Liga Studenților Basarabeni din România, împreună cu asociațiile locale pe care le reprezintă, a lansat recent campania națională de colectare a cărților Trimite o carte peste Prut! În acest context, Liga Studenților Basarabeni din București își propune să coordoneze campania la nivel de capitală și lansează un apel către toți cei care sunt dispuși să ne sprijine în desfășurarea acesteia. Sunt binevenite cărţi de literatură românească şi universală, poezie, enciclopedii, atlasuri, carte şcolară, precum și literatură istorică (cu mențiunea că programul orelor de istorie a românilor din România nu coincide cu cel din Basarabia, manualele fiind diferite).
Campania are ca beneficiari bibliotecile și şcolile din satele Republicii Moldova, inclusiv din regiunea transnistreană. Aceste biblioteci au fost selectate pe criteriul lipsei de cărţi în limba română şi a numărului de copii înscrişi. LSBB se angajează să asigure inventarierea, împachetarea şi transportul cărţilor.
Cărțile vor fi donate în mai multe etape, având în vedere că realizarea campaniei depinde inclusiv de formalitățile legate de trecerea frontierei, de transportarea cărților, precum și de alți factori greu de prevăzut.
Le mulțumim celor care au contribuit sau urmează să contribuie la buna desfășurare a campaniei, printre aceștia numărându-se:
Ministerul Tineretului și Sportului din Republica Moldova, Primăria Municipiului Chișinău, Asociația Istoricilor din Moldova, Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina, Asociațiunea Culturală ASTRA, precum și persoanelor care nu reprezintă o asociație sau instituție, dar care și-au manifestat sprijinul față de inițiativa noastră.
Ne exprimăm speranța că numărul celor dispuși să ne ajute în înfăptuirea prezentului demers va spori încontinuu, astfel încât elevii și tinerii din Basarabia să se poată bucura de tezaurul cultural și istoric românesc regăsit în cărțile pe care urmează să le primească datorită efortului nostru comun.

Date de contact:
1. LSB București: Dan Nicu – 0747.733.256 (dannicu1989@yahoo.com), Tudor Cojocaru – 0743.778.940 (tudor.cojocaru@gmail.com)
2. GIB Cluj: Elena Biciuc – 0748.252.786 (elenabiciuc@yahoo.com)
3. LSB Timișoara: Svetlana Ursu – 0745.966.170 (svetlana_ursu@yahoo.com), Lica Galac (lilaby.lika@yahoo.com)
4. GIRB Suceava: Oxana Greadcenco – 0756.407.054 (oxana_greadcenco@yahoo.com), Petru Ciolpan – 0747.291.138 (petru_ciolpan@yahoo.co.uk)
5. LSB Galați: Svetlana Popescu – 0748.338.336 (svetlana.popescu@gmail.com), Mihai Crețu – 0757.373.706 (mihaigcretu@yahoo.com)
6. OSBB Brașov: Octavian Apostol – 0747.376.141 (apostol_octavian@yahoo.com)
7. ASEB Oradea: Anatol Cojocari – 0746.927.391 (cojocarianatolie@yahoo.com), Irina Samson – 0756.663.675 (irincutz@yahoo.com)
8. ASB Craiova: Ludmila Motroi – 0753.545.716 (milla_milla_87@yahoo.com), Dumitru Belegurschi – (gimy87@yahoo.com)
9. OSB Constanța: Anatol Tinică – 0761.811.967 (dacia_rom@yahoo.com), 10. Vera Bocancea – 0740.689.268 (rikutza_v@yahoo.com)
10. ATRAG Iași: Igor Drangoi – 0753.376.512 (igor_drangoi@yahoo.com), Mariana Solonari – (solonaru_mariana_ion@yahoo.com)
11. ASEB Bacău: Alexandru Gheorghiță – 0746.991.883 (jawistu@yahoo.com)
12. LSB Ploiești: Sergiu Brașoveanu – 0743.591.907 (brsvnsergiu@yahoo.com)

Sursa : Tudor Cojocaru

Riceviamo e pubblichiamo…

Il Signore ti dia pace!

Anche alle fine di quest’anno ci incontreremo alla Porziuncola per festeggiare nella gioia l’arrivo del nuovo anno e ringraziare il Signore.

