S-au scris atatea lucruri despre Radio Micul Samaritean, au fost atatea pasiuni… Unii l-au acuzat pe proprietar (si nu toate acuzele au fost fara temei, fie vorba intre noi) de tot felul de lucruri si de ascunzisuri, altii au folosit prilejul pentru a mai arunca cateva sageti in directia cultului adventist (ceea ce nu a fost tocmai o dovada de fair play…), in fine… S-au scris atat de multe lucruri despre Radio Micul Samaritean, incat parca nu ar mai fi nimic de zis.

Cu toate acestea, ma incapatanez sa afirm ca exista cel putin un factor care a trecut neobservat: angajatii postului de radio. Da, ei, care au facut aceasta slujba timp de ani buni, cu toata priceperea si cu toata convingerea lor (si o spun eu, care am recunoscut inca din primul articol ca nu am fost niciodata un admirator al acestui post de radio). Ei au fost acolo si au ramas pe metereze pana in ultima zi, iar lucrul acesta, in opinia mea, merita evidentiat.

M-a interesat care este atmosfera in studioul RMS in aceasta ultima zi, si ce opinie au angajatii (sau macar unii din ei) vizavi de toate evenimentele care, spre deosebire de noi, “restul lumii”, ii afecteaza in mod direct. 

Am primit cateva randuri de la o persoana cu care am ajuns sa fiu chiar prieten, dupa ce initial m-a atacat destul de dur, am avut o discutie luuunga pe messenger si ne-am facut intelesi unul celuilalt. Le postez integral in continuare si, intrucat este ultima lor seara de emisie si vor fi toti prezenti acolo, in studio, nu pot decat sa le spun “ramas bun, dragii mei colegi, si Dumnezeu sa va rasplateasca pentru tot ce ati investit in munca voastra pentru altii”. Sper sa nu mi-o ia nimeni in nume de rau, dar am considerat ca merita si ei, la randul lor, sa fie in atentia noastra, fie si doar datorita faptului ca, pana acum, au fost doar niste voci fara chip, aflate in slujba audientei lor. Indiferent de ora, daca a fost zi sau noapte, daca a fost sarbatoare sau zi obisnuita.

Mi-ar fi placut sa stiu cum ii cheama pe fiecare, sa vi-i pot prezenta cum se cuvine. In lipsa de altceva, va pot oferi doar o fotografie, postata pe un site public (asta ca nu cumva sa existe vreun dubiu si cineva sa ii traga de urechi – tot pe ei… culmea… – pentru ca au spus si altora diverse lucruri din “bucataria” lor). Si, asa cum am spus, cele cateva cuvinte primite “din interior”. Vaia con Dios, dragi colegi, si sa-ti fie rusine, Florin Pindic Blaj!

E ciudat. Toti redactorii au o durere de cap si subiectul de discutie principal intre ei este gasirea unui nou loc de munca. Nu se poate pune in cuvinte ce simte fiecare redactor. La inceput cand m-am angajat, mi s-a spus ca jobul asta este de vis. Nici nu simti cand trece timpul, si te trezesti `pe final de mandat`, cum umbla vorba prin redactie, ca experienta radioului nu se compara cu nici una. Am fost oameni pentru oameni. Criticati de alte posturi de radio crestine ce nu au avut audienta Micului Samaritean si nici nu s-au ridicat intr-acolo incat sa fie comparati cu noi, am avut curajul de a fi un post de radio atipic. Privind grila noastra, nu ai vedea ceva special. Predici, cateva emisiuni inregistrate la Chisinau acum 10 ani, emisiunea evreiasca si stiri.. Nu stiu ce i-a facut pe oameni sa iubeasca atat de mult postul acesta de radio: muzica, faptul ca emitem in intreaga Romanie sau doar ca atunci cand suna cineva o voce calda era gata sa stea de vorba si sa asculte si sa empatizeze cu ascultatorul?

Momentan, se numara orele pana la inchiderea acestui post de radio. Post de radio ce a insemnat alin sufletesc si in boala pentru fiecare ascultator in parte. Tot ce a mai ramas sa facem este sa multumim celor ce ne-au ajutat sa ne ridicam la rangul de `cel mai ascultat post crestin de radio din Romania` – ascultatorii nostrii si bineinteles, lui Dumnezeu: Cel va vindeca ranile din inima fiecarui redactor si va rasplati fiecaruia dupa fapta lui.

Randurile cu caractere italice apartin, asa cum am spus, unei persoane care, pana astazi, 30 octombrie 2008, orele 24.00, a fost angajat al postului de radio Micul Samaritean. De maine, va vedea incotro va urma sa o apuce… la fel ca toti ceilalti colegi ai sai.

