSC (L)

22.00 M. Joseph Losey, 1951. EUA. VOSC (L)

27/09/2009

17.30 EL CUBO MÁGICO. Ángel Izquierdo, 2006. Polònia-Espanya. VE (Sessió Infantil)

19.30 EL MERODEADOR. Joseph Losey, 1950. EUA. VOSE (L)

22.00 UN DESCONEGUT EN FUGA. Joseph Losey (Andrea Forzano), 1952. Itàlia. VOSC (L)

Doy comienzo a este blog con algo de cine

estoy familiarizandome con este sistema.
Que la disfruten.

Una pelea cubana contra los demonios (Cuba, 1971) de Tomás Gutiérrez Alea

Este verano ha sido provechoso en mis compras de nuevos títulos en DVD con que nutrir mi selecta filmoteca particular.

Dicen que la crisis económica global que padecemos está sirviendo para que muchos millonarios aprovechen para comprar barato aprovechando la ruina de los más débiles. Currantito que soy, no puedo participar de los beneficios especulativos del alto capital, el mismo que nos ha metido en este pozo con la connivencia de los gobiernos capitalistas mundiales que siguieron mansamente al imbécil redomado de George W. Bush y su tenebrosa camarilla. Pero sí que me puedo beneficiar de los sustanciosos descuentos que grandes superficies y otros comercios están haciendo, obligados por la caída del consumo, en este periodo de rebajas estivales.

Así, con descuentos del 20 al 35% nada menos o bien buscando en las ventas de segunda mano de los videoclubs, he podido hacerme con sustanciosos títulos de destacada y a veces rara filmografía a precio casi de saldo, unos sobrevenidos (“que no los andaba buscando, vaya, pero ahora que los tengo delante, porqué no llevármelos”) como:

• Ben-Hur (edición coleccionista de 4 discos) que incluye además la versión de 1925 con Ramón Novarro.
• Black Hawk derribado (edición especial de 2 discos)
• Dos hombres y un destino (edición especial metálica de 2 discos)
• El ilusionista, en edición metálica, con la envolvente banda sonora de Philip Glass.
• Agente 007 contra el Dr. No, también en edición especial de 2 discos.
• Indiana Jones, la colección completa, pack de 5 discos.
• Harold Lloyd, la colección definitiva, en pack “monumental” de 10 discos, que incluye films hasta ahora inconseguibles de su etapa sonora como La garra del gato, que tenía grabado en cinta VHS desde su emisión en TV hace más de 20 años…

y otros ansiosamente buscados como algunos títulos de la colección So British! -entre los que están mis siempre perseguidas y aún no completadas- comedias de la admirable productora Ealing:

• Ocho sentencias de muerte (Kind hearts and coronets, 1949)
• Oro en barras (The lavender Hill mob, 1951) donde podemos admirarnos de una jovencísima debutante aún desconocida como Audrey Hepburn.
• Clamor de indignación (Hue and cry, 1947)

además de:

• Atraco imperfecto (The big job, 1965)
• La tierra desde el cielo, que reúnen los extensos y espectaculares documentales del gran Yann Arthus Bertrand en sendos digipacks de 2 DVDs cada uno. Quien no conozca de lo que hablo, tiene una muestra en el trailer de Home.
• La extraña prisión de Huntleigh (Two way stretch, 1960)
• Sucedió mañana (It happened tomorrow, 1944), la fábula de René Clair
• 1984, en la rara versión de Michael Anderson de 1956, que además incluye como extra la que más me interesaba: la que dicen es la mejor versión, realizada por la televisiva británica de 1956 e interpretada nada menos que por Peter Cushing y dirigida por Nigel Kneale (también autor, si no les suena el nombre, de la reconocida El experimento del Doctor Quatermass). 

