Cum e si cu lista asta de fapt.. Ca in relatiile de zi cu zi.

Azi tu esti cu mai multi in relatii, iar cu altii nu esti deloc, pt ca nu-i cunosti inca sau doar pt ca nu a existat ocazia, nu s-a intamplat. Dupa care, cu o parte din cei care cu care esti in “relatii”, nu mai esti.. ori renunti tu la ei ori ca renunta ei la tine, si devii in “relatii” cu cei cu care nu erai; daca se intampla, sau cu altii noi.. cu care acum esti “mai in relatii” decat cu ceilalti cu care erai de mult si acuma nu mai esti. Toate astea din motive nu neaparat importante sau esentiale cat care tin mai mult de intamplare, de cum pica o faza sau alta treaba.

La mine “au renuntat” din blogrolu lor in ultima perioada, SearchingForSunshine si adi calarasu aka “de la valcea” ; iar de intrat.. am intrat normal cu altii in “relatii”, respectiv in blogrolurile lor.
Ca-n viata frate, ce sa mai!

Din blogrolu meu au disparut in ultima perioada (nu ca linkuri cat chiar blogurile.. de pe net; si le-au sters autorii), Q si Dante. Oamenii ce sa zic.. domne` scriitori buni! si nu doar in sensu de scriitori pe blog, scriitori de diverse si buni oamenii, originali.
Hai pa!:)

.

Când mi-e bine stau lângă tine
Când mi-e rău, am plecat hai hău

.

In primu rand am fost si io acolo, da..

Am ajuns dupa vreo ora si.. dupa ce deja insepuse. Acolo.. lume buna: Kaizer, chiar dc era el si cam Gogu, dar sa continuam..
Nu mai frate! nu mai continuam, direct concluziile; pardon, adeca doar neste` concluzii:

1. Piticu nu e scund
2. Kaizer(din nou(virgula) in pula mea, stiu) a facut schimb de “ecusoane”(ssst, sa nu stie lumea ca aveam etichete lipite pe noi.. ca puii congelati:) ) cu Ariel(pustiu ala de consuma iarba in loc de spanac, “we3d.net”); dupa care, mandria personala a invins spiritul caterincii si si le-au schimbat la loc; pt autopromarea “personala” adica, avansare in cariera cu mecla proprie, etc..
3. Nihasa, super baiat! sau ma rog, cel putin am fost pe aceeasi felie in alea 3 min in care am vorbit, in sensu ca ne-am aprobat reciproc..
4. Am baut 2 beri gratis si oamenii nu m-au data afara.. deci a fost marfa:)
5. Concluzia asta e doar ca sa nu fie cu sot. Noroace

.

io ii respect pe Parazitii si sunt fan de-al lor
insa e prima oara cand nu inteleg “cum?” la ceva legat de ei;
sunt cateva versuri, printre care unu imi vine in minte acuma:

“in rulotele de la roma n-o sa vezi un roman“

de ce spun ca ma mira, pt ca pe insasi albumu asta dau dovada de “viziune de ansamblu” si obiectivitate, cel mai clar pe melodia “goana dupa iluzii”; adica doar sunt atatia “boschetari” si se obisnuieste sa se spuna:”la munca.. nu vor sa munceasca domne!” si dupa aia ii injura sa plece; aici parazitii au “vazut mai departe”..
nu inteleg atunci cum n-au “vazut mai departe” si la faza cu “tiganii din roma”
in primu rand e fals, sunt o gramada de romani get beget in rulote; sunt chiar si cu familie si copii acolo, si se chinuie sa traiasca; pt ca se pleaca de la o premisa evident falsa, pe care se sprijinea argumentatia nici nu mai are rost mai departe discutia

si mai este un vers:
“dc asculti parazitii si muzica tiganeasca sa-ti bagi ceva in maica-ta“
.. cam asa era versu

pai.. iar nu inteleg cum pot fi atat de obtuzi; poate fac confuzie cu manelele cand vorbesc de muzica tiganeasca;
chiar margineanu, care apare la ei pe album poate sa le spuna cum sta treaba mai exact;
un sg exemplu cunoscut(doar unul pt ca muz tiganeasca este extraordinar de vasta si bogata): Tamango canta muzica tiganeasca!
ar trebui sa-mi fie rusine ca ascult Tamango; sau e Tamanga de cacat sau de doi lei?

asa oricine poate sa spuna orice despre orice; e foarte usor
nu inteleg.. pt ca restul albumului e chiar “deschizator de ochi“

nu inteleg
cum cineva poate sa aiba o “viziune de ansamblu” incat sa-i lumineze si pe ceilalti, insa in acelasi timp, la unele lucruri aceasta sa dispara complet.

