Desi nu doresc sa o iau pe urma bunului meu prieten Emil si sa incep sa pun pe blog care mai de care stiri amuzante, totusi nu ma pot abtine sa nu comentez un pic aceasta stire.  Deci, dupa faza cu porcul anesteziat, acum nu putem omori nici sobolanii si nici gandacii “prin alte metode, decât cele care minimizează suferinţa vieţuitoarelor, precum şi una care obligă folosirea unor sicrie şi accesorii „biodegradabile”, deoarece putem primi 5 ani de inchisoare. Toate problemele de integrare le-am rezolvat, acum trebuie sa purtam grija animalelor si insectelor daunatoare, eventual sa le facem si adaposturi si sa le hranim, ca doar, deh, au si ele dreptul sa se inmulteasca! Deci parlamentarii nostri ori vor sa ajungem ca tibetanii, sa nu facem rau niciunei vietati, ori vor sa ne manance sobolanii si gandacii. Care varianta vi se pare mai plauzibila?

Petra Werle este o artista plastica din Franta care cunoaste in prezent un succes de stima in randul pasionatilor de arta gratie colectiei sale bizare de creaturi faurite din bucati de paine si insecte – muste si gandaci.

Eu încă nu mi-am dat seama prin ce mecanisme sau reacţii masochistice ajung să divinizez pe unii. Adică e exact ca în titlu, la un anumit nivel sau dintr-un punct de vedere am impresia ca eu sunt un gândac şi respectivul e cel mai frumos şi rar fluture. Aşa mi s-a întâmplat de fiecare dată. Nu era cineva mai frumos decât el, şi nu mă refer doar fizic. Ştii, frumuseţea aia care e de fapt reflexia percepţiei tale asupra persoanei. Îl vezi ca pe un om complet, perfect, divin. Şi simpla lui prezenţă te completează şi pe tine. Nu contează că pentru restul e un om normal, poate chiar urât, defect şi cine-ştie-ce dobitoc. Şi apoi cândva, toată perfecţiunea dispare. Da, păi normal, gândacii supravieţuiesc şi războaielor nucleare, pe când fluturii sunt dintre cele mai efemere fiinţe, pot să dispară şi într-o zi obişnuită. Până la urmă aştept să-mi găsesc gândacul, complet imperfect şi la fel de urât ca mine. Şi să avem impresia că suntem cele mai frumoase fiinţe din lume, chit că după bomba atomică s-ar putea să fim chiar singurele.

[inspirat de Silvia]

***

[via Sabino]

]]> http://vasilicathestory.wordpress.com/2009/10/12/56-this-is-spartaaaaa/ Mon, 12 Oct 2009 16:44:55 +0000 Radu Nantu http://vasilicathestory.wordpress.com/2009/10/12/56-this-is-spartaaaaa/

Am cam întârziat cu comicul…

Aseară am avut de rezolvat nişte probleme cu gândacii …

Am aplicat “SOLUŢIA FINALĂ”…

Am folosit o otravă destul de puternică. Mi-am iritat nasul şi gâtul…

Prietenii mei care fac baie de aseară în otravă mişcă astăzi ameţiţi…

Cred că m-au păcălit la magazin şi mi-au dat droguri pentru gândaci…

Ar trebui să vină la mine şi să-mi spună “Frateee… Super tare marfa!”

Diseară, am să le mai dau… Să văd ce părere au…

Pe luni…

Nu ştiam de ce am făcut această poză.

Acum ştiu că am vrut să corelez imaginea cu gândaci articolul acesta.

[Later edit. NOTĂ: Nu pe toţi, bre! Pentru cine nu mă ştie deloc şi intră aici prima oară, gândiţi un pic înainte de a începe să comentaţi. Nu a înnebunit lupu’ brusc şi a început să scrie despre bărbaţi şi cum le-ar scoate ochii, doar aşa din senin.]

