Leaganul

Fragonard este pictorul frivolitatilor, dar pe care le infatiseaza cu gratie si subtilitate.

Aceasta pictura, de exemplu. Face parte din jocul seductiei, acel ansamblu de priviri fugare, gesturi echivoce si multe altele  fara de care amorul nu ar fi decat un act banal. Scena de fata poate duce cu gandul la faimoasa imagine din Basic Instinct, in care Sharon Stone isi desface picioarele si ofera privelistea lui Michael Douglas si lumii intregi. Dar ce diferenta intre brutalitatea cinematografica si finetea acestei picturi! Femeia este mai smechera, iar barbatului nu ii este sucit capul de intrezarirea desuurilor, ci se lasa cuprins in aceasta stare pe care o exprima atat de bine Chris Isaak in Wicked Game.

Culorile sunt alese impecabil. Verdele linistitor scoate in evidenta rozul, care nu e nici rosul pasiuni, dar nici albul puritatii.

nu mai ştiu despre ce îmi vorbeai în patul nostru mare şi alb

nu-mi amintesc decât albastrul murdar al tavanului care

îmi părea că se lasă din ce în ce mai jos

ne va strivi! ai strigat într-o dimineaţă

de Lari Giorgescu

Intrebare: Ca sa scrii pe blog, trebuie sa ai ceva de zis?

Raspuns: Nu, vezi cazul de fata. Nadejdea ma indruma sa vin in intampinarea inspiratiei de a scrie, hipioteste, fara planuri si chestii “prealabilite”(o prima licenta poetica ceea ce ma face sa cred ca viitorul meu in literatutra este din ce in ce mai plin de el, Ela sper ca ai citit asta). Asta nu inseamna ca cei care nu au ceva de zis ar trebui sa scrie, ba dimpotriva le sugerez sa incerce sa faca ceva constructiv cu viata lor, eu ma feresc de asta, de aceea scriu atat de rar (hai ca m-am scos cu asta, daca as sti sa pun un “smile face”, acum as face-o).

Intrebare: Da, ce…, adica ce intrebare ti-ai pune daca ai fi inspirat?

Raspuns: Daca mai pui intrebari ca astea o sa fie cea mai scurta interventie a mea pe blog de pana acum. Daca tot ai cutezat si pentru ca sunt foarte dragut si intelegator cu propria-mi persoana, te ajut, totusi cu o intrebare pe care trebuia sa o inventezi la rubrica cu intrebarea (daca nu intelegeti, e absolut normal, nici eu, am promis metafizica, pai metafizica sa fie, ha, ha, ha): vrei sa dai chestii “din casa” despre tine?  NU!!!

Intrebare: De ce nu te iei in serios?

Raspuns: Ba tocmai, ca ma iau. Dar am un soi de frivolitate, care niciodata nu este in sine ci intr-un sens creator din punct de vedere actoricesc, de care, cred, cu totii avem nevoie. Na, ca am fost serios si am dat si “din casa”. Intreb: oare as fi reusit asta fara ea( frivolitatea)? Raspuns: NU!!!

Interbare: Nu crezi ca ai scris destul?

Raspuns: Nu, ba dimpotriva. Dar sunt foarte multumit de ceea ce am debitat pana acum, nu vreau sa sa stric sau sa imbunatatesc.

Intrebare: Mai e ceva?

Raspuns: Da. Sunt de parere ca cei care citesc aceste randuri sunt niste oameni cu un grad de inteligenta ridicat, pe gustul meu(fie ca le place ce au citit, fie ca nu), asa ca ma simt bine sa ii SALUT , si sa ii rog ceva:

Mergeti la teatru !

cu precadere pe 12 si pe 23 martie, La scena

P.S. Toate comentariile mele pe blog vor fi formulate ca dialoguri (asa si de dragul rimei). Intrebarile si raspunsurile sunt generate de propria-mi imaginatie.

