Aici,o dovada a incompetentiei de care dau dovada “fortele noastre speciala”.Dupa ce se impiedica si cad in nas in fata frontului inamic…isi mai pierd si armele.Si acum au avut noroc ca nu au fost inamici prin zona si erau cameramani atenti care sa il inapoieze ca daca ar fi fost in timpul unei lupte cu ce ar fi tras?Cu prastia?

Se pare ca prezentatorul avea ceva de impartit cu regia…ei se pare ca a reusit.

Aceasta este o conversatie adevarata care s-a petrecut la linia de ajutor a Word Perfect. Operatorul a fost concediat dupa aceasta discutie insa nimeni nu-l poate invinui.

Operator:
“Ridge Hall,  asistenta cu clientul. Cu ce va pot ajuta?
Client:
“Da,  pai,  am probleme cu WordPerfect.”
Operator:
“Ce fel de probleme?”
Client:
“Pai,  in timp ce scriam, dintr-o data mi-au fugit cuvintele”
Operator:
“Au fugit?”
Client:
“Da,  au disparut”
Operator:
“Acum ce va apare pe ecran?”
Client:
“Nimic”
Operator:
“Nimic?”
Client:
“Este gol. Nu accepta nimic din ce scriu”
Operator:
“Mai sunteti pe WordPerfect,  sau ati iesit din program?”
Client:
“Cum sa-mi dau seama?”
Operator:
“Vedeti fereastra programului pe ecran?”
Client:
“Ce-i aia fereastra?”
Operator:
“Nu conteaza. Puteti sa miscati cursorul pe ecran?”
Client:
“Pai nu exista niciun cursor: V-am zis,  nu accepta nimic din ce tastez”
Operator:
“Monitorul are un beculet care sa va indice daca e deschis?”
Client:
“Ce e aia monitor?”
Operator:
“Este chestia aia cu ecran care arata ca un televizor pe care va arata ce scrieti. Are jos o lumina micuta care sa va arate daca este deschis?”
Client:
“Nu stiu”
Operator:
“Atunci, uitati-va in spatele monitorului si vedeti unde duce cablul de alimentare. Il puteti vedea?”
Client:
“Da,  da,  cred ca da”
Operator:
“Perfect. Urmariti cablul si vedeti daca este in priza”
Client:
“Da,  este. ”
Operator:
“Cand erati in spatele monitorului,  ati vazut ca erau doua cabluri in spate, nu doar unul?”
Client:
“Nu”
Operator:
“Pai,  sunt doua. Va rog sa va uitati din nou in spate si sa gasiti cel de-al doilea cablu”
Client:
“L-am gasit”
Operator:
“Urmati-l si vedeti daca capatul celalalt este introdus corect in spatele computerului.”
Client:
“Nu ajung.”
Operator:
“Bine.  Dar macar puteti vedea daca este introdus bine?”
Client:
“Nu.”
Operator:
“Chiar daca incercati sa va aplecati mai mult tot nu vedeti?”
Client:
“Nu vad nu pentru ca nu ajung la el ci pentru ca e intuneric”
Operator:
“Intuneric?”
Client:
“Da, lumina din birou e stinsa si singura lumina pe care o am vine de pe ferestra, dar nu e de ajuns.”
Operator:
“Pai, va rog sa deschideti lumina pentru cateva minute.”
Client:
“Nu pot.”
Operator:
“Nu puteti? De ce?”
Client:
“Pentru ca e pana de curent.”
Operator:
“Pana……… pana de curent?!?! Aha, mda, bine, am inteles acum care e problema.
Mai aveti cutia in care a venit computerul si manualele de functionare?”
Client:
“Da,  le tin in dulap”
Operator:
“Foarte bine. Luati-le,  scoate-ti computerul din priza,  impachetati-l in cutie asa cum era cand l-ati cumparat. Apoi duceti-l la magazinul de unde l-ati luat”
Client:
“Chiar? Este chiar atat de grav?”
Operator:
“Da, ma tem ca da.”
Client:
“Bine,  atunci. Ce sa le spun?”
Operator:
“Spuneti-le ca sunteti prea tampit pentru a avea un computer!”

[Old Blog - Published by Mona on Thursday, September 4, 2008 at 11:00 PM.]

Ce ţi-e şi cu gafele astea … nici americanii nu scapă de ele. Obama în centrul atenţiei … de două ori.