Vuoi unirti a noi?

PROGRAMMA

31 dicembre 2009
Ore 17:15    Ritrovo presso la Basilica di S. Maria degli Angeli
Ore 19:15     Cena presso la casa “Le Stuoie”
Ore 20:30    Festa  al Palasir (palestra dietro le Poste)
Ore 22:30    Partenza per raggiungere la BASILICA di S. Maria degli Angeli
Ore 23:30    Celebrazione Eucaristica
Al termine scambio degli auguri presso il refettorio della casa “ Le Stuoie”
1 gennaio 2010
ore 10.00      Celebrazione delle Lodi presso il teatro della casa Le Stuoie

Cosa vi offriamo?

• Accoglienza francescana: significa semplice. Dormirete in locali caldi, ma a terra, quindi dovete portare: materassino e sacco a pelo
• Sono necessarie le scarpe da ginnastica per entrare in palestra e un copricapo colorato per la festa!!
• Non c’è una quota di partecipazione, ma vi chiediamo un’offerta.
• L’accoglienza inizia dopo le ore 10:00 presso la casa “Le Stuoie”
• Dovete arrivare entro le ore 16:30 del 31/12
• Per il pranzo del 31 dovete provvedere autonomamente
• Se iscrivi un gruppo ne sei il RESPONSABILE!
• Se cambiate idea all’ultimo momento CHIAMATECI IMMEDIATAMENTE: per un Sì che diciamo a voi dobbiamo dire un NO ad altri.

Per  ulteriori informazioni e per iscrizioni:

fr. Francesco Piloni, fr. Vito D’Amato, fr. Graziano Malgeri, fr. Alfio Vespoli, fr. Piergavino Piras
tel. 075.8051528
e-mail: corsifratiassisi@gmail.com
Convento Porziuncola
06088 S. Maria degli Angeli – Assisi (Perugia)

“Purtati-va sarcinile unii altora si veti implini astfel legea lui Hristos”

(Galatenl 6:2)

Geamantanul vinei. Un sac de nemultumire. Pe un umar iti arunci o geanta de oboseala, iar pe celalalt o alta de amaraciune. La astea mai adaugi un rucsac de ingrijorare, un geamantan de singuratate si un cufar mare te teama. Ajungi astfel, nu peste mult imp, sa cari mai mult decat un hamal. Atunci sa nu te miri ca esti atat de obosit la capatul zilei. Sa tarasti bagaje este epuizant. Cartea lui Max Lucado „Calatorie fara bagaje”

Toţi avem poverile noastre. Greutăţi pe care ne străduim să le purtăm şi să nu cădem sub povara lor.

POVÁRĂ, poveri, s.f. 1. Greutate (mare) pe care cineva o are de cărat; sarcină, încărcătură. 2. Fig. Suferinţă fizică sau morală; chin, apăsare, trudă, zbucium. ♦ Obligaţie, însărcinare grea.

NATURA POVERILOR

Păcatele noastre o povară

Căci fărădelegile mele se ridică deasupra capului meu; ca o povară grea, Sunt prea grele pentru mine. Psalmi 38:4

Singurătatea  o povară

Pentru ce m-ai pus ţintă săgeţilor Tale, de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi? Iov 7:20

Suferinta o povară

Ocara îmi rupe inima, şi Sunt bolnav; aştept să-i fie cuiva milă de mine, dar degeaba; aştept mângîietori, şi nu găsesc nici unul. Psalmi 69:20

Povara fricii

Isaia 41:10  nu te teme, căci Eu Sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu Sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.

Povara vinei

Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Matei 11:28

Povara nemultumirii

Iuda 1:16  Ei Sunt nişte cîrtitori, nemulţămiţi cu soarta lor; trăiesc după poftele lor; gura le este plină de vorbe trufaşe, şi slăvesc pe oameni pentru câştig.

Povara ingrijorarii

Filipeni 4:6  Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.

Povara invidiei

Iacov 3:16  Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.