Como verán por lo enumerado, todos los títulos son, como casi siempre, norteamericanos o europeos y, para los cinéfilos conocedores de lo producido en este nuestro planeta, oferta de mercado absolutamente insuficiente. Pero, ¿cómo hacernos con la última producción rusa o con clásicos cubanos, por citar un par de ejemplos de lo mucho (y aún desconocido de la mayoría) que hay por fuera?

Pues sólo hay dos vías: o Internet, gracias a la cual acabo de poder ver la superproducción rusa Almirante (Адмиралъ = Admiral, 2008) o editoras de DVD alternativas, como la lagunera Impulso Records, gracias a la cual estamos pudiendo hacernos desde hace algunos años con el mejor cine cubano de todos los tiempos. La Mediateca existente en la Biblioteca de la Universidad de Las Palmas de Gran Canaria, cuenta entre sus fondos con algunos títulos publicados por ellos como La primera carga al machete, Un hombre de éxito, Las doce sillas, Los pájaros tirándole a la escopeta, Se permuta, Vampiros en La Habana, Soy Cuba, La última cena, etc. donde he podido por fin visionarlos.

Masacre: ven y mira (Idi i smotri, 1985) del soviético Elen Klimov. Cine que va más allá del resto...

Sin embargo y aún teniendo mucho, nuestra naturaleza nos hace fijarnos siempre en lo que aún nos falta y, entre los que son, se encuentra Una pelea cubana contra los demonios del siempre recordado Tomás Gutiérrez Alea. Como por estos lares nadie me la ofrece en sus escaparates, ya he recurrido a las tiendas de Internet para adquirirla antes de que desaparezca del mercado. A ver si hay suerte.

Y por si alguien piensa en la alternativa de habitual uso, que no se moleste en buscarla vía torrent o rapidshare, por nombrar dos de los más utilizados recursos, porque no la encontrará.

Şi uite cum zapam într-o duminică seara, să vedem dacă e ceva de tocat timpul la tembeliziune, dăm peste un promo la HBO pentru un serial al cărui episod pilot tocmai urma să fie difuzat.

United States of Tara, sitcom realizat după o idee a magnificului Steven Spielberg (pe bune, e fenomenal individul) şi un scenariu by Diablo Cody (“mama” lui Juno), pune reflectoarele pe viaţa unei femei – interpretată  de Toni Collette - care nu are absolut nimic special, în afară de faptul că ea e mai multe. Tara e Alice, Tara e T., Tara e Buck şi câteodată mai e şi doar Tara.

Anyways, cum naiba să redau atmosfera unui sitcom, când io mi-s una şi Tara e so many?!

Pot numa’ să vi-l recomand şi vedeţi voi dacă v-o plăcea.

Alte chestii misteaux din existenţa Tarei: Marshal, fiul homosexual care face pipilică în pat, dar îi bate la cultura generală pe toţi ai lui luaţi la grămadă; Max, soţul ireal de calm, trebuie să reziste eroic avansurilor alterurilor [mare noroc că Buck e cuminte], căci i s-a interzis să facă treburi ruşinoase cu iele.

Enjoy!

P.S. Treabă de marketing dăştept: de fiecare dată când intri pe website ‘ul serialului, te întâmpină o altă Tară, cu meniul personalizat în funcţie de disfuncţie.

Uite o provocare.

Tu, o fiinţă cu picioare de maxim un metru, trebuie să încaleci muntele de nimic inexpugnabil căruia uzual i se spune “moartea celui drag”. Apoi îţi vei muta frumuşel şi al doilea picior de cealaltă parte a vieţii tale şi îţi vei continua drumul. Cum naiba faci treaba asta, dată fiind premisa: Nu poţi percepe, implicit nu poţi concepe, muntele ăsta nenorocit. Deci, cum îl încaleci?

De-a rostogolul nu se poate urca, iar dacă ai coborî în felul ăsta, ai ajunge la capăt făcută arşice. Dar dacă ai avea câteva puncte de sprijin? Să zicem zece scrisori de la omul pierdut în muntele dat naibii. Scrisori concepute pentru ca tu să ajungi întreagă de cealaltă parte a confruntării cu moartea.