Scăpărând cremenea ce aprindea gratuit  rugul înălţat pentru  volatilizarea bietului Dascăl Simion,  biv-vel-vornicul vroia să şteargă  « ocara » adusă neamului românesc. Paradigma  instituită de Miron Costin asupra  « interpolărilor », acţionând ca nemilos Auto da Fe,  s-a impus în cultura noastră. Fără justificare logică,  fără drept de apel la judecata istoriei. Dar Simion Dascălul nu face simple adnotări care pot fi şterse prin efort de voinţă bine orientat. Să nu uităm că în secolul XVII apare  în Europa Occidentală prima revistă ştiinţifică ! Iar adnotările copiştilor din secolul XVII pe cronici moldave sunt de facto primele Note Ştiinţifice  ale unor istoriografi români. Acele ‘Interpolări’  trasează  schiţa unui prim ‘Discurs despre România’.

Caracterizarea  abruptă făcută Dascălului Simion de către marele vornic Miron Costin arată şi încălcarea echităţii intergeneraţionale în  grupul  de reflecţie moldav.  Paradigmele consacrate sunt simboluri, iar « frivolitatea constă  în a fi mulţumit cu simbolurile » (apud Derrida). Astfel, ne îngăduim să judecăm că verdictul pus de biv-vel-vornicul Miron Costin asupra Dascălului Simion a devenit frivol. Calea regală inaugurată de Jacques Derrida (1930–2004)  în « Arheologia frivolului », prin  recitirea textelor lui Condillac (1715-1780),  este imperios cerută de cartografierea culturii  şi istoriei româneşti începând cu Vulgata lui Ieronim, apoi a celorlalte documente latineşti străromâne din Romania Orientală. Interpolările lui  Simion Dascălul adaugă valoare în  punctul  critic al discursului unde se  face inflexiunea  de la  « Romania »,  la  « România ». Analiza oricărui gen de tranziţii este într – adevăr dificilă. De aici rezultă conflictul  interpretării aceluiaşi eveniment la  Simion Dascălul,   şi la Miron Costin. Titus Filipas

Scăpărând cremenea ce aprindea gratuit  rugul înălţat pentru  volatilizarea bietului Dascăl Simion,  biv-vel-vornicul vroia să şteargă  « ocara » adusă neamului românesc. Paradigma  instituită de Miron Costin asupra  « interpolărilor », acţionând ca nemilos Auto da Fe,  s-a impus în cultura noastră. Fără justificare logică,  fără drept de apel la judecata istoriei. Dar Simion Dascălul nu face simple adnotări care pot fi şterse prin efort de voinţă bine orientat. Să nu uităm că în secolul XVII apare  în Europa Occidentală prima revistă ştiinţifică ! Iar adnotările copiştilor din secolul XVII pe cronici moldave sunt de facto primele Note Ştiinţifice  ale unor istoriografi români. Acele ‘Interpolări’  trasează  schiţa unui prim ‘Discurs despre România’.

Caracterizarea  abruptă făcută Dascălului Simion de către marele vornic Miron Costin arată şi încălcarea echităţii intergeneraţionale în  grupul  de reflecţie moldav.  Paradigmele consacrate sunt simboluri, iar « frivolitatea constă  în a fi mulţumit cu simbolurile » (apud Derrida). Astfel, ne îngăduim să judecăm că verdictul pus de biv-vel-vornicul Miron Costin asupra Dascălului Simion a devenit frivol. Calea regală inaugurată de Jacques Derrida (1930–2004)  în « Arheologia frivolului », prin  recitirea textelor lui Condillac (1715-1780),  este imperios cerută de cartografierea culturii  şi istoriei româneşti începând cu Vulgata lui Ieronim, apoi a celorlalte documente latineşti străromâne din Romania Orientală. Interpolările lui  Simion Dascălul adaugă valoare în  punctul  critic al discursului unde se  face inflexiunea  de la  « Romania »,  la  « România ». Analiza oricărui gen de tranziţii este într – adevăr dificilă. De aici rezultă conflictul  interpretării aceluiaşi eveniment la  Simion Dascălul,   şi la Miron Costin. Titus Filipas