POVERILE LUI HRISTOS

Fariseismul nostru

Urăsc lunile voastre cele noi şi praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi  Isaia 1:14

Poverile noastre

Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara, Dumnezeu, mântuirea noastră. Psalmi 68:19

Păcatele noastre

Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor. Isaia 53:11

SCOPUL NOSTRU=>LUAREA POVERILOR

Ia poverile fraţilor

“Purtati-va sarcinile unii altora si veti implini astfel legea lui Hristos” (Galatenl 6:2)

Ia poverile marginalizaţilor

Şi Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osîndesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti Ioan 8:11

Ia poverile vrăşmaşilor

Dacă vezi măgarul vrăjmaşului tău căzut sub povara lui, să nu treci pe lângă el, ci să-i ajuţi să ia povara de pe măgar. Exodul 23:5

Ai grijă să nu fi tu o povară pentru alţii

N-am mâncat de pomană pâinea nimănui; ci, lucrând şi ostenindu-ne, am muncit zi şi noapte, ca să nu fim povară nimănui dintre voi. 2 Tesaloniceni 3:8

Nicu Meister

Involburata istorie a Basarabiei curge si azi, trece pe langa noi, cei fara de atitudine.

Va spuneam ca acesta este un blog de atitudine civica. Nu mai este mult si vom sarbatori un nou 1 Decembrie. Fara Basarabia il sarbatorim degeaba. Grigore Vieru spunea: “Degeaba a venit libertatea daca fratii nu se cunosc intre ei.”

Azi, Basarabia se lupta cu disperare sa scape din ghearele destinului. Strigatul ei de ajutor se aude pana peste Carpati. Sa nu abandonam Basarabia. Va invit sa ne alaturam campaniei Basarabia, pamant romanesc. Va invit sa sarbatorim acest 1 Decembrie cu inima, sufletul, gandul, simtirea alaturi de cei ce vesnic ne vor fi frati.

Intra pe http://www.romanism.net/ !

Vorbiti tuturor despre Basarabia. Implicati-va!

Familia Burac – 1986

rând sus: Radu, Victor, Paulin

rând jos: Ştefan în braţe la Marcela, Mama(Rodica), eu în braţe la Tata(Alexandru)

1991

fratele meu Corneliu la 2 ani

fratele meu Stefan la 4 ani

Eu la 6 ani

Fratele meu Victor la 11 ani

Noi impreuna cu tatal nostru(la mai multi ani…:))….)

Daca exista saraci printre noi, printre fratii si surorile noastre in Hristos, nu este nici vina statului, guvernului, si in multe cazuri nici vina celor in cauza. Pentru ca daca tu sau eu ne-am fi nascut in familia in care s-au nascut ei, daca am fi mostenit blestemele si legaturile demonice pe care le-au mostenit ei, daca am fi avut parte de circumstantele din viata lor, nu ne-am fi descurcat cu nimic mai bine, sau poate nici nu am mai fi in viata, pentru ca am fi clacat. Daca ne-ar fi fost ucisa vointa de  a mai face ceva cu viata asta, daca nimeni nu s-ar fi ocupat de sufletul nostru, daca ne-ar fi lovit depresia aia crancena, daca ne-ar fi lovit boala tot crancena, cu nimic nu ne-am fi descurcat mai bine.

Asa de pe margine, asa fara sa fi purtat bagajul de probleme pe care l-au purtat ei, e usor sa dam sfaturi, e usor sa spunem ca noi am face altfel, ca noi am schimba asta , asta si asta, dar daca pentru 5 minute am ajunge in locul lor cred ca ne-ar pieri cheful de sfaturi, profesia de “prieten a lui Iov” este una foarte raspandita si lejera, nu costa nimic. Si concluzia la care am ajuns este ca daca in randul poporului lui Dumnezeu sunt saraci, de vina e comunitatea aceea de crestini din care acestia fac parte.

Ca de obicei stiu ca exista exceptii despre care nu voi vorbi acum, dar in mare masura nepasarea crestinilor duce la adancirea si mai mult in saracie si disperare a celor saraci si disperati. Nu guvernul e de vina, nu situatia economica e de vina, din cate stiu nu suntem in Africa, nu suntem chiar lipiti pamantului de saracie, vad ca bisericile (cladirile) sunt bine dotate, au de toate, arata bine, si se fac investitii foarte mari in ziduri.