.

m-a lepsuit un copilkoma, ca cica:”Ai citit si tu vreo carte vreodata?Zi-o repede pe prima ca sa te cred!”

Pai.. cam asa e, n-am citit io prea multe; vreo trei patru maxim, cu tot cu abecedaru, pe care nici p-ala nu l-am cithit pe toat.
INSA cand eram mic, pana prin clasa a sasea chiar, citeam povesti de-astea de adormit copii, ca n-aveam voie cu somnifere atunci.. Si citeam cu Ali Baba, arabesti.. cu Isus, sau cu Isus cand era copil.. nu mai stiu exact.

Intr-o zi.. Intr-o zi oarecare; deci o oarecare zi.. vine la mine maica-mea si zice ca sa citesc ceva. iau io cartea, ma uit la cuprins sa ma uit ce povesti are, si.. si nu erau! adica erau, adica de fapt doar “era”, ca numai una era. Si-i zic lu maica-mea: “aa, pai prea lunga, n-am io timp de ea. am nevasta, copii de crescut, nu stau io sa citesc 400 si ceva de pagini”, ca parca atatea avea. maica-mea zice ca:”ba n-ai!”. “A, da.. n-am! Da trebuie sa ma joc”, zic io. Si maica-mea ca cica dupa ce termin cartea. Io: “nu frate, ma asteapta oamenii, trebuie sa plec; incep desenele animate chestii, nu vezi ca-i ora doua?” Dupa aia si taica-miu parca vine si-mi zice frumos ca: “da tata, trebuie sa citesti si tu cartea asta”. Si ca sa nu-l fac sa-mi spuna si altfel, zic ca bine; parca..

Si am citit “Vanatorul de cerbi”. Marfa carte, cu indieni, mohicani.. chiar cu ultimul mohican.

lepsuiesc si io mai departe pe un gog kaizer, da` el e lache si n-o sa faca, asa ca trecem mai departe.. si zicem de omu far`de nick.. si de adi de la valc`, pardon calarasu.. si pe nea “de ce” daca ma baga-n seama, ca sa-mi mai creasca si mie putin traficu in o zi macar. a, da.. si pe sevyor, neuronu,Q, hobbitul, maria barbu si dom`profesor.

sa va vad acuma care raspundeti la lepsuiala asta; ca sa vad care n-ati citit si voi o carte sau care ati fost precoce in literatura erotica si de bufet(nu stiu ce inseamna asta) a lui unchiu`

.

O leapsa de la omu far`de nick, in care sa numesc:

1. Cel mai prost/stupid/marlan/libidinos/retard om politic roman.
-sunt mai multi pe aceeasi categorie-

prost-
cuplul de scena
Videanu- Marean

stupid-
Vadim, Becali, Geoana

marlan-
Iliescu,Tariceanu, Nastase, Videanu, Basescu
(de fapt aici, infara de Negoita de la sect 3, aproape toti)

libidinos-
Nastase,Tariceanu, Geoana

retardat-
Videanu

2. Cel mai misto blogger roman

zic doar un scriitor pe blog care scrie mult pe gustu meu: “adrisantul” lepsei asteia, omu far`de nick

3. Cea mai “naspa” persoana publica promovata in acest an de media romaneasca (cu instituţia de media inclusa)

ca reper: Simona Sensual.. de Libertatea
mai mult Libertatea e cea mai naspa, ca fata era normal sa aibe dorinte..

.

La serviciu plec mai târziu decât restul lumii. Care în mare parte pleacă cu noaptea în cap, şi marşează precum nişte trupe de soldaţi, prin pasajele de la metrou în pas susţinut şi ritmat, făcând aproape un corp comun. Sau cel puţin asta îmi amintesc de când eram la liceu şi învăţam dimineaţa. Din zilele când ajungeam la primele ore, bineînţeles.

Acum am schimbat metroul cu Ratb-ul în mare parte. La care am renunţat şi să-mi mai fac abonament, din momentul în care preţul, s-a făcut mai mult decât dublul unuia de metrou.
Merg pe blat în semn de protest. Şi pentru a nu primi amendă la fiecare câteva zile, umblu fără bani şi buletin la mine. Pentru “fără bani”, n-a fost nevoie de nicio schimbare.
Dacă n-ai de nici unele, controlorii te lasă în pace. Însă nu înainte de încerca să te sperie cu tot felul de amenzi astronomice, doar doar o să muşti momeala, şi de frică să scoţi câteva bancnote mai mărişoare, de pe unde le-ai avea ascunse. De exemplu, dacă găsesc fără bilet sau abonament, pe doi indivizi care se cunosc intre ei, şi care nu au nici bani, le spun să plătească măcar o amendă amândoi. Asta, doar ca un mic indiciu al metodei lor de lucru, şi al modului “legal” în care operează. Aşa că, la preţul abonamentului şi la comportamentul controlorilor, nu-ţi mai rămân multe motive să fii corect în cazul de faţă. Iar dacă ai buletinul la tine, nu mai sunt interesaţi să ceară nici un fel de şpagă, deoarece mai trebuie să dea şi amenzi. Ca să-şi facă norma.