UPDATE (15.10.2008)

Am primit un mesaj de la acelasi (fost) angajat al RMS.

“Am avut si eu o discutie cu X si mi-am dat seama ca am fost influentat de anumite lucruri in postul meu despre rms ultimele impresii. Dupa discutia cu X, unele lucruri scrise acolo sunt in neconcorcondanta cu realitatea.“

In studio, muzica nu suna. Difuzorul oprit iar mixerul la minim, stii ca se emite doar privind la computer. In biroul de la contabilitate este zarva mare, ultimele acte privind cesiunea trebuie finalizate, semnate si predate.  Treaba este ca difuzorul a avut probleme tehnice si de aia nu mergea, iar la contabilitate se inregistrau anumite corespondente primite de la ascultatori. Nici un act de semnat. si de asta. Nu am reusit sa formulez in asa fel incat sa rectific. Daca gasesti tu o reformulare ar fi OK

Multumesc pentru update. Si pentru ca ai incercat sa ma ajuti sa pastrez informatiile cat mai veridice cu putinta. Nu-ti face alte probleme. Stii cum se spune… mai bine mai tarziu decat niciodata… In fine, inca o data, multumesc pentru onestitate. Adrian

Scriam zilele trecute despre anuntul lui Florin Pindic Blaj la RMS, prin care facea apel catre ascultatori sa nu mai trimita bani in conturile cunoscute.

Tot atunci scriam de faptul ca, mai mult ca sigur, acest lucru indica vanzarea oficiala catre un cumparator mai mult sau mai putin misterios.

Ei bine, exista cel putin doua surse oficiale care atesta, de data aceasta fara putinta de tagada, faptul ca transferul de responsabilitate a fost deja perfectat, si ca noul proprietar este cel avansat de noi in numeroase randuri.

Prima dintre aceste surse, Mission Network News, afirma ca “Florin Pindic Blaj vinde 26 de statii ale postului de radio pe care il detine, punand capat unei activitati mediatice de 19 ani a Misiunii Micul Samaritean”. Citandu-l pe proprietarul postului, site-ul confirma pentru prima data, in mod oficial, data pe care am avansat-o eu insumi cu putina vreme inainte, din surse neoficiale. Iata deci ca cele patru luni despre care vorbeam atunci au intrat deja in linie dreapta… Iunie s-a dus… iulie e si ea aproape de jumatate… Mai raman august si septembrie…

Pentru aceeasi sursa media, Florin Pindic Blaj a confirmat si noul proprietar: Radio Vocea Sperantei. (Este drept, precizarea apare insa DOAR in articolul in limba engleza, nu si in traducerea romaneasca!!!) Da, de data aceasta este oficial si cat se poate de limpede. Nu am mai afirmat-o doar eu si alti cativa jurnalisti independenti sau oameni de media, ci insusi proprietarul postului de radio. Sau, ma rog, cel care INCA mai detine acest post, pana la 1 octombrie 2008.

Motivele invocate sunt de ordin pur financiar – raportul nefericit al cursului de schimb dolar USA – euro, cheltuielile mari ale postului (aproape 40.000 USD lunar!). Partea buna (daca exista si o parte buna) a lucrurilor este aceea ca sumele rezultate din concesionarea radioului si/ sau din vanzarea echipamentelor de emisie/ productie vor fi folosite pentru continuarea misiunii Micul Samaritean in Moldova. In Republica Moldova. Acel loc unde mancarea este mai scumpa decat la noi, iar libertatea si nivelul de trai sunt la cote mult inferioare. Pentru ca exista si asa ceva.

Oricum, nu ascund faptul ca unul dintre lucrurile care ma nemultumesc la toata aceasta afacere este lipsa unui comunicat oficial pentru publicul roman, pentru acele “milioane de ascultatori” de care vorbea Florin Pindic Blaj in inetrviul acordat Mission Network News.

Nu inchei inainte de a va da si cea de-a doua sursa. Pentru ca gurile carcotasilor sa nu mai poata acuza pe nimeni de dezinformare. Pe site-ul oficial al CNA (Consiliul National al Audiovizualului), intr-un extras al Procesului verbal al sedintei din data de 24.06.2008, la punctul 6, gasim pe ordinea de zi o “solicitare de cedare licente audio-vizuale: S.C. Audio Delta SRL Bucuresti catre S.C. Dinamic Audio Serv SRL Bucuresti (pentru 26 statii radio)”. Ei, hai… nu-mi spuneti ca nu recunoasteti personajele… Normal ca nu scrie nimic de Radio Micul Samaritean si de Radio Vocea Sperantei… Pentru ca acestea sunt detinute de firmele amintite… Iar cifra este cat se poate de limpede.