Ciudat este ca in Matei 25:34-46 nu ni se spune ca Dumnezeu o sa ne intrebe cate biserici (cladiri) am zidit, ci daca am fost sau nu sa vizitam puscariasii (la propriu si la figurat), daca am fost la bolnav sa il intrebam daca mai poate, daca am imbracat si hranit pe cel sarac, pe Dumnezeu il intereseaza oamenii. Stiu ca multor saraci daca le dai bani ii risipesc aiurea, nestiinta de a administra banii i-a adus pe unii in situatia in care sunt, dar s-a inventat mersul la cumparaturi, asa nu o sa poti sa ii acuzi ca au baut painea si ca au fumat carnea, te duci si cumperi ce crezi ca e de trebuinta pentru om si gata, problema s-a incheiat. Omul mananca si se satura, nu mai umbla jegos si te bucuri si tu, si el si Dumnezeu. Ii condamnam pe ei ca nu stiu sa isi administreze banii, dar daca am avea un pic de intelepciune si inventivitate am putea evita nestiinta lor sau prostia de a risipi ceea ce le este daruit.

Mi s-a intamplat de cateva ori ca judecata mea sa fie una eronata iar voia lui Dumnezeu de fapt sa fie alta. Am judecat furata fiind de aparente si am crezut ca nu trebuie sa ajut o anumita persoana, iar Dumnezeu m-a facut sa inteleg ca inima Lui simte altfel pentru acea persoana, si nu am putut decat sa imi fie rusine ca am actionat orbita fiind de legea dreptatii omenesti cand de fapt trebuia sa actionez bazandu-ma pe legea dragostei. De prea multe ori ne credem destepti si venim cu o multime de argumente pentru a ne justifica lipsa de dragoste, lenea de a sluji si ajuta, iar pe Dumnezeu nu Il intereseaza scuzele noastre.

]]> http://sagresavona.wordpress.com/2009/09/07/sagra-della-trenetta-11-12-13-14-settembre-09-loano/ Mon, 07 Sep 2009 02:40:08 +0000 nicola008 http://sagresavona.wordpress.com/2009/09/07/sagra-della-trenetta-11-12-13-14-settembre-09-loano/ http://abateoimpertinente.wordpress.com/2009/09/05/australia-continua-il-processo-per-gli-abusi-nel-college-degli-orrori/ Sat, 05 Sep 2009 10:14:43 +0000 The Truth Is Out There http://abateoimpertinente.wordpress.com/2009/09/05/australia-continua-il-processo-per-gli-abusi-nel-college-degli-orrori/

Brian Joseph Spillane

Le prove contro gli ex sacerdoti accusati di aggressioni a sfondo sessuale avrebbero «dipinto un quadro di pedofilia violenta».

A sostenerlo è il procuratore Beth Walker, durante l’udienza tenutasi lo scorso 2 Settembre nella quale uno degli imputati, l’ex sacerdote Brian Joseph Spillane, veniva citato per altri 29 capi di imputazione relativi all’abuso sessuale di 11 ragazzi di sesso maschile e femminile.

Il caso è scoppiato un anno fa, con l’arresto di quattro uomini, tra cui Spillane, dopo la denuncia di 13 ex studenti del St Stanislaus e uno dell’All Saints.

L’ex sacerdote è ora accusato con un totale di 146 capi d’imputazione per indecenza e abuso sessuale su 27 vittime, tre delle quali erano ragazze. Inoltre, molti testimoni hanno accusato Spillane di averli molestati nel confessionale della Parrocchia di St Anthony.

Anche un ex-insegnante del “college degli orrori” si è fatto avanti, come testimone chiave per i presunti abusi sessuali subiti dagli studenti. Conosciuto solamente come “Testimone A”, l’insegnante sostiene di aver visto Spillane abusare sessualmente e molestare numerosi studenti durante le sessioni di preghiera. Ancora, ha affermato di averlo visto ingaggiare una «breve attività sessuale» con gli studenti nelle docce.

Le prove del “Testimone A” hanno apportato un “potente supporto” alle altre accuse, ha detto alla corte il procuratore Beth Walker prima di opporsi fermamente alla libertà provvisoria voluta dall’ex sacerdote.

