Fisica teorica, meteorologia, nanotecnologie, astrofisica ma anche arte, musica, cinema e tutto quanto possa far capo al mondo della cultura, scientifica e non. La collaborazione tra appassionati e blogger ha un punto di riferimento online: il sito del Carnevale della Fisica. Su questo spazio Internet tutti possono lasciare le loro note, le loro osservazioni, foto, video e quant’altro. Il Carnevale della Fisica si celebra il 30 novembre, e il sito che porta lo stesso nome dell’evento si pone come luogo di incontro e di scambio per tutti coloro i quali vogliano prendere parte alla ricorrenza scientifica che, simbolicamente, ricorda il giorno in cui, nel 1609, Galilei osservò il cielo con il suo cannocchiale, dando vita ad una rivoluzione senza precedenti. L’iniziativa, in Italia, è appoggiata anche da Gravità Zero e dall’Unione Astrofili Italiani.

دائرة المعارف : جاليليو جاليلي

الجزيرة

حلقة كاملة بجودة متوسطة مرفوعة على الموقع

done

جاليليو جاليلي عالم فلكي وفيلسوف وفيزيائي، ولد في بيزا في إيطاليا في 15 فبراير 1564 ومات في 8 يونيو 1642 أبوه هو فينسينزو جاليلي وامه هي جوليا دي كوزيمو أماناتي وأنجب من مارينا جامبا ثلاثة أطفال دون زواج هم فيرجينا لقبت بعد ذلك بالأخت ماريا ولدت عام 1600 و ماتت عام 1634 ، فينسنزو ولد عام 1606 و مات عام 1646 ، ليفيا و لقبت بعد ذلك بالأخت أركنجيلا ولدت عام 1601 و ماتت عام 1649. نشر نظرية كوبرنيكوس و الدفاع عنها بقوة على أسس فيزيائية ، فقام أولا بإثبات خطأ نظرية أرسطو حول الحركة، و قام بذلك عن طريق الملاحظة و التجربة.

رابط مباشر للفيلم كامل بجودة عالية

سرعة عالية جدا

]]> http://giuseppearagno.wordpress.com/2009/11/21/il-vecchio-e-il-ladro/ Sat, 21 Nov 2009 10:50:43 +0000 giuseppearagno http://giuseppearagno.wordpress.com/2009/11/21/il-vecchio-e-il-ladro/

- Tutto in fondo ci è ignoto.
Questa fu la prima risposta del primo cattivo maestro alla prima domanda del suo primo allievo.
- Tutto in fondo ci è ignoto – proseguì – ma tutto ha una spiegazione ed è sempre possibile trovarla.
Non aveva paura, il maestro. Si vedeva dal viso disteso nonostante le rughe, dagli occhi lucenti che nel buio non tremavano, dalla noncuranza con cui s’avvolgeva nel rosso mantello mentre l’aria si faceva pungente. Di fulmini e tuoni ne aveva visti tanti nella sua lunga vita e sapeva bene che quella furia del cielo solo di rado fa del male a un uomo. Tanto bastava perché il vecchio se ne stesse sereno nel buio della notte. La successione repentina, inattesa e accecante dei segmenti di luce nell’universo nero come pece, il fragore terrificante del tuono, la totale ignoranza di quello che realmente accadeva rendevano folle di paura il giovane pastore che un attimo prima appariva forte e sicuro di sé e che ormai, col fiato corto, i capelli neri scompigliati dal vento sul viso pallido e ansioso, solo dal vecchio sperava salvezza.
- E quale spiegazione posso dare a me stesso, stanotte, perché le mie gambe forti, veloci e ferme non tornino a tremare?
La notte, intanto, tornava serena. Il vento portava lontano il temporale e presto, spazzate via le nuvole, la luce della luna piena avrebbe restituito cuore e voce agli uccelli della notte. La tempesta se ne stava andando via così com’era venuta.
- Guardati dentro e cerca. Troverai da solo la ragione per cui gli dei sono in collera con te. Apri il tuo cuore alla verità e vedrai svanire la loro giusta ira.
Fingendo di non rispondere, il vecchio, in verità, una risposta l’aveva data: il male era da cercare nel cuore del giovane terrorizzato. La reazione del pastore gli avrebbe consentito di misurare quale fosse la forza della sua parola, ma il vecchio ne era perfettamente consapevole: l’ignoranza del suo allievo era la sua unica e vera conoscenza e, quando il giovane, impaurito, cadde in ginocchio e alzò le mani al cielo, sorrise compiaciuto.
- Oggi ho disobbedito al mio padrone – gridò il pastore, strappandosi i capelli e confessando quella che ormai era per lui la causa scatenante dei fulmini – l’ho ingannato, ho tenuto per me un po’ del suo formaggio e non gli ho detto nulla. Non lo farò mai più, dovessi morir di fame.

