Modele de tablouri si alte decoratiuni din dantela crosetata

moeel 1

model 2

model 3

model 4

model 5

model 6

model 7

model 8

model 9

model 10

model 11

model 12

model 13

model 14

model 15

model 16

model 17

model 18

model 19

model 20

model 21

model 22

model 23

model 24

model 25

model 26

model 27

model 28

model 29

model 30

model 31

model 32

model 33

model 34

model 35

model 36

model 37

model 38

model 39

model 40

model 41

model 42

model 43

model 44

model 45

model 46

model 47

Modele de borduri,insertii din dantela manuala pentru fete de masa,perdele,cearsafuri,stergare

Aceste modele le lucrez la comanda ,pretul este de 600lei/mp dantela.

MODEL FLUTURI

MODEL 48

MODEL 49

MODEL 50

MODEL 51

MODEL 52

MODEL 53

MODEL 54

MODEL 55

MODEL 56

MODEL 57

MODEL 58

MODEL 59

MODEL 60

MODEL 61

MODEL 62

MODEL 63

MODEL 64

MODEL 65

MODEL 66

MODEL 67

MODEL 68

MODEL 69

MODEL 70

MODEL 71

MODEL 72

MODEL 73

MODEL 74

MODEL 75

MODEL 76

MODEL 77

MODEL 78

Modele de borduri,insertii din dantela manuala pentru fete de masa,perdele,cearsafuri,stergare

Aceste modele le lucrez la comanda ,pretul este de 600lei/mp dantela.

model-1

model-2

model3

model4

model5

model6

model 7

model 8

model9

model 10

model 11

model 12

model 13

model 14

model 15

model 16

model 17

model 18

model 19

model 20

model 21

model 22

model 23

model 24

model 25

model 26

model 27

model 28

model 29

model 30

model 31

model 32

model 33

model 34

model 35

model 36

model 37

model 38

model 39

model 40

model 41

model 42

model 43

model 44

model 45

model 46

model 47

Lumea în spital era cenusie.
preocupată, obosită, bolnavă, tristă…
mă întreba cineva de curând care ar fi cercul încrederii în care s-ar plasa cel care ar dori să se bucure de mine şi cu mine.
Tavanul este mult prea alb pentru ochii obisnuiti cu intunericul..Luna urla. Afara este iar acel caine turbat care in fiecare noapte urla impreuna cu luna.Cred ca au o conversatie tare interesanta cei 2.Cainele o priveste mereu temator,ca soarele nu o sa mai apara,ca luna ii va interzice sa mai apara.Ma gandeam,ca o roaga mereu in fiecare noapte sa il lase pe bietul soare sa rasara..Cate rugaminti,cate urlete,poate cate lacrimi…Asa este si intre oameni..rugaminti,suferinti,lacrimi,compromisuri…si asta doar pentru o clipa de fericire.Mereu,dornici sa ne aruncam in acel zbor de fluturi nebuni…sa zburam catre infinit,fara sa fim nevoiti sa privim in jos…mereu in jos…

Am ars globurile de beteala

Dupa eternitatea ,plictiseii in care dorm

Acum viata mea e plata

Ceata ma cuprins  toata.

Fara carje merg pe strada,

La rasarit,nepasarea se arata

Noi doi si o lume ratata,

Traim si ne descompunem

Fara drept la erata.

De la Carmen,

de pe mess,

un videoclip superb:

“Valsul fluturilor”

Exista o memorie a carnii. Pe langa memoria nasului, a urechii, a ochilor si a mainilor. Exista o memorie a carnii, pe interior, care se scrie rar si nu se sterge niciodata. Cand sangele alearga electrocutat, carnea tine minte. Cand fluturii se involbureaza in stomac, carnea memoreaza. Cand te indragostesti, carnea isi aminteste de carnea omului simtit in alta viata.

Chris Rea – Candles
Michael Nyman – The heart asks pleasure first

  Ai închis în ochii tăi aripi de fluture.Şi eu am învăţat privirea aceea anume;nu mă pricep la fizică,dar am reuşit să fac un lucru pentru care sunt invidiată-să trimit fascicule de lumină „perfecte” ce descuie în linişte deplină lacătul cutiei ,eliberând aripi de fluture ce se întorc,prin ochii mei,în stomac.

 Te-aş întreba cum reuşeşti,dar nici tu nu ştii..cât mă inspiri.

raspuns pentru Alex`andra:

Da, am inceput iar sa visez… E asa de bine… Nu m-am mai lasat furata in asemenea masura de vise de acum cativa ani, cand toata lumea ma privea cu ochi dragastosi si amuzati, razand ingaduitor la povestile mele… erau vremuri cand imi doream totul si nimic si era bine… De ce am lasat lucrurile sa devina serioase si sa-mi doresc ceva anume?
Candva, am zis ca aud fluturi, acum ii aud mai clar ca oricand cum lovesc cu aripile lor in peretii de sticla…
Let my butterflies free!