«Nella mia richiesta, vostro onore, il riassunto delle prove dipinge un quadro di pedofilia violenta,» ha affermato Walker. «L’accusa – prosegue – non ha ritenuto che il “Testimone A” avesse “un conto in sospeso” con Spillane o con altri insegnanti.»

Secondo un altro testimone, Spillane lo obbligò a sottoporsi in pratiche di sesso anale e “violenza di gruppo”. Quando lo raccontò a Peter Dwyer, preside all’epoca dei fatti e sacerdote Cattolico, fu mandato a Rivendell per un controllo psichiatrico.

Lo scorso anno, il Cardinale George Pell fu accusato di aver coperto Peter Dwyer, che si è sempre dichiarato innocente dalle accuse di abuso sessuale.

Spillane è anche accusato di aver molestato due sorelle nel letto di casa loro in occasioni diverse, simulando o tentando un rapporto sessuale con loro. Alla corte è stata presentata anche una dichiarazione firmata da un ex sacerdote del St Stanislaus College, in cui ammetteva di aver “ipnotizzato” i ragazzi nel 1967 per costringerli ad avere rapporti sessuali con gli insegnanti.

Nonostante questo, la Corte Locale di Downing Centre ha rilasciato Spillane su libertà provvisoria, con cauzione di 20mila dollari, ponendo come condizione vincolante che l’ex sacerdote si presenti giornalmente alla polizia e che non si coinvolga in attività che lo portino a contatto con bambini al di sotto dei 16 anni.

L’indagine, svolta dalla Strike Force Belle, squadra allestita per investigare sulle accuse, ha portato allo scoperto e accusato 9 sacerdoti.

Fonti: The Sydney Morning Herald, The Daily Telegraph, News.com.au

Domenica 2 agosto con Maria Teresa, Marco e il mio babbo Vasco (79 anni!) abbiamo effettuato il giro del Sassopiatto, nel gruppo dolomitico del Sassolungo.

Alle 8.30, con una bella giornata di sole, partiamo dall’Hotel Rosa, in località Compatsch, presso cui siamo ospiti, e con l’autobus raggiungiamo la località Saltria, dove prendiamo la seggiovia “Florian” che ci porta al Rifugio Williams/Williamshütte (2.100m).

View Larger Map

Prendiamo il sentiero che scende verso il Rifugio/Berghaus Zallinger (2.054m), proseguiamo verso il Rifugio delle Marmotte/Murmeltier Hütte, e aggiriamo il Sassopiatto inoltrandoci nella gola che separa il Sassolungo dalle Torri del Sassopiatto, fino al Rifugio Vicenza/Langkofelhütte (2.256m).

Ci spingiamo verso la parte più alta della conca detritica del Sassolungo (con vista spettacolare su Sassolungo, Cinque Dita, Sassolevante), fino al ripido tratto finale, che conduce alla Forcella del Sassolungo e al Rifugio Demetz Hütte (2.680m).

Per evitare la discesa del ripido ghiaione che aggetta su Passo Sella, e per risparmiare un’ora buona di cammino, prendiamo la cabinovia che ci porta al Passo (2.150m).
Proseguiamo poi verso Sella Rodella e il Rifugio Fredrich August Hütte (2.300m), con belle viste sul Sassolungo e sul Gruppo del Sella.

Continuiamo ad aggirare in senso orario il Sassopiatto, raggiungendo il rifugio Pertini (2.300m), dove inizia a cadere una pioggia leggera, e proseguiamo quindi per il Rifugio Sassopiatto/Plattkofelhütte (2.300m).
Procediamo nella discesa, raggiungendo il Rifugio Zallinger, e percorrendo quindi a ritroso la strada dell’andata.

Complimenti al mio babbo Vasco: a 79 anni è decisamente in forma, pronto per affrontare escursioni anche decisamente impegnative!

La serie completa di fotografie dell’escursione si trova nello slideshow Giro del Sassopiatto su Flickr.