Prima gafă: Hillary Clinton îi întoarce spatele lui Bill când el vrea s-o pupe … şi se întoarce şi-l pupă pe Obama… ahahahahaha, tzapă Billică, e mai sexy decât tine )
Blogspotu’ lu’ păpuc, nu găsesc cum să inserez html în post, aşa că dă un click: gafă 1

A doua gafă: De data asta, Obama e cel care o comite ) Emisiune de făcut campanie. Gazde: senatorul Joe Biden şi a sa nevastă (nu ştiu detalii şi nici nu ma interesează foarte tare). Apare Obama şi o pupă pe nevasta lui Biden pe gură (şi nici ea nu pare să observe primejdia şi să se chinuie să se ferească) … hihihi: gafă 2

Bineînţeles că nu se compară cu gafele alor noştri … dar sunt bune de chicotit

Gafa secolului, marca Ophélie Fontana. Asa puteti afla cum un rege – el are un diagnostic potrivit doar pentru un rege – ea (feminin, adica regina), si totusi i-a supravietuit. Ceea ce nu putem spune si despre cariera prezentatoarei…

S-a intamplat acum cateva zile, via RTBF TV.

Estimados amigos.

Después de la recuperación de Chicho Valentino el pasado día 7 de junio de 2009 en facebook, la dirección colegiada del URH ha adoptado, en reunión del viernes 10 de julio, cambiar el título del grupo de búsqueda. A partir de ahora se llama:

TELETERAPIAS EN RED CON CHICHO VALENTINO

Agradecemos públicamente los esfuerzos que los coordinadores han realizado en la encomiable tarea de recuperar al paciente. Ahora la función del grupo es la realización de teleterapias para el apaciguamiento de nuestras amígdalas.

Proponemos la siguiente teleterapia constrastada por la dirección del URH

TITULO: Gestión del miedo. (gestión de amígdalas)

OBJETIVO: Hacer 1 foto imitando a Chicho.

PROCESO: Coger cualquier gafa, si es gruesa mejor. Respirar. Poner la mueca que más haga reir a tu jefe, a tu madre, a tu vecina o a tu suegra. Dispara tu cámara fotográfica y sube la foto a tu perfíl de facebook. Más tarde la podrás traer aquí, al grupo.

EVALUACIÓN Y DIAGNÓSTICO: Las fotos más desternillantes rotarán como foto de grupo.

Os damos las gracias por no borraros de este grupo sin sentido y esperamos vuestra teleterapia.

Atentamente.

Dr. Christian Shepard

Dzisiaj wpadłem do mojego kuzyna, ku mojemu zdziwieniu, gościł u niego również jego kolega Czapa. Pogadaliśmy chwilę, po czym dorwałem się do stojącego na stole laptopa:

-O pokaż co to za paszteciory masz na pulpicie- wskazałem kursorem na zdjęcie jakiejś dziewczyny.
-To jest dziewczyna, do której zarywa Czapa…..- powiedział Paweł tarzając się ze śmiechu po podłodze.
Poczułem się trochę niezręcznie, spojrzałem na Czapę osuwającego się na ziemię….
-AAA sorry sorry, nie no wcale nie jest zła… na prawdę…- powiedziałem próbując załagodzić w sytuację w jakiś sposób.
-Spoko- odparł wstrząśnięty moją wypowiedzią Czapa, powstrzymując się od tego co z pewnościa chciałby mi w tym momencie powiedzieć.

“Elena Băsescu le promite românilor legalizarea drogurilor, asta le lipseşte românilor. Asta trebuie să facă românii fără serviciuri”, a spus Crin Antonescu. (Cotidianul)

“Providenţialul” a gafat rău! În stilul EBA cu succesurile ei. Şi-a făcut imense (de)”serviciuri”. Recunosc că mi-a plăcut Crin Antonescu, chiar pot să spun că era preferatul meu dintre prezidenţiabili, fără să fiu neapărat un fan. Dar, asta nu înseamnă că necondiţionat, până la capăt. Şi spun asta pentru că am văzut că există un curent care susţine că ar trebui ascunse toate neajunsurile acestuia doar pentru că Băsescu e o catastrofă verificată şi, în general, Băsescu şi Geoană sunt nişte politicieni expiraţi, iar Crin nu. Mai exact pentru că prezidenţiabilul Crin e singurul capabil să-l învingă pe Băsescu. Nu sunt de acord cu ascunsul gunoiului sub preş. Deocamdată, Crin Antonescu nu a demonstrat că ar fi mai mult decât un vorbitor foarte bun, dar fără substanţă. Acum ne-a demonstrat că şi “Obama fără prompter” mai poate claca.

S-o critici pe “pipiţa” EBA şi să-ţi iasă “serviciuri”, nu ştiu dacă nu s-ar punea numi mai degrabă deservicii. Sunt curioasă dacă gafa va face înconjurul ţării şi a netului precum “succesurile”. Gafa este mult mai gravă decât a Elenei Băsescu deoarece aşteptările noastre de la Crin Antonescu sunt altele, mult mai mari. Eu una mai pun încă o linie în paharul dezamăgirii.