Nessuno può dire con certezza dove sia il confine che corre tra inganno e potere e mente chi ci racconta che Ercole ha liberato Prometeo. La verità è che in ogni ignorante superstizioso vive nascosto un Ulisse. Talvolta parte, non ha un poeta che ne canti l’epico viaggio, ma parte il nostro Ulisse e varca le sue colonne d’Ercole. Va, naviga affronta il mare e i rischi dell’ignoto, ma non gli basta la cera per salvare i compagni e, per quanto acume lo spinga, contro di lui si levano nuove sirene, sulla sua rotta si parano nuovi scogli e nuovi naufragi affondano vascelli coraggiosi. Ulisse però non si ferma e ogni volta che parte scopre una terra nuova.
Se dall’alba della vicenda umana l’ignoranza è la migliore arma di un potere fatalmente oscurantista, la conquista della conoscenza è lo strumento più efficace dell’emancipazione. Anno dopo anno, secolo dopo secolo, ogni volta che il giovane ladro di formaggio ha imparato un segreto, il cinismo del potere – o la malizia del vecchio camuffato da maestro? – hanno saputo incatenarlo a una nuova paura. Quando il giovane ha smantellato le menzogne di Tolomeo, il vecchio gli ha spiegato che gli dei sbagliano solo perché usano il linguaggio degli uomini. “Fermati o sole“, è vero, invocò Giosué nel fuoco della battaglia. Ma il dio che gli mise sulle labbra quell’orribile inganno – è il sole che gira attorno alla terra – usò quelle parole perché in nessun altro modo gli uomini avrebbero capito.
Sono secoli che il giovane pastore corre e affanna, terrorizzato dalla sua ignoranza. E sono secoli che il vecchio cura ogni ogni paura del giovane con la sua antica e sperimentata domanda:
- Guardati dentro e cerca. Troverai da solo la ragione per cui gli dei sono in collera con te.