P.S. Quest’anno Sassopiatto superstar:

12.04.2009: Pasqua sul Sassopiatto; escursione con sci e ciaspole
17.07.2009: Sul Sassopiatto con MoMo e il Rizzo; escursione
01.08.2009: Ferrata Schuster al Sassopiatto; scalata
02.08.2009: Giro del Sassopiatto; escursione circolare

Però adesso cambiamo meta

eric a primit si un briceag rosu elvetian. e f. mandru de el. ar mai vrea si pix si lanterna la el, dar e bun si asa.

la muzicantii din brema mi-a fost ca eric se va plictisi ca a vazut piesa deja de 2 ori. da’ de unde! si mie mi-a placut. 2 oameni, chitara, ceva decor facut cu cap, 4 manusi. inainte de teatru am fost la inghetata.

la planetariu am putut intra si eu. acum cativa ani o tanti mi-a explicat f. frumos cum ca numai si numai copiii au voie inauntru. vad ca se schimba vremurile… fu fain. f. fain. seara la cort, hanna a ramas uimita: si chiar se da ce am vazut acolo! au recunoscut carul mare imediat pe care il asociaza deja cu ursul mare. si corona borealis o recunosc. calea lactee apare numai cand copiii dorm deja.

au fost f. incantati cand au vazut 2 corturi. 2 corturi? pt. ce? raul le-a zis ca unul e pt. ei. eric nu a mai prea primit aer. si cum, o sa dormim fara voi? raul simplu, da. “hanna, aici o sa dormim numai noi (entuziasmat)”…mie mi-a fost putin ciudat, parca sunt inca mici pt. asa ceva. dar cand l-am intrebat, eric a zis imediat ca e ca si acasa, hanna nu s-a gandit prea mult cum va fi, mi-a si fost frica sa nu-i inspir eu ceva.

seara, dupa putin citit si puszi, cand au ramas numai ei 2:
hanna: eric, si daca vine ursul?
eric: hanna, daca vine ursul eu am briceagul
hanna: ok, eric
a doua zi, ii spun pe drum prin padurea de brazi lui eric ca am auzit ce frumos a linistit-o pe hanna. la care el: “ce puteam sa-i spun?”.

dupa plimbarica am avut un zecke. pai mandrie mai mare pe eric n-am vazut! io nici nu m-am prins in prima faza de ce ma opreste si el si raul sa nu ma ating de zecke. intr-o clipa apare eric cu penseta de la briceag. eu am ramas la corturi, raul si copiii au plecat sa cumpere sageti. eric mi-a spus de 3 ori unde a pus briceagul… in caz ca am nevoie

am inotat destul de mult in lacul maro, ca muresul in august. pe mijloc era un ponton unde am fost de mai multe ori cu eric si salteaua. dimineata am facut inconjurul lacului. atunci in sfarsit s-a dat putin jos de pe saltea. prevazatorul lu’ mama. la intoarcere ne-am dus la strandul mare. a sarit fejes de la trambulina de 1m, cu bataie. a invatat si bataia, desi nu-i prea place.

ne-am relaxat extraordinar de asta data.

prosoapele de baie le-am uitat la lac, motiv bun sa mai intram in magazinul cu lilifee. si pana la urma am gasit prosop si cu felix. la jumatate de pret. eric: “hanna, prosopul meu a fost mai ieftin ca al tau”. angeber

Riportiamo dal sito Frati Minori di Lombardia la notizia di un’iniziativa che coniuga il lavoro manuale della vendemmia, quello interiore della riflessione e quello comunitario della condivisione.

A Rezzato, in provincia di Brescia, dal 18 al 20 settembre 2009.

Problema e foarte simplă. Ai putea să favorizezi un copil de al tău mai mult decât cellalt? Sigur că pot unii să facă acest lucru și mai ales când copii sunt mici și nu prea înțeleg ei  despre ce este vorba (asta cred mai toți dar nu e chiar așa ). Dar ce se întâmplă când ajung la o vârstă în care deja iese tot la iveala? Si hai să mai adaugăm ceva : pe unul din copii îl doare undeva de celălalt….. Nu cred că e vorba de o scenă ieșită din comun, dar totuși voi ce părere aveți?