Spre deosebire de metrou, la Ratb, nu mai sunt pasaje prin care să mărşăluiască cu nerv, corpuri compacte de oameni. Însă există altceva: liniile Ratb de la periferia oraşului. Linii, pe care circulă şi o maşină cu numărul 102.
Maşinile cu numarul 102 sunt multe, numai că vin câte trei odată, una dupa alta. După care nu mai vine nimic ceva timp, când deodată ajunge numai una singura. Una, în care se înghesuie toţi oamenii care ar fi trebuit să fie în cele de mai înainte, şi care circulă mai mult goale. Dar pe de altă parte, de asta mai există şi norocul, am putea spune, nu?

La Titan este însă “gară mare”, şi coboară multă lume de se mai eliberează. Eu tot la Titan cobor. Unde în staţie, îmi cumpăr de obicei un croissant, sau mai bine eugenii, că sunt mai ieftine şi deci mai multe la aceeaşi bani. Aşa am şi ce ronţăi în fiecare pauză la serviciu, dacă tot m-am lăsat de fumat. Începusem să dau prea mulţi bani pe care nu-i aveam, ca să mă intoxic sistematic. Motiv pentru care spun că e de bun augur scumpirea ţigărilor. Şi dacă s-ar face 20 de lei un pachet, ar fi foarte bine. Deoarece ar începe să fie foarte incomod la buzunar pentru multă lume, căreia îi este mai greu, să fie incomodă decât inconştientă. Spun asta, pentru că m-am gândit eu de curând mai bine, că fumatu e o prostie. Cu toate că eu însumi continuu să nu fiu prea deştept, din când în când.

De la Titan iau maşina 253, care are capătul cu o staţie în urmă. Deci nu e aglomeraţie. La început, cel puţin. Pentru că eu neplecând, cum spuneam, cu noaptea in cap, ajung să merg cu 253-ul, cam pe la ora 8:30. Şi cu mine, şiruri de pensionari odata, care de multe ori se unesc în valuri să-şi facă cumpărăturile din XXL Megadiscount. Tot aşa se numeşte şi staţia de Ratb: XXL Megadiscount.
Nicioadată n-am înţeles treaba asta. Ce rost are o reclamă mare în egleză, câmd clienţii, în cazul de faţă pensionari în mare parte, nu sunt “cei mai buni” vorbitori de această limbă!?
Oricum, pe pensionari se pare că nu-i deranjează prea mult acest fapt, dacă ne gândim că în general, nu au nici o vedere prea bună. Însă chiar aşa, cu vederea mai slabă, sau că se mişcă mai încet, am observat că sunt foarte luptători şi că nu renunţă. Unii dintre ei, de exemplu, deşi este aglomerată maşina, rămân “în uşă”, astfel blocând trecerea spre mijloc, unde este totdeauna mai liber, tocmai din aceasta cauză. Însă câteodată, sunt şi unii mai înţelepţi care îi admonestează pe primii.

După ce coboară pensionarii la XXL Megadiscount, eu cobor dupa câteva staţii la spital, în Fundeni. Acolo, pe şoseaua Fundeni, deoarece acesta duce cam în afara Bucureştiului, nu este un semafor cronometrat. Iar ca să pot traversa, trebuie să apăs un buton şi să aştept să se facă verde. Odată cu mine, de obicei traversează şi una sau mai multe persoane în halat sau pijamale şi papuci. Să-şi cumpere diverse alimente sau produse, de la chioşcurile de peste drum. Sau, câteodată, când e vorba de câte un bărbat, să mai servească o tărie mică la una din cele câteva mici cârciumi “bombe” existente.
Zona fiind de alfel foarte înfloritoare, mai ales industrial, în ceea ce priveşte construcţiile şi deschiderile de noi afaceri.
Chiar clădirea în care lucrez, este construită relativ recent, şi la care ajung după câteva minute de mers pe jos din faţa spitalului.