Per quanto il vecchio finga d’ignorarlo, il giovane diffida.
- Io non credo che l’anima si salvi al mercato delle indulgenze, un giorno ha sostenuto.
- Non c’è nulla di più pericoloso del dubbio, ha mormorato il vecchio, minaccioso. E in un baleno, contro quel primo, sorprendente pensiero critico, emessa la sentenza – “è ribellione” – si son levati i roghi. Terrorizzato, il pastore s’è precipitato come sempre a cercare il peccato nel suo cuore. Stavolta, però, guardandosi dentro, nel profondo del suo animo, ha trovato un peccato autentico e l’ha confessato:
- E’ così: il demonio mi possiede. Ho un insaziabile bisogno di sapere.
Per la prima volta dalla notte dei tempi, il potere nato dalla paura ha sentito d’aver paura e non ha esitato:
- Sia bruciato il giovane ribelle, ha decretato.
Messo in moto il boia, però, e levato il rogo, non è bastata legna.
- Guardati dentro, ha insistito ancora il vecchio.
- Ci ho guardato, l’ho detto, e ci ho visto il tuo dio. E’ nelle cose. E’ nel mio intelletto. E’ una inseparabile unità di spirito e materia. Io posso essere signore di me stesso.
In questo inesausto e insuperabile duello tra conoscenza e superstizione, il ladro di formaggio s’è riconosciuto padrone e ha cercato il male fuori dal suo petto. Con un estremo inganno il vecchio è giunto a manomettere la storia – l’accademia è potere – e ha raccontato che il giovane pastore è un sovversivo, ribelle e terrorista. La Curia ha preso atto: è potere la Curia. Ma non sono bastate tortura, galera e pena capitale. Il giovane pastore ha inseguito i suoi sogni.
- Occorre aver paura dei sogni! l’ha ammonito il vecchio. Uno dietro l’altro, il ragazzo ha visto morire Tommaso Moro, Campanella, Serveto, ma rimanevano vivi i sogni e le utopie. Non muore la tentazione diabolica del libero pensiero. Brucia la legna e bruciano i corpi, ma il pensiero non muore.
Mille e mille pastori hanno imparato così a zittire le paure e i vecchi e cattivi maestri coi loro antichi e ormai inutili trucchi. Ercole finalmente ha liberato Prometeo, Ulisse non ha perso più la rotta, Galilei non ha chinato la testa e nessuno ha saputo più come mettere al rogo Giordano Bruno.

E’ un po’ che il vecchio maestro cattivo prova di nuovo a metterci paura:
- Guardati dentro e cerca. Troverai da solo la ragione per cui gli dei sono in collera con te.
Tutto quello che accade in questi giorni oscuri ha uno scopo preciso: ricondurci al primo fulmine, al primo tuono, alla prima domanda e all’eterna paura. Se il potere non può più contare sull’ignoranza e sulla superstizione, getta la maschera e mette mano alla forza. Tuttavia, il giovane ladro non ha più paura e l’ha capito: il formaggio non appartiene al padrone.
Raccontate alla curia e all’accademia – i servi sciocchi d’un governo liberticida – l’antica storia del vecchio e del pastore. E, col poeta decadente, mettetela in versi dalla musica lieve:
“o campana, campana, campana,
la mia favola breve è finita,
la breve mia favola vana“.

Uscito su “Fuoriregistro” il 20 novembre 2009.

Galileo’s daughter: A historical memoir of science, faith, and love
QB36.G2 S65
520.92

“Eu nu cred că a dansa pe vulcani e, neapărat, o dovadă de curaj. Poţi dansa la fel de bine la poalele lor.”

O. Paler, În apărarea lui Galilei

Nu te face cu nimic mai mare faptul că eşti mai înalt într-o ţară unde nimeni nu dă doi lei pe un om de  2 metri. Şi nici nu contează cât de bun eşti într-o lume mai bună ca tine.

Nu are sens să te fereşti de ceva care oricum nu te pândeşte, nici să cauţi scuze pentru păcatele pe care, poate, nu le-ai comis… încă.

Nu e important să te fereşti de tine. De ce nu încerci să îţi cauţi libertatea în tine în loc să o aştepţi de la alţii? E mai simplu să cobori standardul decât să ridici aşteptările?

Când eram mică, alergam curcile înainte să se urce pe magazia din spate. Eu le alergam ca să coboare, ele credeau că le alerg să se urce. Şi se cocoţau acolo sus, până când întunericul le speria mai tare decât nuiaua mea.

A fost prima şi singura vară în care am crescut curci. Nu puteam lupta cu ele, nici contra lor. Totuşi, ciorba o mai mănânc uneori. La fel ca alţii pe a mea.

La mia cara scuola non finisce mai di stupirmi, ogni giorno di più. Cosa sarà mai successo, direte voi.

