Uneori uităm. Și uitarea îi doare pe ceilalți. Rău. Uneori suntem uitați. Atunci doare mai tare. Dar alteori nu ne pasă. Câteodată vrem să uităm și nu putem.

Prietenii sunt alături de noi atunci când avem nevoie. Ceilalți, cei care ne sună doar când au nevoie de noi, sunt doar fantome. Și din păcate avem parte tot mai des de fantome de-astea. Poate și tu ești o fantomă pentru cineva. Poate și tu te folosești de cineva, sau ai făcuto. Cred că facem asta din frică. Ne e teamă să mai oferim încredere celorlalți din cauza diverselor situații în care am fost puși. Poate nu mai știm cum să trăim o prietenie, azi.

Eu una cred că prietenii adevărați sunt cei pe care îi avem din copilărie. Indiferent de ce mi s-a întâmplat, ei au fost alături de mine. Chiar dacă timpul a trecut, ne-am revăzut și prietenia noastră persistă. Poate nu e la fel ca atunci, pentru că am crescut și ne-am schimbat, dar există.

Uneori oamenii care ne cunosc ne judecă pentru faptele noastre, nu ne înțeleg sau noi nu vrem să le înțelegem vorbele, alteori ne dau sfaturi, ne susțin. Viața are suișuri și coborâșuri și cred că trebuie să ne știm limitele, ”să ne vedem lungul nasului”…

Uneori suntem dezamăgiți de faptele celorlalți, dar cu timpul nu ne mai pasă de ce au procedat așa. Timpul trece și ia odată cu el, sentimentele…

Toate se întâmplă cu un motiv anume. Viața ne dă lecții dure uneori dar răbdarea ne ajută. Crede-mă! Visează dar fă-o cu ochii deschiși…

17 septembrie

Am uitat sa zic de Ana -            Ana cea inocenta – ca-n Texas cu “she has a halo” si “we all love her / althrough none can confess”. O intelegem prea bine – si ma temeam de asta. Tipa desteapta, haioasa, de gasca, care fuma in prostie, nu bea niciodata si nu facea probleme. Naiva asa, in halul ala pe care-l iubim toti in cei pe care-i iubim. La bairamele tarzii ea e prima sa coboare sa ne ia tigari DIN BANII EI (si asta in Panta Liman, unde cocalarii umbla in haita de numar impar), si noi baietii stateam sus, scuipandu-ne orgoliul la gagici pe creier. Am vazut-o odata cum se uita la Corbul, exact in perioada cand el era cu Maria Roscovana: ei tocmai se lingeau de cealalta parte a mesei, si Ana era cat pe ce sa dea sa planga. Atunci am inteles de ce se tinea dupa noi ca un caine batut, de ce ne urmarea la fiecare bairam, si mai ales de ce se apucase de fumat sub ingrijirea atenta a Corbului, animal social fara ozon si impuritati. Nu contase pentru ea atingerea fumului de plamani; ci atentia pe care i-o daduse el cu atata ardoare. Si totusi nu o dispretuia unul – pentru ca era asa de buna. Ne era mila de ea, exact atat pe cat o si iubeam.
Acuma s-a mai departat si ea un pic. S-a gascuit cu unii la Vama Veche, se ia in limba cu un punker de care Sfinxei nu-i place si pace. Ba saptamana trecuta am vazut-o pe strada si nici un gest n-am schitat. Intr-un fel ce am vrut am si capatat. A fost intotdeauna un pic la margine, si cred ca a si simtit chestia asta, desi nu prea dadea semne.
I-am zis lui Corbu’ de faza, si tipul a zis ca gagica era “demna de mila”. Mama, ce era sa ma iau cu el in gura apropo de expresia asta. Bine ca m-am oprit la timp. In concluziones, mai bine ca s-a indepartat de japita asta de barbat. Nu stiu inca o femeie careia Corbul sa nu-i fi dat cu pumnu-n mandrie; si asta era cam ultimul lucru de care Ana are nevoie.
Se pare ca, pana la urma si Roxana fiind total absenta, eu eram persoana din gasca asta care tinea cel mai mult la Ana. Mai sa fie..

18 septembrie

Intr-un liceu de idioti noi suntem gasca separata, cu loc privilegiat la margine de scandura si mutre nervoase tata, si e bine. Azi am sarit pe un elefantel care sustinea sus si tare ca punkerii se imbraca exact ca blackerii daca stai sa te gandesti – adica lant, par glont si nastur stafii – cand sa sara si Ana cu lantu’, cumparat in Unirii la ocazie speciala tocmai pentru astfel de minunate momente ale Rares-ului pitoresc, gasca a sarit sa-l ia la doamne ajuta pe undeva pe la toaleta, si a urmat retragerea racala, adica de rac, adica totala.
Zic ca curvele de la mica publicitate cu provincia: Astept gasca.

19 septembrie

Au venit!!! Nu-mi simt nasul si am si trei vanatai pe sub genunchiul drept, de la capete de sosoni infipte direct in musculatura mea de sobolan. Corbul s-a spitalizat – motiv de bancuri super intre mine si Chinezu’ daca n-am sti ca si-a rupt piciorul; iar Ana, probabil ca premiu pentru ca n-a fugit, a luat un cot in falca care o s-o cam salveze de la scoala pana vineri (azi e marti). Perfect, tot trebuia sa dea trei lucrari.