Lăsând la o parte restul de posturi romantico-melancolico-pseudo-misandrice scrise într-o stare mai mult sau mai puţin avansată de îndrăgosteală, sau la PMS, sau pur şi simplu pentru propriul amuzament [sincer, e amuzant sa găseşti asemănări între bărbaţi şi gândaci], uneori chiar îmi vine să le sparg faţa. Aşa… să iau cana sau mouse-ul, sau o lingură, sau o gutuie şi să dau până începe să curgă substanţă cerebrală. Sincer, dar mă abţin. Vă urăsc, că sunteţi nişte idioţi şi nişte căcaţi pe voi. De la ecşi care încă sunt obsedaţi de persoana mea, la idioţi care nici nu mă cunosc şi devin un fel de stalkeri, la cei care mă judecă şi mă etichetează, fie după modul în care arăt, fie după subiectele abordate, dar nu se obosesc să citească ce scriu, la bărbaţi pur şi simplu retardaţi şi răi, adică ăia de-s proşti şi săracii nu ştiu altfel [deşi nici asta nu-i o scuză]. Cred că fac eu ceva greşit, poate mi-o caut cu lumânarea şi nu-mi dau seama…

Sincer, la toţi, dar la toţi [LE: din cei menţionaţi mai sus, că despre ei e vorba! Cu restul n-am treabă azi...] vă doresc [pick one!] bube-n fund şi mâini scurte să nu vă puteţi scărpina, să vi se înnegrească un testicol, aşa din senin, şi cu timpul să se atrofieze, să se necrozeze şi să se cazeifice; veşnice deranjamente intestinale [diaree masivă, acidă şi explozivă, care să apară fix când nu vă doriţi, dinaia de la care mirosul să vi se impregneze în piele, păr şi haine pentru mai multe zile], disfuncţii erectile [să vi se scoale când nu vreţi – în biserică, la diverse manifestări publice, când vă atinge prietenul cel mai bun; şi să rămână flască fix când nu vă aşteptaţi, şi nici citratul de sildenafil să nu vă ajute, NICIODATĂ] şi să vă crape internetul odată la 5 minute pentru câte juma’ de oră. Cred că e suficient, sau? Ah nu… că mai am: şi nu, nu-mi doresc să ajungeţi vreodată la spital pe mâna mea, pentru că eu nu discriminez oamenii [<-punct], dar vă doresc să ajungeţi pe mâna vre-unei studente de-a lui Branea, sau pe cea a diverşilor colegi care au trecut prin facultate plătindu-şi examenele sau folosindu-şi gura sau limba pe diversele zone anatomice ale profesorilor, unde nici soarele nu bate, şi dacă tot suntem în domeniu, să faceţi cunoştinţă cândva cu colegi de-ai mei care tranşează oameni vii şi nu-s chirurgi.

Da, cam atât, slăbuţ, ştiu, dar lăsăm restul pe altă dată. Nu e dedicat întregii specii, e după cum am specificat, dedicat câtorva exemplare.

Later edit

Acest post a început să se coacă de ceva vreme, nu e ceva de moment, se datorează tuturor idioţilor care m-au enervat până acum [în special în ultimele luni, mi-a scăzut toleranţa la prostie], de la ecşii penibili care nu acceptă că-s proşti şi n-au ce discuta cu mine, la cocalari care mă fluieră şi mă abordează pe stradă la modul agresiv, la exhibiţionişti, la cei lipsiţi de bun simţ care nu ştiu, dar nici nu vor să înveţe cum să comunice, la cei care mă judecă şi îşi fac o părere despre mine [fie ea extrem de bună, fie extrem de proastă] fără să mă cunoască de fapt, la stalkeri şi hateri. Ultimele două categorii au fost ultima picătură. Am defulat, asta e.

Şi dragul meu David, ai vrea tu [şi nu numai tu] să mă refer doar la tine şi să fii mai mult de un minut în centrul Universului meu. Din nefericire eşti în aceeaşi găleată cu rahat cu restul specimenelor retardate care m-au călcat pe nervi în vre-un moment al existenţei lor penibile de gândac scârbos. Împreună sunteţi un organism mononeuronal magnific. Vă doresc succesuri nebănuite în drumul către evoluţie.