Sunt clipe în care mă plictisesc.
Sau în care se întâmplă ceva nu-mi place,
Şi de aceea mi se par că nu se mai termină.
Sunt şi clipe în care sunt fericit, cred,
Sau în care mi-e cel puţin bine.
Şi care din cauza asta mi se par că trec repede.
Asta însă numai după ce au trecut,
Pentru că în timp ce se pretreceau, păreau permanente.
Cum şi viaţa pare că nu o să se mai termine.
Senzaţie dată de faptul că mai e din ea,
Că a mai trecut numai o clipă,
Că am îmbătrânit numai cu o zi
Sau doar cu un an.
Clipele de care tocmai am vorbit şi de care mi-am amintit,
Cu toate că în timpul derulării lor păreau veşnice,
Au devenit amintire.
Cum şi clipa pe care o trăiesc acum,
Va deveni amintire.
Cum şi ziua ce urmează şi anul acesta,
Vor deveni amintire.
Cum şi oamenii de azi vor deveni amintire.
Toţi.
La fel ca cei care au fost
Şi la fel ca cei care vor fi.

.

Deci.. ce sa fie? Schimbarea la fata deja anuala, a cluba-ului; Numai ca pana acuma, asta se reducea doar la a se schimba culoarea mai mult. Adica din verde in maroniu rosu, si din maroniu rosu in verde.. parca:)

Da` acuma, gata. A venit unu, probabil, si a zis:”Nu mai frate.. Sparg peretii!“; .. pauza de respiratie si meditatie, dupa care iar: “Simt ca ma sufoc, imi bag pula! Schimbam tot!“:)

Si uite asa, din verde si rosu(pardon, maroniu rosu) s-au facut pe tavan multi viermisori, asa.. in relief si de multe culori, din spuma. Cabina dj-ului nu mai are gratii, ci doar un pexiglas si fara niciun acoperis; cam ca la toalete, care sunt ori cu faianta curata si lucioasa, luna, ori sunt lasate sa se vada cimentu si varu, la modu aiurea pe anumite bucati.. etc. ..Cand e sa intri pe ringu de dans, in toata stralucirea care se intinde, inainte sa cobori scarile, daca te opresti si ridici capul, vezi intr-un colt ..ca e spart, si lasate sa se vada fire si tevi.. Deci, intr-un “cuvant”, o incercare artistica de imbinare a glamour-ului cu neglijarea intentionata.:)

Pana aici, nimic de zis. Pula mea, asa.. oamenii intotdeauna sunt reticenti la nou, nu? Si daca ar fi sa ne luam dupa asta mereu, ar ramane totul neschimbat si vechi si de fapt chiar am regresa. Ceea ce s-a dovedit a fi adevarat in cazu de fata, pt ca prima oara am ras si nu mi-a placut deloc, insa dupa jumatate de ora a inceput sa mi se para okay si sa fiu de acord cu schimbarea. E vorba de “puterea obisnuintei” pana la urma, nu de ceva real si adevarat 100%. Asa ceva nici nu prea exista: 100%!:)

Dar cand m-am dus la buda si am vazut ca disparuse oglinda, parca ceva chiar nu era in ordine, si nu din cauza ca sunt io subiectiv. Cauza pt care lipsea, nu era ca n-o pusesera inca, pt ca in locul ei era dat cu ciment, tot asa.. in contrast cu chiuveta noua si robinetele lucioase. Iar cand am intrat in buda, nu mai era nici pisatoarea(nu stiu cum se numeste:) )jos, intinsa pe toata lungimea peretului. In loc aparusera doua pisoare, la fel, sclipitoare. Doar doua adica. Pe langa ele, normal bucati cu ciment la vedere sau perete spart. Pai la pisatoare, intrau lejer 4 oameni, daca nu si 5. Deci.. ?

Mi-amintesc cum cu ceva timp in urma, acu vreo doua luni, mi-a zis un prieten ca au dat drumu la cluba, ca a fost el intr-o seara. Da` ca nu crede ca au terminat totusi; ca erau peretii sparti si se vedea in toalete:), si din tavane mai ieseau fire si tevi, pe alocuri. Pana la urma, se pare ca terminasera insa, si ca asta a fost viziunea artistica: de contrast brutal.:)

Da` pm.. io unde ma pis cand e aglomeratie(mai tot timpu), si unde imi fac freza, sterg mucii, sangele de pe fata.. dat afara de aia care stau la coada la pisoar si fac pe ei? In viziunea artistica!?

.

Frate.. N-am net! Si n-o sa am inca o perioada:). Da` mai vin cand mai pot pe la sala de net si mai citesc pe altii si mai scriu si cate ceva. Pana pe cand o sa ne vedem prin monitor mai des: Noroace!:)

.

Primele 10 minute, de acomodare cu viata studenteasca de camin.. din `87.