Se duc toti,cica intr’o lume mai buna…dar defapt…ce stim noi…Buna,rea, viata iti arata iar ca daca nu traiesti si faci mereu un lucru ca si cum nu ar fi ultimu’ ,ar fi in zadar.Astazi eram la matusa mea,sarbatorind Mihai si Gavril,cand mi se spune ca un prieten ne’a parasit.Matei Robert Alexandru pentru multi cunoscut sub porecla de :Gâsca,avea 20 de ani,cand ne’a parasit.Nush toate vorbele din cartier care se auzeau despre el,dar pentru mine,a fost un prieten care nu conta ce zicea lumea despre el,pentru ca el mereu a fost bun cu mn.Am avut momente cand am ras impreuna,am avut momente ca orice baieti care ne’am avut si mici discutii dar cel mai important este ca eu m’am inteles bine cu el.Era o persoana care nu putea sa stea pe loc,avea nevoie sa simta ca isi traieste viata,si ajuns la punctul unde viata iti arata ca ai intrecut limita…aceasta l’a luat de printre noi.

R.I.P Gâsca!

Propun un concurs:

Vă prezint două imagini ale unui monument şi voi să-mi sugeraţi un nume pe care să-l dăm monumentului:

Până acum avem, din public, două denumiri:

1. Bideul lui …

2. Fântâna gâştelor

Hai, să fim serioşi!

Update: au mai sosit două propuneri:

3. Fântâna lebedelor norocoase

4. Lebede chinuite

Băi, fraţilor, sunt gâââââââââşte, nu, lebede!

Doamna Geta si Domnul Gogu sunt frati si au venit de la tara, de la bunica. Doamna Geta, odata ajunsa in Bucuresti, s-a iubit nebuneste cu cativa motani vecini, ea fiind pisica, drept urmare a ramas insarcinata. Domnul Gogu a avut de infruntat mafia pisoilor din zona si incetul cu incetul, s-a facut remarcat atat de mult incat acum cred ca e sef de gasca. Se ocupa oricum cu ceva nu prea legal pentru ca lipseste cate 2-3 zile de acasa, vine uneori batut si este foarte nervos daca isi gaseste scaunul ocupat. Doamna Geta a nascut in primavara 5 pisoi. Mititei si transparenti, palpaiau ca niste flacarui mici in cosulet si abia asteptau sa le creasca labutele, coditele, dintisorii, ca sa se poata juca in curte, in casa, peste tot, pentru ca ei cand s-au nascut au primit de la mama lor si de la oamenii lor o lume intreaga. Doamna Geta a fost mamica perfecta pentru cei cinci mici zglobii blanosi, care in putin timp au ramas 4. Una din fetite a fost adoptata de cineva necunoscut, speram ca de cineva care sa stie cum se mangaie un animalut mustacios. Apoi, in patru se jucau atat de frumos, si stiau cat de bine arata urmele a 16 labute pe gresie, pe masina, pe cearceaf, asa ca le lasau peste tot pe unde li se parea lor ca se potriveste.

Domnul Gogu incepuse deja afacerile lui dubioase asa ca nu putea fi prezent in viata nepotilor. Dar invataturile unui unchi nu sunt niciodata de lepadat, asa ca mititeii ii respectau ordinele intru totul si incercau sa nu ii gaseasca niciodata ocupandu-i scaunul preferat. Stiau ce laba grea are si cu unchiu’ nu te pui. Uneori, profitand de pasiunea lui pentru smantana, isi permiteau sa se amuze pe seama celor doua randuri de mustati care ii innobilau botul…rasul nu dura insa mult si se transforma in plans de crocodil printre trandafirii din curte.

Doamna Geta nu privea cu ochi buni afacerile lui Gogu. Stia ca nu constituia un exemplu pentru tinerii si impresionabilii ei copii, asa ca intr-o zi l-a alungat de acasa in urma unei discutii foarte aprinse. Gogu a plecat si nu s-a mai intors cateva zile. Pare-se ca in cele din urma Geta si Gogu au incheiat o pace de complezenta, de dragul picilor care nu erau de vina cu nimic. Drept urmare, Gogu a incercat chiar sa transmita din invataturile lui baietilor. Misu a fost initiat in tainele vagabondajului pe strazi, si probabil in cel al pisicutelor de catre unchiul lui cel negru si fioros. Acum amandoi bat strazile si vin acasa doar ca sa manance si sa doarma.

Inima lui Gogu insa a inceput sa bata altfel pentru o domnisoara din vecini. Intr-o zi a chemat-o in dormitorul lui din pod. Dupa cateva ore, cand au iesit copiii din casa, domnisoara s-a alarmat si, pudica fiind, nu a dorit ca micutii sa stie ce se intampla intre pisicile mari si a fugit cat a putut de repede. Gogu o urmarea incordat din pat, incercand sa disimuleze totul in fata sora-sii, Geta. Nu era deloc convins ca ar fi inteles…

Timpul a trecut…adica vrea doua trei saptamani si Geta a inceput sa lipseasca de acasa. La fel si Gogu si Misu. Probabil va aparea o serie noua de blanosi. Pana atunci, cumparam mancare cu ficat, vanat si pui, scarpinam burtici, omoram puricei si tanarul Misu mai aduce cadouri in forma de soricei. O sa ajunga un tanar de exceptie…