A, era sa uit… Consiliul a aprobat solicitarea de cedare, cu un singur vot impotriva: al domnului Radu Teodorel. Parca vad o initiativa cetateneasca… “sa-i ridicam statuie domnului Radu Teodorel!” 

Acum, lasand gluma la o parte, eu unul ma mentin la ideea ca zarurile ar fi fost aruncate de mult… Si ca acele “rasuflari” in blogosfera evanghelica i-au luat pe surprindere pe capii celor doua retele si au provocat ezitarea sincera a unuia dintre ei. Dar, pana la urma, poate ca, cel putin in cazul acesta, “destinul a fost implacabil”… Poate… Cine stie?…

Toata tevatura iscata in ultima perioada, legata de posibilitatea ca Radio Micul Samaritean sa treaca in posesia Cultului Adventist, s-a lasat cu o serie de acuze si de insulte din ambele parti – unii au sarit la “gatul” “(ni)micului Samaritean” (citatul nu-mi apartine, altii au acuzat insultele si calomniile… In trei cuvinte… un adevarat circ…

Am scris la un moment dat un editorial intitulat “Sete de sange, frate!…”, referitor la disponibilitatea noastra, a evanghelicilor, de a “sari” la beregata celor aflati in offside dintr-un motiv sau altul, mai degraba decat de a-i da omului o mana de ajutor sa poata iesi de acolo. Nu il voi relua acum, dar il gasiti aici, daca vreti sa il cititi. Cred ca este de mare actualitate si in problema de fata.

In fine, chestiunea este extrem de delicata. Am incercat sa ma documentez din diverse surse, sa pun cap la cap informatiile, mai ales ca nu de putine ori acestea erau contradictorii, in ciuda tacerii impuse si a lipsei unui comunicat oficial din partea RMS. A existat la un moment dat o interventie live a lui Florin Pindic Blaj, la RMS, pe care, normal, nefiind un ascultator obisnuit al postului si fiind vorba despre o initiativa nemediatizata si la o ora destul de tarzie, am ratat-o. Norocul meu ca exista oameni care au ascultat-o si care au reusit sa puna cap la cap cateva idei pe care mi le-au transmis si pe care vi le voi reda in cele ce urmeaza.

Mai inainte insa, aflasem ca intentia de a vinde postul de radio nu era tocmai noua. Dealtfel, unele voci sustin chiar ca dl Pindic Blaj a afirmat in anumite cercuri de peste Ocean faptul ca ar vrea sa vanda, din pricina datoriilor mari acumulate de reteaua RMS. Prin primul trimestru al lui 2008 se dadea ca aproape sigura achizitionarea acestuia de catre un post de radio din Marea Britanie…

Din alta parte am aflat insa ca varianta vazarii a inceput sa fie luata in consideratie mai de timpuriu, de undeva de pe la sfarsitul lui noiembrie…

In fine, din cate am reusit sa inteleg eu, problemele financiare au fost departe de a se fi rezolvat (un lucru obisnuit, dealtfel, in ONG-urile evanghelice romanesti) si a inceput sa se puna din ce in ce mai serios problema vanzarii. Normal, s-au vehiculat cele doua nume ale posturilor cu care isi imparte frecventa din Bucuresti – RVE Bucuresti (apartinand Aliantei Evanghelice) si RVS, apartinand Cultului Adventist. A doua varianta a inceput sa fie din ce in ce mai tentanta, date fiind resursele de care dispune si indelungata colaborare dezvoltata, de-a lungul timpului, intre cele doua posturi – RMS si RVS.

La un moment dat insa, nu se stie cum, vestea a “rasuflat”… si s-a ajuns unde stiti…

Florin Pindic Blaj a avut la un moment dat acea interventie radio in care, conform spuselor celor care au prins interventia in direct, prin telefon, a incercat sa lamureasca anumite aspecte. Desigur, este o pozitie subiectiva, dar este singura pozitie oficiala de pana in momentul de fata.

Cateva dintre ideile cele mai importante:

1. Florin Pindic Blaj a confirmat ca era in discutii cu principalii sponsori, pentru a lua o decizie in ceea ce priveste viitorul postului de radio, dar nu a apucat sa ajunga la toti pentru ca s-a aflat din diverse surse si au aparut tot felul de denaturari si de acuze.

2. Domnia sa a subliniat faptul ca INCA (si termenul a fost accentuat de mai multe ori) nu s-a semnat nici un contract de concesionare sau de vanzare, dar ca datoriile postului de radio cresc in mod constant, fiind in momentul de fata de peste 40.000 USD. De asemenea, a tinut sa precizeze ca IN ACEST MOMENT nu exista nici un fel de angajament fata de nimeni.

