Tăietura muntelui spune o povestea geologică despre perisabil şi veşnicie. Un fir de apă a despicat stânca. E locul Pragului. Privind, chiar de la mică distanţă, păşirea dincolo pare imposibil de făcut. Lumina se răsfiră ca într-un gang între giganţi. Nu e tocmai indicat să fii claustrofob, iar dacă eşti, expunerea în Cheile Bicazului poate provoca şocul terapeutic. Şi mirosul şi lumina, zgomotul, şuierul apă-vânt mai ales, sunt unice. Prin fisuri în pietre ţâşnesc stropii cascadelor, de parcă pereţi de apă stau să potopească tăietura dintre stânci. Senzaţia că asistam, pe o vreme senină, florală, la minunea apelor despărţite de Moise era copleşitoare. S-ar fi putut turna aici cadrele unei reconstituiri a miracolului. Decorul este insolit: zgomotul unui firicel de mare între coloane de ape ridicate în văzduh, curenţii genunii, cristale de ape rebele ce vin spre lumina coborâtă până la talpa de corali a mării (sau a iadului), griul acvatic al pereţilor de piatră, cu tufele de iarbă rară, pinii şi brazii cărunţi ca peştii abisali. Forţa minunii putea mişca munţii spre noi, toate se pot închide într-o clipă în burta mării de piatră, îmi spuneam.

(Fotografii luate de Andra la Cheile Bicazului, 12.04.09, Duminica Floriilor)

Nu sunt cu manelele dar totuşi Condoleanţe pentru Florin Salam!

Stefania si Florin Salam

Tristeţe mare în familia manelistului Florin Salam. Chiar ieri, în Ziua Floriilor, când solistul şi-a serbat onomastica, soţia sa, Ştefania, a decedat la spitalul de Urgenţă Floreasca din Capitală. La doar 27 de ani, ea suferea de ciroză hepatică, iar în urmă cu trei zile a ajuns la spital în stare gravă, în urma unui blocaj renal.

Ea a fost operată de urgenţă, iar medicii au declarat joi că operaţia a decurs bine, însă starea pacientei era încă precară. Potrivit unor surse din anturajul solistului, se pare că Ştefania a făcut septicemie, iar corpul său a cedat duminică, în jurul orei 13:00.

Timp de trei zile, manelistul a plâns continuu şi nu a dorit să plece de lângă soţia sa, fiind încurajat de naşul lui de cununie, Adrian Minune. Ştefania şi Florin Salam au doi copii, o fată şi un băiat şi s-au căsătorit în anul 2007 în Antalya, organizarea fastuoasei nunţi ajungând la suma de 500.000 de euro. Evenimentul a făcut tam-tam în presă la vremea respectivă.

Vinerea asta ne-am reconfirmat tacit printre sticlele de bere şi cincizecile de Finlandia pentru că s-a nimerit ca prietenii să-mi asorteze involuntar şi inspirat tricoul roşu de pe mine cu coperta DVD-ului Iggy Pop primit cadou. Celebrîndu-mi în avans onomastica, marile idei despre cum trebuie vîndută viaţa în profit au oscilat între negoţul venal cu ouă la uşa Bisericii, barurile pentru gay, pentru ciungi sau pentru orbi şi double decker-ele pentru turişti. Dumnezeu a murit pe la a patra bere Beck’s după care am ales să-l reînviem spre 5 dimineaţa, la cafeaua de trezire de pe Lipscani. Prieteni, pe curînd!

Pana la urma , de dimineata, am hotarat : mergem la Pitesti.

Pentru ca “Sinfonia Lalelelor” , cea de anul trecut a fost la inaltime, n-am vrut s-o scapam nici pe cea de anul acesta. Si nu ne-a parut rau …

Este o actiune laudabila, a edililor locali, as zice eu foarte reusita.

La 9 am plecat din Petrosani. Pe drum am sunat copiii sa vedem daca nu ne intalnim.

 Desi aveau alt program au hotarat sa ne vedem dar spre dupamasa.  Avand timp  “n-am mai bagat carbuni” si-am oprit in Mol  la Rm Valcea. Ghiocel voia un aparat  foto, subtirel  si destept …  N-am gasit decat in Real la Pitesti.

Culmea este ca desi voiam sa fac si eu o multime de poze mi-am uitat “scula” acasa . O fi batranetea de vina . M-am consolat si-am facut toate pozele cu telefonul, si sunt foarte multumit de ce a iesit.

Pe la doua au ajuns si copiii. Ne-am plimbat, admirand si pozand florile, am mancat la un  Mc Donald,  iar ne-am mai plimbat si pozat, ca pe la ora 18,30 sa ne despartim, fiecare cu drumul lui (al nostru fiind cel mai lung).  La 22,30 eram in casa descarcand si admirand pozele. Ca sa va faceti o impresie vedeti si aici.

Una peste alta a fost o zi minunata petrecuta alaturi de copiii nostri dragi.

Ei ce ziceti am un telefon satisfacator … nu-i dau numele sa nu-i fac reclama !

foto: vegabubus

altfel spus, stropit fericit!* . Lasand gluma la o parte, Paste fericit tuturor catolicilor si protestantilor care ma citesc si la multi ani cu intarziere tuturor ortodocsilor cu nume de floare!!

—————————————————–

*(in a doua zi de Pasti, ungurii isi stropesc fetele din sat. am inteles ca obiceiul s-a extins si la ortodocsii din Ardeal)

Azi au fost floriile. Nereligios fiind, m-a cam durut la basca, da totusi oamenilor le place sa le zica cineva la multi ani. Cum majoritatea celor aflat (inca) in libertate aud asta de la preteni, rude samd, io am ales sa ii zic La Multi Ani spionului Floricel.