….îmi cer scuze de poza care nu se potriveste cu tema, dar mi sa parut prea haios

“Zilnic intalnesc biserici fara cruce
Unele vadit devenite-n timp teatru sau muzeu
Altele au ascunse printre buze dorinte departe de Dumnezeu
Incoltite pentru fapte necurate unele sunt atat de departe
ca primesc ordine de la Satan si sunt oarbe
Nu vad! Sfarsitu e aproape!
Si poate pamantu’ va mai trai o mie sau zece mii
dar ma intreb ei unde vor ajunge de maine vor muri…
Si sper ca-n  iad vor ajunge si sper sa arda,
caci de rusine facut-au crucea ce le asigura
salvarea daca alegeau sa creada”
(din “Biserici Fara Cruce”, Tizizu)

„Mereu am dorit sa ajung  la infinit
sa imbratisez zenit
sa descopar cei dincolo de duh, de spirit,
sa ajung in dedesupturile esentei sa gasesc sens materiei
si ca Enoch din vechimi sa fiu instruit
doream sa las in urma ignoranta ce am gasito privilegiata in dorinta umana
firea lumeasca corupta de secole de inceste mentale
trimis-a pamantu’ in imensa zvarcoleala
doream sa ma desprind de teritoriul marginit
vroiam numaidecat in paradis…
Am gasit o instanta si am scris vers negru pe o foaie alba; adio omenire eu ma duc spre vecie!
Si plecat cu greutate stiind ca ce las in spate mia fost casa, mama, tata multi ani si jumatate
am strabatut astfel valea unde umbrele mortii ma pandeau si de inchideam ochii negresit ma devorau de-mi pierdeam vegherea ma ducea direct in ghena arzand inghetata deoarece n-am  reusit incercarii sa fac fata… acest drum l-am parcurs caci impunea doar nici un raspuns…tentat, lovit, tradat ,,,n-am cedat  …am escaladat si cel mai mare munte…de unde o punte si un abis ma desparteau de paradis”
(din “Coborare in Paradis”, Tizizu)

“Acum… concentreaza-ti vointa
manipuleaza-ti  dorinta
sa ai cat mai curata constiinta
daca nu vrei s-ajungi, generic sa te intrebi: de ce?
De ce am crescut brusc
Si parca m-am mutat in alt stup?
De ce? de ce nu vad sens in toate
Si nimic din toate nu produc placeri adevarate?
De ce? De ce fericirea pare doar o floare rara publicitara
Si cand  cumperi buchetul nu miroase a primavara?
De ce? De ce fratii mei ucid pe fratii mei,
Mamele mele plang copiii mei, de ce avem nevoie de titei?
De ce platesc eu razboaiele acelor zmei?!
De ce razboaile acelor zmei sunt platite de banii mei?!
De ce nu iti dai seama odata?! De ce nu vrei!?
Ai adevarul in fata… ridica capul, deschide ochii, constientizeaza…”
(din “De Ce”, Tizizu)

“Strazile bantuiau de creauturi ce vezi pe la Potter franturi
copiii unor oameni prea sclavuiti de un sistem ipocrit ca sa fie in stare sa ii creasca
normal pt ei inseamna sa semeni cu moartea la fata
sa i privesti pe restu toti cu greata, sa fii un jegos desinteresat, intoxicat
impiedicat in propria voma ca sa ai ce povesti acasa,
dar la masa e mai important ziarul de dimineata
iar tatal tau a ajuns sa te recunoasca doar dupa sapca
si apoi in strada…cauti drumul pe alee
invaluit de colorul albit deja a milioane de reclame
lumea se invarte porumbeii incep trimbite sa cante
girafe liliputane ti se urca pe spinare!!! numai poti de disperare!! Nu stii cine unde care!!!
si asa simtea cam fiecare, nimanui nu-i pasa!!!! si erau doar copii
erau copiii parintilor lor ce au uitat ca au copii…
In dezorientare, baieti ajunsi creaturi metrosexuale,
fetele nustiu pan la 3 sa numere da-s trisexuale!
aduceau idolilor seducatori inchinare!!!! rusine n-are! N-are, nimeni n-are!!
Dezlegati de realitate, obligati de societate
uitati de umanitate, unii mor faraa o paine
alti mor ca si un caine fara creier si demnitate.
Astea erau fapte, zi de zi an de an, asta era noua generatie!
si reprezenta in viitor anoastra natie!
Chiar o rasa pura nu puteam face,
am luat totusi masura
si o revolutie am inceput ca s-aducem in lume pace
si pacea vine prin razboi!!! Tu Doamne ai mila de noi,
dar pentru ca n-ai intervenit am trecut pur si simplu la nimicit
si am taiat de la radacina!!! am ucis poporul conducator, cel de diavol slujitor
pentru ca n-ea servit prea mult cu a lui minciuna!!!
asta e fapta CEA MAI BUNA ce puteam lasa la cei ce vin din urma!!”
(din “Poate Dracu Stie!”, Tizizu)