Oggi mi apprestavo a percorrere un altro giorno di vita scolastica, quando il mio dolce far nulla è stato interrotto dall’altra rappresentante di classe, che mi ha informato della possibilità di spostare a lunedì, giorno precedente alla partenza, l’assemblea di istituto. Abbastanza rallegrato da questa possibilità, ho contattato un rappresentante di istituto per proporre questa modifica; ebbene, il suddetto rappresentante ci ha spiegato il motivo che ha reso impossibile prenotare l’assemblea per venerdì: era stata proposta l’idea di invitare un ex-partigiano a parlare e a raccontare un po’ di storia durante l’incontro, e fin qui nulla di strano – anzi, credo sia una ottima idea per smuovere un po’ di coscienze (e anche per essere originali). Se non che la preside ha avuto ovviamente da ridire su questo punto. Non che non ce lo aspettassimo, beninteso. Se non altro è l’obiezione mossa dal dirigente scolastico che mi ha lasciato (ci ha lasciati) quantomeno perplessi: ha infatti detto che “bisognerebbe anche invitare una voce dell’altra parte”.
Ora, magari ho capito male. Cosa si può intendere per “voce dell’altra parte”? Vorrebbe invitare degli squadristi a parlare? O si è messa in testa di trasformare l’assemblea di istituto in Annozero? Sinceramente non so cosa abbia in testa, ma non credo che ci sia qualcuno dei “soliti 4 gatti” che troverebbe piacevole vedere (ma sopratutto sentire) un fascista nella nostra scuola. Senza contare che credo sia una azione che va ben oltre la nostra sopportazione: personalmente mi sento offeso in qualità di studente, di italiano, di cittadino del mondo e di antifascista, oltre che in qualità di persona dotata di un minimo di buonsenso e di intelligenza.

Poi, insomma, è il concetto di voler a tutti i costi metterci i bastoni fra le ruote. Non so – voi avete mai visto un contraddittorio ad una conferenza? Saremo anche liberi di invitare a parlare chi cazzo ci pare, eh! L’assemblea è NOSTRA e decidiamo NOI chi far venire a parlare. Ma magari mi sbaglio, eh.

“La cosa più incomprensibile dell’Universo è che esso sia comprensibile”

Albert Einstein

Questo pensiero è stato posto all’ingresso di una mostra di immagini e foto artistiche e spettacolari sul Sistema Solare presente al Festival della Scienza di Genova.

Proprio in questi giorni discutevo con uno studente di Fisica del come gli scienziati riescano a dire quel che dicono della Natura e della realtà che ci circonda. Come nasce una Legge Fisica? E come facciamo a capire se è valida?

Einstein, come secoli prima Galilei, avevano compreso che la Natura non è impenetrabile alla mente dell’uomo. Ma ha una struttura che, per quanto complessa, può essere decodificata, analizzata. Fino al portento di arrivare alla previsione. E’ il Fisico il vero mago: prevede l’evoluzione del moto dei corpi, prevede talvolta persino l’esistenza di particelle ancora non scoperte (e quindi, successivamente, effettivamente trovate) o di pianeti, come accadde con gli ultimi pianeti del sistema solare previsti e poi rivelati alla fine dell’800. Un trionfo.

Ma restano tante cose ancora da scoprire. Einstein ci ricorda che la mente dell’uomo può essere più grande del mistero che le avvolge. 

Bad boys, bad days, refren cunoscut, modificat după nevoi, reflectă destul de bine realităţile acţiunii desfăşurate în serile de 22 şi 24 octombrie prin piedicile apărute singure prin bunăvoinţa, indiferenţa sau pur şi simplu neglijenţa unora sau altora….nimeni exclus din păcate!

Alt refren cunoscut şi aplicabil este “cine-a pus cârciuma-n drum!” cu continuarea negată: desfăşurarea festivităţilor măreţe ale zilelor oraşului combinate cu vizitele electorale şi un bal al bobocilor tactic plasat exact pe 22 au condus la o scădere sensibilă a numărului participanţilor, aproximativ 60 comparativ cu cei 500 din primăvară. Adăugând o vreme capricioasă, care ne-a gonit joi devreme acasă şi mai spre miezul nopţii ne-a dat cu tifla arătîndu-ne cerul aşa cum ar dori să-l vadă oricine, aş putea să declar o acţiune ratată dacă unii pasionaţi începători sau avansaţi nu ar fi fost alături de mine beneficiind împreună de frumuseţile vizibile ale cerului bine poluat de instalaţia de nocturnă şi artificii.