[Later later edit: Sunt o urâtă, obeză, proastă, vacă frustrată, nefrecventabilă. Un om normal şi inteligent, fără probleme cu greutatea nu ar putea avea vreodată asemenea gânduri, cum dracu’! Ah da, şi sunt bărbat! Şoc! Acum că am stabilit asta, putem trece la alt subiect, fără să deviem offtopic? Nu de alta, dar m-am plictisit sa tot dau “delete” la injuraturi din partea celor ce nu ma cunosc. Nu vă place, nu citiţi mai departe, nu mă supăr, pe bune! Puteţi să vă expuneţi părerea aici, chiar dacă e diferită de a mea, şi fără insulte.]

Dupa ce am facut upgrade de la camera cu 2 paturi la cea cu 4 paturi, mi-am adus aminte ca nu e de gluma, chiar se face curatenie cat pentru 4: te apuci dimineata, si termini seara! Asa ca m-am apucat de dereticat, mi-am adus “uneltele” necesare (matura, faras, carpa de praf) si cred ca pana diseara voi termina.

Nu de alta, dar efortul sper sa merite, pentru ca tare as vrea sa castig concursul acesta, sa scap de camera de camin, macar si pentru o saptamana!

O sa pun aici si dovada ca aceasta campanie de curatenie generala a dat roade (ei bine, impreuna cu cea de dezinsectie )

Acesta a fost cea mai auzita expresie azi, la despartirile de oamenii cu care, timp de 4 zile, am fumat, am baut, am ras, am mirosit (pentru cei care nu inteleg, duhneam), am transpirat s.a. Cand am vazut o gloata de oameni care se salutau, stiindu-se de dinainte, m-am simtit un pic stanjenit. Dar au fost persoane care erau destul de expansive, care au reusit sa faca “bobocii” ANOSR-ului sa nu se simta exclusi, oameni care m-au scos si pe mine din starea de neapartenenta. Distractie a fost, betie a fost, bani nu mai am…ce pot zice? SUNT STUDENT. Si mai nou..ANOSR-ist. Sper sa ajung la AG (abreviere de la Adunare Generala), pentru ca mi-ar face placere sa ma revad cu ceva lume din SummerCamp. In rest, toate bune, frumoase, caminul e tot acolo unde l-am lasat (bomba nu mai e, deci nasol), caldura mare, gandaci multi…”Sunt tanar, buna seara”.

Povesteam acu’ ceva timp ca la parterul blocului in care locuiesc se fac renovari. Ei bine renovarile alea au deranjat cuiburile de gandaci care salasluiesc pe langa tevile de apa si aerisiri. Din pacate pentru mine aerisirea de la debara nu este acoperita asa ca pe acolo au venit musafiri nepoftiti si scarbosi. Acu’ cateva seri, cand era caldura aia de simteai ca nu poti respira, ma pregateam de culcare. Cred ca era vreo 1 jumate. Tocmai ma asezasem in pat linistit cand deodata observ o goanga din aia scarboasa, jumatate ascunsa sub usa de la dormitor. Incetisor, ma ridic din pat si apuc cea mai apropiata unealta buna de storcit scarbosenia (papucul lu’ nevasta-mea). Fulgerator aplic lovitura mortala, storcind gandacul. Fericirea a fost de scurta durata fiindca mi-am amintit brusc de singurul loc pe unde ar fi putut intra (aerisirea neacoperita de la debara). Apoi m-am gandit ca astia intra mai multi de-odata ca doar au familion mare. Ce dracu’ fac acu’?Deja incepuse sa ma manance pielea si sigur nu as mai fi putut dormi la gandul ca-mi misuna gandaci prin casa. Iau repede rola de banda adeziva ma strecor cu inima stransa in debara si incep sa astup aerisirea. Cand am terminat m-a palit alt gand. Daca n-au intrat pe-aici si s-au strecurat pe langa usitele celorlalte aerisiri? Ma apuc si le sigilez si pe celelalte. Impacat ma pregateam sa ma culc din nou, cand o aud pe nevasta-mea: “auzi? da’ daca au intrat mai multi si se ascund pe undeva prin casa?” “Stii ca astia pot sa-ti intre in nas sau in urechi in timp ce dormi”. Asta-mi lipsea ! sa vizualizez cum se infige un gandac d-ala scarbos cu cracii aia parosi si jegosi in timpanul meu in timp ce io dorm. Nu vreau sa fiu inteles gresit, noi nu suntem anti insecte ba dimpotriva nevasta-mea adora paianjenii si alte lighioane, da’ pe gandacii astia chiar avem boala fir-ar al dreacu’! Ne-am apucat la 2 noaptea sa mutam fiecare piesa de mobilier in parte cautand nenorocitii aia de gandaci. Intr-un final ne-am culcat pe la 3 noaptea. Dupa toate cautarile nu gasisem niciun gandac da’ ce am putut sa dorm linistit? Nevasta-mea a luat lanterna cu ea si din 5 in 5 minute se trezea aprindea lanterna si se holba prin camera sa nu care cumva sa se apropie vreo goanga. Parc-am fi in “alien”. Noi disperati pe intuneric si nenorocirile scarboase colcaie prin gurile de aerisire gata sa ne manance creieru’. Nici cu bomba atomica nu poti sa dai dupa ei ca astia n-au nici pe dracu’ la radiatiile nucleare. Fi-v-ar natia de ras de carcaieci!!! Ce cosmar!