Succesuri!

Pana sa ne dea libertate, eveniment si capital pe telefonul mobil, Ringier mai bine si-ar lua niste redactori cu un minim de cultura generala. Ultima gafa a unui scrib de la revista Capital e tare de tot. Cica fostul Procuror General al SUA, fratele lui presedintelui american JFK, Robert Kennedy a facut puscarie. Si nu oriunde, ci tocmai la San Quentin (ma rog, redactorul scrie San Quintin- poate e doar moldovean

Astfel, fratele lui JFK a fost pus alaturi de celebrul criminal Charles Manson. Fain, nu? Si tovarasul redactor nu se opreste doar aici. In mintea lui, puscaria cu pricina e facuta de vreo 30 de ani, in 1980?! E din 1852, baiete (multumesc wikipedia). Oricum, pe langa informatiile eronate, textul mai are si greseli de exprimare. Varzache!

Ma intreb, oare ce se va intampla cand americanii de la Ringier vor vedea gafa din online? De obicei sunt destul de scortosi cand vine vorba de presedintii lor si “glumitele” proaste. Sau sunt republicani si ii doare’n dos?

Restul materialului nici nu mai conteaza. Sa vanda Schwarzenegger puscaria lui Vadim. Macar acesta din urma sa nu se mai chinuie sa faca una noua pentru mafioti )

Ringier, minus un redactor, gheata la mal, naboi!

UPDATE: Ca sa corecteze le-a luat aproximativ 4 ore (s-ar traduce in peste 1700 de vizitatori). Insa chestia legata de data constructie puscariei San Quentin a ramas la fel iar de gramatica ce sa mai vorbim… Jalnic!

A trecut putin timp de cand am povestit despre diverse tipuri de faux pas pe care le pot face oamenii din vanzari la telefon. Si iata inca un exemplu proaspat scos din cuptor.

Ma suna o domnisoara de la un distribuitor de materiale promotionale cu care am colaborat in 2007. „Buna ziua, ma numesc Cutareasca, v-am preluat datele de contact de la fosta mea colega care s-a ocupat de firma dvs. As dori sa va intreb daca ne putem intalni saptamana aceasta sa va prezint noile noastre cataloage si sa vedem daca gasim vreun proiect la care sa lucram impreuna.”  Pana aici, nimic de zis, fata vorbeste politicos si profesionist, numai ca eu n-am niciun astfel proiect in vedere si nu-mi plac intalnirile de dragul de a ne intalni. „Imi pare rau”, ii raspund, „dar nu avem nimic planificat pe partea de promotionale in viitorul apropiat.”

La care ce-i turuie gurita, pe un ton ingrijorato-prapastios? „De ce, chiar asa de grava este situatia?!”

Aici bagam un emoticon dand cu bata-n balta.

Este un sfat de bun-simt sa nu te plangi niciodata ca-ti merge rau, mai ales in afaceri unde trebuie sa-ti pastrezi imaginea intacta chiar si pe timp de criza. Specialistii recomanda o afirmatie evaziva, de tipul: „Situatia e inconstanta. Uneori nu avem nicio comanda iar alteori nu facem fata.” Dar de asemenea, este tot de bun-simt sa NU-i pui unui client o intrebare precum cea de mai sus, in afara de cazul cand te cunosti foarte bine cu persoana respectiva si ai o discutie mai degraba  prieteneasca si off the record. Nu ai mai colaborat cu aceasta firma de doi ani, asa ca de unde ai tras concluzia ca lucrurile sunt grave doar pentru ca nu vrea sa cumpere nimic de la tine? Poate omul lucreaza cu alta agentie sau isi face promotionalele in-house. Si nici abordarea gen fraternizare nu functioneaza („Si voua va merge rau?”), pentru ca nimeni nu vrea sa faca business cu un loser. Cred ca daca interlocutoarea s-ar fi multumit sa intrebe doar „Pot sa va intreb de ce?”, filozoafa ar fi ramas!   

Se spune ca Einstein, cand se intorcea seara acasa, obisnuia sa-i povesteasca mamei sale tot ce facuse in ziua respectiva. Mama il asculta cu rabdare si apoi il intreba: „Ai pus vreo intrebare buna astazi?”. Ar fi grozav daca noi toti, nu doar agentii de vanzari, nu doar in afaceri si nu doar pe timp de criza, am asculta sfatul mamei lui Einstein si am pune intrebarile potrivite, la momentul potrivit…