Dar haideţi să vedem împreună faţa veselă a nopţilor galileene, şi a zilelor galileene prin extensie deoarece, după o seară de joi în care, cu dobsonul de 254 şi Sky scout-ul am reuşit să discut cu 10-15 persoane, elevi, părinţi şi bineînţeles Cristina,  Dragoş şi Cristi, nucleul de bază al fostului Stargazers, în ziua de vineri la prânz, un Soare strălucitor a străpuns bariera de nori şi ne-a lăsat, în curtea şcolii 33,  să ne uităm la el cu o lunetă echivalentă celei construite de Galilei , cu obiectivul protejat de folie specială .  Elevi din ciclul primar, cu care desfăşor activităţi combinate de astronomie teoretică şi practică, au venit în număr de cca 25 pentru a vedea ceva deosebit, mai ales că majoritatea ştiau deja că urmează o activitate interesantă din cele 100 de ore de astronomie de la Craiova. Şi au văzut luneta, mai ales că unii şi-au construit deja una din carton şi lentile de ochelari, au sesizat efectul foliei, au observat vizual Soarele , au făcut fotografii colegilor şi Soarelui prin lunetă şi au ascultat cu atenţie câteva cuvinte despre Galilei, cine a fost şi care au fost cele mai importante realizări ale sale.  Deoarece trei dintre aceşti elevi fuseseră împreună cu mine şi alţi elevi în vizită la Planetariul din Piteşti chiar în weekendul anterior, putem spune că am avut chiar un auditoriu avizat. Şi am prins exact momentul, deoarece duşmanii din nori au mînat turma de spinări albe exact peste noi……acoperind din păcate Soarele .

Seara de vineri a fost o dezamăgire totală din cauza ploii mărunte şi enervante pe care am prevăzut-o dar care a redus la zero participarea directă. Am reusit să verific existenţa transmisiilor live sau accesul la distanţă la telescoapele puse la dispoziţie de diverse asociaţii şi universităţi din lume, incluzând IAO din Iran ai căror participanţi susţineau proba observaţională în cursul nopţilor galileene, dar lipsa participanţilor a făcut destul de dificilă transmiterea informaţiilor.

Sâmbătă a debutat frumos cu Soare şi promisiuni deşarte pe toate canalele, dar care ne-au oferit totuşi 2 ore de cer senin, cu imagini rezonabile ale lui Jupiter şi sateliţilor săi vizibili, imagini ceţoase ale Lunii şi bunicele pentru M29 şi Albireo, care s-a descompus clar şi şi-a arătat culorile prin ocularul de 6 mm. Şi pentru că norii şi fumul tradiţiilor clasice,  grătarele şi artificiile, au apărut în jur de ora 22, am părăsit curtea Colegiului Carol şi am poposit până după miezul nopţii pe Net, unde am făcut poze cu telescoapele altora, beneficiind de frumoasa iniţiativă inclusă în oferta IYA 2009 , remote access telescopes de la Harvard sau altele asemenea. Fotografiile realizate de mine şi de alţi entuziaşti amatori au fost clasificate şi pregătite pentru discuţii şi analize ce vor avea loc la următoarele întâlniri săptămânale.

Elevii au pregătit deja prezentări ale activităţilor realizate şi voi posta un colaj anonim pe această pagină, sau semnat în caz că autorii doresc acest lucru.

Concluzia: nu-i pentru cine se pregăteşte ci pentru cine se nimereşte! Bine sau rău, cu media sau fără, cine alege astronomia nu alege greşit în nici un caz, cu toată împotrivirea Educaţiei Naţionale care decide că nici un elev în afară de cei rebeli nu trebuie să aibă alte cunoştinţe decât cele predate la Cântarea României cea de dinainte de…

Exit Mosu pentru astăzi, cer senin pentru toţi!