Hillary Swank este cea care o interpretează pe Holly, destinatara misivelor expediate de dincolo de dincolo de către soţul ei, Gerry (Gerald Butler), în P.S.: I love you. Nu vă neliniştiţi, nu există nimic paranormal, nici mistic, în sistemul de comunicare dintre cei doi; scrisorile parvin pe căi cât se poate de ortodoxe.

N-am idee cum apreciază criticii capacitatea unui actor de a face credibil un personaj, însă în viziunea mea cheia sunt emoţiile. Dacă actorul e capabil să îl transpună pe cel care vizionează filmul / piesa în pielea personajului, astfel încât să resimtă emoţiile acestuia din urmă e jackpot.

Până aseară, Hilary Swank îmi plăcea şi basta; avea aşa un ceva aparte care atrăgea. Astăzi e în panteonul actorilor “mei”, fiindcă în P.S. I love you a arătat o forţă a interpretării cum puţini colegi ai săi de breaslă deţin, mai precis doar numele uriaşe ale cinematografiei.

Dacă la Pay it forward am plâns la sfârşit chiar şi la reluări, deşi – doh! – ştiam deja finalul,

Paranteză: Da, dom’le, dau apă la şoareci de-i înec. Împuşcaţi-mă.

Empatia mea are proporţii pantagruelice. Ce să fac?!

la P.S. I love you m-am smiorcăit zdravăn cam din zece în zece minute. Diferenţa fiind că la primul m-a impresionat ideea în sine (marile realizări cer sacrificii umane), în timp ce la al doilea mi-a controlat glandele lacrimale personajul Holly. E fără dubiu tipul de film condus de un singur actor.

Pentru a fi corectă cu acordarea meritelor şi penalizărilor, plecăciuni scenaristului, căci există în film câteva replici geniale şi o bulină roşie, tot lui, pentru personajul William, un nenea introdus forţat în scenă care se vrea un posibil înlocuitor al lui Gerry şi care nu aduce nimic relevant, nici picant în poveste. Ba dimpotrivă, o face să semene vag cu clasica romance, în care prinţul are invariabil în culise o variantă rezonabilă a sa, pregătită să preia flacăra nemuritoare a iubirii. Penibil. Din fericire acel “vag” din “să semene vag”, salvează filmul de patetism.

Controversă: Filmul e ecranizarea romanului omonim al irlandezei Cecilia Ahern. Gurile rele spun că povestea e un plagiat ordinar al filmului japonez “The Letter”, apărut în 1997.

În legătură cu asta, eu zic: Acum doi ani am început să scriu o poveste despre un bătrân vraci care trăieşte cuc în vârf de munte. Într-o zi cu soare primeşte vizita câtorva tineri care trăiau într-un sat învecinat. Oamenii veniseră să-i ceară ajutorul în următoarea problemă: femeile năşteau doar băieţi de câţiva ani buni. Aici s-a terminat povestea. De ce? Pentru că într-o zi am citit pe un site despre un film (Children of men) care exploata fix aceeaşi idee de bază – ce am face într-o lume în care specia pare condamnată la extincţie?

Noah, cam asta-i cronicuţa de week-end. Poftă bună la floricele şi, fetele, nu uitaţi de şerveţele!

Ontem eu falei sobre conhecer música pela rádio. Sim, é a maneira mais fácil de conhecer música. Mas uma outra maneira que quase todos se esquecem é a grande invenção dos Irmãos Lumière: o cinema!

Vamos começar com Quase Famosos, filme de 2000 que conta a história de um piazão de quinze anos que é contratado pela Revista Rolling Stone para escrever sobre sua banda favorita, o Stillwater.

A trilha sonora conta com Lynyrd Skynrd, The Who, Led Zeppelin, Rod Stewart e mais um monte de gente que somam mais de cinquenta músicas. O filme vale tanto pela qualidade da história quanto musical.

