Porniti plugul mai voinici

Si pocniti roata din bici

Ca n-am fost de mult pe aici.

Aho aho copii si frati

Stati putin si nu manati

Si cuvantul mi-ascultati

Dati-va langa fereastra

Si-ascultati urarea noastra

Dati-va langa perdele

Si ascultati vorbele mele

Maine anu se-noieste

Plugusorul se porneste

Si incepe a ura

Pe la case a colinda

Iarna-i grea omatul mare

Samne bune anul are

Samne bune de belsug

Pentru brazda de sub plug

La urechi cu zurgalai

Ia mai indemnati flacai

Sa rasune-n multi si vai

Porniti plugul nazdravan

Mostenit de la Traian

De la Traian Imparatul

De cand o ramas uratu

Tot cu brazde adanc trase

In campiile manoase

Manati voi voinici plugari

Dati-va langa brazdari

Si mai trageti 10 brazde

Pentru noi si pentru gazde

Pentr-un neam si pentru altul

Sa intetim flacai uratul

Indemnati flacai din bici

Din camale si tilinci

Ca ne prinde noaptea aici

S-avem de trecut paduri

Vaile si muntii suri

S-o dumbrava minunata

De Stefan Voda arata

LA urechi cu zurgalai

Inc-o data mai flacai

S-o sculat intr-un alt an

Si maritul domn Stefan

Si o pus plugul sa are

Cu 8 boi si 5 brazdare

Si-o ales un loc curat

De arat si samanat

Tata ziua o lucrat

Brazda neagra o rasturnat

Iar in brazda o samanat

Grau marunt si grau de vara

Pana-n sara sa rasara

Roata-n brazda mai flacai

Si strigati cu toti hai

Sa rasune-n munti si vai

Si-o incarcat 12 cara

Si le-o dus la moara

Iara hoata cea de moara

Cand vazu atatea cara

Incarcate cu povara

Puse-i coada pe spinare

Si pleca-n lunca mare

Lunca-i mare frunza n-are

Lunca-i mica frunza-i pica

Iar morarul mester bun

Zari moara prin catun

Apoi iute alerga

Moara cu-n frau o lega

Si-o apuca de calcai

Si-o puse pe capatai

Si-o da cu ciocanu in sele

Si-o da la loc pe mesele

Si-o adus septe feciori

Pentru cele septe mori

Septe fecioare adunate

De prin alte septe sate

Sa le fie de ajutor

La coptul colacilor

Colacul cel mai frumos

Sa le fie de folos

Noapte pe la cantatori

Cand vin dragii uratori

Om veni si noi pe aici

Ca suntem flacai voinici

Porniti plugul mai flacai

Sa rasune-n munti si vai

Si acum la sfarsit de an

Plugusorul nazdravan

Va ureaza-ntrun multi ani

Pentru anul care vine

va uram numai de bine

Voie buna., sanatate

Bucurii si spor in toate

Cei d-afara sa-nfloreasca

Cai din casa sa traiasca

Iar din nou cand vom veni

La anu cand s-o implini

Sa va gasim cu bine

Cu zile senine

Sa fiti tari si mari

Mandrii gospodari

Viata sa va fie plina

De belsug si de lumina

LA ureche zurgalai

Opriti plugul mai flacai

LA ANUL SI LA MULTI ANI

]]> http://octavianblaga.wordpress.com/2009/11/29/folclorul-sarbatorilor-de-iarna-pe-valea-iadului/ Sun, 29 Nov 2009 17:24:03 +0000 octavianblaga http://octavianblaga.wordpress.com/2009/11/29/folclorul-sarbatorilor-de-iarna-pe-valea-iadului/ http://evenimenteincluj.wordpress.com/2009/11/28/29-noiembrie-ziua-nationala-spectacol-folcloric-sustinut-de-ansamblul-folcloric-doina-clujului/ Sat, 28 Nov 2009 11:34:06 +0000 micida http://evenimenteincluj.wordpress.com/2009/11/28/29-noiembrie-ziua-nationala-spectacol-folcloric-sustinut-de-ansamblul-folcloric-doina-clujului/ http://lakeoftears.wordpress.com/2009/11/27/seven-days-to-the-wolves-6-licantropul-2/ Fri, 27 Nov 2009 11:33:12 +0000 Nevermore http://lakeoftears.wordpress.com/2009/11/27/seven-days-to-the-wolves-6-licantropul-2/