Avui, 15 d’octubre s’inaugura la Mostra del Fons Històric de Física i Química del CRAI de la UB, que aquest any, amb motiu de l’Any Internacional de l’Astronomia, tractarà des dels descobriments astronòmics que Galileu Galilei va fer ara fa 400 anys fins al naixement de l’astronomia moderna.

La mostra, que la Biblioteca de Física i Química organitza anualment i en la qual en aquesta edició col·labora el Departament d’Astronomia i Meteorologia, s’inaugurarà en un acte que es durà a terme a l’Aula Magna Enric Casassas de les facultats de Física i Química, amb la conferència «La Revolució galileiana: telescopis i llibres», a càrrec de Manuel Sanromà, director de la Càtedra Ciència i Humanisme de la Universitat Rovira i Virgili.

Enguany, l’exposició tindrà dues seus: fins al 15 de novembre, la Biblioteca de Lletres, on s’exposaran llibres d’astronomia dels segles XVI i XVII en tres vitrines: una amb obres d’abans de Copèrnic, una altra sobre el model copernicà de l’univers, i finalment una d’específica amb exemplars de Galileu. Una de les obres més antigues que es podran veure és un exemplar de l’/Almagest/ de Ptolomeu, de l’any 1528. Entre les obres exposades del fons antic de la Universitat de Barcelona hi ha el /Sidereus Nuncius/ (/El missatger sideral/) de Galileu, de l’any 1610, en què l’astrònom explica les seves primeres observacions, com ara les muntanyes de la lluna, el descobriment dels quatre satèl·lits principals de Júpiter, les fases de Venus o l’estranya observació de Saturn: Galileu, en no poder distingir-ne els anells, el va identificar com un planeta triple.

L’altre seu de la mostra serà la Biblioteca de Física i Química i es podrà visitar durant tot el curs 2009-2010. S’hi exposaran obres relacionades amb els primers passos de l’astronomia actual. L’aparició de noves tècniques instrumentals que es va produir principalment durant el segle XIX i principi del XX va suposar el que podem anomenar /naixement de l’astronomia moderna/. En aquesta part de la mostra es podran veure, entre d’altres, obres sobre l’inici de l’espectroscòpia o els primers atles fotogràfics del cel, iniciats el 1887.

Dins de les activitats de l’Any Internacional de l’Astronomia, del 23 al 26 d’octubre, investigadors del Departament d’Astronomia i Meteorologia de la UB portaran telescopis als instituts en el marc de l’activitat «Nits de Galileu», iniciativa que permetrà dur a terme observacions de dia i de nit, tal com es va fer en les 100 hores d’astronomia durant el mes d’abril. En aquest cas, en les dates en què es farà l’activitat es podrà observar Júpiter i els seus quatre satèl·lits galileians.

Més informació: http://www.astronomia2009.cat

http://www.bib.ub.edu/biblioteques/fisica-quimica/

Este espaço deixei reservado para fazermos críticas literárias sobre os livros do autor Dan Brown. Sempre achei legal ter o leitor participando e dando sua opinião sobre os mais diversos assuntos. Nos últimos tempos tenho visto com maior frequência jovens lendo, seja dentro de ônibus ou trem, praças ou parques, sempre nos deparamos com alguém com um livro.

Temos aqui no blog o livro para download em PDF.
E-books Dan Brown

Mas para aqueles que gostam de tocar no livro e ter em suas mãos, mas acham que livros estão meio caros, sugiro dar uma olhadinha do site Estante Virtual

Desculpem o transtorno, mudamos de endereço para melhor atender as necessidades dos nosso leitores. Temos novidades, espero que gostem

Para continuar lendo a crítica literária da coleção Dan Brown clique no link abaixo

http://www.poemasepensamentos.com.br/2009/10/13/critica-literaria-colecao-dan-brown/

“A gyermek feje nem edény, amit meg kell tölteni, hanem fáklya, amit lángra kell lobbantani.”