Foto: Amnesiacgirl

Plânge clepsidra, că-şi pierde  nisipul

Marea vibrează în  spume,  pe mal

Omu-n oglindă-şi ascunde iar chipul

Gânduri, speranţe, trăiesc virtual.

Ochii frumoşi fac  lumea  mai clară

În lacrima lor, citeşti bucurii

Iubirile mari, mai  greu se declară

Te fură cuvântul şi scrii poezii.

Un fir de nisip e omul în lume

Priveşte la cer  şi  vede  culoare

Adună imagini şi face albume

Pictează cu dor în suflet o floare.

Un fluture,  floarea-ntâlneşte pe drum

Orbit de culoare, îşi  urmează destinul

O clipă-i deajuns să soarbă parfum

O clipă doreşte, să-şi  stâmpere chinul.

Un fluture, un spin şi ochi luminoşi

Cuvinte legate prin ardere pură

Fiţi buni, fiţi tandri, mereu bucuroşi

Cum ochii mei vă văzură.

Cadavrele calde zac sub hainele de firma

Ceasurile fara timp,au ramas.

Ai mana rece cuprinsa de mutenia-ti oarba;

Aruncata de inutilitatea mea posaca

Ti-a desfigurat ingerii de ceara

Ce iti pazesc la cap noaptea,acra

E bizar. Atat de bizar incat suna haios, mai ales cand este spus in cuvinte. Cum poti explica verbul ,,a place”? E greu de explicat si asa, generalizat, cu atat mai mult cand face referire la o fiinta umana. Si vai, cat este de jenant uneori! Incerci sa ridici privirea din pamant pentru a privi persoana in cauza, dar nu poti. Ingrozitor moment de fastaceala, mai ales ca iti repeti neincetat ,,ma uit, trebuie!” sau ,,obligatoriu, soldat!” doar pentru a fi ca o pisica din rasa Ragdoll (in traducere-papusa de carpa) atunci cand te afli in preajma lui (sau ei, dupa caz). Treci pana la urma si iti vine sa te dai cu capul de pereti fiindca iti lipseste indemanarea, curajul si abilitatea de a masca fluturii transformati in perodactili care dau tarcoale in acele momente.

Urmeaza alt moment in care il/o vezi si doresti din nou sa ii arunci o privire sau sa afisezi un zambet larg, asa cum te invata filmele si cartile. Reusesti? Nu … si nu numai ca nu te uiti ci iti iei o atitudine indiferenta si te faci ca nu il vezi, incerci sa iti gasesti o preocupare doar pentru a arata tuturor ca de fapt nu te intereseaza. Uite asa, iar o dai in bara. Uneori te uiti urat, atat de urat incat s-ar zice ca-l urasti de moarte, nu alta. Mai exista si momentele groaznice in care intri intr-o usa sau te impiedici de prag. Dai vina pe neindemanare si-ti continui drumul. Nu ai dori sa se afle ca asta se intampla din cauza lui fiindca suna atat de copilaros incat te intrebi daca e pe bune. Insa tremuri cand il vezi, dar ascunzi asta in spatele unui zambet nesigur pe care nu i-l oferi desi ai vrea. Si ti-e teama ca el sa afle fiindca ai ajunge dintr-o pisica salbatica un biet pisoi de lapte adorabil. De ce sa afle ca el, o persoana care nu te cunoaste si pe care nu o cunosti are un efect atat de mare asupra sa? Si ce s-ar rezolva daca ar stii?

Intr-adevar este trist, dar cum poate fi controlat? Asta e… Capul sus! Ma conformez cu soarta, iar daca va trebui sa-mi simt inima facandu-se mica mica ori de cate ori il vad, e in regula. Macar imi face ziua mai frumoasa fara ca macar sa stie ca e capabil de acest lucru.

De data asta va propun sa va inveseliti perdeaua cu ajutorul a catorva fluturi colorati. Modelul l-am luat de pe net, mai precis google images si sunteti liberi sa va gasiti fluturii preferati. Am lipit cu scotch dubla fata dar eu i-am facut initial din hartie si s-au lasat…asa ca este de preferat sa ii confectionati din carton.

Explore your creativity!