Nu-i asa interesant, zic, ce cacat e si cu filmu asta care arata ca un scurt metraj cu ipostaze “reale” de viata de camin? Dupa 5 minute insa, incepe sa devina putin interesant. Dupa toate cele 10 minute deja te prinde dintr-o data parca povestea, dar fara sa-ti dai seama; treci pragul intr-un mod natural, dus de toate “conventiile” si descrierea decorului , atat de spatiu cat si al relatiilor dintre oameni, inoculate pe parcursul introducerii.

Te capteaza total si fara eforuri ale vreunei parti, scena de dialog cu replici rapide de la intalnirea ei cu el; prin naturalete, pertinenta. Dupa care este un lung sir de situatii, in care se merge pe sugestie de lucruri fara ca sa fie “rostite” fatis; si punerea lor in confruntare, prin evidentierea mereu de noi aspecte, care ar fi putut fi invocate si date pe post de replica filmului. Filmul isi da, pe parcurs ce se deruleaza, singur replici; la sfarsit neputandu-te sa te gandesti, decat ca tocmai ai vazut un film complet.

E un film care nu se fereste de nicio prejudecata, si scapa fara nicio “zgarietura” la fiecare moment cand face acest lucru. Pune teme in discutie, risca, aduce variante diferite de opinie si idei, dupa care lasa totul iar la judecata fiecaruia. Exploateza intr-un mod extraordinar de autentic frica si disperarea umana, cat si conditia umana, care este.. cum fieacare isi hotareste.

“Cretina” mie mi se pare ca a facut cel mai tare rol, cu toata ca si cei doi care fac sex de “nevoie” mi s-au parut nemaipomeniti.

.

(Din Psihologia Comunicarii)

Indicatori ai atitudinii defensive cu efect negativ în comunicare:

• a da sfaturi şi soluţii: „De ce nu faci aşa …”;
• a evalua, a învinovăţi: „Aici greşeşti cu siguranţă…”;
• a moraliza: „Trebuia să faci asta şi asta…”;
• a analiza: „Ceea ce ai tu nevoie este…”;
• a eticheta: „Eşti stupid pentru că ai făcut…”;
• a comanda, a fi directiv: „Trebuie să…”;
• a lăuda: „Ai totală dreptate.”;
• a pune întrebări de genul „De ce ai făcut ….”;
• a simpatiza, a acorda suportul la modul general: „Totul va fi bine…”;
• a ameninţa, a avertiza: „Dacă se mai întâmplă să….”;
• a evita: „Hai să uităm asta…”;
• a condiţiona „Te voi aprecia numai dacă vei …”;
• a tutela: „Aceasta este direcţia bună…”;
• a impune reluarea unui subiect: „Să mai vorbim despre…”.

.

12 Angry Men
Facut de Sidney Lumet in 1957. Un film atat de original si inovator, incat nu s-a mai reusit a se face ceva in acelasi gen, pana astazi. Desi am observat din intamplare ca Scorsese o sa scoata o adaptare dupa el in 2008. Asta dupa ce acum vreun an a facut adaptare dupa “Internal Affairs” (2002 Hong Kong), rezultand “The Departed”. Pana sa apara aceasta, va sugerez sa cautati si sa va uitati la varianta originala din 1957; iar dupa ce apare si filmul lui Scorsese, sa va da dati cu parerea daca s-a ridicat macar la o valoare apropiata.

A Clockwork Orange al lui Kubrick, este filmul 2. Din 1971. Dar care este filmat cu un decor si intr-un mod futurist, incat nu i-ai putea spune data productiei decat daca ai cunoaste-o dinainte. La fel ca si primul, este un film cu totul original, diferit de altele din multe puncte de vedere. Dupa ce vezi un film ca acesta, iti dai seama cat de important este regizorul pt un film.

Ambele trateaza intr-o viziune diferita si plecand de la alt punct si cu un alt scop, aceasi tema: Crima/Justitie.

.

Dupa ce am fumat io mai multi ani(7), intr-o zi m-am gandit io asa, si am zis:

Frate, e o prostie sa bagi zilnic fum in tine de bunavoie!

Si cam asta

.

De 5 melodii care sa nu lipseasca din playlistu meu, de la nea`Dante primit.

Io zic: Nu exista frate asa ceva! Sa ai in playlist 5 melodii constant, sau mai multe sau mai putine. Pt ca se uzeaza moral, si dupa aia nu-ti mai plac.
La mine cel putin, se intampla in forma de sinusoidala ascularea de muzica. Adica acum ascult itens ceva, dupa care las, trec la altceva, dupa care la altceva, si periodic revin iar la primele. Oricum, incerc sa introduc mereu muzica noua si diversa dar am si melodii preferate. Iar io din astea preferate o sa zic acuma 5, care sunt mai multe de fapt, da ma rog:) .
Sa zicem.. :

1. Ozzy Osbourne – Killers of giants
2. Zale – Natura noastra
3. Sepultura – Ramatahata
4. Luna Amara – Lume Oarba
5. RATM – Killin` In The Name Of..