3. Referitor la posibilitatea trecerii RMS in patrimoniul RVS (apartinand Bisericii Adventiste), Florin Pindic Blaj ar fi afirmat, in interventia sa radiofonica, ca a acordat prioritate confratilor de credinta si de frecventa – RVE si RVS; in acelasi timp, domnia sa a tinut sa precizeze ca s-a vehiculat numele RVS intrucat acesta este constant si serios, iar RVE nu are resursele financiare necesare unei asemenea achizitii.

In fine, repet, toate aceste afirmatii au fost spicuite de o persoana pe care eu unul o consider de buna credinta; nu am putut verifica personal nuantele, tonul cu care au fost rostite si, evident, nici veridicitatea lor. Dar nu am motive sa cred ca nu ar fi reale.

Senzatia mea generala este aceasta: muritor de rand sau director general, presedinte, proprietar etc., fiecare dintre noi este in primul rand OM. Daca luam in calcul evenimentele triste din trecutul nu foarte indepartat al proprietarului retelei, precum si problemele acestuia de sanatate, atunci putem gasi o explicatie. Fara a-l (mai) suspecta de rea credinta, este usor de inteles faptul ca a ajuns, poate, la o limita dincolo de care ar putea simti ca nu poate trece decat cu mare greutate. Problemele fizice, coroborate cu doliul si cu cerintele unei asemenea pozitii, care nu tine cont de problemele personale, ci reclama implicare totala, disponibilitatea si putinta de a merge periodic in campaniile de strangere de fonduri, atributii pe care (din motive explicabile) doar cu greu si le mai poate indeplini, au dus, cred eu, la luarea unei decizii. Chiar daca aceasta nu era “batuta in cuie”.

Repet, nu este nimic de condamnat in a-ti recunoaste limitele, in ciuda climatului si a contextului nostru in care un om poate face 10 lucruri in acelasi timp (sau cel putin crede ca le poate face pe toate… si bine).

Cu siguranta, au existat acele convorbiri cu sponsorii si cu tovarasii sai intr-ale fund-raisingului de peste Ocean. Lucrul acesta a fost confirmat si din alte surse, deci este cat se poate de veridic.

De asemenea, cu siguranta ca managementul RMS a fost luat prin surprindere de publicarea vestii pe diverse site-uri, bloguri, liste de discutii etc.

Dincolo de cuvintele grele si de judecatile pe care unii s-au grabit, poate, sa le emita, pripit sau nu, argumentat ori motivat sau nu, faptul in sine este consumat. Dar eu unul indraznesc sa cred ca a avut si un aspect pozitiv toata povestea. Fratietatea a aflat… Iar daca ar fi fost luata deja o decizie, fie ea si doar in adancul sufletului proprietarului RMS, fie ea si doar datorita influentei destul de puternice a potentialilor cumparatori, atunci toata tevatura a reusit probabil sa o zdruncine serios… Iar asta, cel putin momentan, “e de bine”…

Indraznesc sa cred ca, atunci cand se va lua, daca se va lua, decizia va fi cantarita bine si va fi, sper, comunicata si argumentata suficient de “din timp” si de convingator publicului larg. Pentru ca, ne place sau nu, un trust media nu este doar al proprietarului, al cultului sau al organizatiei respective. El este si al ascultatorilor, al sustinatorilor, indiferent daca acestia sunt si sponsori sau nu.

Si mai indraznesc sa cred ca vom invata cu totii lectia unei transparente organizationale pe care o pretindem in relatia noastra cu alte institutii sau organizatii, dar pe care nu suntem dispusi sa o oferim decat atunci cand suntem, intr-un fel sau altul, constransi.

A… inca o lectie… Stiu ca am mai spus-o… Dar cred ca va trebui sa meditam serios la responsabilitatea noastra ca indivizi, credinciosi, membrii ai unui cult, conducatori sau manageri etc. Atunci cand declaram ca o anumita initiativa este necesara si suntem bucurosi ca “s-a mai infiintat” ceva, un serviciu, un ONG, o biserica, trebuie sa fim constienti ca, spre deosebire de vremea lui Ilie, cand corbii ii aduceau cele necesare traiului, astazi plicurile cu donatiile atat de necesare supravieturirii acestor initiative nu mai sosesc in ciocurile corbilor, ci in mainile oamenilor, sau via Money Graham ori Western Union… Si daca nu le pune nimeni acolo… sa nu ne miram ca sunt goale…

Tu… ce organizatie sustii in momentul de fata?