Sambata dimineata. Cred ca s`a anuntat cod galben de canicula dar cred ca ar trebui sa`l schimbe in cod infern. Daca deschid geamul la balcon cred ca pot coace paine pe jos, direct pe ciment. Doua aparate de aer conditionat care merg pe 18 grade C nu pot racori destul. Mi`am adus aminte de ce urasc vara. Caldura asta oribila e primul motiv. Al doilea motiv sunt gandacii de caldura care vor sa se racoreasca noaptea si intra in casa.

In poza e recolta de dimineata, toti sunt cu piciorusele in sus dupa ce au trecut prin spray Raid.  In urma cu 5 zile cand inca nu erau 36-37 de grade nu era picior de gandac. Cum s`a incalzit vremea, cum au aparut.

Partea buna e ca nu sunt scarbosi, desi sunt gandaci si ca sunt grei si nu zboara si nici nu se urca pe mobila, doar stau pe jos si nici nu se misca mult, sunt toti grupati. Oricum pragurile le stropim in fiecare seara cu Raid si gandaci mor toti la maxim 50 cm de usa. Partea naspa e ca seamana cu semintele de floarea soarelui si nu cred ca o sa mai pot manca bomboane agricole pana scad temperaturile si gandacii se duc de unde au venit.

Am mai intrebat si am aflat ca si alti oameni au problema asta, gandacii trag in special la aerul conditionat. Am vazut seara/noaptea si pe la magazine, alea care au aparatele de aer conditionat in afara cladirii, e plin de gandaci pe perete si in jurul cutiei cu ventilator. Voi aveti acesti musafiri nepoftiti?

Respir. Aer murdar. Aer poluat. Aer curat. Aer proaspăt. Tot trupul respiră cu mine. Fiecare por. Fiecare por trăieşte cu mine, prin mine. Respir dar mă sufoc. Nu am aer. Sufletul nu respiră. Ţipă. Miroase a mucegai din ce în ce mai puternic. Sunt pe jos. E ud şi murdar. Mâinile îmi tremură. Picioarele-mi sunt amorţite. Sufletul e îngheţat. Mii de perechi de ochi mă privesc. Citesc prin mine. Parcă sunt goală, dar nu-s. Doar în mine e gol şi pustiu.

Privirile lor asupra mea spun totul. Nu-i nevoie de cuvinte..pentru ca ei ştiu că doar eu îi pot salva.  Îmi adun ultimele forţe şi încerc să fac primul pas. Parcă acum învăţ să merg. Parcă acum mă ridic pentru prima dată. De aici de sus nu mai văd mizeria şi umezeala. Dar îi văd pe ei…pe toţi. Sunt atât de mulţi şi neajutoraţi. Ţip. Ţip atât de tare că se sfărâmă lanţurile porţilor. Şi ţip în continuare.  Stau încremenită iar cei din jurul meu o iau la fugă. Sunt ca nişte gândaci. Colcăie în toate părţile. Doar eu stau deasupra lor. Mi-ar veni să zâmbesc, dar de fapt nu-mi vine. Nu pot să mă bucur. Simt că mai sunt atât de multe de făcut. Şi o iau şi eu la fugă.

Sunt afară. Mă dor ochii. Albastru sus. Verde jos. Albastru sus. Verde jos. Sunt singură. Mi-e sete. Am buzele crăpate şi gura uscată. Mi-e sete.

