GASTRITA                                                                                                                                                    GASTRITA ALCOOLICILOR                                                                                          Renuntarea la alcool si utitizare acestui ceai da rezultate foarte bune.

CEAI                                                                                                                                                             Amestecul de plante:  radacini de lemn dulce(Radix liquiritiae)(Glycyrrhiza glabra)-10 g,  seminte de fenicul(Foeniculum vulgare)-20 g,  frunze de roinita(Melissa officinalis)-100 g.                                                                                                                                 Modul de preparare: ingredientele se amesteca in cantitatile indicate.  Se fierb 3 lingurite din amestec cu 3 cani de apa,  timp de 5-10 minute.  Se strecoara si se beau zilnic trei cani de ceai cald.

Avizul medicului.

Produse naturale pentru afectiuni masculine/feminine gasiti aici.

BOLI DE STOMAC-GASTRITA

Gastrita-inflamatia mucoasei stomacului,  se datoreaza stresului, irascibilitatii generale,  alimentelor pline de chimicale, fumatului, alcoolului, consumului de alimente prea reci, inghetata, programului de mese dezordonat.

Simptomele sunt:  lipsa poftei de mancare,  dureri de cap la miscare, dureri si colici in jumatatea superioara a abdomenului, arsuri, regurgitatie acida,  senzatie de greata si voma.

Durerea nu depinde de consumul de alimente,  dar de obicei se instaleaza dupa ce s-a mancat.  De multe ori voma aduce o usurare.  Ceaiul de tintaura este recomandat pentru efectele sale deosebite.

CEAI

Tintaura(Centaurium erythraea)-50 g.

Se toarna peste trei lingurite de planta maruntita,  500 ml de apa clocotita si se lasa sa stea 5 minute.  Se strecoara si se bea zilnic,  pe stomacul gol, o cana de ceai cald.

Autor ceai:  MARIA TREBEN

A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi fost… mai bine era. A fost odată o legumă. Şi pentru că legumei i-au survenit nişte schimbări de gândire şi scopuri în viaţă, e musai de băgat un follow-up.

Durerile de spate… s-au mutat. Din fericire. Dar, din păcate, e prea devreme să spun că au dispărut definitiv. Se va înţelege mai încolo.

Gastrita (acum am observat că am uitat să o menţionez în celălalt post)… E tot acolo. Ţin minte când m-am dus la doctoriţa de famelie, amu vreo juma de an, să-mi fac analizele alea naţionale, pe cupon. Şi… m-am dus io, mi-o luat don’şoara asistentă sânjele. M-a întrebat dacă am probleme cu înţepături, sânje… d-astea… şi eu am fost un adevărat Harap Alb, şi i-am zis că nu, şi că ba din contră, chiar îmi place să mă mai înţep din când în când, să atrag ţânţarii. A ridicat dintr-o sprânceană, să-mi dea de înţeles că nu a gustat gluma, apoi s-a asigurat că nu-s vreunu’ din ăia care-s eroi până li se apropie acu de chele, ca imediat dup’aia să leşine (la ~90kg cu câte m-am prezentat, nici nu părea a fi o distracţie prea mare să mă culeagă de pe podele). Aşa că mi-a distras atenţia cum a ştiut ea mai practic, adică mi-a pus ţâţele pe faţă (eh… APROAPE pe taţă, na!). La final, i-am spus ca eu CHIAR nu am probleme cu seringile şi sânjele, i-am mulţumit pentru ţâţe, şi-am plecat. După vo’ săptămână, m-am prezentat, asudat tăt-tăt (închipuiţi-vă un tip care transpira abundent si cand avea ~70kg pe 10 grade celsius, circulând la ~90kg pe ~30 grade) şi stresat. Dacă n-am avut nici un bai cu seringa şi sânjele… apoi… cu rezultatele chiar eram emoţionat. Şi pe bună dreptate am fost. În principiu, colesterolul era cam în tavanul limitelor admise… iar trigliceridele erau undeva suuuus… Cam pe unde-ar fi un balon cu heliu legat cu o sfoară de 4 m de coşul casei. Da’ io eram cam în plop (vedeam numa bine nivelul trigliceridelor) la informaţii d-astea de doftori, aşa că mi-am luat frumos hârtia cu rezultate, şi m-am dus la doamna. Trebuie menţionat şi ca eram chior de somn, şi umflat la faţă, ca după o oră dormită pe un pat de cuie. Ei, fix dovleacul meu de caucazian brunet i-o atras atenţia lu’ madam doftor. O aruncat numa’ o privire alergătoare peste analize, mi-a mai trimis mie o privire plină de mustrare, şi mi-a zis să trec într-o zi pe acolo, să facă o programare la un gastroenterolog. Aşasar, azi se face în jur de juma’ de an de când n-am mai dat pe la cabinet.