PS: You can also look at my older post: Buline colorate cu efect 3D

Peretele era, in intregime, un urias insectar. Ordonati in randuri si coloane, pe toata suprafata isi intindeau aripile fluturi, cei mai mari si mai frumos colorati ce-ar fi putut fi vazuti vreodata. Aripi largi si puternice, cu doi ochi micuti in partea de jos, corpuri groase si inelate. Cate-un piron de otel, infipt in corpuri, intre doua inele, tintuindu-le pe cutele satinului sidefiu cu care era peretele imbracat.

Cate-o placuta de alama gravata cu cate-un nume sub fiecare dintre ei. O, frumusete, de ce gura ta e mereu atat de amara? De ce e cumplit orice inger? De ce numim monstru orice minune inepuizabila? Pe placile de alama nu erau inscrise nume de genuri si specii, ci nume de femei: Corrie, Petra, Gertie, Ans, Joke… si triumfatoarele trofee cu aripile-ntinse nu erau gingase lepidoptere, ci oase iliace, prinse pe vertebrele lor, centuri pelviene, largi, generoase, de femei ce fusesera iubite cu patima, bazine ce ocrotisera candva feti ghemuiti, visatori, cu fata umbrita de aripile fluturelui matern.

Textul ii apartine lui Mircea Cartarescu (mie imi place foarte tare), iar fluturele ciudat cu aripi stralucitoare si transparente imi apartine mie ca idee. E straniu si cam inspaimantator, dar si frumos cumva…

Exact cum vad eu fluturii reali: ii vad atat simfonie de culori si de zburdalnicie, cat si larve uratzele care trec pe un nivel superior, un fel de travestiti care isi ascund natura sub mantii colorate, orbitoare.

Sunt fascinanti…

Vreau sa va spun o poveste , o poveste care nu stiu cum o sa se termine. Da , o sa incep cu „a fost odata” si sper sa termin cu „au trait fericiti pana la adanci batraneti”. Nu fiti prea increzatori , nu stiu daca o sa fie asa sfarsitul , de fapt poate nici nu o sa aiba sfarsit…

„ A fost odata un fluture, da , despre un fluture este povestea , un fluture colorat. Si el traia intr-un tinut rece , inghetat unde nu existau flori. Dar fluturele nu era nefericit (poate nici fericit nu era) , ci se multumea sa zboare si sa viseze . Niciodata nu-si imagina viata altfel. Credea ca asa trebuie sa fie . Dar se insela. Nu isi imagina prin cate avea sa treaca , si cat de surprins va fi cand isi va aminti de viata lui monotona de „dinainte” .

Intr-o seara , aproape de sfarsitul toamnei , in timp ce zbura prin aerul inghetat , a simtit un fior si o caldura i-a trecut prin corpul fragil pana in varful aripioarelor . La inceput se simti coplesit , apoi totul s-a transformat in ceea ce noi numim fericire. A fost foarte surprins sa observe ca stralucea intr-o lumina ciudata , galbuie care ii scotea in evidenta culorile vii de pe aripi. Nu prea intelegea ce se intampla , dar dupa ceva timp si-a dat seama ca in acel tinut rece , chiar la sfarsitul toamnei , rasarise soarele , incepuse o noua zi si viata lui se schimbase total. De acum nu mai era frig , caldura ii dadea siguranta si ii umplea sufletul cu o stare ciudata de bine . Totul se schimbase , incepusera sa apara flori iar in aer pluteau acorduri de chitara.

Auzise legende despre soare , flori si caldura insa niciodata nu credea ca o sa vada el asa ceva. In incantarea lui , fluturasul nu isi mai aminti partea „ca nu mereu dureaza pentru totdeauna” despre care legendele aminteau. Si in timp ce zbura , visele lui deveneau  mai frumoase si mai multe. Dar ceea ce fluturasul nu isi amintea urma sa se intample . Totul avea sa se risipeasca la fel de brusc cum aparuse: polenul dulce o sa inghete si o sa lase in urma gustul amar al amintirilor frumoase.

Dar partea asta o sa v-o spun in alta zi .

mirosi ca nebunia zorilor de toamna;

saruti asemeni ingerilor-n’seara :

pe frunte, buze, nas si ochisori.

 imi cresti in suflet fluturi-

si-n corp numai fiori.

Imi curg fluidele din corp

 Am transpiratia neagra de ura

M-am metamorfozat intr-o congestie

Nu este mare chestie sa devii bestie

Si visele mele acum au depresie

M-am imbatat crezand ca nu esti de gresie

Ai fost o impresie

numai moartea miroase a eternitate

 inima mea aplatizata.de toate dusurile cu apa plata

Ramai un viol ,inca o data;

Pentru unele rani nu exista panasament sau vata.