Galilei

Puedes ver y bajar las presentaciones de Astronomía en el siguiente enlace:

http://timesolar.googlepages.com/historia

“Das Bild Der Geograph zeigt den Wissenschaftler in der Bildmitte als zentrales Motiv. Er trägt sein langes Haar hinter den Ohren gebündelt und ist mit einer langen blauen Robe, roten und weißen Untergewändern bekleidet. Den schweren Orientteppich, der seinen Arbeitstisch bedeckt hat, hat er achtlos beiseite geschoben, um Platz für die ausgebreitete Karte zu schaffen. Während er sich mit seiner linken Hand auf dem Tisch abstützt, hat er seinen Stechzirkel von der Karte hochgehoben und blickt nun sinnend vor sich hin. Aus dem hohen seitlichen Fenster fällt helles Licht auf Gesicht, Hände und Karte, Anspielung auf die Erleuchtung bei seiner Arbeit. Auf dem schmalen Schrank im Hintergrund steht ein Globus neben einem kleinen Stapel Bücher. Auf dem Boden liegen zwei weitere Kartenrollen.”

 Hey, das könnte ja ich sein!

Nein, nicht ganz. Es ist ein Teil der Beschreibung des Gemäldes von Jan Vermeer (gefunden bei Wikipedia)

Ich habe einen Kunstdruck des Gemäldes, für den ich seit meinem Umzug noch immer keinen richtigen Platz gefunden habe.
Da ich mich in letzter Zeit mal wieder ein wenig mit meinem Berufsbild auseinandergesetzt habe, finde ich das Bild momentan wieder ungemein spannend.

Es entstand Ende des 17. Jhs. und damit in einer Zeit, die von umbrechenden naturwissenschaftlichen Entdeckungen geprägt war. Es war die Zeit Newtons, der die ersten Teleskope baute, die Zeit der ersten Sternwarten und die Zeit, in der Seefahrer begannen, die Sterne für die Navigation auf den Weltmeeren zu nutzen.

Bis dahin war es absolut verpönt, sich mit den Details der Erde und anderer Himmelskörper zu beschäftigen, es wurde allgemein als Zuwiderhandlung gegen den Plan Gottes aufgefasst und als vermessen betrachtet. Dies bekamen all jene Zeitgenossen zu spüren, die diese Weltsicht anzweifelten. Im günstigsten Fall wurden ihre Ansichten als Spinnerei abgetan, so geschehen z.B. bei Copernikus, über den der Reformator Martin Luther gesagt haben soll:

„Der Narr will mir die ganze Kunst Astronomia umkehren! Aber wie die Heilige Schrift zeigt, hieß Josua die Sonne stillstehen und nicht die Erde!“

Schwerer hatte es da Galilei, der in Italien unter dem direkten Einfluss der katholischen Kirche stand und sich heftiger Anfeindungen erwehren musste.

Na gut, Schwamm drüber, im Jahr 1992 und damit weniger als 400 Jahre später wurde er von der katholischen Kirche formal rehabilitiert.

Und die Naturwissenschaften entwickelten sich damals trotzdem weiter. Vor allem die Entdeckung ferner Kontinente durch europäische Seefahrer erforderte zunehmend geografisches Wissen und dessen Aufbereitung in Büchern, Atlanten und Globen.

So bekamen Copernikus und Galilei doch noch Recht, und Vermeer dokumentierte mit seinem Bild diesen Paradigmenwechsel sehr anschaulich.

Das Original befindet sich in der Sammlung des Städel-Museums in Frankfurt und wird dort in der Dauerausstellung präsentiert.

Galileo observando por primera vez el cielo con un telescopio.

Así es, el primer telescopio vió la luz en 1609 de la mano de Galileo Galilei, famoso astrónomo. Con él hizo numerosos descubrimientos, entre los que destacan las lunas de Júpiter, las fases de Venus, los cráteres y montañas de la Luna o Neptuno, que el consideraba una estrella más.