Buuuun. Dacă treaba asta “deşteaptă” am rezolvat-o, am ajuns la momentul actual, care înseamnă vinerea trecută. Adică 16.01.2009. Aceasta a fost o zi crucială, în care m-am decis să mă transform din asta, într-o chestie asemănătoare cu asta (Mă rog. Mai tăiaţi voi din muşchi şi adăugaţi păr, dar ideea rămâne). DAR, înainte de toate, se necesită regim de reglare a conturilor cu trigliceridele şi colesterolul. Şi să-l vedeţi voi pe io, câta exerciţiul de voinţă:

1. Micul dejun nu exista pentru mine decât în dicţionar. Acum, se prezintă sub forma de cereale integrale cu lapte. Mâncat, e adevărat, cu silă. Şi un fruct. C-aşa zicea în recomanări.
2. La prânz nu mai bag câte juma de kil de pâine cu o halcă de friptura de porc(ule), ci doar o felie-două. Iar carnea de porc a dispărut cu totul. Pui sau peşte. Şi legume. Şi salate. Şi fructe. C-aşa zicea în recomandări. Al dracu’, parcă-s la păscut.
3. Seara… Well, the spaghetti, tigăile cu ficat de pasăre/porc, şi altele asemănătoare, au fost înlocuite cu… O felie-două de pâine cu unt şi dulceaţă, şi ceai. Încă am dubii dacă şi asta aş avea voie. )
4. Multă apă.
5. Mult aer.

Şi toate astea, pentru ce?

Doar pentru ca peste o lună, două, să pot spera că scap şi de gastrită, sau măcar de momentele ei de furie? Doar pentru ca apoi să reajung la “the old me”? (Bine, the old me era ca_cum vreau să ajung acu, dar fără muşchi. Doar cu păr).

NOTE. Ce-mi place cum sună “cu muşchi”. Îmi amintesc şi-acu de când aveam 6 ani şi voiam să am şi eu “muşchi” ca a lu Scw… Shwa… (futu-i) Jvarţănegăr.

Deci, urmează, după câştigarea disputei cu grăsimile din sânje, program de mers la sală, “ză drag j’ eeeeu dă feaaare“. Aici intervine o chestie delicată. Sunt ~70% şanse să nu pot face trebuşoara asta. Pentru că există fix atâtea şanse (e calculat) să revină durerile de spate. [goto-line 3]

Aşadar, uraţi-mi baftă şi spor şi să mă ţină năravu’, că dacă nu… Păi, că dacă nu, tot una-i. Că io tot încăpăţânat îs, şi o să mă ţin eu de nărav, dacă nu se ţine el de mine.

Faraonii vegheaza in continuare. Gastrita cu iz de ulcer incipient. Hurray, baga-mi-as ceva. Luv ya A.

Ma simt uda pana la sira spinarii si multimea asta se inghesuie in mine, ma striveste si ma lipeste de scaunul pliat de metrou. Imi lipesc cartea de piept si intorc obrazul spre tanarul care isi face vant in stanga. E cald. Prea cald. Prea cald sa gandesc, prea cald sa decid, prea cald sa imi treaca durerea de cap. Imi simt stomacul cum se roade incet pe dinauntru, imi imaginez doua porti care nu arata ca niste porti, uriase, care se freaca in sec. Imi vine rau si inceputul de ulcer preconizat isi aduce dovada zilnica de o saptamana. “E aia ce are toata lumea” “-Gastrita”"Da, dar sa stii ca poti face ulcer de nervi”, zice mama. Ma intreb daca exagerez mereu, la fel cum face ea.

Un gand isi face loc prin creierul innabusit si da tarcoale insistent. Demult, in Evul Mediu oamenii mergeau pe cai necunoscute si cereau gazduire noaptea de la straini. Uneori primeau fara sa ceara nimic. Romantele arthuriene. Povestile lui Creanga. Cavalerul primi gazduire in palat. Cavalerul primi gazduire in casa celor doi batrani, care nu aveau multe de oferit, dar tineau sa isi arate ospitalitatea. Ui, mamuca, intra sa nu petreci peste noapte in tinuturile astea primejdioase. Locuieste aici o vreme pana te inzdavenesti si apoi pornesti la drum cu puteri inzecite. Na, niste mamaliga cu oua si clisa.

Mi-e rau. Astazi, daca ai bate la usa unui necunoscut ar chema politia. Sau nu ti-ar deschide. Sau ar fi ceva libidinos care te-ar invita direct in dormitor cu un ranjet tamp pe fatza.

Mi-e rau. Demult, oamenii aveau valori. Gand neslefuit, cu pericolul penibilitatii unui melancolic al vremurilor sau profet galagios al Apocalipsei. Aplec capul, in pamant. Astazi, oamenii sunt in stare sa te iubeasca trantindu-ti usa in nas. Sunt in stare sa nu intervina cand cineva ia bataie. Sunt in stare sa te lase sa pleci la 4 dimineata, neinsotita, si tu sa te bucuri ca ai scapat. Sunt in stare sa te lase pe strada, fara cea mai mica remuscare, dar da-le mana ta, domnita. Mi-e rau.

Astazi iti cer bani pe hoteluri, chirii per jour, garantii si toate inimaginabile.

Astazi oamenii iubesc numai cu fundul si eventual falusoid. Si trist, ca nici valori nu au.