Nu eram sigur dacă în acest serial să introduc un capitol mai degrabă hollywoodian. Totuși, datorită anumitor rațiuni am decis să nu îl omit, ca atare, astăzi vă voi vorbi despre omul lup – licantropul, sau, în termen popular, vârcolacul.

Omul lup are abilitatea de a își schimba înfățișarea – din om în lup, și invers, fie în urma mușcăturii sau zgârieturii primite de la un alt vârcolac, fie în urma unui blestem. Transformarea este, în general, asociată cu perioadele de lună plină, prima mențiune de acest fel datând din Evul Mediu. Această direcție este relativ trasată și în mitologia nordică, dar nu cu deosebită precizie. Legenda spune că Lupul Fenrir ar fi avut doi fii, Skoll și Hati. Primul, Skoll, era considerat divinitatea eclipselor și a apusurilor. El urmărea zilnic soarele, profețiile spunând că va reuși să îl înghită înaintea Ragnarok-ului, în timp ce Hati era urmăritorul lunii. Probabil și acesta este unul din motivele pentru care vârcolacul apare ca o figură europeană, spectrul său întinzându-se în alte credințe, de pe alte continente, mult mai târziu.

Primul vârcolac este menționat încă din antichitate. În “Metamorfoze”, Ovidiu face referințe la povestea regelui Arcadiei, Lycaon. În semn de dispreț față de Zeus, Lycaon i-a servit acestuia mâncăruri preparate din trupul propriul fiu, ca pedeapsă fiind transformat în lup.

Clerul creștin a preluat și această legendă, considerând licantropia o pedeapsă divină. În viziunea lui Toma D’Aquino nu numai Dumnezeu, ci și sfinții aveau puterea de a aplica această pedeapsă acelora care le stârneau mânia. “Omnes angeli, boni et Mali, ex virtute naturali habent potestatem transmundi corpora nostra” (Toți îngerii, buni sau răi, au puterea de a ne transforma trupurile) spunea Toma, bazându-se pe legenda conform căreia Sfântul Petru l-ar fi transformat în lup pe regele gal Vereticus. Mai târziu, credința spune că blestemul se răsfrângea chiar și asupra celor excomunicați de Biserica Catolică.

Conform principiului bisericesc, anume că orice depășește preceptele și imaginile stabilite de cler este diavolesc, vârcolacul a fost și încă este considerat, în proporție covârșitoare, o forță a răului, a Diavolului. Dar ar putea fi interesant de menționat singura excepție din istorie în care această convingere a fost contrazisă în Europa. În anul 1692, în Jurgenburg, Livonia (regiune apropiată de Marea Baltică), un bătrân de 80 de ani, pe nume Thiess, a pretins, sub jurământ, că vârcolacii sunt “Câinii lui Dumnezeu”. În această nouă lumină, vârcolacii aveau rolul de a se lupta cu creaturile Satanei, fiind în slujba divinității. Mai mult, Thiess pretindea că sufletele vârcolacilor căzuți în aceste înfruntări erau primite și oprite în Rai. Bineînțeles, având în vedere epoca, bătrânul a fost condamnat la biciuire pentru idolatrie și superstiție, ceea ce, probabil, a prevenit apariția oricăror alte afirmații asemănătoare.

Interesant este faptul că licantropia este menționată și la populațiile de amerindieni, însă în legendele acestora imaginea lupului este una benefică. Acest lucru nu poate duce decât la concluzia că până și în cazul vârcolacilor (chiar și a celor hollywoodieni) se face resimțită o disociere a credințelor, și ea datorată percepției duale pe care omenirea o are asupra lupului.