Şi mă trezesc şi dau o fugă la bucătărie după apa. Ohh, cât de bună e apa!

În filmuleţul de 10 minute de mai jos veţi vedea cum anume o specie de melci, una de gândaci şi una de păianjeni s-au adaptat să trăiască în interiorul unei colonii de furnici, comportându-se exact ca nişte paraziţi şi trăind de pe urma acestora.

Cercetătorii au analizat şi au descoperit cum se întâmplă acest lucru. Astfel, fiecare din cele trei insecte se comportă diferit în aşa fel încât să nu fie omorâte de furnici.

Gândacii pot detecta mirosul furnicilor astfel că tot timpul pot păstra o anumită distanţă. Păienjenii au cam acelaşi miros cu furnicile iar acestea îi recunosc ca fiind de-ai lor. Melcii nu au nici un miros pe care furnicile să îl perceapă şi sunt ca şi invizibili.

Însă după un anumit timp, când resursele de hrană se termină pentru furnici, acestea migrează. Ce se întâmplă cu paraziţii? Gândacii simţind mirosul furnicilor, le ia urma şi se duc după ele. Păienjenii, cum au acelaşi miros cu al furnicilor, se integrează foarte bine printre acestea şi migrează odată cu ele. Iar melcii? Ei se mişcă mai încet şi nu pot ţine pasul cu furnicile. Aşa că secretă nişte feromoni şi iau forma şi mirosul larvelor de furnici. Iar furnicile în timp ce migrează isi iau cu ele şi larvele deci vor căra şi melcii.

Nu-i aşa că natura şi posibilităţile de adaptare prin selecţie naturală sunt uimitoare?

Articol scris de Raul Sandu.

Gandacii, miriapozii, viermii, mustele, tantarii, molii..urasc TOT.

De tantari, scapi usor. Le futi o palma, si pocnesc mai tare ca artificiile de Sf Parascheva. Da cu restu ce faci ?

In Italia, stand la etajul 1..ma umpleam de furnici. Acolo peste tot, in fata scarilor de bloc..sunt plante. Plante, palmieri, copaci.etc. Si unde este pamant..sunt si insecte. Ale dracu’ insecte.

Urasc sa vad gandaci. Mi-e scarba sa-i omor. Prefer sa ii iau cu un servetel si sa-i arunc pe geam. Mi-e SCARBA. Si slava domnului ca n-am mai vazut gandaci de ani de zile.

Gata cu gandacii ca imi fac rau singur. BLEAH

Ah, uitati ce pastile pentru tantari jmechere are RaPeRbOy.

/insert command

/killthatmodafucka

/aim mosquito -> piew

/mosquito dead

/mission accomplished

Anti-natura, anti-eco.

Ne nastem spre a muri… era si o continuare care spunea ca murim spre a ne naste. De ce traim? daca era ieri probabil iti spuneam rahaturi ca fiecare are un plan cu care trebuie sa contribuie la formarea universului. Dar astazi… nu spun ca nu mai e valabila prima parte, doar ca nu-mi mai pasa, ca viata e doar ca sa fie si oamenii sunt niste gandaci lasi care se agata de ea fiindca nu au altceva mai bun, sau care renunta la ea fiindca sunt dobitoci si mai lasi si mai sinistri care refuza sa lupte.
Pe scurt ca sa ma intorc la prima idee: De ce traim? viata e o lupta, trebuie sa-ti alegi un scop pentru care sa fii dispus sa lupti pana la capat, nu conteaza dak e bun sau rau, nu conteaza daca o sa-l atingi sau daca o sa te zdrobeasca, importanta e dorinta ta de a-l obtine.   Si daca viata se indobitoceste sa te impiedice da-o draq… ea te-a dat deja pe tine demult. Continua sa traiesti… traieste-ti visul fiindca el este singurul lucru frumos, singurul lucru al tau, nu conteaza ca o sa te trezesti si o sa dispara, atata timp cat parfumul lui o sa-ti mai umple inca plamanii dimineata. Mai bine sa visezi si sa te trezesti, decat sa-ti fie teama si sa ramai vesnic treaz.