(trisare ) :
6. Black Sabbath – Paranoid
7. Deep Purple – Child in Time

Da` nu mai asa, de curiozitate, il dau si lu Q. sa-l faca, sa vad si io de ce melodii de care n-am auzit imi zice:).

.

Haideti macar pt cinci minute astazi,

sa nu ne mai gandim la treburile si problemele noastre ,

si sa deschidem vederea la ce se intampla si in jurul nostru.

Oriunde, aproape sau departe.

In cele din urma, ne ajutam si pe noi astfel.

.

La 5:45 dimineata, bat incet in usita de tinichea, ca impegatu sa o deschida si sa cumpar bilet. Citesc pe usita un afis mic: “Nu se mai dau bilete cu 5 minute inaintea de sosirea trenului in gara“. Al meu era la 6 fara 5. Mai aveam cinci minute inainte de termenul afisat. Bine ca nu am mai lungit-o cu plecarea de acasa, imi spun.

Un tren ajunge in gara, si pe fereastra salii vad impegatul care iese la el. Asteapta. Astept si eu. Ii face semn ca poate sa plece si vine din nou in gara. Bat din nou in usita, incet. Nimic. Bat a treia oara. Tot nimic. Mai astept putin si a patra oara bat putin mai tare. Aud din cealalta parte:”Stai ba(asa), ca vin n-auzi!?“. Eu uimit, n-auzisem nimic, si era liniste deplina la ora aia. Nu mai era nici un tren acolo: “N-am auzit, ma scuzati“. El, “Pai nu ti-am zis.. ce..“. “Nu v-am auzit.“, spun din nou. Mai astept un minut si deschide.
“Un bilet pana la Bucuresti, la trenu de 6“, si-i pun banii si permisul cu legitimatia.
Se uita putin pierdut si ma intreaba: “Doua?“
“Nu, unul. Asta-i carnetul si ..legitimatia.”

Ia legitimatia, se uita imrejurul lui, se duce in lateral, si vine cu niste bilete. Vrea sa scrie ceva pe ele si se pare ca nu stie ce trebuie. Se uita prin alte agende, dupa care se apleaca sa scrie, dar tot nesigur, si ma intreaba cu jumatate de gura, cum era aplecat deasupra biletului: “15, nu?“. “..Da, suntem in 15 azi“, ii raspund. Pana la urma scrie, se mai uita putin la ce-a scris, si din nou cauta ceva. Ia cu nesiguranta stampila din fata lui si observ cum lasa sa cada putin scuipat pe ea. Din cauza usitei, nu-l vedeam de sub umeri in sus decat cand statea aplecat. Preseaza stamplia in tusiera de unde-a luat-o, mai mult ca sa uniformizeze scuipatul. Stampileaza biletul, dar nu se vede bine si mai scuipa de cateva ori scurt, din varful limbii, pe stampila si stampileaza din nou, incercand sa nimereasca acelasi loc. Se uita la cum a iesit. Nu prea e bine da asta e, pare ca-si spune. O da stangaci mai incolo si scrie cu pixu pe ea pretul biletului. Ia banii o suta de mii si imi da inapoi legitimatia. Dupa care restul, pe care le iau si ies din sala(de fapt o juma de camera cu doua banci de lemn pe langa pereti).

Langa scarile de la sala, in timp ce bagam restul in portofel, din care o moneda de 5 mii in buzunarul la spate, si biletul cu legitimatia, observ un Logan. Statea acolo mai la azavada si sa poata sa si-l si supravegheze de pe geamul garii.

Ma duc sa astept pe peron, pe portiunea chiar din dreptul garii. Mai vin inca doua persone, infara de cele doua femei care mersesera in spatele meu pe drumul garii si care au barfit pe toata lumea, si tot nu terminasera. Acuma se asezara pe peron in celalat capat si brazdau linistea rece a diminetii cu vocile lor pizmuitoare si cu rasete razlete. La orizont se vede insa trenul. De fapt doar niste lumini in departare. Din spatele meu aud o voce. Sunt nedumerit putin cand ma intorc si il vad pe impegat care se indrepta inspre mine si imi spune:” Da aia 5 mii, ca trebuia sa-ti dau doua mii rest“. Nu m-am gandit la ce-a spus, pur si simplu am coboborat de pe peron, ne-am intalnit la jumatatea drumului, i-am dat cei cinci mii, iar el mi-a dat doua mii.
Mi-am amintit ca pe bilet scrisese 77 750 lei pretul(rol), si el imi daduse rest de la o suta, 25 de mii. Adica cu 2 250 de lei mai mult. Si-a recuperat de la mine, de pe peron, 3000 lei. Deci mai mult cu 750. Ultima imagine pe care am vazut-o pe geamul trenului in timp ce pleca din gara, a fost cu impegatul care astepta, dupa ce daduse semnalul, iar alaturi de el, mai in dreapta, Logan-ul.