Din folclorul electoral, am primit una bucată banc ce rezumă şi rezolvă splendid drama alegătorului:

O bătrânică la cabina de vot. Stă 20 minute, toată lumea la coadă o aşteaptă, începe rumoarea, vociferările… Iese bătrânica şi întreabă:
- Maică, “f*tu-vă-n gură” se scrie legat sau despărţit ?

Aurel Tamas – Merg pe drum si ma gandesc

Valeria si Traian Ilea – Roata motilor


Ovidiu Purdea-Somes – Pentru o mandra din Ardeal

VALERIA PETER PREDESCU MAI BADITA STRUGURAS

Nelu Albu – Sunt fecior de la Sibiu

Cristian Pomohaci, Valeria Peter Predescu si Alexandru Pugna – Dorul

Cristian Pomohaci – Ceterasule vestit

Cristian Pomohaci – Batrinit-o iarba-n munte

Ionut Fulea – Cand a fost ca sa mi petrec

Cioata Arghir – Din Vatava de sub munte

Nicolae Furdui Iancu – Noi suntem romani

Mariana Deac si Ionut Fulea – Bade Ioane

Te Ra’ai es un restaurante donde la agrupación cultural Haha Varua, dirigida por Víctor Ika, realiza un atractivo trabajo de acercamiento del turista a las costumbres, tradiciones y ritos del pueblo rapanui, partiendo por mostrar y compartir con el público el arte de la pintura corporal (Takona), para proseguir con con el curanto ceremonial o Umu Ta’o (cocción de carnes, pescado y verduras en un hoyo sobre piedras volcanicas calientes), posterior cena y luego presentación de música y bailes rapanui, con explicaciones en inglés y español del significado de las danzas y de sus instrumentos, así como de otros elementos de su cultura, como los moai, el ‘Ao (remo de mando), o el Kai Kai (juego de hilos).

]]> http://viatanomada.wordpress.com/2009/11/07/new-one/ Sat, 07 Nov 2009 20:03:05 +0000 viatanomada http://viatanomada.wordpress.com/2009/11/07/new-one/ http://dorvlascean.wordpress.com/2009/11/07/florin-si-corina-dragomir-la-etno-tv-neica-daca-esti-viteaz/ Sat, 07 Nov 2009 13:32:24 +0000 dorvlascean http://dorvlascean.wordpress.com/2009/11/07/florin-si-corina-dragomir-la-etno-tv-neica-daca-esti-viteaz/

El folclore, folclor, folklore o folklor, (del inglés folk, “pueblo” y lore, “acervo” o “conocimiento”) es la expresión de la cultura de un pueblo: cuentos, música, bailes, leyendas, historia oral, proverbios, chistes, supersticiones, costumbres, artesanía y demás, común a una población concreta, incluyendo las tradiciones de dicha cultura, subcultura o grupo social. También recibe este nombre el estudio de estas materias.

El término anglosajón «folklore» fue acuñado el 22 de agosto de 1846 por el arqueólogo británico William Thoms, quien deseaba crear una palabra para denominar lo que entonces se llamaba «antigüedades populares». La definición más ampliamente aceptada por los investigadores actuales de la especialidad es «la comunicación artística en grupos pequeños», propuesta por el investigador de la Universidad de Pensilvania Dan Ben-Amos.