Por este motivo es este año en el que se celebra el año Internacional de la Astronomía 2009, que ha diseñado y comercializado un telescopio para este evento que lleva como nombre Galileoscope. Lo venden por 20 dólares mas gastos de envío en el siguiente enlace.

A continuación os dejo con algunas frases célebres de Galileo:

• “La mayor sabiduría que existe es conocerse a uno mismo.”
• “Nunca he encontrado una persona tan ignorante que no se pueda aprender algo de ella.”
• “Digamos que existen dos tipos de mentes poéticas: una apta para inventar fábulas y otra dispuesta a creerlas.”
• “Y sin embargo, se mueve”
• “Mide lo que sea medible y haz medible lo que no lo sea”.
• “No se puede enseñar nada a un hombre; sólo se le puede ayudar a encontrar la respuesta dentro de sí mismo”.
• “Todas las verdades son fáciles de entender, una vez descubiertas. El caso es descubrirlas”

I had a FEELING today would be a Google Holiday, and hooray, I was right!

Today’s Google Holiday: The 400th anniversary of Galileo’s telescope. According to this exceptionally that’s-what-she-said-y sentence in The Guardian, the telescope was ”a refinement of models first devised in the Netherlands [and] Galileo’s slim, brown stick was puny even by the standards of something one might buy in a hobby shop today.” Italics mine because REALLY?! Poorly chosen wording aside, this telescope thing is responsible for much of our knowledge about the solar system. With Galileo’s slim, brown stick, the world learned that the moon is not completely smooth, that Jupiter has moons, and that the Earth just might not be the center of the universe. Obviously, the Catholic church was pissed off, but we are eternally grateful, eh? Thanks, Galileo! [Somewhat unrelated side note: my fifth-grade science fair project was all about Pluto, and now that Pluto has been demoted, I feel like such a fraud.]

What I was Googling: georgetown yates field house

Also, did you know that other people (like The Guardian) call Google Holidays “Google Doodles”? WHATEVER, PEOPLE.

And while we are just throwing side notes left and right, number seven on today’s list of hot Google Trends is “how to make shake and bake meth.” Funny, because that’s what I Googled right after “georgetown yates field house.”

[Posted by Mallory]

Me gustaría comentar en este post algunas curiosidades de Galileo Galilei, para empezar era una persona muy valiente, a diferencia de Nicolás Copérnico que se acojonó ante la iglesia católica y no promovía sus propias teorías, Galileo fue victima de arresto domiciliario por promover las ideas de Copérnico.

Einstein era el mayor de los admiradores de Galileo. “Todo conocimiento sobre la realidad nace y acaba con la experiencia”, escribió Einstein. “Las proposiciones a las que se llega simplemente por medios lógicos están completamente vacías respecto a la realidad. Como Galileo observó esto, y particularmente porque tocó con sus dedos el mundo científico, él es el padre de la física moderna,  en realidad, lo es de toda la ciencia moderna”.

Galileo comenzó su estudio sobre el péndulo mientras observaba el balanceo de una lámpara en la catedral de Pisa. Como Galileo realizó sus experimentos en el aire, creyó (erróneamente) que el período de un péndulo es constante; Galileo nunca llegó a construir un reloj de péndulo que funcionase correctamente.

La Universidad de Pisa contrató a Galileo como profesor de matemáticas, pero a causa de lo inapropiado de su trabajo y de su dificultad para tratar con sus estudiantes, la universidad decidió no renovarle el contrato.

Tampoco inventó el telescopio, obtuvo la idea de un fabricante de gafas holandés que había inventado un catalejo. (No obstante, fue el primero en usar formalmente un telescopio para observar el cielo).

En 1992, tres años después del lanzamiento de la sonda Galileo, el Vaticano limpió formalmente el nombre de Galileo.

Se dice que en la lápida de Galileo, ubicada entre la de Miguel Ángel y Maquiavelo, figura la leyenda: “pero la Tierra se mueve”, lo cual no es cierto como puede apreciarse en la fotografia que les muestro aqui abajo.