.

Ne automanipulam, constant, din egoism
Nu opunem rezistenta, constant, din egoism
Eu chiar acum.
Voi?
Eu din nou.
etc
etc
…

.

Nu mai e nevoie de cuvinte!
Nu mai e nevoie de poezie!
Nu mai e nevoie de frica!
Nu mai e nevoie de relatii!
Nu mai e nevoie de idealuri!
Nu mai e nevoie de lucruri!
Nu mai e nevoie de orgolii!
Nu mai e nevoie de sex!
Nu mai e nevoie de fuga!
Nu mai e nevoie de egoism!
Nu mai e nevoie de razboi!
Nu mai e nevoie de noi.. ?

.

Dar dupa vreo un an de zile. Pt ca face genuchiu meu stang sex cu mine de anu trecut (a se citi “ma cam fute”).
Numai ca azi, trebuia sa ma intalnesc la 6 seara cu cineva la Tineretului si io m-am incurcat de m-am dus acolo la 5 (nu incercati, ca voi n-o sa reusiti de-astea:) ).

La Tineretului la metrou, deci langa parc. Am zis: bine asa! Macar stau pe banca in parc si ma uit la pustioace pe role si babe cu caini, mosi cu caini, mosi cu babe, babe cu copii, mosi cu copii, aurolaci, oameni care trec. Nu mi-e urat, trece timpu mai gigea un pic.
Ma duc inspre parc si observ chiar la intrare, niste baieti care bateau ei mingia de jucau un baschet. Erau patru, deci doi la doi, la un singur cos. Hai frate, zic, sa joc si io un baschet, sa le zic ca intru si io cu un pierzator ca si-asa se plictisesc daca nu se schimba echipele. Da` mai bine nu,  zic din nou, ca iar incepe sa faca sex cu mine genunchiu meu. Si nu m-am mai pus pe banca, ca era departe, m-am pus pe un gard acolo, ca macar sa ma uit la baschet, daca de jucat nu jucam.

Vine un al cincelea tip, o ia printre ei asa putin, da noroc, vorbeste cu ei, ii lasa, si se duce cu o mingie la celalat panou. Ma uit io putin la el, nehotarat, dupa care ma hotarasc si zic ca sa merg sa arunc asa lejeareanu la cos, ca nu cred ca o sa inceapa sa-mi faca avansuri genunchiu.
Ii zic omului, incepem sa aruncam, si el imi zice sa intram sa jucam in partea ailalta. Io nu frate, ca genunchiu meu, ca ii place de mine.. si nu pot, chestii. Da` pana la urma mi-am bagat picioru(alalaltu) si zic ca joc doar asa, fara sa alerg io prea mult sau cu intoarceri spetaculoase, chestii.

Si ma bag frate si joc: doi la doi, la ora 5 si ceva dupa masa, nici prea cald.. lejereanu. Am ramas de doua ori la masa si dupa aia am pierdut la a treia.. Ca deja ne plictisisem si oricum lumea se juca relaxat, deci n-avea rost sa ne omoram cu agitatia doar ca sa ramanem la masa. Ce am mai sarit io intr-un picior, ca sa nu cedez si sa fac sex cu genunchiu meu nu prea bun, ce m-am mai abtinut de la vitejii.. a fost viata frate. E ceva, un joc de baschet. Sau pt tine poate sa fie altceva in loc de baschet..
Cum auzisem si o replica dintr-un film cu Ethan Hawk: “That`s all we need, two sodas and a five minute conversation”.

.

Pt ca daca se alatura un al treilea, la doi care se inteleg okay, rezonand putin sau mai mult, unul din ei se poate schimba aproape brusc, fata de celalalt, daca nu amandoi.

Oamenii, dupa cum fiecare stim si procedam, ne purtam diferit, avem alta atitudine, cu fiecare persoana in parte; lucru natural. Insa, imi permit eu sa zic, la baza avand aceeasi gandire, numai forma in care este expusa, fiind diferita pt fiecare persoana.
Acum.. cand unul isi schimba total raportarea fata de celalalt, dintr-o data, la venirea altuia.. Atunci inseamna, ca incearca sa-si pastreze o imagine falsa in fata unui grup, sau in societate in general. Asta inseamna ca se orienteaza dupa directii superficiale.