Agora vamos com Jack Black e o Escola do Rock. Aqui, Dewey Finn finge ser um professor para uma turma de crianças, onde ele descobre ali um monte de talentos musicais.

A trilha sonora tem dezessete faixas, com músicas do The Who, The Doors, Cream e Led Zeppelin. Aliás, o Led não costuma liberar as músicas para filmes, séries, whatever. Para poder usar a música Immigrant Song, Jack Black teve que implorar à banda. A cena é, bem, priceless.

Pra fechar, vou recomendar uma série ao invés de um filme: Supernatural. Indo para a quinta temporada, a série mostra as aventuras dos irmãos Winchester viajando pelos EUA numa Chevy Impala 67, buscando por problemas sobrenaturais. Porém, a trilha sonora é feita do mais puro mullet rock (palavras de Sam Winchester): Motörhead, Allman Brothers Band, Creedence, Journey, Kansas e muito, mas MUITO AC/DC.

Agora que tu já tens uma noção do teu gosto musical, vamos aprender a classificar o que tu ouves.

Neil Jordan presentó esta curiosa cinta en 2005, Breakfast on Pluto (basada en la novela de Patrick McCabe), continente de esos componentes (repitiendo las temáticas de la transexualidad y del  terrorismo del IRA, como en Juego de lágrimas).  

Cartel oficial del film

Ambientada a comienzos de la década de los 70’s, Desayuno en Plutón relata a modo de capítulos la vida y tribulaciones del joven Patrick “gatita” Braden (soberbia actuación de Cillian Murphy), desde que es abandonado siendo un recién nacido a la puerta de una iglesia en un pueblecito del norte de irlanda, hasta su transformación de hombre a mujer en las calles de Londres, a la búsqueda de su madre biológica. Por el camino Patrick se encontrará con los más singulares personajes: grupos de glam rock, prostitutas, sádicos, magos, terroristas del IRA, policías, moteros, soldados británicos…

Neil Jordan (Juego de lágrimas, Entrevista con el vampiro…) cuenta para este trabajo con un buen equipo de actores, como Cillian Murphy (El Viento Que Agita La Cebada, Cold Mountain), Liam Neeson (Michael Collins, La Lista de Schindler…), Stephen Rea (Juego de Lágrimas, V de Vendetta…),  Brendan Gleeson (Cold Mountain, El Bosque…), Ian Hart (Suavemente me mata, Descubriendo nunca jamás…), y hasta con dos músicos: el cantautor irlandés Gavin Friday y el legendario Bryan Ferry (vocalista de Roxy Music). 

Patrick "Kitten" Barden intrepretado por Cillian Murphy

Jordan equilibra en este film lo cómico con lo trágico, desde el punto de vista del protagonista, refugiado de la intolerancia, agresiones, etc en su propia forma de enfocar los acontecimientos, a base de optimismo, perseverancia y sarcasmo.

Lo que más me ha gustado: los actores, la fotografía, el guión, la verdad es que todo en general pero estoy obligado a hacer una mención especial a la banda sonora (elegida por el propio Jordan) cargada de grandes temazos de la época a cargo de grupos como T-Rex, The Rubettes, Dusty Springfield, Harry Nilsson, Patti Page…

Lo que menos me ha gustado: en un film como este, con más de dos horas de duración, se corre el riesgo de perder dinamismo en algunas partes del mismo, sobre todo hacia la mitad del mismo, con una ligera pérdida en el ritmo narrativo, aún así logró retomar mi atención.

Cómo adoro la estética glam de los 70’s…

Un trip e o reverie pe care-o capeţi de la cineva ori, în caz de forţă majoră, ţi-o fabrici singur, că doar de-aia porţi pe umeri zi şi noapte treaba aia care se numeşte cap.