Mult aşteptatul album al lui Adrian Enache este pe cale să apară. Discul conceput sub forma unui Best of va apărea împreună cu revista Felicia şi este produs de OvoMusic. Discul va însoţi revista care va apărea pe piaţă pe data de 19 noiembrie, zi aleasă de interpret pentru că atunci este ziua fetiţei sale. Albumul va beneficia de o lansare cu public, eveniment despre care vom reveni cu detalii cât de curând. Adrian Enache s-a lansat în 1990 la Festivalul Mamaia obţinând atunci premiul al II-lea. Anul viitor, interpretul va împlini 20 de ani de carieră, albumul lansat împreună cu OvoMusic fiind încununare a acestor frumoşi ani. Discul conţine piese mai noi dar şi mai vechi pe care interpretul le-a lansat de-a lungul timpului. Printre acestea amintim cunoscutele “O singură noapte”, “Aşa că…ne distrăm”, “Shake it”, “Viaţă de artist”, “Zile şi nopţi”, Nebun după femei”, “Eşti o simplă amintire” dar şi două preluări din folclor prelucrate de solist. Piesele albumului sunt compuse de compozitori cu care Adrian Enache a colaborat la început de drum cum ar fi Ionel Tudor, Viorel Gavrilă, dar şi Andrei Kerestely, Cristian Nistor sau Papa JR care semnează cele mai multe din piesele albumului.

Sursă: www.adrianenache.ro, 3 noiembrie 2009

Por Zayra Mo

Eva Ayllón es la Tina Turner de la música afroperuana porque es sinónimo de valentía, humildad y perseverancia al derrotar infinitas barreras por vivir y liderar los ritmos tradicionales fuera de Perú.

Y no sólo tiene como meta que los Latinos la escuchemos, sino también los norteamericanos.

“Más que nada es tratar que el público americano nos conozca un poco más, porque el público latinoamericano lo tenemos cautivo hace mucho tiempo” dijo Eva durante un encuentro en Miami.

La artista de 52 años esta enfocada en abrir sus horizontes por Estados Unidos porque su país “recibe artistas internacionales, a los que no son muy conocidos, y de pronto, después de salir del Perú se vuelven famosos”.

“Y yo digo, porque no ha habido ese intercambio con el Perú y con otros países. Entonces esa es mi labor en el mundo después de haberle cantado a mi tierra 38 años” subrayó.

Más allá de las fronteras peruanas, la artista ha recorrido los países europeos, Japón y Canadá y la satisfacción de compartir el escenario con Marc Anthoy, Raphael, El Gran Combo de Puerto Rico, Armando Manzanero, entre otros.

Ahora Estados Unidos es su objetivo, aunque se mudó hace cinco años en Nueva Jersey para formar una familia con su pareja que ya vivía en el país.

“A mi me sorprendió haberme desprendido de mi tierra y haber convertido mi mundo y mi carrera en ocho maletas” manifestó.

Sin “que se malinterprete”, la Reina de la Música Afroperuana hizo la salvedad que no llegó detrás “de la parte internacional que da esta parte del mundo”, sino de “perseguir un sueño como mujer”.

Pero el destino de madre, ama de casa y esposa en la relación no funcionó a los tres años y terminó divorciándose y volver a ser “una feliz madre soltera”.

En el interin de ese tiempo, Ayllon reconoció que se acercó a otras corrientes musicales poco escuchadas en el Perú como el jazz y la música cubana que ahora intergra más a su repertorio musical.

La artista tres veces nominada a los Grammys Latinos por sus discos “Eva”, “To my country” y actualmente con “Kimba Fa” bajo la categoría de Mejor Album Folclorico regresó, después de muchos años, a los escenarios en Estados Unidos viajando con una orquesta de ocho músicos que incluye una poderosa sección rítmica liderada por los hermanos Campos del grupo Perú Negro.

El repertorio que “La Tina Turner de la música Afroperuana” interpreta va desde los románticos valses peruanos y los ritmos originales de la costa peruana como el sensual landó, el saleroso festejo y el irreverente alcatraz.

Canciones como “Toro Mata” , “Cajones para Eva”, “Fina Estampa” e “Ingá” serán escuchados en las diferentes salas de su gira.

“No es difícil difundir la música afroperuana porque la gente la disfruta, lo que sí es difícil es que se reproduzca porque no esta en la radio, ni en la televisión” expresó quien ha logrado 4 discos de platino y 10 discos de oro.