Asa, sa nu se simta saracu parasit in bratele lu Gigi.

Asa ca LA MULTI ANI, FLORICEL!

De la ritualuri la Regele regilor…

De la praznic la Prinţul păcii…

De la închinăciuni la Împăratul împăraţilor…

Ioan 12:20-27

Când preoţii cei mai de seamă îl caută doar pentru a găsi în El un motiv pentru a-L condamna, când mulţimea Îl caută pentru a-L vedea şi pe El, pe lângă Lazăr pe care l-a înviat din morţi, când
nici măcar ucenicii nu Îl înţeleg, când fariseii se tem că le fură popularitate, nişte grecii parcurg sute de km cu un singur scop: să-L vadă pe Regele Isus… Nu îi interesează de jertfele din Templu, nu-i interesează de ritualuri, nu-i interesează de altare, de preoţi , nici măcar de ucenici sau de Lazăr… Singurul pe care vor să-L vadă este ISUS.

Ce pot oare să găsească ei la Regele Isus?

1. Un ceas pentru toate lucrurile (v.23-Ecls. 3:1b)

În primele 17 capitole ale cărţii Ioan de 18 ori se vorbeşte despre ceas. Câteva ceasuri reprezentative pentru saptămâna patimilor, în care intram:

- ceasul proslăvirii divine (v.23) era în acelaşi timp ceasul prăbuşirii umane, a umanului din Isus (v.27)

-ceasul plecării (13:1)

-ceasul prigonirii (16:2-4)

-ceasul părăsirii lui Isus (16:32)

2. O chemare pentru toti (v.25, 26a)

-chemare la pierdere (a vieţii acesteia-v.25a)

-chemare la ură (să urăşti viaţa în lumea aceasta, adică să urăşti sistemul lumesc-v.25b)

-chemare la slujirea Regelui Isus (v.26a)

3. O călăuzire pentru toţi cei ce slujesc (v.26b)

- cei ce Îl slujesc cu adevărat sunt chemaţi să Îl urmeze. Dacă Îl urmezi pe Isus înseamnă că El este înaintea ta, El te călăuzeşte.

4. O cinste pentru toţi cei ce slujesc (v.26c)

Cei care Îl slujesc cu adevărat pe Regele Isus, vor fi cinstiţi chiar de Dumnezeul Tatăl. Ce mare cinste poate fi acestă…

P. S. Pentru a asculta şi descărca predica accesaţi: De la ritualuri la Regele regilor -(scuzaţi calitatea slabă a înregistrării).

    In majoritatea zonelor, in perioada Floriilor, se organizeaza targuri. Bucuresti nu a fost ocolit de aceste targuri si in curtea Muzeului Taranului Roman a avut loc un asfel de eveniment. L-am vizitat astazi si am fost placut impresionat.

    Astfel am putut vedea si gusta colaci secuiesti - poza (0), am putut admira diverse farfurii din lemn - poza (1),  tarancute imbracate in portul national care vindeau paturi de lana – poza (2), linguri de lemn – poza (3), vase micute din Baia Mare – poza (4), scaune pictate – poza (5), oua frumos incondeiate – poza (6), figurine ale personajelor din lumea lui Creanga – poza (7), diverse vase din cupru si alama create de rromi – poza (9) precum si un catel destul de frumos – poza (8).

     Aceste targuri sunt prea putin mediatizate in Romania, iar taranii si cei prezenti la astfel de targuri ar trebui sa invete mult mai bine sa se promoveze.

    Mai multe detalii puteti afla de pe site-ul muzeului: http://www.muzeultaranuluiroman.ro/index.php?page=acasa&link=128 .

Nu ştiu dacă sunt normal sau anormal, dacă sunt ciudat sau obişnuit. Ştiu însă sigur că trăim într-o Românie în care valorile s-au inversat.

Azi am ecologizat serpentinele coborând de pe Tâmpa. A fost o acţiune pe care eu şi prietenii mei am considerat-o cât se poate de firească. A fost spontană. Pe traseu am găsit o pungă cu nişte resturi de mâncare pe care unii dintre cetăţenii lipsiţi de bun-simţ ai acestei ţări au abandonat-o. Noi am luat-o şi am umplut-o cu tot felul de ambalaje aruncate. Apoi am umplut şi o altă pungă. Şi am avut şi mânile pline de mizerii de ziceai că suntem nişte Moşi Crăciuni. Gunoaiele le-am pus stivă lângă un coş de gunoi pentru a fi ridicate de firmele de salubritate. Nu am făcut parte din programul “Luna curăţeniei” iniţiat de Transilvania Expres, ci am făcut-o ca nişte banali cetăţeni ai acestei ţări dintr-un gest de bun-simţ: să curăţăm natura de gunoaie.

Dacă prin această postare voi încuraja o singură persoană să procedeze la fel sau măcar să-şi transporte resturile acasă sau la un coş de gunoaie amenajat, eu voi fii mai mult decât mulţumit.

Lumea începe cu tine şi cu mine.

Postare dedicată prietenilor mei cărora le mulţumesc că-mi sunt alături.

P.S. La mulţi ani tuturor celor care poartă numele de Florin, Florica, Margareta etc.

Azi de Florii, am dat o fuga pana la manastirea Zamfira, aproape de Ploiesti. Dupa o saptamana de Bucuresti e foarte relaxant sa petreci cateva ore intr-un loc atat de linistit si de primavaratic.