Un lucru urat, ce sa mai.. Insa daca al doilea, cand va fi din nou singur cu primul, il va accepta in acelasi fel, si se va preface ca n-a observat nimic, inseamna ca se comporta dupa aceleasi directii superficiale, tot pt a face din grup si pt a fi acceptat. Asta, dupa mine, inafara de urat, e si mult mai trist. Deoarece asa il va incuraja pe primul sa se poarte din nou la fel; si se creeaza un cerc vicios, care este preluat permanent de noile generatii, ca fiind directiile de urmat.

.

Te “aduni/ridici” si mergi mai departe?

Nuu frate.. ce, esti prost !?:)

Te opresti si incepi sa injuri ca te-ai “impiedicat” si te oftici ca ai pierdut o gramada de timp asa, ca ti-au scazut o gramada “sansele” cu incidentu asta, si la sfarsit iti bagi picioru si renunti, ca nu mai ai sanse, macar daca nu te opreai si nu pierdeai si mai mult timp; si te apuci sa injuri si de asta..

.

Se intampla de cand lumea, si se vor intampla tot timpul. Dintre care numai o mica, o foarte mica parte vor iesi in final la iveala, si in unele cazuri, prea tarziu.
Si foarte multa lume le face, de la cele cotidiene si nu asa importante(dar care, tocmai prin ce reprezinta capata importanta), pana la cele mai grave, care au ca rezultat ceva final si iremediabil, ca viata unui om pierduta, sau a mai multora, fizic sau psihic, moral.
Toate fiind facute de noi, oamenii, chiar si de cei care nu ne gandim acum ca am putea sa facem ceva mai grav in sensu asta. Insa tot ce este necesar pt asta, este un pic de putere(de orice fel, pt ca nici forma unui abuz nu are limita), si un pic de timp pt ca orgoliul sa creasca impreuna cu ea. Si atat.

Dupa care, celui de sub tine ii este frica sa aibe idei diferite, pt a nu simti pe pielea lui puterea pe care o ai, si la randul lui ajungand sa faca abuzuri catre cei mai de jos.. care se supun, de frica, si pt ca mecanismu este prea mare deja, pt ca unul singur sa-l poata schimba; si n-au nici incredere unul in altu, fiindu-le frica sa nu fie trasi la raspundere. Pana cand la un moment dat, ca o epidemie, care n-a fost oprita la timp, acopera toata societatea. Intr-o directie sau alta. Comunism, nazism, fascism, totalitarism, puritanism, etc..
Iar o situatie ca asta, nu se va schimba decat atunci cand ii va ajunge fiecaruia cutitul la os, si nu vor mai avea de ales.. decat sa-l riste sa fie zdrobit opunandu-se. Aceasta concesinta fiind fiind de altfel cea mai probabila. Dar a doua generatie, mostenind toate suferintele, poate va reusi. Si daca ea va reusi, urmatoarea dupa ea, va uita..

Insa pana la asemenea niveluri, continua sa misune mici abuzuri izolate, oriunde exista mai mult de un om, si oriunde exista putere de orice fel. Puterea il schimba pe om. Poate unele din aceste milioane, miliarde, de “mici” abuzuri care se intampla peste tot, va fi urmatoarea “mare”. Pt ca atunci cand este doborat principiul de corectitudine, abuzul este instalat. Si se va intinde si va creste, odata cu puterea.

Nimeni nu este imun la treaba asta, chiar daca acum cineva nu gandeste asa; Puterea il schimba pe om, in sensul ca ii da senzatia ca este corect ce face si ca are dreptul..
Doar introspectia si autoanalizarea cat de deasa, pot depista anumite porniri si fapte gresite pe care le-am facut. Urmeaza ca noi sa regretam. Pt ca numai daca regretam, nu vom persista in acea greaseala.

Asta zic o gramada care fumeaza:
Io nu sunt dependent, fumez ca-mi place; pot sa ma las oricand,
daca vreau..

Asa ziceam si io. Da` cum adica “pot, da nu vreau” ?
De ce fumeaza omu? Fiindca ii place, fiindca simte nevoia,.. fiindca vrea.
Cand vrei sa fumezi, ori din cauza ca zici ca-ti place, ori ca simti nevoia, primesti un impuls care el te face sa vrei; si cand primesti impulsuri sa vrei sa fumezi, inseamna ca esti dependent.
Deci asta inseamna sa nu poti: sa vrei!

ps: sau cel putin, nu poti foarte usor..
pps: cel putin nu pana nu faci o alegere rapida si dainuitoare sa nu mai..

.