“Fiecare zi o citesc in versuri ce devin zilnic tot mai gri…
Intunecata omenire isi dezvaluie necontenit adevarata ei menire!
Picuri mici strapung solul plictisit,
Plangi cerule plangi!!
Doamne revarsa-Ti Manie!!
In dezvaluiri divine s-a profetit ca intunecatii vor invinge
Pentru inceput!
Pentru inceput vor creste dureri,
indivizii din tarana prefacuti ‘napoi in lut
vor sopti despre ei
despre fii ceresti coborati cu dor trupesc la fete omenesti,
observatori din nopti eterne vor impartasii blesteme firii pamantesti.
Giganti terifianti vor umple pamantul la fel cum razobaiele vor stoarce sange pan’ la ultimul,
vrajitori cu descantece vor robii suflete, vor imbolnavii cu sutele!
Carne in carne peste carne sucita cu placere corbii isi acopera ochii; sodomitii ar privi cu sete!
Dorinte bolnavicioase ura fara frica, inchipuire, desfranare!
Ramele sapa cat mai jos doar sa numai auda pas de om,
fiecare pom frunza si-o retrage, raul ‘napoi vrea sa dea in munte de unde impreuna sa fuga in nestiute
oriunde – departe doar de monstrii adamiti”
(din “Plangi Cerule, Plangi!”, Tizizu)

Exista in noi o anumita sensibilitate, placere spre filmele medievale… Despre povesti cu cavaleri, sau doar calareti, despre printi, printese, lupte, fratii, castele si coduri de onoare…

Am vrea parca sa retraim uneori acele vremuri… Simtim ca ne lipseste ceva… Ceva ce doar atunci si acolo pare posibil…

Scumpii mei… Ce ne lipseste… Si ce vedem acolo este aprecierea… Aprecierea spre valoarea omului ca individ, mai ales…

Toti in inimele noastre facem parte din acelas basm, printi, printese, luptatori, trofee, castele… Tot incercam sa implinim aceleas vise… Ce este gresit insa azi… Ca vedem si vrem inainte de toate palatele, pamanturile, caii sau averile, titlurile… Toate astea inainte de valorile omului ca individ…

Sunt curios tu care ai fii vrut sa retraiesti acele vremuri, cand mintea, bratele si inima ar fii insemnat mai mult… Ce fel de valori ai fii adunat?…

Darius_II

M-am mutat cu bananierii, in copac.. pt o perioada. Bine, acu sa nu credeti ca bunica mea are aspect de bananuta mai coapta asa. nu nu. Motivul pt care v-am mentionat mutarea resedintei mele estivale este ca sa nu credeti ca somez. Eu fac materiale, ma seaca sormea zilnic cu telefoane (e un impresar stresant , enervant , teribilia , agasanta , am mentionat stresanta??) sa vada ce am mai facut, in ce stadiu sunt, nu ma lasa sa dorm, ma contacteaza telefonic la 1 am sa vada daca indraznesc cumva sa dorm.. adica, nu, nu e vacanta, noooo.

Mai ramane sa ma puna bunica mea sa fac probleme la matematica, pt a stii sa socotesc sa nu fiu trasa in teapa de a mea sora la calculele cheltuielilor si venitului. Din cate mi s-a mentionat, rezultatul momentan e zero. simt ca fac o ghilotina din plastilina si o invit pe draga mea sora la o demonstratie.

La voi cum e in vacanta? Aveti frati/surori la fel de stresanti? Sa le dati cate un sut in fund, drept razbunare pt mine. Am sa ma intorc cu materiale pretioase si incantatoare pt ochiul vostru format pt frumos si bun gust.. Andreea Marin ar fi geloasa pe “stupizele, stupizele” mele pt voi.