Por Zayra Mo

Juanes cantó por primera vez en euskera, el idioma de sus antepasados, para el álbum “Kalea” del músico vasco Kepa Junkera y donde colaboran otros reconocidos artistas de Latinoamerica.

“He hablado con mi madre esta mañana antes de venir aquí y hablábamos de mis abuelos. Mi abuelo por parte de padre se llamaba Abel Aristizabal, y mi tatarabuelo Lorenzo Aristizabal. De ahí me vienen mis orígenes vascos” dijo el cantautor colombiano durante la sesión de grabación en Miami.

Juanes, quien grabó la canción “Aldapeko”, añadió que en la región de Antioquia (departamento colombiano) la mayoría de los apellidos son todos vascos.

“Se dice que hace 300 años o más pudieron haber llegado los vascos a Colombia”.

El interprete de “A Dios le pido” se mostró muy dispuesto y concentrado en cantar bien el idioma vasco durante las aproximadamente tres horas que duró el encuentro en los estudios del ingeniero y productor colombiano Andrés Saavedra (Robert Avellanet, Tommy Torres, Alejandro Sanz, Inés Gaviria, Luis Fonsi).

“Estoy muy contento de haber participado en el proyecto porque me parece muy interesante que, gracias al lado artístico del proyecto, podamos entrar en contacto otra vez. Cantar en otro idioma es raro, extraño, pero lo hemos logrado” expresó.

Juanes es el último artista que Junkera, ganador del Grammy Latino en el 2004 por su disco “K”, reúne en el trabajo discográfico donde participaron un total de 82 artistas (entre músicos y cantantes) de unos 12 países.

“Son canciones tradicionales del país vasco que siempre me han gustado y quería compartirlas con mucha gente” informó el músico vasco considerado como el maestro de la trikitixa (acordeón diatónico).

Aparte de Juanes, otro colombiano que se unió al proyecto fue Jorge Villamizar (ex Bacilos), mientras que en Cuba, Junkera grabó a los cantantes Ele, Eme, Gerardo Alfonso, Mayito y Pablo Milanés.

La lista en México se compuso de los cantantes Celso Duarte, Martha González, Miguel Inzunza y Ximena Sariñana. Además de Lila Downs quien grabó en Estados Unidos.

En Argentina, el músico vasco tuvo la participación de los cantantes Pedro Aznar, Patricia Sosa, Georgina Hassan, León Gieco entre otros. Mientras que de Brazil algunas de las voces que se escucharán son Fabiana Cozza, Kadu Viana, Renato Bráz y Vander Lee.

Luego se unen las peruanas Susana Baca y Pamela Rodríguez, a parte de, Nora Sarmoria y María Marquez de Uruguay y Venezuela respectivamente.

“Lo que estoy aprendiendo con este proyecto es que no hay mejor medicina que conocer a las personas en directo, hablar con ellas, y compartir, en este caso, la experiencia musical” destacó el músico.

Por ello, reiteró que los encuentros sirven para quitar todos los tópicos que rodean a estas situaciones que hoy día se resuelve, en la mayoría de las colaboraciones, en diferentes estudios sin que los artistas esten juntos en el proceso de grabación.

Para Junkera, quien ha publicado 14 discos, observó que los países Latinoamericanos que visitó nunca tuvo la sensación que fue por primera vez.

“Es curioso, pero siempre he notado lo mismo. Parecía que ya había estado allí y que esa canción ya la conocían. Está claro que la música es muy viajera y es pionera en el encuentro entre culturas” opinó quien describió como increíble y emocionante la riqueza cultural de América.

“Kalea” (calle en euskera) se lanzará el próximo 24 de noviembre y es parte de la trilogía sobre las canciones tradicionales vascas que se inició el año pasado con “Etxea”, un disco que llegó al número 10 en listas de ventas y que ha vendido mas de 25.000 copias hasta la fecha.

Junkera informó que el nuevo álbum contiene 24 canciones en un doble CD y se publicará en un formato de lujo que incluye un extenso libreto con textos, comentarios de cada canción y letras en euskera y castellano.