Cum se fabrică un trip? Te lungeşti pe masă, linoleum sau ce ai tu la îndemână, închizi ochii şi îţi imaginezi un ceva sau un cineva, sau pe-amândouă, care are capacitatea de a-ţi alunga din minte toate gândurile mundane şi murdare care nu-ţi dau pace. Poate să fie un cal alb cu stea în frunte, poate să fie mama scuturând covoarele, poate să fie Hawai cu umbreluţe colorate şi mulatre nude, poate să fie un tort cu frişcă şi căpşuni, ca să n-o lungesc excesiv va fi exact ce vrei tu să fie, pentru că e trip-ul tău personal şi nu poate să-ţi f@*ă nimeni filmul.

Eu, de exemplu, am un trip cu o câmpie cu iarbă verde crud, înaltă cât un om – cel mai tare m-am apropiat de trip-ul ăsta în copilărie, când tataie, Dumnezeu să-l ierte, ne-a lăsat pe mine şi pe vară-mea să dormim în bătătură, că nu ştiu ce boacănă monumentală făcusem, iar noi ne-am găsit drept culcuş plantaţia de tomate, în care ne-am lungit pe două preşuri ţesute la război ş-am încercat în zadar să punem geană pe geană pentru câteva zeci de minute, în timp ce flota aeriană de tânţari şi alte zburătoare înfometate ataca frontal. Deci, stau tolănită în lanul de iarbă şi urmăresc norii cum se fugăresc bezmetici pe cer… şi e linişte, linişte perfectă.

Cristina are un trip cu trei urşi polari şi

Îl are mai ales atunci când heroina ia în stăpânire mansarda şi evacuează forţat fiecare jigodie care s-a aciuat acolo.

Cristina nu-şi cunoaşte părinţii. A fost crescută de o mătuşă de la care-a fugit de puţină vreme, pentru că femeia e acum în spital, iar ea a rămăsese doar cu sor-sa vitregă  şi cu unchiul căruia i se scurgeau prea des ochii pe sânii ei. Acum stă cu Glonţ, iubitul care are grijă ca fata lui să nu ducă vreodată dorul ierbii, aşa cum mi se-ntâmplă mie uneori – nota bene, iarba mea şi a Cristinei seamănă doar fonetic. Un NU definitiv şi irevocabil drogurilor.

În general, exceptând tripul cu urşii care face toţi banii, viaţa Cristinei e la fel de plină ca seringa folosită de lângă salteaua pe care ea şi Glonţ îşi consumă bateriile. Oare ce s-ar întâmpla, dacă mama ei, a de i-a dat viaţă, ar veni pentru un week-end la Bucureşti? Că doar n-a pus piciorul aici de vreo douăzeci de ani, de când a plecat să-şi caute filmul ideal în Spania, sora ei zace grav bolnavă într-o unitate sanitară oarecare, iar pe Cristina nici n-ar recunoaşte-o, dacă s-ar întâlni întâmplător…

Eh, asta n-aveţi decât să vedeţi în Week-end cu mama, deoarece eu nu strivesc corola de minuni a filmului românesc. Ca să nu ziceţi că exagerez, argumentez cu spusele unui clasic în viaţă:

-         Zău, ai noştri cineaşti nu mai ştiu să facă filme proaste?

‘Nainte să închid Cuvântul, subliniez o coloană sonoră cum rar mi-a fost dat s-aud într-un film românesc (iar trebuie să citez clasicul anonim: Când te uiţi la filmul ăsta, ţi-l poţi imagina pe producător aruncând cu miile de euro împrejur: asta pentru piesa de generic, asta pentru scena cu urşii, asta pentru rătăcirea prin pădure…) şi mă înclin  către echipa de producţie, mai ales către regizorul Stere Gulea şi actorii: Adela Popescu – Cristina, Medeea Marinescu – mama, Ion Sabdaru – unchiul, Andi Vasluianu – Johnny, Gheorghe Dinică – bunicul. Pe Tudor Aaron Istodor alias Glonţ o să-l rog să mă ierte de astă dată, a fost realmente eclipsat de Adela.

P.S. După ce termin cu bloguiala, îl mai văd o dată, mi-am făcut poftă. )